1,007 matches
-
unsuroasă. Când se urnea, în buzunarele largi u sunau creițarii câștigați la barbut. În picioare purta pantofi în două culori: alb și roșu, legați cu șireturi de piele, ca orice staroste de hoți. Paraschiv scoase de sub brâul de piele un șiș lung, Cu lama ascuțită, îndoit la vârf. - Doi am tăiat cu el în Mandravela! spuse cu glas subțire. Am lucrat cu Mafoame, ăl de dădea găuri în Calea Rahovei. Nicu-Piele apucă ușor cuțitul, îl întoarse și pe-o parte, și pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în cinstea mireselor. Numai ucenicul să fie priceput și cu mână ușoară, să nu-l simtă ageamiii. - Las' pe mine, nene Floreo! spuse el după ce auzi ce are de făcut. Eu le sânt naș. Numai dumneavoastră să-i țineți în șișuri dacă s-or întinde la vorbă. - Treanță! strigă Bozoncea la cel bătrân. Auzi' ce spune dumnealui... Hoții râseră cu înțelegere. Spre seară, o promoroacă aurie scălda fundul gropii. Vântul, ca briciul. Au plecat câte unul. În urmă rămăseseră Gheorghe cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
copii. Ce făcea al Măritei, ce dregea, că le știa pe toate. Unii ziceau că-i al lui Florea, unul de hoțea pe unde apuca, de-l făcuse cu cărturăreasa, la tinerețe. Oprică n-avea Dumnezeu, știa să umble cu șișul. Când fl bătea vreunul mai mare, îi spunea cu dinții strînși: - Vine el nenea de la pârnaie, o să-ți facă mațele coadă de zmeu! Era legat cu hoții Cuțaridei. Le vindea ponturile: de unde să fure cherestea pe Filantropia, găini, rufe de la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dragă, Petre, iute de mână, se prefăcea că încearcă un pepene, doi și le făcea vânt printre picioare, drept în brațele știrbului. Până să bage cineva de seamă, băieții fugeau. Prada o împărțeau sub un gard. Ene tăia boșarii cu șișul lui, felii-felii. Ălora mai mici le dădea ce rămînea: coji mușcate până la margini, semințele și fruntea scobită cu bricegele. Acasă tocmai noaptea ajungeau, mai luau câte o palmă, nu se cunoștea, a doua zi erau la gârlă de dimineață. Unii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mă supăra, nene! că mă gâdil repede... a mai spus Nicu-Piele. Vezi, că eu fac urât dacă mă calcă cineva pe picior! - Aduc poliția! a mai apucat să spună unul dintre păgubași. Sandu a răsturnat masa. Ceilalți doi au scos șișurile. Negustorii aveau și ei cuțite la carâmbi. Paraschiv a aruncat cu un scaun în lampă. Se făcuse întuneric de-ți băgai degetele în ochi. Nu se auziră decât câteva țipete scurte, gâtuite, §i un cap care trosnea lovit cu ceva
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
oafa aia, Nicule! El dădea din cap cu mîndrie: - Da de unde! - Parcă eu sânt chior, nu văz... - Ți se pare. -Mă! - Du-te dracului și lasă-mă-n pace! - Să te arză un foc mare dacă minți? - Gheorghe, acu scot șișul! - Vezi, mă, vezi c-așa-i? Păi tu nu te uiți la ea ce ochi are? Asta-i curvă descântată, c-un plan te vinde, cu altu te cumpără! Și așa era. Ce nu-i căra hoțul? Mărgele și inele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
părăsească și prietenii, și puterea. Iar pe femeie atunci ar fi ucis-o, că i se golise inima, cum ai răsturna o căldare. Și o spaimă pe care nu o știuse niciodată îl apucă. Nu mai dăduse de mult cu șișul. Ucenicul trebuia lovit în moleșeala dragostei. Iar pe ibovnică cu frânghia udă trebuia s-o bată, să-i taie nasul, că fusese necredincioasă. Se liniști pe măsură ce ura lui pentru amândoi fl făcea să se gândească la ce pedeapsă să-i
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
auzit lăutarii mai aproape. Atunci a văzut ibovnica o umbră lungă mișcîndu-se în curte. A țipat, astupîndu-și gura cu pumnul: - Nu știu cine-i afară! S-a răcit pielea pe el. Muierea tremura. Pungașul și-a tras nădragii și cămașa. A scos șișul. Ușa s-a dat de perete și în prag îl văzură pe Bozoncea. Luna îi lumina umerii puternici și juca pe preșuri. Îl ținea c-o mână pe Gheorghe, care gâfâia asudat. Încă se auzeau lăutarii și chiotul curvelor venind
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Paraschiv nu-i vedea fața. Umbrele lor se mișcară încoace și-ncolo. Starostele ocoli masa care-i despărțea. Cel tânăr se feri. În ușa deschisă mai apucă să-l vadă pe Sandu. Acesta se uita speriat la ei. Stăpânul ridică șișul și lama luci scurt. Știa că dacă-l aruncă, nu greșește. Caramangiul zvârli șapca. Părul îi cădea pe frunte. Era ca o fiară, încordat și fioros. Vorbi: - Ai uitat cine-i mai mare peste voi! Șase am îngropat până acum
