1,136 matches
-
mine ce-ar merita să fie păstrat... Nimic! - Ești un monstru! - Dispari... eu n-am nevoie de nimeni... nicodată n-am avut... Ha-ha, doar nu vrei să-ncep acum? N-am nevoie... Terminasem de rupt toate scobitorile și de sfâșiat șervețelele. Ana s-a îndreptat spre ușă. - Voievoade... Taică-meu chiar a crezut și crede în comunism! Înțelegi? Ha-ha-ha, ăsta a intrat din convingere... din convingere, mă, în ’68 îl prefera pe Troțki... Era mândru de carnetul lui, îl scotea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pete roșii pe față. Prăjina, genul care la șaizeci de ani iese pe sticlă și-și exprimă regretul imens că nu i-a spus soacră-sii, în ultimii douăzeci și cinci de ani, c-o iubește, prăjina terminase deja un pachet de șervețele, s-oprească șuvoiul lacrimilor de compasiune. - Cât de crunt lovește viața... - Păi... Copilul, fetiță, n-avea nici două kile când a venit pe lume, nici n-am știut dacă va trăi, a ieșit c-un defect genetic, nu i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
E vorba despre mînie... MÎnie și neputință... Să vezi cum alerga acel ipochimen, să-ți dai seama că urmează să ucidă și să nu poți face nimic ca să eviți așa ceva, asta mi-a distrus nervii - strînse suportul de argint pentru șervețele În mîna lui uriașă, Îndoindu-l de parcă ar fi fost din carton. Cerule! Niciodată nu m-am simțit atît de frustrat... O sută de bărbați, patruzeci de tunuri, unul dintre cele mai bune vase de război din flota noastră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cele mai rele când venea vorba de pisălogeală, călugărițele care erau infirmiere. O călugăriță-mi povestea despre-un pacient de la alt etaj care era comic și fermecător. Era avocat și știa să facă trucuri magice doar cu mâinile și-un șervețel de hârtie. Infirmiera asta din tura de zi era genul de călugăriță care purta o versiune albă a rasei ei călugărești și-i povestise avocatului totul despre mine. Era sora Katherine. Îi zisese că-s nostimă și inteligentă, și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
dintre Estradermele alea, vrei? Seth îi dă mentosana și-un prezervativ. Ea zice: — Hai să vedem cât o să-i ia să găsească o săptămână de lichide femeiești macerându-i-se-n cur. Închide rujul și zice: — Uscă-mă, te rog. Îi dau un șervețel și-un plasture cu estrogen. Capitolul 5 Sari mult înapoi, la o zi în fața magazinului universal Brumbach, unde oamenii, inclusiv eu și Evie, s-au oprit să vadă câinele cuiva ridicând piciorul să se pișe pe scena Nașterii. Apoi câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
vede ar putea să creadă că fumez, zicea Manus. Nici nu știai cărui viciu i se împotrivea mai mult. După Santa Barbara, am mers la San Francisco și-am vândut Fiatul Spider. Cât despre mine, eu scriu tot timpul pe șervețele de cocteil: poate că sora ta e-n următorul oraș. ar putea fi oriunde. În hacienda din Santa Barbara, eu și cu Brandy am găsit Benzedine și Dexedrine și Quaalude vechi și Soma și niște capsule de Dialose care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și caută. — Doar că te-am iubit așa de mult, încât mi-am spus că poate nu-i prea târziu. Brandy își dă cu strugurel pe buza de sus și-apoi pe buza de jos, își usucă buzele pe-un șervețel de hârtie, și aruncă uriașul sărut Plumbago în vasul de veceu sub formă de cochilie. Brandy zice cu noile ei buze: — Ai habar cum se trage apa? Am șezut ore în șir pe bideu, și nu, n-am priceput cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
până când apărea Sfântul Fără-Mațe. Domnul Whittier așezat în față, lângă doamna Clark. Contele Calomniei. Tovarășa Lătrău și Sora Justițiară. Sfântul Fără-Mațe trage maneta ca să deschidă ușa pliantă, și pe trotuar e micuța domnișoară Hapciu. Cu mânecile puloverului ei umflate de șervețelele murdare îndesate înăuntru. Își ridică valiza, care răpăie sonor ca floricelele într-un cuptor cu microunde. La fiecare treaptă valiza răpăie tare ca un foc de mitralieră îndepărtat, și domnișoara Hapciu își ridică privirea spre noi și spune: — Pastilele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Asta am adus pentru cele trei luni departe de lume. Agentul Ciripel, camera lui video. Sora Justițiară, bila de bowling. Lady Zdreanță, inelul cu diamant. De astea vom avea nevoie pentru a ne scrie povestirile. Domnișoara Hapciu, de pastilele și șervețelele ei. Sfântul Fără-Mațe, de snackurile