239 matches
-
baclavalele turcești ori trigoanele însiropate în nucă abundentă, precum și fisticul. Șerbetul se găsea din plin, rareori consumându-l natur deoarece bunica și mama îl foloseau mai ales la prăjiturile de casă. Aveam o slăbiciune aparte la tortul de biscuiți cu șerbet de trandafiri. În camera bunicii puteai găsi oricând ceva dulce; acolo ținea într-o cutie de tablă ”zahăr candel”, asemenea căpățânilor de zahăr și ori de câte ori avea ocazia să dea peste un bragagiu (eventual turcă foarte bun, aducea acasă bragă proaspătă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Ai văzut și tu becul spart. — Ia ascultă, vezi că eu nu mă hipnotizez cu una, cu două. Tipul ăsta era un profesionist. Nu era genul care să te lase să pui laba pe arma lui În schimbul unei porții de șerbet. — Ce fel de profesionist? Un negustor de mărunțișuri profesionist? Nu mai vorbi În dodii, Tesmer. Era doar un puști. — Păi, asta Îți Îngreunează și mai mult situația, că nu va mai avea ocazia să crească. — O fi fost el tinerel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
asistentele îi interziseseră să facă. Se uită în altă parte, oriunde, numai nu în ochii lui de animal. Camera i se întipări în memorie ca un fier încins: perdeaua trasă, cele două stative cu aparatură electronică amenințătoare, peretele de culoarea șerbetului de lămâie, măsuța pe rotile de lângă pat. Mai făcu o încercare. —Markie, sunt Karin. O să te faci bine. Faptul că spusese lucrul ăsta îl transforma într-un fel de adevăr. Un geamăt îi scăpă din gura închisă strâns. Mâna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și unul de fier. Mereu când vin țiganii ea dă la spoit serviciul de fier. De când a murit domnul Ursu, madam Ursu mănâncă numai cu serviciul de fier. Lingurițele de argint sau de alpaca le scoate la dulceață sau la șerbet numai când vine lumina de plată sau poștașul cu scrisori din Brazilia. Azi au venit țiganii. Așa că te-ai plictisit să vezi cum calcă mama ta cămășile apretate și te duci În curte să-i vezi pe țigani cum spoiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nu se dărâmă pereții de atâta veselie... Se uita la el și el la ea și privirile se întâlneau undeva deasupra mesei. Tata băgă de seamă și tăcu. Tanti Sofula oftă obidită, iar mama începu să recomande cu glas tare șerbeturile pe care le adusese feciorul de la prăvălie. Lăsase lingurița de argint cu șerbetul minunat colorat în paharul cu apă și mâna îi tremura într-atât că zăngănitul devenise de nesuportat. Suna cumva a cobe, așa că tata reluă firul conversației. Conversație
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la ea și privirile se întâlneau undeva deasupra mesei. Tata băgă de seamă și tăcu. Tanti Sofula oftă obidită, iar mama începu să recomande cu glas tare șerbeturile pe care le adusese feciorul de la prăvălie. Lăsase lingurița de argint cu șerbetul minunat colorat în paharul cu apă și mâna îi tremura într-atât că zăngănitul devenise de nesuportat. Suna cumva a cobe, așa că tata reluă firul conversației. Conversație - vine vorba, era de fapt o litanie, un monolog pe teme străine de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care mai de care mai impenetrabil și mai tăcut. Unii aveau în față narghilele pregătite, alții pe măsuțe scunde din lemn de esență rară, cu intarsii de sidef și de metal prețios, aveau carafe transparente cu apă și faianțe cu șerbeturi căci venise vara la Edirne. În stânga marelui vizir, în dreptul unui pupitru elegant, stăteau în picioare exaporitul, Alexandru Mavrocordat, fiul său marele dragoman Nicolae Mavrocordat, privind peste umărul drept al tatălui, iar în urmă de tot, într-un fel de nișă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
arătări de basm. Iarna aci vântoasele se întețesc măturând și viscolind zăpezile. Dinspre Vlăsia o să poruncească să aducă lemn curat de stejar și fag, că, cine știe, poate o să aibă cândva răgaz să vină și iarna pe aci. Cafele, narghilele, șerbeturi și dulcețuri fură pe loc aduse. Apoi, chisele de cleștar, a căror transparență lăsa vederii culorile de ambră ale dulceților de caise, rozul șerbeturilor de zmeură și trandafir, precum și întunericul bobițelor mărunte de cireșe negre zaharisite în siropuri parfumate. Înserarea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că, cine știe, poate o să aibă cândva răgaz să vină și iarna pe aci. Cafele, narghilele, șerbeturi și dulcețuri fură pe loc aduse. Apoi, chisele de cleștar, a căror