612 matches
-
pace-n curte. Însă lumea se agită Cloșca-și ține sub aripa Puișorii, grijulie, Vremuri grele par să vie. Curcanu’-ncăpățânat, La bătaie s-a dedat; De război aprinzând torța, Să se impună cu forța. Pene, țipete, bătaie, Sângele curge șiroaie. Fug răniții, ies din lupta, Bătălia fuse cruntă. Râd acum de nu mai pot Din desișuri trei vulpoi: -Las’ că facem pace noi, Zic lingându-se pe boț! Să-l luăm pe cel mai tare, Rămași fără apărare, Spun în
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
vocea tremurândă și gâtuită de durere începu să-i șoptească: - Iubirea mea, ce-o să mă fac eu fără tine, fără dragostea ta? Tu îmi dădeai putere de a trăi, de a merge mai departe! Și lacrimile începură să-i curgă șiroaie. Îi tremurau picioarele. Se uita la el și nu mai contenea cu plânsul. George era îmbrăcat în costumul pe care trebuia să-l poarte la logodnă. Era așa de frumos, parcă dormea! O femeie o luă ușor de mână și
FRAGMENT DIN NUVELA RASCRUCEA DESTINULUI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360805_a_362134]
-
îl dezbrăcau în pielea goală, îl acopereau cu frunze de arine, fag, stejar, pe cap îi puneau o coroană, din crenguțe tinere și desculț bătea străzile satului cântând: „Paparudă, rudă/ Vino și mă udă/ Dă, Doamne, o ploaie/Să curgă șiroaie/ Câmpul să-nverzească/ Recolta să crească.” Oamenii ieșeau la porți și aruncau în paparuda ce implora ploaia, căni cu apă, unii transformau ritualul în circ aruncând găleți cu apă pe Costică, dar care nu zicea nimic, parcă ostentativ să arate
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
in buzunarul pestelcii un capăt de creion chimic cu care scria pe palmă când ii venea câte un vers in minte. Apoi la odihna de amiază trecea într-un caiet ce scria pe palmă să nu se spele, prin curgerea șiroaielor de sudoare la prăsitul păpușoiului de pe tarlalale C.A.P.-ului. Elena ANDRIEȘ, numită poeta de la Rădășeni, sau pur și simplu; Bunicuța de către poeții de pe Internet, care au cunoscut-o personal sau virtual. Elena ANDRIEȘ este femeia tipică de la sat. A
POETA DE LA RĂDĂŞENI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360935_a_362264]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > SĂ-ȚI DECOREZ CASA Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1249 din 02 iunie 2014 Toate Articolele Autorului plouă de când mă știu plouă și cât m-am rugat măcar acum, în amurg, să fi stat. șiroaiele înmoaie lutul ce l-a fost frământat Dumnezeu ca să fiu eu, și care, atunci cănd am făcut ochi mi-a descântat de deochi. acum mă duce la vale spre o răscruce, cică așa e mersul, să mă împartă în două
SĂ-ŢI DECOREZ CASA de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360963_a_362292]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > DOR DE SOARE Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 925 din 13 iulie 2013 Toate Articolele Autorului mi se face dor de ce mai mereu de soare de raze șiroaie ce curg peste mine un dor de auriu nu nu vreau să uit de lume de lumea ce nu vede nu mă crede de lumea ce se ascunde sub haine sub piele sau se mai strecoare adânc of Doamne în
DOR DE SOARE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364264_a_365593]
-
în bătaia soarelui. Cu cât izbea mai tare, cu atât forțele parcă i se dublau. Principele și oștenii săi își aruncară privirile spre culme, unde cal și călăreț se îndepărta ca o nălucă lăsând în urmă movile de cadavre și șiroaie de sânge. Acolo, pe muchia dealului, părea o făptură ivită de pe alt tărâm. Otomanii fugeau înspăimântați în toate direcțiile și se răspândeau ca frunzele în vânt din calea demonului răzbunător ce se năpustise asupra lor. Ziua era pe sfârșite, iar
II. NĂLUCA DIN IUREŞUL BĂTĂLIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363257_a_364586]
-
-nvață ploaia liniștea s-o-nduri, Când trecem pe sub tei sau pe sub brad. Așa că pune-n culțul dulcii guri Un zâmbet, nu-ntunericul din iad. COȘ DE STELE Apa-și domolește curgerea și stropii, Pe obrajii toamnei nu mai curg șiroaie, Nicidecum de lacrimi, nici măcar de ploaie Și ne-așteaptă calmă, poți să te apropii. În păduri, copacii crengile-și îndoaie, Brațe lungi, de ramuri, își apleacă plopii, Să-ți atingă fața, să-ți mângâie ochii, Când te văd iar tristă
ALTE OPT SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368304_a_369633]
-
copacii în furtună înfruntă neclintiți și ploi și vânt, "când pentru fugă crengile-și adună, dar rădăcina-i leagă de pământ!" Și peste noi se-adună nori de ploaie, se-adună temeri sau piedici pe drum și-atunci când lacrimile curg șiroaie bine-i să ai cu tine, un prieten bun! Își varsă cerul lacrimi triste-n iarbă și vântul rece, cânt-o doină prin zăvoi, floarea salcâmului se scutură firavă, prietenii împart un ceai și griji, la doi. Când ploaia stă
