942 matches
-
full, cu o poftă incomensurabilă de drum lung parcurs într-o gamă diferită de viteze, schimbate de mâna dreaptă a șoferului care asculta un post de radio obscur și tocmai își spunea nu-mi mai doresc acum decât fotoliul din fața șemineului, pe onoarea mea, plus un ceai fierbinte și o pătură peste picioare, apoi poate să ningă o eternitate, cu fulgi cât pumnul, nici că-mi pasă, viața e frumoasă, forever young I want to be, forever young, I want to
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
țigla pe casă, se îngriji de tocurile geamurilor, de uși, apoi de podele. A respectat aspectul unei case de țară, fără termopane sau parchet. Totul mirosea a brad, era luminos și plăcut. A refăcut sobele. La parter își amenajă un șemineu. Aici gândea să fie living-ul, o sală mică de baie și alături un dormitor și bucătăria. La etaj avea în vedere două dormitoare și o baie. Scosese din livadă pomii bătrâni și uscați și-i folosi toată iarna ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
lor au fost primite cu aplauze, colindătorii răsplătiți generos de Petre, s-au retras apoi, având în plan să-și continue noaptea la discotecă. Petre, Camelia, Beatrice și Mihai, au mai rămas puțin, urmărind, în întuneric, luminile bradului și flăcările șemineului. Dimineață i-au condus cu toții pe cei doi la gară, cu îmbrățișări și lacrimi. Rămași fără "oaspeții din Franța", cu o cameră și o baie în plus, tinerii s-au reorganizat și în afară de masa de Crăciun, care, conform tradiției, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
măiestrie. Se vedea în orice detaliu mâna maistrului de la fabrica de mobilă din Văleni. Peste tot mirosea a lemn, a nou, a curat. Se vedea și mâna lui Carmen, care făcuse curat și ținuse casa în ordine. Făcu focul în șemineul din salon și în dormitor, mâncă ceva din ce cumpărase și, ostenit de drum și de Maria Tănase, adormi. Se sculă târziu, dormise chinuit, capul îi vâjâia. Deci "târâișul șarpelui, vâjâitul vântului, pulberea pământului''! Cu ce-am greșit, Doamne, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
gata! Poate mai am timp să fac curat în sufletul și mintea mea. Și gândind așa, își aduse aminte de pachetul cu scrisorile lui Clody! Nu avusese curaj să le citească până acum. Îi ajunsese Jurnalul! Cu flăcările pâlpâind în șemineu, cu Toni cuminte la picioarele lui, aprinse veioza și desfăcu emoționat pachetul învelit în hârtie de mătase. Îl învălui un parfum suav, dulce și mângâietor parfumul lui Clody! Erau 10 plicuri, puse cu grijă unul peste altul, într-o ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
clipe, o flăcăruie albastră și apoi... nimic. Lui Petre nu-i venea a crede că totul, își zicea el, se terminase, în sfârșit, că pusese capăt unei dureri ce-l măcina de atâta timp. Se ridică din fotoliul așezat în fața șemineului, se duse și închise geamul, privi din nou focul care ardea mocnit și se întrebă: ce-o fi fost flăcăruia aceea albastră? Nu cumva...? Trase capacul de la beci, coborî cele câteva trepte și luă de pe o poliță un bidonaș. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
zise Petre, puse bunătățile "la fereală" și urcă să se întindă. După o noapte agitată, avusese în sfârșit o dimineață bună, gândind că poate și următoarele o să-i fie la fel. Se trezi când deja se înnoptase. Făcu focul în șemineu, se așeză în fotoliu, își puse alături sticla cu afinata primită de la badea Ion și începu să se gândească la ce-i propusese meșterul. Interesantă propunere. El e meșter bun, conștiincios, dar are dreptate, lumea s-a mai schimbat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cearceafuri de mătase... O să-ți raportez mâine cum m-am descurcat. Informarea "șefei" fiind încheiată, Petre pregăti dejunul pentru el și Toni, trase o busuioacă și se culcă. Spera în câteva vise "lămuritoare" pentru bătăliile ce-l așteptau. Seara, în fața șemineului, unde ardeau parfumați niște butuci de brad, se gândi că, înainte de a începe "atacul" la București, trebuie să se vadă cu sătenii, să le explice ce și cum. Reținuse de la badea Ion că-i neam cu jumătate de sat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Ciocniră ouă, ciocniră pahare cu afinată și busuioacă, mâncară și iar mâncară, căutând să-și dreagă amintirea verdețurilor de la sosire. După biserică și masa de prânz, familia începu să renască. Stăteau ore în șir la taclale pe verandă, seara, în fața șemineului cu butuci de brad înmiresmați, ziua "copiii" se jucau cu Toni prin livadă. Dimineața din a doua zi de Paște, Petre le propuse să meargă "în excursie", în pădure, propunere acceptată de toți cu aplauze. Luară niște pături, un coș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
