204 matches
-
Liderul acestei mișcării este fostul profesor al Universității din Tebriz, Mahmud Ali Cehreqanlî. Avem de-a face cu un paradox: Iranul fundamentalist a sprijinit cu toate mijloace posibile Armenia creștină în conflictul cu Azerbaidjanul. Deși azerii, ca și iranienii, sunt șiiți și musulmani. Explicația este de natură politică si are rădăcini istorice. Teheranul nu a fost deloc încântat de perspectiva unui Azerbaidjan puternic, centru de atracție pentru provinciile azere din Iran. Iată de ce Teheranul s-a văzut obligat să colaboreze cu
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]
-
al-Latif (susținător al lui Aristotel) în lucrarea acestuia, "Fi al-Radd ‘ala Ibn al-Haytham fi al-makan" ("Respingere a spațiului lui Al-Hazen"). Al-Hazen a fost unul dintre marii susținători ai islamismului sunit, creat de școala lui Al-Ash'ari, în opoziție cu cel șiit. Și Al-Hazen a scris despre teologia islamică, în care discută despre profeții și elaborează un sistem filozofic prin care să discearnă profețiile false de cele adevărate. Al-Hazen abordează religia islamică cu scepticismul specific omului de știință. Dacă omul este din
Alhazen () [Corola-website/Science/312260_a_313589]
-
Qaraqoyunlu (în traducere din azeră "Oaia neagră" după steagul tribului), sau Karakoyunlu ("Karakoiunlu"), a fost un stat turcomano-azer șiit medieval din Asia de Sud-Vest, care a axistat aproximativ între anii 1375 - 1468. În acest stat se vorbea în oghuza estică, cunoscută actual precum azeră. Suverani: În anul 1380, conducătorul confederației tribale turcice Qaraqoyunlu, "Qara Məhəmməd"' (în azeră „"Mahammad cel
Statul Qaraqoyunlu () [Corola-website/Science/309211_a_310540]
-
fiu, Nizar, ca Imam-Calif moștenitor. Hasan Ibn Sabbah (1050-1124) (persană حسن صباح), supranumit și „Bătrânul (Înțeleptul) de la Munte” (din ) urmașul lui Rukn-ud-Dīn Khurshăh, (sau Rukn-ud-Dīn Khwarshăh , ), fiul lui Ala a-Din Maḥomed al III-lea și al 27-lea Imam Șiit Nizarit, folosind relațiile pe care le avea cu viitorul Sultan al Sultanatului medieval Turko-Persan Seliuk Nizam (Nizam el Mulk) și-a organizat prin anul 1094, împreună cu simpatizanți persani, o armată de teroriști, fadaiun (, luptători sinucigași întru islam, „cei care sunt
Asasinii - sectă islamică () [Corola-website/Science/304934_a_306263]
-
a fondat un stat independent; cruciații nu au intrat în contact cu niciunul dintre aceste grupuri decât după cruciadă. Hașașinii au câștigat de asemena importanță în problemele siriene. Egiptul și o mare parte a Palestinei erau controlate de fatimizii arabi șiiți, al căror imperiu se micșorase semnificativ de la sosirea selgiucizilor; Alexius I i-a sfătuit pe cruciați să se alieze cu aceștia împotriva dușmanului selgiucid comun. Fatimizii, conduși în acea perioadă de califul al-Musta'li (deși puterea se afla de fapt
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
Legea divină și chiar de a-i aduce amendamente. Cel de-al XII-lea imam (imamul ascuns) va reveni la sfârșitul timpurilor pentru a instaura armonia pe pământ. Imamii, considerați ca intermediari între om și Dumnezeu au pentru mulți dintre șiiți o aură divină, noțiune total străină sunniților, ca și aceea de imamat. Al 12-lea imam va veni la sfârșitul lumii, împreună cu profetul Isus. În islam, Isus este un profet trimis de Dumnezeul Allah. La sfârșitul lumii totul va fi
Islamul șiit () [Corola-website/Science/303471_a_304800]
-
putere de veto în Parlamentul libanez. În plus, a fost format Guvernul de Uniune Națională, în care organizația deține un minister și controlează 11 dintre cele 30 de locuri. Hezbollah primește susținere financiară de la Iran, Siria și din donații de la șiiți libanezi sau din restul lumii. Forța sa militară a crescut de asemenea foarte mult în ultimii ani. În ciuda unei declarații a ONU din iunie 2008, care certifica retragerea israeliană din toate teritoriile libaneze, în august 2008, cabinetul libanez a aprobat
