3,158 matches
-
Mâncarea românească a împărțit Italia în două, fiind considerată mai degrabă un “caz politic”. O parte din opinia publică susține decizia de a propune școlarilor mâncăruri tipice ale bucătăriei românești, în timp ce o parte din părinți nu sunt de acord cu această hotărâre, fiind susținuți de Lega Nord. Lega Nord vrea ca tradițiile locale să fie respectate. Suntem favorabili integrării - explică Daniele Moschioni, secretarul provincial - însă
Italienii rasiști fac scandal împotriva sarmalelor la cantina școlilor din țara lor () [Corola-journal/Journalistic/43195_a_44520]
-
în varianta pentru noi - coabitarea nu-i posibilă ( și aici, până la un punct, nu-l putem contrazice), ba că - pentru ziariștii străini - ea e cu adevarat râvnita de domnia sa. Tânărul premier Victor Ponta le promite colegilor noștri europeni, precum un școlar, ca, desi nu-i de vină el, își va bagă mintile-n cap și nu va mai avea notă scăzută la purtare : Am tras învățăminte în acestă perioadă. Nu voi mai caută confruntări cu Traian Băsescu. Toată lumea va avea de
Cristina Țopescu, o analiză necruțătoare despre Băsescu, Ponta și Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/43251_a_44576]
-
Vasile scriam cu degetul numele fetelor la care visăm, gerul de pe înălțimile Țibleșului revărsat și oprit brusc în gemulețele casei bunicilor” -, e o reverie necesară în grădinile Raiului de altădată, si in întîmplările cu „vărul Vasile” și Postașul satului, e școlarul din fotografiile făcute de Ion Sărmaș, „singurul din sat care avea aparat de fotografiat”, e al amintirilor cu o „greutate nostalgica și tonifianta”; Rohia e un film care unește tinerețea „frumoasă și consistentă” a adolescentului „topit de idealuri”, Lighetul, luminișul
Îngerul lecturii și scrisului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4225_a_5550]
-
volume de versuri (Întunecatul April, Pe-o gură de rai), gesturile largi, grandilocvente, corespunzătoare pozei de cabotin, își găsesc locul într-un spațiu proporțional larg: pământ și cer înfrățiți (Alegorie) Munților, nu mai bateți mătănii la altarul cerului... (Mila pământului) Școlarii (...) au vărsat pe Bărăgan cerneala. (...) Dunărea din albie a protestat, Delta brațele a ridicat (Nocturnă) Însuși trupul cunoaște un fenomen de creștere. Poetul trăiește o explozie fizică: De când le port ca pe niște pâini, O, cum au crescut aceste mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ca în filmele lui Fellini (ori semănând cu clovnii lui Rouault), îl asediază și îl hărțuiesc din toate părțile. El este creatorul limitat de propria lui creație, pentru că aceasta are niște resorturi tainice care îi sporesc agresivitatea peste limitele suportabile. "Școlarul Durerii" nu poate decât să strige: Unde sunteți, refugiile mele? (Aproape novembre) Personajele lui Emil Botta (mai ales cele din proză) seamănă cu supramarioneta lui Gordon Craig. Supramarioneta imită ceea ce a anunțat că va imita. Ea reprezintă jocul suprem al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
nerăbdării, se învață arta de a fi răbdător? Și atunci... ce se mai poate întâmpla? Într-un spațiu ce devine brusc circular și se închide dușmănos, nu puține sunt gesturile de pro-sternare: Am să cad, vai, când uraganele vor dicta școlarului: În genunchi, în genunchi (Confidență) și cad în genunchi aruncatu-s la picioarele Zânei (Întâlnirea mea cu muntele) Atunci abia Mea Culpa, Mea Culpa am strigat în patru cornuri de lume, atunci abia m-am frânt, am căzut în genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
vibrație a rugăciunii. Nu numai de la Huizinga, dar încă de la Platon știm că jocul sparge limitele existenței fizice pentru a confirma caracterul supralogic al existenței noastre în univers. Platon vedea nu doar similaritate, ci identitate între joc și acțiunea sacră. "Școlarul" este metafora ingenuității, a fragilității, o suavă floare, un crin conștient de efemerul ficțiunilor sale, de nesiguranța nu numai a zilei de mâine, ci și a clipei de acum, a înțelesului ei redundant și umilitor. A fi mult mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Actorul este singur pe scenă, doar el cu proiecțiile umbrei sale, și tot ceea ce trebuie să facă este să comande umbrelor să îl urmeze. Călătoria spre sine este o aventură dezesperantă, fără sfârșit si, forțând puțin lucrurile, fără țintă. Pentru că Școlarul Durerii nu are răbdare să crească, să se ajungă din urmă, nici măcar să se privească în ochi. Poate din teamă? De aici și receptivitatea mărită la posibilitatea unui eșec. Tendința de a teatraliza, de a multiplica totul până la supralimită, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
