154 matches
-
scris de Elias Abou Azala Tayr El Yammameh care va fi inclus în primul său album, Saken. Haddad s-a născut într-o familie cu tatăl, Joseph Haddad, creștin maronit și mama, Mouna Haddad, care provenea dintr-o familie musulmană șiită, într-un oraș mic, Bsalim, din Liban, pe data de 1 octombrie 1976. În 1996, și după 3 ani de muncă intensă, Haddad va lansa albumul sau de debut, Saken. Cel de-al doilea album, Ahl Al Esheg, va fi
Diana Haddad () [Corola-website/Science/330923_a_332252]
-
Sinan Ibn Suleyman Ibn Muhammad, a fost liderul ramurii siriene a sectei ismailite, o figură misterioasă dar în același timp temută din timpul cruciadelor. Acesta a reorganizat mișcarea ismailită în Siria, ducând mai departe învățăturile lui Hasan Sabbah, reafirmând mișcarea șiită ismailită ca un actor important pe scena politică a Orientului medieval. Numit de sursele creștine latine, Vetulus de Montanis (Bătrânul munților), Rașid al-Din s-a născut în proximitatea orașului irakian Basra. Din fericire, un număr de manuscrise ismailite siriene îi
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
acestuia, vârsta de 58-60 de ani. Nu se cunosc foarte multe informații cu privire la copilăria lui Sinan dar se știe că părinții lui erau șiiți duodecimani, deși zona de unde acesta provenea, între Wasit și Basra, avea o reputație pentru practici religioase șiite extreme. În adolescența acestuia, Sinan este repede descoperit ca un bun misionar și este invitat la Alamut unde urmează un stagiu de pregătire intensivă în doctrina ismailită ca ulterior să fie numit coordonator al eforturilor misionarilor în districtul Basra, în jurul
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
lui Abu Muhammad devenise una slăbită, lipsită de orice formă de organizare și marcată de o lipsă de unitate în sânul ismailiților sirieni. În 1129, după ce comunitatea ismailită din Damasc este masacrată ca represalii pentru diferite asasinate atribuite acestora, secta șiită lansează o nouă campanie de ocupare a castelelor existente în centrul Siriei. Alte probleme pentru Sinan deveniseră emigrația constantă a ismailiților din fortărețele acestora spre orașe așezate în zone mai fertile, precum Hama sau Homs. Nu în ultimul rând, raidurile
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
acestei abordări radicale sunt datorate cel mai probabil politicii de ostilitate a lui Saladin față de ismailiți precum și tratamentul inuman aplicat familiei califilor fatimizi, care chiar dacă se distanțaseră de ismailismul nizarit al lui Hasan Sabbah, făceau parte totuși din aceeași familie șiită. Nu doar atât, intenția vădită a lui Saladin de a crea un stat siro-egiptean nu putea avea decât consecințe nefaste pentru ismailiții sirieni. În aceste condiții, o alianță cu facțiunea cruciată devenise pentru Sinan următorul pas logic. Relația sectei ismailite
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
împotriva armatei siriene și druzilor (luptându-se cu milițiile Partidului Socialist Progresist, conduse de Walid Jumblatt). Liderul Forțelor Libaneze, Elie Hobeika a negociat cu regimul de la Damasc, cu Partidul Socialist Progresist (al comunității druze) și cu Mișcarea Amal (aparținând comunității șiite) un acord care permitea [Siriei] să-și consolideze influența pe scena politică de la Beirut. Samir Geagea care a fost împotriva oricărei înțelegeri cu Damascul a organizat acțiunea de înlăturare a lui Elie Hobeika, care s-a produs la 15 [ianuarie
Samir Geagea () [Corola-website/Science/330957_a_332286]
-
a apropiat de "Alianță 14 Martie" care susține independența Libanului și se opune influenței excesive a Siriei în această țară. În acelaș timp a păstrat relații bune și cu gruparea pro-siriană „Alianță 8 Martie” din care face parte gruparea islamistă șiită „Hizbollah” („Partidul lui Dumnezeu”). La 15 februarie 2014 a reușit să alcătuiască un guvern de uniune națională sub conducerea să. Tammam Saib Salam s-a născut la Beirut în 1945 într-o familie arabă sunită înstărita și cu influență în
Tammam Salam () [Corola-website/Science/335009_a_336338]
-
deseori suplimentată de tradiție (sunna) și implementată de ordonanțele și interpretările juriștilor islamici. se ocupă cu observarea ritualurilor, principiilor morale și legislației sociale în islam. Există patru școli (sg. "maḏhab") de jurisprudență islamică în practica sunită și două în cea șiită. O persoană ce a studiat jurisprudența islamică se numește "faqīh" (pl. "fuqahă’"). Termenul "fiqh" desemnează în arabă "„înțelegere profundă, deplină”". Tehnic, se referă la corpul de legi islamice extrase din surse islamice detaliate ( studiate în principiile jurisprudenței islamice) și la
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