lui. Contele Calomniei, de carnețelul și reportofonul lui. Bucătarul Asasin, de cuțitele lui. În lumina slabă din autobuz ne uităm cu toții pe furiș la domnul Whittier, organizatorul atelierului. Profesorul nostru. Sub cele câteva fire cărunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să dea sens vieții noastre. O capodoperă care să ne scoată din sclavia față de un soț sau de un părinte sau de o corporație. Care să ne câștige libertatea. Călătorim cu toții pe străzile pustii, în întuneric. Domnișoara Hapciu pescuiește un șervețel umed din mâneca bluzei și-și suflă nasul. Își trage nasul și spune: M-am furișat, mi-era așa de frică să nu mă prindă. Vârând șervețelul în mânecă, spune: M-am simțit exact ca... Anne Frank. Tovarășa Lătrău scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
câștige libertatea. Călătorim cu toții pe străzile pustii, în întuneric. Domnișoara Hapciu pescuiește un șervețel umed din mâneca bluzei și-și suflă nasul. Își trage nasul și spune: M-am furișat, mi-era așa de frică să nu mă prindă. Vârând șervețelul în mânecă, spune: M-am simțit exact ca... Anne Frank. Tovarășa Lătrău scoate eticheta bagajului din buzunarul jachetei, rămășița valizei abandonate. A vieții ei abandonate. Și, învârtind-o fără încetare în mână, tot uitându-se la ea, Tovarășa Lătrău spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
probelor. Atunci Cora a ieșit la prânz și a cumpărat o lamă. Două. Trei lame. Cinci. La următoarea rotație, când fetița ajunge pe biroul ei, Cora o duce la baie și o așază pe marginea chiuvetei. Îi șterge cu un șervețel rujul de pe buzele roz. Îi spală și piaptănă părul uns. În timp ce următorul detectiv bate deja în ușa încuiată a băii, Cora îi spune fetiței: — Iartă-mă. Iartă-mă. Iartă-mă... Îi spune: O să fie bine. Și vâră o lamă adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pauza de prânz? Ajunge să arunce o singură privire înspre Cora, cu freza ei dată cu șprei, cu perlele, ciorapii de nailon până la genunchi și costumele ei cu pantaloni, și nici o nevastă n-o să dea vina pe ea. Cora, cu șervețele vechi de hârtie dosite în mânecile cardiganului. Cora, având pe birou o farfurie cu bomboane decorative de zahăr ars în formă de fundițe. Cu bucăți din benzile desenate Family Circus prinse de panoul ei de plută. Și totuși, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
un cârnat destul de lung, cu miros pătrunzător, acoperit de arsurile lăsate de grătar. A tăiat o bucată mare și a Încercat s-o Înghită pe nemestecate, ca pe o stridie, dar era cât pe-aci să se Înece. A pus șervețelul la gură, a tușit, apoi s-a apucat să mestece cu furie până când a trecut primejdia. O să termini ce-ai În farfurie, Margaret Bates, și-a zis ea, o să termini tot, tot. S-a obișnuit treptat cu gustul, Îmbucătură cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dar eu nu mai pot. Mazărea nu-i plăcuse niciodată Carminei, consumă numai cârnatul. Ei, n-am făcut excese, aprecie la sfârșit. O mâncare caldă și la ore fixe înseamnă foarte mult. Sub farfurioara în care era brioșa, observă un șervețel și amănuntul o ferici de-a binelea. Mulțumită, întinse mâna către triunghiul alb, îl împături și-și tamponă cu el buzele. Atunci observă că femeia din fața ei, care aștepta să-i fie adusă tava cu mâncare, dădea semne de enervare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de vinete, mușca, mesteca, privea în dulăpiorul cu vase, ceștile desperecheate întoarse cu fața în jos pe farfurioară. Ba o să mă duc, spuse, o să mă duc până se termină de cules via. O să mă duc. Tatăl își tampona buzele cu șervețelul. Ridică privirea către fereastră. Caisul își mișca ușurel crengile. Dar el nu la crengile caisului se uita. La miopia lui avansată, fereastra se transformase într-o dâră luminoasă, fără contururi precise. Culesul era pe sfârșite. Pe la prânz, o oră, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
beton acoperit cu pătrățele de marmură negru și roz, o femeie bătrână, sulemenită, cu părul încrețit foarte mărunt pe frunte ședea parcă odihnindu-se după un prânz copios. Din când în când își ștergea fața încărcată de grăsime cu un șervețel având mare grijă să nu-și atingă buzele vopsite strident, creionate din plin. Avea degetele încărcate de inele, o poșetă veche, albă cândva, cu încuietoare nichelată. Privea plină de interes în interiorul încăperii, uneori își trecea limba peste buze, dinții îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