individului, artificializarea lui, ca urmare a unei conștiințe silite să rememoreze în perpetuitate aceleași fapte. Fenomenul denumit în psihologie "eul muribunzilor", când se petrece cu o claritate luminoasă viziunea într-un raccourci fulgerător a evenimentelor, îi este familiar poetului. Nu "Școlarul Durerii" este cel care practică "le vilain métier de moribond" (Amarnic)? Ce anume se așteaptă, în universul poeziei, ca și în cel al prozei, în cavalcada de forme cocoșate și bizare, în avalanșa de diformități neverosimile, ce se așteaptă oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
primul rând o aventură aprilină (adică pretimpurie) într-o realitate întunecată (adică antisolară), amintind de cea plutonic eminesciană. Aventură în tragic. În paralogicul somnului fabulos..."27. De fapt, mai toate evenimentele curg spre un "fantastic interior"28, atât de caracteristic Școlarului Durerii. Uneori, prin "fotografierea" surprinzătoare a unei "cămări vrăjite", a unui zid, a unei "mohorâte rochii de bal" se realizează așa-numitul fantastic al apropierii din tehnica cinematografică 29. Fotografierea detaliului este evidentă, de pildă, în versul "Plânsul tău nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
De aici și până la manierism nu mai este decât un pas (pe care, din păcate, poetul îl face în Versuri și Un dor fără sațiu, unde reluarea acelorași motive poetice, autoplagierea devin evidente). Rămâne valabilă și salvatoare puterea halucinatorie a Școlarului Durerii, putere ce îl conduce spre revelații de tot felul, inclusiv mistice. Oricât ar vrea să se salveze prin puterea de a halucina, el rămâne un rătăcit fără speranță într-un imperiu al măștilor, care întreține iluzia în perpetuitate. Metaforismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
în mod grotesc.40 Uneori poetul întoarce spatele realului cu atâta franchețe, încât schelăria iluziilor lui, lipsită de orice pregătire, de orice suport, se clatină din temelii: Existența mea era o amară alegorie de carton, un spectacol fără grație. (Meridian) Școlarul Durerii încearcă să trăiască dincolo de memorie (= oglindă), el vrea să se sustragă unei realități violente: Sunt eu, insul premeditat, uniform, palidul ucigaș al vârstei mele, sau încep să trăiesc acum, aici, fără tradiție, dincolo de memorie, o realitate violentă și abruptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
și a personificării, pe care le definește astfel: "La baza personificării se găsește imperativul: Să faci spiritual tot ce e sensibil. Al alegoriei: să faci sensibil tot ce e spiritual. Cele două împreună redau determinarea artei." Dar personificarea, în poezia Școlarului Durerii, este un truc de limbaj, o ironie. Și ironia, știm bine, gândește un lucru și spune altul, deci este o figură alegorică. Personificarea alunecă în alegorie. Ironia personificării este uneori atât de crâncenă, încât devine reversul incisiv al melancoliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
laptele vital al bulbilor de ceapă: statuie vegetală a mamei eterne. Sub arcuirea dragilor sprâncene să mă cufund în noaptea ochilor tăi ca să aud secreta bătaie de aripi ale tuturor grijilor: pentru părinții căzuți în neputința vârstei și bolii, pentru școlarul tău traversând strada sau luptând cu mulțimile abstracte din pagina cărții... Bucuria din glasul tău evocând tihna cuibului în care dorm puii ori își contemplă cu uimire penele dornice de zbor, deși se ascund încă la subsuoara ta și în
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
frază recitată patetic de profesorul său de română de la liceul Hasdeu, într-o discuție avută după ora de curs, când, neașteptat, „Bătrânul” i s-a confesat așa cum niciodată nu o mai făcuse în fața „celui mai bun elev al său”. Dacă școlarul de atunci a înregistrat-o ca pe „orice comunicare”, azi îl urmărește și îl „agresează”. Numai cât își amintește, și o simte căzând ca o ghilotină. Este adevărat, a ajuns și el la o vârstă când prietenii încep să te
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
deranja unele persoane avizate, pentru că am exagerat poate folosind multe date științifice despre Tera, Sistemul Solar și Marele Univers. Dar cred că volumul cu toate “precaritățile” lui, în afara unei lecturi, sper agreabile, poate fi mai ales un MANUAL pentru “lecțiile” școlarilor despre istoria și geografia Pămăntului, Sistemul nostru Solar și chiar a Universului. O carte, mai ales SF, ca și trecutul, devine istorie consumată și uitată, pentru că așa suntem noi, oamenii, o specie cu rațiune extrem de complicată și plină de neprevăzut
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
și localitatea. După al doilea război mondial se modifică planul de învățământ, programele școlare, structura disciplinelor școlare și conținutul manualelor. Se introduce studiul obligatoriu al limbii ruse și se aplică notarea de la 1 la 5 după model sovietic în anii școlari 1952-1953 și 19561957, după care în anul 1958 se revine la sistemul de notare de la 1 la 10. Anul școlar 1962-1963 a fost ultimul când absolvenții terminau șapte clase și la sfârșitul cursurilor susțineau examen de absolvire. Începând cu anul