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pas. Deodată simți că nu mai are loc. Se proptise de un perete. Celălalt era aproape. Ridică cuțitul și el văzu lama ascuțită deasupra capului, se plecă, dar de data asta nu mai scăpă. O fierbințeală u aprinse șira spinării. Șișul lui Bozoncea îi spintecase spatele de la ceafă până la noadă. Dacă nu s-ar fi lăsat pe vine, era mort. Sângele zbucni afară prin cămașa tăiată. Paraschiv mai avu timp 306 I să se dea într-o parte și să-l
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
față: - Na! Na! striga. Na, să-ți ajungă! Ți-a trebuit corditor, ai? Curvă fără saftea! Didino, mi-ai mâncat viața, Didino... Plângea și el și nu se lăsa. Se răstea iar la lăutari: - Ce vă uitați, cântați, că bag șișul în voi! Gagica se târa pe zăpadă și-l ruga: - Nu mai da, Bozonceo, nu mai da! Iartă-mă! Iartă-mă! Avea mâinile roșii de frig și pe spinare i se bășica pielea. Stăpânul nu ostenise: - Mai na! Mai na
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
s-o fac mireasa voastră. Vouă v-o dau mai întîi, dacă mă lăsați să-i iau inima-a șuriu prostului ăsta bătrân de ginere... A auzit starostele. S-a ridicat drept în trăsură, galben și furios. Și-a căutat șișul sub hainele lui grozave. Încremeniseră și birjarii și hoții ăilalți. Didina înghețase în brațele nașului, că știa ce-o așteaptă. Paraschiv era cât cerul, suit pe malul de pământ din marginea drumului. În picioare avea pantofi roșii, cu fețe albe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gura. - Nu ți-o fi foame? Ți-o fi frică să nu te matolești, candriule! se mira cel tânăr. A început Sandu să plângă. S-a ridicat Paraschiv în picioare. - Lasă-l! s-a rugat ăl bătrân. Hoțul a scos șișul pe masă. I-a zis vînzătorului: - Să-ti cânte de moarte! închină-te! Guristul se oprise cu armonica strânsă în brațe. Tremura de frică. Mînă-mică a căzut în genunchi: - Să nu mă omori! Didina tăcea încruntată. În circiumă s-a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai sus, spărgând altfel lumina, cu aceeași cruzime, de parcă cineva ar fi dănțuit în vârf pe sticlă pisată. Acolo unde măruntaiele se descompuneau, pântecele se umfla și duhorile, neavând cum să se răspândească altminteri, se aprindeau, arzând ascuțit, ca niște șișuri, ori fumegând lăptos. În jur, câmpul răscolit purta urma roților grele ori a șenilelor care împinseseră, ca o rindea, pământul la un loc cu gunoaiele. — Mie mi-e cam frică, șefu’, șopti Chisăliță. Parcă doarme... De tare ce-mi chiorăie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în Amândoi, soluțiile de exterminare sunt originale: Solomia ucide prin strangulare cu o sârmă, iar când este arestată se sinucide cu un ac de păr. În Groapa lui Barbu, hoții se taie de zor, între rivali, în chip tradițional, cu șișul. Ei nu posedă arme de foc. Unul dintre ei se laudă că a tăiat o mahala întreagă cu toporul, dar minte. În urma influenței turcești, în țările române se utilizează ca armă albă hangerul. La Sadoveanu, o boieroaică pregătește hangerul pentru
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
sunt amintiți Blake, Flaubert, Amiel, Blaga, Heidegger și suprarealistul Philippe Soupault. Țăranii din a căror stirpe se trage poetul rostesc fraze năstrușnice: "De unde știu ei poeme de Mallarmé și / Elytis, ei care au trecut prin sihlele / Nordului doar la lumina șișurilor?" (Cei care ridică literele, zarurile). Se intersectează în George Vulturescu tumulturi, fulgere și note de reculegere. Pragul dintre introspecție și exteriorități, dintre Eu și Lume, dintre imanent și transcendent, prag schimbător de la o stare la alta, e semnul unei personalități
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
a lui, chestiile erau prea confuze. Oricum, nu-și dăduse demisia sau cum se mai cheamă cînd le faci papucii unora. Nu erau ca ăia din filme să nu poți să scapi de ei decît cu picioarele înainte, cu un șiș înfipt printre firele de păr de la ceafă, dar nici o cerere scrisă probabil nu mergea cu ăștia. Ceva trebuia să fie și încă nu se întîmplase. O treabă de asta țipă cînd se-ntîmplă și nu poți s-o ignori. Și apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