transparență lăsa vederii culorile de ambră ale dulceților de caise, rozul șerbeturilor de zmeură și trandafir, precum și întunericul bobițelor mărunte de cireșe negre zaharisite în siropuri parfumate. Înserarea lumina cerul în cele mai nefirești culori, albastru deschis, verde de peruzea, și nori albi cu trupuri de balauri din basme, cu contururi de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de la Roma sau știu eu de pe unde au mai umblat pașii domniei tale, ca să prindă viață în vopsele călătoria ce-o făcurăm împreună la padișah. Să fie spre aducere aminte! Apa de băut se încălzise, aburul de pe pocale se uscase, șerbeturile neatinse se muiaseră, doar cafelele înnegriseră cu urma caimacului lor buza răsfrântă a felegenelor. Fumul parfumat al narghilelelor amestecat cu cel al lumânărilor, mărea zăpușeala din încăpere, îndeosebi că se ghicea de afară respirația răcoroasă a nopții. Domnul se ridică
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
toată noaptea și că beiul poate dormi liniștit. Rămase surprins că Brâncoveanu închise în urma lui ușile și-l invită pe Selin să se așeze pe una din lavițele din jurul pereților. Bătând apoi din palme, porunci unui fecior să aducă alte șerbeturi, apă rece și cafele, iar mirării din ochii ienicerului îi puse capăt explicând scurt: — Întunericul nopții ne face să pierdem amănuntele faptelor și să vedem ca pe un bulgăre de aur doar miezul lor. Este ultima noapte în care ne
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tinerel a îngenunchiat în fața ei, i-a luat o mânuță și sărutându-i-o îi mulțumea în slavonește că, spunea el bolborosit, copila l-ar fi ajutat să deslușească tainele mântuirii. Ștefan luă din chesea cu lingurița de argint puțin șerbet din cireșele amare ale anului trecut, îi admiră culoarea și, după ce îl savură, ceru unui fecior să aducă apă proaspătă, destrămând astfel vraja amintirilor. — Neică Mihai, noi trebuie să ne grăbim spre București, se scuză el. Stanca De două zile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și coada dreaptă) și a pulverizat o oarecare cantitate de urină prin plasa gardului. Stropii au făcut o boltă și n-am apucat să-mi feresc fața. Mama Mare făcea parte din categoria anacronică a bătrânelor care te întâmpină cu șerbet și apă rece. Avea niște carafe în miniatură, punctate cu bobițe de vopsea roșie pe care îmi plimbam cu plăcere buricele degetelor. Respingea cu un fel de snobism apa minerală, făcând vizite săptămânale la izvorul Sfânta Treime, de unde se aproviziona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
capului, și de acolo, de parcă mi-ar fi despicat creierul, s-au scurs în mine fel de fel de imagini oribile. Toate se învârteau în jurul bunică-mii, o doamnă atât de delicată și de respectabilă, aceeași doamnă care îmi dădea șerbet și venea la noi de Crăciun făcându-ne cadou o gravură a Pieții Sfatului... Am ajuns la capătul scărilor. Încăperea care se deschidea în față era cufundată în semiobscuritate. Un bec de serviciu, într-un colț, era singura sursă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
gros, fetițe care plâng în jurul unui borcan cu dulceață de nuci verzi, care se fac „frați de cruce“, iar apoi pleacă din copilărie „fără zgomot, cu părere de rău și încercând să nu trântească ușa“, ființe lipicioase și fragile ca șerbeturile zaharisite se dizolvă și se ascund într-o lume solidară, dar nefericită și tristă. Ana Maria Sandu folosește în Fata din casa vagon, care stă sub semnul romanului lui Vladimir Nabokov, Ada sau ardoarea, procedeul numit „cutia chinezească“ sau „păpușa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
apărea întotdeauna din rucsacul lui, când ne opream să mâncăm. S-a întâmplat odată, vara, să scriu un minuscul roman, în patru părți, pe care l-am botezat Patimile culinare ale bunicului meu. Suna așa: 1. Tanti Frosa, trufe și șerbet Cu obraji pufoși, cu gropiță în bărbie, cu pieptul pudrat până la decolteul rochiei și cu o aluniță tot pe-acolo, deasupra broșei (așa cum o știu dintr-un tablou mic, un portret în ulei cu ramă aurie și ovală), tanti Frosa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
într-o zi de joi, în alta (doar, în fiecare săptămână, erau la îndemână încă șase zile), băiețelul acela care avea să ajungă bunicul meu a descoperit pe raftul de sus al șifonierului, înfășurat într-un furou, un borcan cu șerbet. L-a golit în liniște, tolănit pe patul uriaș, ca un velier, al mătușii septuagenare, iar la sfârșit, cuprins de plictis, a prins câteva muște care se tot izbeau de fereastră și le-a închis în borcan. Tanti Frosa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