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
zi am lucrat la bandă, într-o echipă de muncitori. Asta a fost munca pe care mi-a plăcut s-o fac cel mai mult. De două sau trei ori, pe vremea când munceam la munte, am avut impresia că școlarii mă privesc cam ciudat. Într-o zi, pe când duceam niște coșuri cu pământ pe umeri, au trecut câțiva dintre ei pe lângă mine și-au șoptit: — Crezi că e spioană? Am rămas uluită. Am întrebat-o pe fata de lângă mine, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
al unor instituții publice, tradiționale, în care nu se întâmplă decât rar ceva deosebit și pentru care schimbarea reprezintă o adevărată tragedie. Amintim aici doar dificultățile pe care le întâmpină administrația de stat în reformarea sistemului sanitar și a celui școlar românesc. Inerția, comoditatea și obișnuința sunt stări care aduc stabilitate și confort doar vremelnic. Ceea ce oamenii trebuie să știe este că schimbările sunt inevitabile și că ei trebuie să le accepte pentru a-și putea continua rolul lor social. Cum
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
cu mii de picioare - și altfel nu mai umblu, decât cu ochii în jos - puțin adus de spate, cu băgare de seamă, căutând...(...) Sintagmele de discurs: "dacă, poate, cât de cât, oare, însă, una-alta, parcă, totuși", care ilustrează reflecția școlarilor căutători de adevăr, redau admirabil - prin reluarea lor obstinată - tatonările cercetării umane în real. Fascinant, continuând direct problematica poemului de mai sus, îmi pare un monolog la limita incoerenței, Din câte adevăruri. Alătur aceste două texte poetice plecând de la tema
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
care să devină coordonatorul colecției, să asigure aparatul critic necesar și să dea garanția reproducerii textului după o ediție de referință, pe cât posibil o ediție critică recunoscută. Ar fi instructiv ca același redactor statornic al colecției să studieze colecția "Biblioteca școlarului" din anii '60 și colecția "Lyceum" din anii '70, pentru a prelua un model acceptabil de editare a clasicilor pentru gimnaziu și, separat, cu alte exigențe, pentru liceu. Cele două colecții nu trebuie, bineînțeles, copiate, ci adoptate ca modele posibile
O editură, dincolo de manuale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8811_a_10136]
-
fond, fiecare artist este liber și responsabil, asumîndu-și gesturile sau comentariile, pînă la tonul pe care l-au făcut. Pumnul vîrît în gura unui artist care își apără, demn, creația și numele acestor premii, faptul că este certat ca un școlar pentru asta, mi se pare o mare, mare greșeală sub demnitatea fiecărui membru al juriului, și al juriului, în totalitatea sa. Amintesc, pentru istoria teatrului, că au fost artiști nominalizați pentru rol principal tocmai pentru că, datorită iscusinței, talentului, inspirației, geniului
Gala UNITER Succinte considerațiuni by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9842_a_11167]
-
regal. Ca și privirea, ca și gesturile, ca și zîmbetul. }in enorm la acea zi, la acea imagine. Ca și la ziua în care l-am invitat la o "Nocturnă" și, în culise, mi-a cerut pe furiș, ca un școlar emoționat, o țigară. PAUL BORTNOVSCHI nu mai este. "Se trag clopote" scrie aici, în fața mea, pe una dintre schițele semnate de el la "Revizorul". Am cunoscut un mare spirit. Un boier.
Paul Bortnovschi by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9145_a_10470]
-
din Bucium, Soseaua Bucium În toamna anului 1865, anul școlar ̀începea ̀într-o căsoaie cu două săli de clasă și locuință pentru director. Atunci ̀învățătorul Ștefan Țeranu ̀îi ̀întâmpină, cu emoție, pe cei 25 de școlari, șturlubatici, care purtau opinci și trăistuțe cu ceasloave și bucoavne, dar cu ochii vii și plini de deșteptăciune. Fosta primărie a comunei Bucium, Șoseaua Bucium După cum este scris ̀în mozaicul de la intrare clădirea a fost construită ̀în 1899
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
dorsală superioară a coloanei vertebrale, dar oasele bazinului sunt încă separate. La vârsta de 9 - 11 ani se termină osificarea falangelor degetelor de la mâini iar între 10 - 13 ani și a oaselor carpiene. Oasele sunt elastice iar articulațiile neconsolidate. Musculatura școlarului mic este slabă, fibrele musculare sunt lungi și elastice, mușchiul prezintă părți tendinoase scurte. Flexorii sunt mai puternici decât extensorii iar tonusul muscular este redus. Forța musculară este puțin mai mare la băieți dar fetele au o excitabilitate neuro - musculară
JOCUL SPORTIV – MIJLOC DE RELAXARE ŞI FORTIFICARE by MOCANU ALINA () [Corola-publishinghouse/Administrative/1301_a_2051]