Hezbollah () [Corola-website/Science/314558_a_315887]
-
și, profitând de situația șubredă a Fatimizilor din Egipt, a ocupat Gaza, în vederea unei înaintări spre Ascalon. Lui Nur al-Din, în fața alianței cruciato-damaschine, nu-i rămânea, pentru a ieși din strâmtoare, decât o colaborare cu Fatimizii, a doua cunoscută dintre șiiți și sunniți (prima avusese loc în 1118 între suniții din Damasc și șiiți din Cairo). Rezultatul a fost cucerirea Damascului de către turcii zengiști și desprinderea lui din alianța cu cruciații. Totuși, Balduin a rămas puternic. Nur al-Din, pentru a câștiga
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
unei înaintări spre Ascalon. Lui Nur al-Din, în fața alianței cruciato-damaschine, nu-i rămânea, pentru a ieși din strâmtoare, decât o colaborare cu Fatimizii, a doua cunoscută dintre șiiți și sunniți (prima avusese loc în 1118 între suniții din Damasc și șiiți din Cairo). Rezultatul a fost cucerirea Damascului de către turcii zengiști și desprinderea lui din alianța cu cruciații. Totuși, Balduin a rămas puternic. Nur al-Din, pentru a câștiga timp, a încheiat o înțelegere cu regele Ierusalimului prin care se stabilea că
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
nosah") Cele mai mari "„minhaguri”" sunt așkenaz și orientali ("mizrahi") - sefard. Și din punct de vedere al practicii religioase, deosebirile dintre acestea sunt mult mai mici decât cele dintre riturile creștine catolic, ortodox și protestante sau dintre riturile sunit și șiit ale musulmanilor. Ritul evreilor sefarzi și cel al evreilor orientali este foarte asemănător - amândouă fiind de obicei reunite sub denumirea de sefarzi în sens larg. Alte obști evreiești sunt relativ mici și au istorie si particularități deosebite: karaim (evreii caraiți
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
orice lupta împotriva musulmanilor, iar doctrina nu putea percepe că un grup de credincioși să verse sângele unor musulmani. Unitatea musulmană s-a rupt la mijlocul sec. VIII, apogeul fiind atins de proclamarea califatelor independente de Bagdad în sec. X Pentru șiiți: legitimarea luptelor dintre musulmani a fost o operațiunei simplă, astfel că cei care respingeau învățătură șiită erau calificați drept „infideli”. Pe langă dar-al-Islam și dar-al-harb, măi apre și dar-al-imam, adică zona în care domină adevărată credință, șiismul. Lumea sunnita era
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
29.6% din populație, din care numeroși sunt, în special, din fosta Germanie de Est și zone metropolitane majore. Din cei 4.3 milioane de musulmani, majoritatea sunt sunniți și aleviți din Turcia, dar există și un număr restrâns de șiiți. 1.7% din populația totală a țării se declară creștini ortodocși; sârbii și grecii fiind cei mai numeroși. Germania este a treia țară din Europa, cu cea mai numeroasă populație evreiască (după Franța și Regatul Unit). În 2004, mulți evrei
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
un război continuu împotriva terorismului, cu organizația Al-Qaeda în fruntea căreia se afla Osama ben Laden, cea mai periculoasă grupare teroristă, precum și cu altele precum Ansar al-Sunna. Î Irak au loc zilnic atentate si răpiri, sunt confruntări între sunniți si șiiți, nu se poate pune capăt atacurilor. Irakul este format din 18 provincii (""muhafazat"", singular - ""muhafazah""): Irakul este pe locul trei în lume ca rezerve de petrol și pe locul zece ca rezerve de gaz, dar are nevoie de investiții de