în bibliotecă, se angajase să mi se dăruiască cu totul, orice ar fi fost și când, într-un final, propunându-mi să mai aștept până se va întuneca afară, neam privit umbrele pe paravanul de lângă noi, în pâlpâirile nervoase ale șemineului, contopindu-se în răsuflări nebunești, ca și cum în acele momente de grație, anno Domini, etc., s-ar fi născut din nou, pentru a n miliarda oară, zvârcolindu-se, Eva din coasta lui Adam. Dar ceea ce-i propusesem, mie nu mi se
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în această lume la această brățară... Ogorul sufletului! Este totuși, singurul loc unde se pare că o mai găsești pe Iozefina. Singurul loc unde o regăsești, așa cum preferai să o admiri topindu-se goală, în luminile jucăușe și fierbinți ale șemineului. Cum ai putea s-o regăsești pe frumoasa doamnă de Bethlen. Cum? Simplu. Te ridici în șezută așa, acoperit cu plapuma până-n barbă și, până să aprinzi focul în sobă, dis-de dimineață, te uiți spre ușa care dă spre hol
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
el Încetișor. Le face celorlalți semn să plece, iar ei ies șovăind În șir indian. Are o cheie veche pe care o folosește să ne Încuie În camera asta. — Cheia de la căsuța iubirii, zîmbește el, punînd-o pe polița de deasupra șemineului. SÎntem numai el și noi, măgarul Împuțit. Fără să ne anunțăm intenția, noi ne năpustim Înspre el, dar el ne surprinde cu un pumn În față și ne doare, apoi se aruncă asupra noastră, iar noi ne simțim slabi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
scară. Urlă Înspre mine o amenințare cu moartea cînd Își ginesc amicul, iar noi urlăm la rîndul nostru la ei: O să crăpați! Voi oso luați la fel ca bulangiu ăla de rahat! O SĂ CRĂPAȚI! Luăm cheia de pe polița de deasupra șemineului și deschidem ușa. Simt un val de căldură și peste tot sînt numai flăcări, rupînd În bucăți totul de la podea pînă-n tavan de-a lungul pereților tapetați și decrepiți. SÎntem prinși În capcană. Fumul jegos și compact ne umple plămînii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
de asta, căci În copilărie erai foarte interesat de urină și de fecale. Stăteai o veșnicie pe closet, reținîndu-ți rahatul, forțîndu-l să ți se Întoarcă la loc În intestin Înainte să-i dai drumul. Te pișai sub covorul de lîngă șemineu și așteptai pînă se usca, mirosul de urină Împuțea toată casa. Bunica ta dădea vina pe pisică și punea sub covor foi din Evening News, care aveau pete galbene. Te excita să vezi cum covorul absoarbe balta aia de pișat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ăla scump din păr de cămilă și nici mănușile din piele. Arată ca un manager din fotbal. Ca tipul ăla director la Wimbledon, care a jucat la Spurts. O respirație aburindă Îi iese pe gură. La cîțiva metri depărtare, În șemineul nostru, zace cenușa manuscrisului lui. Nu putem să Încuviințăm din cap cînd purtăm gulerul nostru pentru suport. — Apreciem asta, spunem noi cu resemnare În voce. Toal Încearcă să fie În același timp și ferm și plin de compasiune. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
sufragerie, pe peretele din dreapta, o pictură Înfățișează În culori șterse, o scenă marină, semnată indescifrabil dăruită cândva de o femeie care-l iubise. Tot ,,Biedermeyer,, este și vitrina prin care porțelanurile se văd cum se văd peștii Într-un acvariu. Șemineul alb se lățește pe jumătate din peretele de miază-zi, patronând maiestuos camera, cu frumusețea construcției fine și armonioase. Din fotografii Îngălbenite de vreme privesc În gol chipuri șterse sau semețe, În rame negre, subțiri. Fotoliul de odihnă este uriaș, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sufrageriei, pare un animal greoi, obosit. Pe suprafața lucioasă praful s-a așezat În straturi care amintesc de colbul caselor nelocuite de zeci de ani. Canapeaua Îngustă, extensibilă, Îmbrăcată Într-o stofă care nu mai are nici o culoare, Împarte cu șemineul peretele din dreapta. În fața ei Încă o masă banală din lemn gălbui pe care stau de-a valma câteva topuri de hârtie de scris, cărți, dicționare, flori uscate, o casetă din lemn cu ornamente de sidef, plină cu tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