PRIETENIE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368077_a_369406]
-
-l însușeau confrații slujitori liberi. În ziua Schimbării la Față, pe 6 August 1957, condamnații lotului cu condamnare capitală, încadrați de cătușe cu mâinile la spate și lanțuri de picioare, asvârliți în două-dube au pornit spre altă capitală... Cu lacrimi șiroaie își luau rămas bun de la munții lor camarazi, de la Liceu Radu Negru, de la impunătoarele ziduri ale cetății Făgăraș, cea care a adăpostit-o la sân pe Doamna Țării și monahia Stanca. Au trecut prin Brașov și Predeal, oprind la un
VASILE BUCELEA – EROU AL REZISTENŢEI ROMÂNE ANTICOMUNISTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367473_a_368802]
-
mea purtare pur nevinovată... Din ochi închiși, un vis a dat speranțe Cu multe lacrimi reci, în dâre pe obraz Lăsat-au suflet gol și locul de extaz Pustiu, lipsit de simple toleranțe,,, Din ochi închiși, au curs în veac șiroaie Ca ploaia toamnei, băltăcit covor, De a rămas în mine, doar un secat izvor Ce nu îl poate umple, potopul în puhoaie... Din ochi închiși, mi s-a furat speranța Și glume bune mi-au zburat din gând, Să scriu
DIN OCHI ÎNCHIŞI de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367663_a_368992]
-
ce mi-a vorbit de tine Și iar încerc să mă ascund,în umbră unui nor fugar Să mă unesc,cu stropii mici de ploaie, De răscoliri să nu mai am habar Și apoi să mă preschimb din picuri ,în șiroaie. Din vis,prin vis m-ascund cumva, Prin umbre cerebrale Și trec prin unde spre acel ceva Din locuri ancestrale. Îl văd si-ncerc să mă ascund ,din nou Prin amintiri profunde Și aud din toate,cîte un ecou, Să
ASCUNZISURI de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367679_a_369008]
-
Cineva văzând o femeie minunat de frumoasă, găsi prilejul de a o adora și slăvi prin laudele sale suverana frumusețe a cărei creatură este această femeie. La vederea ei dragostea de Dumnezeu îl cuprinse și din ochi îi țâșni un șiroi de lacrimi” Cu alte cuvinte, importanța pedagogică a Scării Raiului constă în învățătura ei legată de modul în care omul poate să ajungă să fie conform naturii sale, vocației lui ființiale, lucru posibil prin „permanenta comunicare și simbioză a omului
DESPRE LUME IN VIZUNE FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366929_a_368258]
-
Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 196 din 15 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Iluzii Orbise Homer de atâtea iluzii Din taine pierdute prin secole arse; Atâtea cuvinte-n vârtej de confuzii Și-atâtea mistere din fulgere stoarse. Vuiește vremea șiroaie în clepsidre, Păscându-și nisipul din faguri de stele; Alunecă idei ca blândele vidre În apa gălbuie cu unde rebele. Prin scorburi de ploi își ascunde fluența Blânde suspine în uitatele vești, Orașul cărunt își veghează cadența Cu ramuri stinghere
POEZII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367088_a_368417]
-
Cu soare ce răscoace prispa iară, O lacrimă e-n vestea tămâierii, Și mama-n rugăciunile de seară. Orbise Homer de atâtea iluziiDin taine pierdute prin secole arse;Atâtea cuvinte-n vârtej de confuziiși-atâtea mistere din fulgere stoarse.Vuiește vremea șiroaie în clepsidre,Păscându-și nisipul din faguri de stele; Alunecă idei ca blândele vidreîn apa gălbuie cu unde rebele. Prin scorburi de ploi își ascunde fluențaBlânde suspine în uitatele vești,Orașul cărunt își veghează cadențaCu ramuri stinghere în aceleași ferești
POEZII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367088_a_368417]
-
miere Nu mai sărută Luna-n tăcere. Îi roade pe toți - Un doctor mi-a spus: “Diabetul pervers, Macină ascuns. “ Să-nvăț limba de vers Să mă duc la cules Rime cu rouă, Dar plouă! Mă simt renăscut, Îmi curge șiroaie Apa din ploaie Pe trupul din lut Ce se destrămă tăcut; Vreau alt început Cu viața să lupt, Dar până atunci M-așteaptă la supt Verdeața din lunci Și spinii tociți În tălpi răsuciți; Smintiți Și suciți Bieții părinți Cocoșați
UN ALT ÎNCEPUT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367146_a_368475]
-
căci ce nevoie am de dânsul, Îmi iau inima de aripi să o pot feri de tăișul cosașului, Cu buzele vineții, și fără sânge în obraz - îmi apucă mâna, Ahhh, este rece! O răceală fierbinte ce îmi zburlește părul, Și șiroaiele mă năpădesc ca o ultimă sforțare a gândului. Dar își scapă țigara din gură, și veșmântul i se-aprinde, Vâlvătăi pline de viață, acoperă-mă cu tot doliu, Purifică a mea cernire bolnavă, și curăță garoafele uscate, Ce peste ochi