Irak () [Corola-website/Science/296842_a_298171]
-
important al Meccăi, ce a primit un caracter sfânt pentru musulmani, datorită rezultatelor bune ale pelerinilor nenumărați ce au trecut prin pelerinajul spre Mecca. Administrația otomană a introdus un sistem ce a condus la coexistență pașnică. Fiecare minoritate etno-religioasă - musulmani șiiți arabi, musulmani sunniți arabi, ortodocși sirieni aramei, ortodocși greci, creștini maroniți, creștini asirieni, armeni, kurzi și evrei - constituia millet. Liderii religioși ai fiecărei comunități au administrat drepturile de stare și au executat anumite funcții civile de asemenea. În 1831, Ibrahim
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
refugiaților sirieni. Majoritatea arabilor argentinieni sunt de origine libaneză sau siriană. Musulmanii sunniți constituie în jur de 74% din populația Siriei, iar arabii sunniți constituie 59-60% din populație, iar cei mai mulți kurzi (9%) și turkmeni (3%) sunt sunniți, pe când 13% sunt șiiți (alaviți, isnașariți și ismailiți). 10% din populație sunt creștini (majoritatea ortodocși antiohieni, restul fiind greco-catolici, membri ai Bisericii Asiriene a Estului, ortodocși armeni, protestanți și ale denominațiuni), iar 3% sunt druzi. Druzii numără în jur de 500.000 de persoane
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
Libanului această mare diversitate de comunități religioase a coexistat fără multe conflicte între ele”. Libanul este țara cu cele cele mai multe religii prezente pe teritoriul ei din Orientul Mijlociu. În anul 2014, CIA World Factbook a făcut următoarele estimări: musulmani 54% (27% șiiți, 27% sunniți), creștini 40,5% (incluzând 21% catolici maroniți, 8% greco-ortodocși, 5% greco-catolici, 6,5% alți creștini, inclusiv armeni gregorieni, armeni catolici), druzi 5,6%. Un studiu realizat de Centrul de Informare din Liban în baza numerelor de înregistrare a
Liban () [Corola-website/Science/298116_a_299445]
-
cu 50 de ani în urmă de Mahomed Keyvan, în Iran. Scrierea oficială în Iran și Afganistan este bazată pe alfabetul arab. Dialecte: Religia majoritară în Iran este islamul. Aproximativ 98% dintre iranieni aparțin acestei religii. Majoritatea musulmanilor iranieni sunt șiiți, islamul șiit fiind religie de stat. Alte religii majoritare, în afară de islam, sunt creștinismul, hinduismul, iudaismul, bahá'í și zoroastrismul. Zoroastrismul este vechea religie oficială a Persiei, religie înlocuită cu islamul sunnit după cucerirea arabă din secolul al VII-lea. Islamul
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]
-
de ani în urmă de Mahomed Keyvan, în Iran. Scrierea oficială în Iran și Afganistan este bazată pe alfabetul arab. Dialecte: Religia majoritară în Iran este islamul. Aproximativ 98% dintre iranieni aparțin acestei religii. Majoritatea musulmanilor iranieni sunt șiiți, islamul șiit fiind religie de stat. Alte religii majoritare, în afară de islam, sunt creștinismul, hinduismul, iudaismul, bahá'í și zoroastrismul. Zoroastrismul este vechea religie oficială a Persiei, religie înlocuită cu islamul sunnit după cucerirea arabă din secolul al VII-lea. Islamul sunnit a
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]
-
Alte religii majoritare, în afară de islam, sunt creștinismul, hinduismul, iudaismul, bahá'í și zoroastrismul. Zoroastrismul este vechea religie oficială a Persiei, religie înlocuită cu islamul sunnit după cucerirea arabă din secolul al VII-lea. Islamul sunnit a fost înlocuit cu cel șiit în secolul al XVI-lea, în timpul dinastiei Safavide. Astăzi mai există în Iran mici comunități zoroastriste cu propriile lor temple și preoți. De multe ori, persoanele nemusulmane din Iran sunt agresate și supuse la convertiri forțate. Rapida dezvoltare economică a