teologic, cu privire la igienă, moștenire, căsătorie. Metoda de lucru a juristului musulman este cunoscută ca "usul al-fiqh" sau "„principiile jurisprudenței”". Sunt diferite abordări ale metodologiei folosite în jurisprudență pentru a deriva legea islamică de sursele primare. Principalele metodologii sunt cea sunită, șiită și ibadită. În timp ce primele două sunt divizate în alte sub-școli mai mici, diferențele între școlile șiite sunt considerabil mai mari. Ibadiții sunt adepții unei singure școli nedivizate. Școlile de jurisprudență sunite, fiecare poartă numele juristului clasic care le-a format
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
lua o decizie în concordanță cu rațiunea proprie. Școala ja῾farită folosește intelectul în locul analogiei în stabilirea legilor islamice, spre deosebire de practica sunită. "Daim al-islam" este o carte despre legile islamului urmate de musulmanii ismailiți, cei care aderă la jurisprudența islamică șiită ismailită. Aceasta descrie maniere și etici, incusiv ritualuri de venerare în lumina călăuzirii imamilor ismailiți. Cartea evidențiază importanța pe care islamul a atribuit-o manierelor și eticii alături de venerarea lui Dumnezeu, citând tradițiile primilor patru imami ai școlii șiite ismailite
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
Ron Arad (5 mai 1958 Magdiel, Israel - 1988? în Liban?) a fost un aviator militar israelian care la 16 octombrie 1986 a fost capturat în Liban de organizația șiită libaneză „Amal”. El este considerat dispărut din mai 1988 când a fost transferat într-un loc necunoscut, în Liban, sau după unele ipoteze, în Iran. Ron Arad a fost fiul cel mare dintre cei trei copii ai lui Dov (Bernard
Ron Arad (pilot) () [Corola-website/Science/336455_a_337784]
-
Omul și îngerul săuʼʼ la începutul perioade safavide (secolul XVI) gândirea suhrawardiană s-a reflectat în lucrările unor maeștri spirituali ai Școlii din Ispahan, precum Mīr Damad și Molla Șadră. Totodată de remarcat este atât influența asupra gnozei de influență șiită duodecimană, în special la gânditori precum Ibn Abī Jomhūr sau Ḥaidar Ămolī, cât și apariția în spațiul irakian a ordinului Suhrawardiyya înființat de Shihăb al-Dīn al-Suhrawardī, născut la Bagdad și mort în 1168. Acest ordin s-ar fi raspândit mai
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]
-
and ca indicându-l pe . Conceptul "'awliya' All"ă"hi," la șiiți, este restrâns doar la (). Conducerea spirituală ("wilaya") implică transformarea potențialelor în acțiune și îi face pe credincioși să ajungă la o apropiere de Dumnezeu, de aceea (în viziunea șiită) există o dovadă în fiecare epocă. "" posedă o anumită putere creativă asupra lumii și oamenilor. Henry Corbin arată că "walaya" este fundația profeției și misiunea mesagerului și ține de dimensiunea esoterică a realității profetice. Abu al-Hasan Sharif Isfahani, student al
Wali () [Corola-website/Science/334283_a_335612]
-
toate statele Consiliului de Cooperare al Golfului, dar autoritățile vamale saudite au refuzat să-i accepte legalitatea. Guvernul saudit a fost adesea considerat drept un opresor activ al musulmanilor șiiți din cauza ideologiei wahabiste, fundamentul statului saudit, ideologie care denunță credința șiită. În decrete "fatwa" emise în 1988, conducătorul spiritual al Arabiei Saudite, Abdul-Aziz ibn Baz, îi denunță pe șiiți drept apostați. O altă "fatwa", emisă de Abdul-Rahman al-Jibrin, un membru al Înaltului Consiliu Ulama, spune: „Unii spun că rejecționiștii ("Rafidha" - cu
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
2009 al Human Rights Watch, cetățenii șiiți ai Arabiei Saudite „sunt supuși discriminării sistematice în religie, educație, justiție și pe piața muncii”. Arabia Saudită nu are miniștri, primari sau șefi de poliție șiiți, spre deosebire de alte țări vecine cu o semnificativă populație șiită, precum Irakul sau Libanul. Șiiții sunt împiedicați să ocupe funcții în forțele armate sau în serviciile de securitate și nici măcar una din cele trei sute de școli șiite pentru fete din Provincia de Est nu are director un șiit. Ziaristul pakistanez
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
Ashura, lideri religioși și ai comunității șiite au fost arestați. Șiiților le este interzis să construiască moschei sau alte centre religioase și sunt obligați să urmeze acasă ritualul rugăciunii de vineri (Al-Hassan). În orașul estic Al-Khobar, cu o populație predominant șiită, nu există nici o moschee pentru acest cult. Poliția religioasă saudită impune obligativitatea rugăciunii, iar cei care se află în clădiri publice la ora rugăciunii sunt obligați să-și oprească activitățile pentru a se ruga. Deoarece între cele două culturi există
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
la Mecca (unul din cei cinci stâlpi ai islamului, pe care orice musulman în putere trebuie sa-l efectueze măcar o dată în viață) a fost arestat de poliția religioasă saudită. Între 20 și 24 februarie 2009, pelerinii din provincia majoritar șiită din est care veniseră la Medina pentru aniversarea morții profetului Mahomed s-au ciocnit cu poliția religioasă sunită la cimitirul Al-Baqi' din cauza unor diferențe doctrinare privind comemorarea morții. Forțele de securitate au împușcat în piept un pelerin în vârstă de