el. Descuie yala, îl pofti să intre, îl invită prin camere, prin baie descuie dulapul alb imaculat, ca să-i arate teancul de prosoape, peria, șamponul, la bucătărie trase sertarele, deschise modulurile suspendate, îi atrase atenția până și asupra suportului de șervețele, a cutiei de scobitori. El aproba în tăcere, emoționat, înțelesese, totul era o surpriză, așeză un fald la perdeaua din bucătărie, se consultă cu ea asupra locului unde trebuia plasat albumul, nu foarte la vedere, spunea Trofin, albumul trebuia depistat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zburau în cercuri cu burți albe, parcă suntem la mare, suntem la mare, eram acolo atunci, incredibila sferă de moment, Miau sta ascunsă sub păr, dâre de muci îi cădeau subțiri din nas și eu i le strângeam cu un șervețel găsit, las-o să plângă, a murit tatăl ei, știu, e normal, dar Prințesa nu mai contenea din plâns, Mihai era în fața mea, axiome ca o lecție tocită la școală se spărgeau pe măsură că-i ieșeau pe gură, litere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
și imoral. Fanny Tarrant te-a descris exact așa cum ești. — Ei bine, abia aștept să văd ce-are de zis despre tine, i-o întoarse Șam. În timp ce cei doi bărbați își aruncau priviri furioase, Eleanor se mai liniști. Scoase un șervețel din buzunarul capotului și își sufla nasul. — Cum adică imoral? insistă Șam. — Cândva erai un dramaturg care promitea. Ți-ai vândut sufletul televiziunii de dragul succesului facil. Prefer să am parte de succese facile decât s-ajung un ratat idealist. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
sub masă. Îl căută pe pipăite proptindu-și bărbia În tăblia mesei. În drum spre cuțit, degetele sale Întâlniră piciorul Iolandei, glezna ei divină. Astâmpără-te! șuieră Iolanda. Petru simți că se pierde. Recuperă cuțitul, Îl șterse prelung cu un șervețel creponat, apoi reveni la poziția cerută la masă de o bună creștere. Altceva n-avem! Observație de prisos. Pe el Îl irita tonul ei. Și privirea obosită. Și tăcerea. Și tremurul mâinii care ducea acum ceșcuța de cafea la buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
iubea golul și nu putea trăi decât pe marginea prăpastiei, În vecinătatea lui. Nu se mulțumise doar să trăiască așa, ci și povesti acest lucru profesorului Colceag. Acesta Îl privi lung, apoi Îl sărută pe frunte și, după ce netezi Îndelung șervețelul de hârtie de pe masă, care plutea stingher ca un nufăr printre sticlele goale de bere, scrise: Arheologia vidului teză de doctorat, autor Demostene A. Colceag. Conducătorul tezei conta mai puțin. Ba chiar deloc. 26. La „facturi” era, cum se dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
format numărul. — Randle, zise o voce. — Doctorița Randle? Am băgat cheile de la mașină în buzunar. — Aici Eric Sanderson. Doctorița Randle se întoarse în seră cu o tavă pe care adusese din nou ceai și biscuiți, dar și o cutie cu șervețele de hârtie. Câinele cafeniu de sub planta de filodendron ridică puțin capul, adulmecă somnoros, aprobativ aerul, apoi închise ochii la loc. — Dereglările disociative, zise Randle, lăsându-se încet în scaunul scârțâitor, din nuiele, sunt destul de rar întâlnite. Apar uneori ca reacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că simt ceva față de fata aia. Nici măcar nu... Am ridicat palmele într-un gest de nedumerire și dezarmare. Nebuloasa Randle se foi, se strânse, se întinse și se replie în sine până când o mână mare și cărnoasă care ținea un șervețel de hârtie îmi mângâie genunchiul. — Primele câteva ore sunt întotdeauna dificile pentru tine Eric. Ce înseamnă asta? — Păi, după cum am spus, starea ta... nu-mi place să folosesc termenul „unică“, însă e cât se poate de deosebită din mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
foarte neobișnuită. — Iar unsprezece depășesc orice închipuire. — Da. Lucrurile de genul ăsta sunt rareori clare, albe sau negre, Eric, dar chiar și așa, trebuie să-ți spun că... Se chinui să caute cuvintele potrivite, apoi renunță. — Înțeleg, am spus, frământând șervețelul. Randle păru să cadă pe gânduri. Cât medită, apăsarea îi dispăru din privire. Când se uită din noula mine, fruntea i se încreți. — N-ai simți nici o pornire să-și faci bagajele și să pleci, nu? — Să plec? am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]