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]
-
rasiale separate, bazate pe o multitudine de invazii, războaie, imperii și migrații ale populației. Cele mai multe popoare turcice sunt musulmane sunnite. Dar mulți oameni din estul Turciei sunt aleviți și cea mai mare parte a locuitorilor Iranului și Azerbaijanului sunt musulmani șiiți. Ciuvașii din Rusia și găgăuzii din Republica Moldova sunt în mare parte creștini. Unele popoare turcice (în mod special în regiunile autonome rusești Altai, Hakas, și Tiva) sunt adepți ai șamanismului. Șamanismul a fost religia predominantă a diverselor ramuri turcice până prin
Popor turcic () [Corola-website/Science/298161_a_299490]
-
religioase: mormântul lui Ali, la Nejef. Cel al lui Husein, la Karbala. Al imamului Rihda, la Mashhad; cel al Sayyidei Zeinab și al fiicei sale Ruqiyya, la Damasc și altele. Într-o viziune populară, împărtășită de un număr apreciabil de șiiți, mai ales în Iran, imamul are o funcție asemănătoare cele a lui Iisus Hristos pentru creștini: numai prin el se poate obține adevărul și mântuirea. Pornind de la o asemenea înțelegere, care nu a fost acceptată niciodată de teologi, oamenii cred
Imam () [Corola-website/Science/318227_a_319556]
-
lideri oficiale și profesorii, care lucrează în afara structurii oficiale, au promis pentru să sporească cunoștințele populației Islamului, creșterea rolului Islamului în societate, și să extindă respectarea principiilor ei. Alarmat de faptul că astfel, activiștii ar putea agrava tensiunile dintre suniți, șiiți și alienezi mai ales slavii ortodocși, guvernul a elaborat planuri pentru a ridica Consiliului de Afaceri religioase la statutul de minister printr-un efort de a reglementa mai strâns activitățile religioase. Protestanții sunt mai puțin de 1% din populația din
Religia în Turkmenistan () [Corola-website/Science/319553_a_320882]
-
padișah-ul a devenit atât stăpânul absolut al armatei și societății turce, cât și autoritatea religioasă cea mai înaltă a musulmanilor "sunniți". Pe acest plan religios, Imperiul Otoman a purtat o luptă aproape continuă cu Persia patrie a ritului musulmsn "șiit". Pe parcursul sec. al 17-lea, teroarea ce o produsese anterior a permis Imperiului Otoman să-și păstreze frontierele extinse, dar odată cu sec. al 18-lea începutul declinului a devenit vizibil. Ruinarea comerțului caravanier cu Orientul, datorită noilor drumuri oceanice descoperite
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
ani, insă importantă deoarece a reușit să demonstreze valoarea statului musulman. În timpul celui de-al doilea calif, Umăr ibn al-Khattab (634-644), arabii au cucerit teritorii precum Siria, Palestina, Egipt însă tot în această perioadă au apărut conflictele între sunniți și șiiți. Șiții îl susțineau pe Ali, ginerele lui Mohamed, dar el a fost ucis și s-a format o nouă dinastie, dinastia Omeiazilor care a fost fondată de Moawijia I în anul 661 până în anul 680. Acesta și-a stabilit capitala
Expansiunea musulmană () [Corola-website/Science/320218_a_321547]
-
acestui trib. În încercarea de a menține vechile principii democratice ale islamului, kharigiții puritani au însângerat primele trei secole ale islamului . Însuși ‘Alī a fost asasinat de un kharigit. Kharigiții sunt condamnați atât de istoricii sunniți, cât și de cei șiiți, care îi consideră primii și cei mai violenți schismatici. Astăzi reprezintă 3-4% din totalul musulmanilor , și nu mai există decât în Algeria, Libia și Oman (unde reprezintă aproximativ 75% din populație ), de unde au ajuns și în Zanzibar, mici facțiuni kharigite
Kharigism () [Corola-website/Science/328955_a_330284]