profesorul Mironescu. Ai întors deci cu repeziciune spatele birjarului și pășești repede-repede, făcându-ți vânt cu pălăria de panama, învârtindu-ți cu nervozitate bastonul, smulgându-ți la fiece pas tălpile panto filor tăi de șevro din asfaltul moale ca un șerbet. Ca un bigi-bigi... Iar teama continuă să-ți crească - o apăsare ca o sufocare, ca o lipsă de aer. Cu grijă, mai arunci câte o privire spre casă pentru a te asigura că la vreo fereastră nu s-a ivit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
frișca etc., etc. Rețeta nr. 81 Papanași pufoși Ingrediente: 250 g brânză de vaci, 100 g făină, 2 linguri zahăr, 2 ouă, jumătate linguriță coajă de lămâie, 4 lingurițe lichior și un plic zahăr vanilat, 200 ml ulei, 300 g șerbet de fructe, zmeură. Mod de preparare: Din cele de mai sus iese o cocă molcuță care se pune sub formă de mititei lungi cu o lingură și se prăjesc în ulei încins. Când sunt reci acești papanași îi punem pe
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
de mai sus iese o cocă molcuță care se pune sub formă de mititei lungi cu o lingură și se prăjesc în ulei încins. Când sunt reci acești papanași îi punem pe un platou, iar deasupra se pune o linguriță șerbet de fructe mult. Sunt foarte buni și deosebiți. Rețeta nr. 82 Pastă de brânză de vaci fără aluat fină Ingrediente: 1 kg brânză de vaci proaspătă, 7 ouă, g unt, un praf de copt stins în puțină zeamă de lămâie
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
legume (roșii, ardei, morcov, ceapă, țelină, pătrunjel) fiind completat, la felul doi, cu saramura de crap și pește la proțap. La desert, se consuma plăcinta dobrogeană cu brânză de oi, servită cu un pahar de chefir și celebrele dulciuri turcești: șerbet, alviță, baclavale. Dintre băuturile alcoolice, vinul de Murfatlar n-are egal. În Maramureș, sunt prețuite o serie de bucate specifice civilizației păstorești, bazate pe carnea de oaie și cea de vită, la care se adaugă slana afumată și costița tăiată
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
sunt friptura de oaie, ciorbele de praz și ștevie, roșiile umplute cu orez, tochitura oltenească, saramura de pește și cârnăciorii oltenești, toate având în comun o condimentare consistentă, în care predomină ardeiul iute. Ca desert, se prepară variate dulcețuri și șerbeturi din nuci verzi, caise, vișine, prune, mere și corcodușe. 4.3. Infrastructura turistică pentru agrement Agrementul turistic se poate defini prin „ansamblul mijloacelor, echipamentelor, evenimentelor și formelor oferite de unități, stațiuni sau zone turistice, capabile să asigure individului sau grupului
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
ridica farfuriile. Lucrase pentru el, nebunul pământului. — Vreți să comandați și desert? Nu, nu vrem! Vorbele lui Jasper au disperat-o pe Lisa, care în această săptămână se afla la dieta cu budincă. Lucruri ceva mai ușoare, bineînțeles: fructe proaspete, șerbeturi, spume de fructe. Trecuseră secole de când moartea, pe numele ei ciocolată, îi atinsese buzele. Eh, asta e, nu contează. Ea a plătit nota și s-au ridicat amândoi să plece, unul dintre ei ceva mai puțin stabil pe picioare decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
îmi plăceau. Strehaia, pe care am redescoperit-o acum, mizeră, a țiganilor cu turnulețe, era Strehaia unei vieți patriarhale, unde boierii ca bunicii mei fuseseră anihilați, dar ei se vedeau mereu și mereu după timpul etern al boierului. La un șerbet, în camerele răcoroase de sub salcie. La o cafea adevărată fără moarte. „Voi merge în Bicaz. Fără zgomote Și zurgălăi.“ Ce răspundeai de obicei la sâcâitoarea întrebare „Tu pe cine iubești mai mult, pe mama sau pe tata“? Mie nu mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
a se deschide, fiind copil din flori. Crescuse printre slugi și cum era o bucurie a nervului optic, de la 15 ani fusese luată să îngrijească de odăile boierului, să-i pună acestuia cărămizi calde la picioare, să-i aducă dimineața șerbet cu apă de izvor și eventualele proțapuri cu jalbe. Asupra mecanismelor socio-economice datorită cărora Măriuca se îndrăgostise de urâtul și calmul boier ne este greu să ne pronunțăm, căci de obicei se întâmplă invers. Să fie oare la mijloc tendința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]