într-un pavilion dintr-o periferie curățică și liniștită? Unsprezece persoane judecă în termenii "evenimente probabile", "evenimente improbabile": este improbabil (o șansă dintr-un milion) ca cineva să fi comis crima cu același tip de cuțit ca al băiatului, un șiș presupus rar. Un om le propune o viziune în termenii "evenimente posibile" și "evenimente imposibile" (acest lucru e posibil). Un eveniment posibil nu este un eveniment probabil. Un eveniment imposibil nu este un eveniment improbabil. Un eveniment improbabil este un
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
pe dealuri Valea bisericii - valea de lângă biserica ortodoxă. Valea Danciului - valea de la capătul satului Cuvin spre Covăsânț. Valea lui Marit - valea aflată după Valea Danciului. Izvorul Moțului - pe valea bisericii, în dreapta. Miloaia - lângă valea bisericii, pe stânga. Bordul - Deasupra fântânii Șișului. La chei - locul pe unde intră Valea lui Marit în Cuvin. Groapa Șișului - între Bord și Valea bisericii. Groapa Chesii - este locul pe unde intră Valea bisericii în Cuvin. Izvorul semedrenilor - deasupra fântânii Dabului. Fântâna Dabului - deasupra Văii lui Marit
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
satului Cuvin spre Covăsânț. Valea lui Marit - valea aflată după Valea Danciului. Izvorul Moțului - pe valea bisericii, în dreapta. Miloaia - lângă valea bisericii, pe stânga. Bordul - Deasupra fântânii Șișului. La chei - locul pe unde intră Valea lui Marit în Cuvin. Groapa Șișului - între Bord și Valea bisericii. Groapa Chesii - este locul pe unde intră Valea bisericii în Cuvin. Izvorul semedrenilor - deasupra fântânii Dabului. Fântâna Dabului - deasupra Văii lui Marit, hotar între Covăsânț și Cuvin. Fântâna Stiubei - este locul de unde intră Valea Danciului
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
în Cuvin. Izvorul semedrenilor - deasupra fântânii Dabului. Fântâna Dabului - deasupra Văii lui Marit, hotar între Covăsânț și Cuvin. Fântâna Stiubei - este locul de unde intră Valea Danciului în Cuvin. Fântâna Bărăbaș - sau Fântâna Porcilor - pe Valea Danciului. Fântâna Șâșului - lângă groapa Șișului. 2.4. INSTITUȚIILE SATULUI CUVIN Primăria satului Cuvin, așa cum se regăsește în lucrarea învățătorului Drecin „Monografia satului Cuvin”, a avut sediul în satul Cuvin până în anul 1928. Din anul 1928 până în anul 1934 primăria s-a mutat în Ghioroc. Din
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
ale reînnoirii. Fantome fluturând mantii negre de mătase, oase albe de morți. Șiruri de călăreți sumbri, împiedicându-se de năvala țâncilor jegoși și iuți, ca niște țipari. Măști macabre și glugi, nimfete spoite și manglitori. Cheflii, paparude, buruieni. Fanți cu șișul între dinții de aur. Codoașe zaharisite, mângâind burțile gloabelor care însoțesc alaiul. Pe undeva, furișându-se, gălbui, unchiul sadic și iepuraș ? Balabuste bocitoare, arlechini, damblagii, seniori ai șatrei, popi paradiți. Veselie, spaimă și râs. Tropotul cailor și vaietul corului, acoperite
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu vreo trei zile Înainte să-și dea obștescul sfârșit, semăna leit cu tine. Ptiu! Dacă-ți spun... Și-ăsta avea neam mare, nu ca tine, acu` se pândesc unii pe alții, că e cu moșteniri, cu de-alea grele. Șișurile-n dinți, nu te știu, nu te cunosc. Da` el s-a dus, patru scânduri prinse-n cui, asta e averea lui. Sandu râde și le face cu ochiul: Nu vă mai vine mintea la cap. Lasă, Gore, nu te
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Indii la gât, matahala lepădă cârja și, sub cerurile ca de păcură în flăcări, o apucă de păr pe femeie. O privi în ochi rânjind, o mușcă sălbatic de buzele învinețite și, parcă din aceeași mișcare, îi reteză beregata cu șișul, de la o ureche la alta. Fugi apoi pe cheiul Dâmboviței, unde i se șterseră urmele. O găsiră în zori, cu rochia muiată în sânge, și cîntăre-țul, care deja răscolise orașul toată noaptea după ea, fu imediat anunțat. La comisariat, povestea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
s-au propus și alte etimoane decât cele turcești. Semnalez câțiva termeni marinărești care, după ultimele cercetări, pot fi considerați de origine turcă, și nu franceză sau italiană, așa cum se arată în dicționarele românești: carabas, caravelă, chilă, covertă, provă, pupa, șiș. Condițiile istorice în care s-a dezvoltat viața maritimă românească (Marea Neagră și Dunărea erau folosite de vasele turcești) explică împrumuturile respective. Unul dintre criteriile folosite pentru respingerea unei etimologii este și cel al răspândirii geografice, care poate fi folosit mai
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]