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
ceremoniile religioase, acuzându-le de implicare în activități politice interzise în Regatul Saudit. În orașul estic Dammam, unde trei sferturi din cei 400.000 de locuitori sunt șiiți, nu există moschei sau săli de rugăciune șiite, nicio chemare la rugăciune șiită nu e transmisă la TV, și nu există cimitire șiite. La sfârșitul anului 2011, un pelerin șiit a fost acuzat ca fiind „implicat în blasfemie” și condamnat la 500 de lovituri de bici și 2 ani de închisoare. Tot la
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
și că șiismul este o conspirație pusă la cale de evrei, de aceea șiiții sunt pasibili de moarte. Profesorii guvernamentali wahhabiți, precum Abdulqader Shaibat al-Hamd, au proclamat la posturile de radio oficiale că musulmanii șuniți nu trebuie „să mănânce mâncare șiită, să se căsătorească cu ei, sau să-i lase să-și îngroape morții în cimitire musulmane”. Guvernul a restricționat numele pe care șiiții le pot pune copiilor, în încercarea de a-i descuraja să-și facă publică identitatea. Textele saudite
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
desfășurate în învățământul secundar. Șiiții nu pot deveni directori de școli. Unii șiiți ajung profesori universitari, dar adesea sunt supuși hărțuielilor din partea studenților și a facultății. Șiiții sunt descalificați ca martori în instanțele de judecată, deoarece suniții saudiți acuză practica șiită „Taqiyya”- permisiunea de a minți atunci când sunt speriați sau sunt în fața unui risc considerabil de persecuție. Șiiții nu pot servi ca judecători în instanțele inferioare și le este interzisă admiterea la academiile militare. Ei nu pot accede în înalte posturi
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
de apartheid religios e la fel de intolerabilă precum a fost apartheid-ul bazat pe rasă”. Human Rights Watch a raportat că șiiții vor doar să fie tratați ca egali și doresc să nu mai fie supuși discriminării. Cu toate acestea, minoritatea șiită este încă marginalizată pe scară largă. Legile Arabiei Saudite nu recunosc libertatea religioasă, iar practicarea în public a religiilor ne-musulmane este interzisă în mod activ. Nici o lege nu le solicită în mod specific cetățenilor să fie musulmani, dar articolul
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
regimul său au fost crude. Singura alternativă viabilă pentru oamenii care se aflau sub dominația lui era convertirea, altfel ar fi fost omorâți. Procesul a fost unul destul de rapid, deoarece la mijlocul secolului al XVI-lea, Iranul era deja o țară șiită și devenise oarecum izolată între vecinii sunniți. Deși procesul de convertire a durat în total aproximativ un secol, șiismul nu a devenit confesiunea predominantă pe tot teritoriul Iranului de azi și nici pe teritoriul controlat de dinastia Safevidă. Șiismul a
Convertirea Iranului la islamul șiit () [Corola-website/Science/335262_a_336591]
-
avut dificultăți în consolidarea unei națiuni, ca urmare a diferențelor de ordin religios dintre arabii sunniți din centrul Irakului și arabii șiiți din sud. Afganistanul modern a apărut ca urmare a conflictului de care afganii l-au avut cu autoritatea șiită din Iran. Când autoritățile safevide au încercat să impună cu forța șiismul în teritoriile locuite de afgani, aceștia s-au revoltat, iar conflictul cu Iranul a căpătat o conotație de conflict religios, mai mult decât de conflict între vasali și
Convertirea Iranului la islamul șiit () [Corola-website/Science/335262_a_336591]
-
primul șah care a succedat dinastia Safevizilor. Este vorba despre Nader, care a demarat o serie de politici în acest sens. A încercat o integrare a șiismului în sunnism și declararea sunnismului ca religie de stat. Deja, populația majoritară era șiită, iar aceste măsuri s-au lovit de opoziția locuitorilor Iranului. După ce a declarat sunnismul ca religie de stat, Nader a confiscat mare parte dintre averile clericale șiite pentru a putea acoperi cheltuielile militare. Motivul invocat a fost că rugăciunile nu
Convertirea Iranului la islamul șiit () [Corola-website/Science/335262_a_336591]
-
acordă respect, musulmanii din afara comunității Ahmadiyya sunt acuzați că dau prea mare crezare unor tradiții incerte, chiar în detrimentul autorității coranice . Mirză Ġulăm Aḥmad reprezintă, pentru Ahmadiyya, Mesia și Mahdi, lucru profețit din tradițiile lui Muhammad. Acest lucru contrazice concepția majoritară șiită , cât și pe cea sunită . O altă diferență majoră reprezintă acceptarea unor texte sacre și a unor tradiții religioase inadmisibile în islamul clasic, cum ar fi cea a lui Zoroastru . Un alt precept care îi face pe cei din Ahmadiyya
Ahmadiyya () [Corola-website/Science/333605_a_334934]