SCRUM DE VIAȚĂ ... ȘI OM PE MARGINI – CONFESIUNEA UNUI TRUP de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368666_a_369995]
-
analistul tac mâlc. Cum vorbește oponentul declanșează adevărate șarje pentru reducerea sa la tăcere. Din tot acest carnaval politic, bietul alegător nu mai știe ce să creadă. Albul devine negru și negrul devine alb. Penalii defilează în fete mari, cu șiroaie de plasmă după ei. Se dau victime ale violului politic și ale justiției. Justiție care nu are cum să-și oprească mersul firesc, și așa greoi, doar la strigătele veritabililor pușcariabili, pe care boborul de mult timp îi așteaptă în
TABLETA DE WEEKEND (175): CU MASCĂ ŞI FĂRĂ MASCĂ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368694_a_370023]
-
ocupate. 524 de călători-zburători. Parcă am specificat mai sus numărul lor. În stânga mea se așează o domnișoară tinerică, slăbuță, cu o față tristă. O salut, murmură ceva printre buze, se așează și observ cu coada ochiului că îi curg lacrimile șiroaie... Ei, cine știe ce idila, sau poate dramă a lăsat în urmă. Caut să nu o deranjez, uitându-mă pe culoarul din dreapta mea. Nu după mult timp suntem anunțați să ne legăm centurile de siguranță deoarece decolăm, ceea ce se și întâmplă... Lin
CĂLĂTORIA: ZBORUL DE LA SYDNEY LA SINGAPORE. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363639_a_364968]
-
parcuri - țipăt de cerbi prin tufișuri Renaștere în Noaptea cea Sfântă șerpi evazivi oglindiți în ierburi deasupra, păsări de tot felul plutesc pe termale - universul se extinde Grădini, livezi și parcuri - Vara I O altă zi, o altă noapte căldură șiroaie-n răsfăț peste nisipuri albastre o preumblare lunară lucitoare grămezi din lemn împletit înserate în șorțuri de pini pe plaja cu arcuri dune mărunte, dune uriașe căldură cu clopoței O altă zi, o altă noapte În maquis arțari se petrec
POEZII de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350291_a_351620]
-
În cap vreo cinci broboade fluturând în vânt, dintre care țâșnea un nas roșu, ascuțit ca un catarg. Și figura, care era? Ca din senin, o lua așa într-o parte, pe laterală, începând să țipe și să bocească, vărsând șiroaie de lacrimi. Apoi, o lua în cealaltă parte, de parcă vânturile și-ar fi schimbat direcția. Dar acum începea să chiuie și să joace ca o paparudă. Hi! Hi! Hi! He! He! He! N-o ținea mult. Așa, ca o pală
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
dulceag ce ne adună gândurile fugite de acasă! Iubiți zăpezile care nu ne lasă să îmbătrânim! Iubiți răsăritul viu curajului trezirii la viață! Iubiți începuturile cu pași înceți prin care revelația respiră inocentă. Iubiți ploaia de vară care îngână prin șiroaie aducând răcoare oricăror suspine! Iubiți floarea dăruită culorii ce se înalță făr de teamă, doar grandoare! Referință Bibliografică: Rugăminte / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1827, Anul VI, 01 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lia Zidaru
RUGĂMINTE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350238_a_351567]
-
dracu și ieși din casa mea. Mă piși pe tine și pe voi toți, e clar. N-am nevoie de mila voastră. În momentul următor, când mai voiam să spun ceva, un pumn greu, de caratist îmi străfulgeră ochii și șiroaie de sânge începuseră să mi se prelingă fără oprire din nas și din obrazul stâng al feței, care începuse să se învinețească. Din momentul acela am început să-l urăsc de moarte, să mă rog să nu mai fie pentru că
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > DUALI Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1517 din 25 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Trec clipele, trec anii peste noi, Ceața pătrunde-n văgăuni de fiare, Se zvârcolesc pe munte frunți de nori, Șiroaie înghețate curg în vale. Dinspre-nceputuri se întorc oieri... Cu turme largi,cu pletele cărunte, Vag încruntați, de grija altor veri Și-a altor miorițe nenăscute. Trec clipele, trec anii și se duc Spre începuturi reci, de catedrale, Iubirea noastră
DUALI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366006_a_367335]
-
de rafala scurtă pornită din armă, moment în care ucigașul s-a simțit ca lovit cu leuca în cap neputând înțelege resortul ce l-a determinat să apese trăgaciul. Mintea i-a luat-o razna. Ochii i s-au întunecat. Șiroaie de lacrimi s-au pornit ca pentru a-i limpezi. O goană nebună a pus stăpânire pe el. Tufișurile întâlnite în cale dădeau să-l cuprindă, să-l rețină aproape de locul faptei. Nu putea crede că ceea ce s-a întâmplat
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]