implori să revină acasă, să folosești spray-ul ca să te răzbuni, dar ea apare și dispare ca o nălucă și nu mai poți să-i tai calea, nu mai poți să te apropii de ea... Casa preotului are scară interioară, șemineuri cu ușițe de bronz, biblioteci din mahon cu trandafiri sculptați, icoane cu foiță de aur, jilțuri englezești cu piele de vițel, draperii din catifea roșu de cadmiu, arme de vânătoare Învelite cu plăci de argint, covoare scumpe, sobe de Meissen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pus-o grăbit în buzunar. Antonia și Rosemary coborau scările, încercând să vorbească amândouă deodată. — Și întreaga clădire are încălzire centrală pe păcură, spunea Antonia. M-am ridicat de la biroul Carlton House la care stăteam și m-am îndreptat spre șemineu. Era după-amiaza devreme, dar afară era deja întuneric și luminile fuseseră aprinse. În cameră se aflau două radiatoare, însă Antonia insistase să se facă și un foc cu cărbuni, ca să mă înveselească, după cum se exprimase ea. Intrară împreună și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și o sărută pe Antonia pe obraz. Ea și soția mea păreau foarte apropiate acum. Antonia o conduse până la ușă unde îi spuse: — Aștept să-mi spui cum ți s-a părut. Ușa se închise. Am rămas în picioare lângă șemineu privind flăcările și încercând să curăț o pipă veche pe care o găsisem; uneori fumez pipă. Am auzit-o pe Antonia revenind în cameră. Se apropie și se opri în fața mea. Am privit-o lung și ea mi-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cărți și fotoliile cu huse din stambă. M-am dus și am închis ușile care rămăseseră întredeschise. Mi-am dat seama că făcusem praf un zăvor. Am tras perdelele care erau și ele tot din stambă. M-am întors spre șemineu. În fața lui, pe o măsuță, se aflau două pahare, o sticlă de whisky și o cană cu apă. Mi-am turnat niște whisky, vărsând destul de mult pe masă. Am băut. Mi-am mai pus, am zgândărit focul și am așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mă făcea să mă gândesc la desenele din suplimentele de weekend: trebuia să unești niște puncte numerotate, care roiau pe un fundal nedefinit. Rezultatul putea fi un peisaj cu o barcă eșuată, un interior intim cu scaun pentru citit și șemineu, sau un teren de joacă spectaculos cu leagăne care se Învârteau, carusele și căluți de lemn stoici, montați pe arcuri gigantice. Aceste tableaux-uri aveau un singur lucru În comun: În mod ciudat, toate erau private de prezența umană. Nici Dora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Închiriate, care respectau tema petrecerii. Doi adolescenți superbi, sprijiniți nonșalant de balconul din față care dădea În stradă, erau costumați ca Jean Harlow și Marilyn Monroe, cu rochii bătute cu cristale și peruci de un blond platinat. Mai Încolo, lângă șemineu, chiar sub un uriaș colaj Gilbert și George 3, stăteau două fete cool În costume gri și purtând ochelari, care Îi Întruchipau pe cei doi artiști. Erau și perechi Bogie și Bacall, care stăteau pe scaune lăcuite cu negru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
părând să nu se simtă În largul lui. —Sylvie, ești drăguță să mă lași să ți-l fur pe Hunter pentru cinci minute, să discutăm despre proiectul meu? Fără să aștepte vreun răspuns, Îl duse de-acolo pe Hunter, către șemineu. Marci se uită În urma lor, cu o expresie dezaprobatoare. Probabil că sunt paranoică, răsuflă ea zgomotos. — Că tot vorbim de soți, unde e al tău, Marci? am Întrebat-o, În Încercarea de a schimba subiectul discuției. Nu știu, Îmi zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
tava pe o măsuță. Marci luă una și o dădu pe gât dintr-o Înghițitură. —Unde e Hunter? se uită Lauren În jur. Vreau să-l cunosc mai bine. Uite-acolo, cu Sophia D’Arlan, i-am răspuns, arătând către șemineu, unde Sophia Încă discuta cu Hunter, având pe față o mină serioasă. Se pare că sunt vechi prieteni. Lauren făcu o piruetă măiastră și apoi se aplecă și-și atinse vârful patinelor. Din poziția aceea, spuse: —Sophia spune asta despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]