682 matches
-
nemiloase din jurul inimii, care-o legau de-un simțământ al propriei importanțe, ca și de-acela de a-și plânge de milă. Inima-mi evadă, deși eram pe stradă - acum înaintam în altă lume. Căci totul intrase în comuniune, arborii șiroind de apă, străzile-ntunecoase și picurătoarea lumină a stelelor, ce-și răspândea unda în sufletul meu. Barcă Vocea ta - îmi făurește spațiul unde, cutezând să intru, voi viețui eliberată. E-o călătorie afectuoasă, precum îmbrățișarea unor arbori. Ei își îndoaie
Poeme de Morelle Smith by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7165_a_8490]
-
cu mîna ar fi ca și cum aș atinge pielea argintie a unui pește și i-aș simți rigiditatea compactă a corpului. De aceea a trebuit să mă ridic chiar deasupra lui, aveam nevoie de toată greutatea ca să-i străpung lujerul încă șiroind. Pînă și căpățîna vagabondului se potrivea analogiei; în vreme ce mă mișcam, în vreme ce mă înfigeam și mă scoteam din esofagul ulceros și striat, mă holbam la fața lui - cu nasul lipit de dungile de cauciuc ale podelei vagonului - și-i umăream personalitatea
Will Self - Cum văd eu distracția by Daniela Rogobete () [Corola-journal/Journalistic/6128_a_7453]
-
senzație de a fi sclav, ascultă trupul trosnind, întinzându-se, prelungindu-se, rătăcind printre obiecte îndepărtate, strecurându-se fără durere sub ele, încredințându-se nepăsării somnului. Ascultă oribila forfotă a zilei în toate țările unde se vorbește omenește, falsificarea cuvintelor șiroind din ziare, lumea ireală a notariatelor pentru care proprietatea este un uriaș tort decorat cu flori, băncile malaxând suav costul trestiei de zahăr, constelația de furnici și de profitori ai uzufructului, poezie proastă, roman prost, indivizi slăbănogi ce cred că
Carlos Drummond de Andrade - Mari poeme by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/4904_a_6229]
-
lui Mihnea. Țineau amândoi ochii închiși și palmele lui Mihnea strângeau cu putere palmele lui Brian de parca i-ar fi fost frică să nu se ridice cu adevarat de la pământ. Zburau tăcuți, cu Gina lângă ei. Picăturile de apă le șiroiau pe obraji.// - Vezi vârfurile copacilor?// Brian dădu din cap și același zâmbet blând i se așternu pe chip.// - Atunci e bine. Și oceanul? Vezi oceanul? Dincolo de el e tot un ocean. Și tot așa, bătrâne, la nesfârșit. Pământ, apa, lumină
The American Dream și alte zboruri by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5347_a_6672]
-
uitat de ea și fără să mă hotărăsc, pentru că ușa s-a deschis și s-a ivit o fată, o femeie foarte tânără, care m-a privit fără să se mire. Era udă din cap până-n picioare, ba mai mult, șiroia apa din părul ei negru lipit de craniu, de pe față și de pe brațe și picioare. Avea o față cu pomeți înalți, mari, cu o bărbie pătrată, despicată, o gură mare, groasă, nasul turtit, cu rădăcina sus și ochii mari și
Guillermo Cabrera Infante - Trei tigri triști by Dan Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/6504_a_7829]
-
că nu mai contează când ești smintit, dacă ai intrat în istorie, măcar de-am fi și noi (adică el și cu mine) doi smintiți, iar viitorul să ne ridice pe socluri de granit... * Pânzele late și înalte de apă șiroind pe fațadele de sticlă ale edificiilor uriașe ce stălucesc în bătaia soarelui care apune, dar care de fapt nu apune, în aceste imperii în care soarele nu apune niciodată... Apa prelinsă cade spre subsol, o vezi din tunelul prin care
Londra, Paris, Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6596_a_7921]
-
două cadavre. Cunoscute, e adevărat. Și foarte dragi pe deasupra. Dar tot cadavre se numeau, în ultimă instanță. Când nu mă mai așteptam, Geo s-a întors la mine. Venise dintr-o bătălie grea, fără speranță. Și dacă i-ar fi șiroit sângele pe față și i-ar fi fost retezate membrele, tot m-aș fi bucurat că a reușit să ajungă și să mă strângă în brațe. Corpul i se răcise și voiam să-l readuc la viață. L-am tras
Ce urmează? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6478_a_7803]
-
i-au rămas întipărite și acum în minte. "Cutremurul din Turcia a fost un coșmar. Au murit peste 20.000 de oameni. Am văzut atâta moarte! Atâta durere! Am văzut femei care își smulgeau părul din cap, iar sângele le șiroia pe față pentru că și-au văzut copiii morți. Pentru că nu mai era loc în morgi, cadavrele erau așezate pe gheața din patinoare. Am fost pe un asemenea patinoar. Am văzut groaza din ochii celor care încercau să-i identifice pe
Vedetă de la Pro TV a făcut declarații șocante: "E cumplit" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/60744_a_62069]
-
fi morala (din punct de vedere amoros cel puțin), deloc în ton cu genul de cărți comerciale și fără mari pretenții în care am fi tentați să încadrăm Anticarul: „Enrique, singur pe dig, bătut de ploaie, cu lacrimi și picături șiroindu-i pe obraji, agățându- se cu toată puterea de zidul de piatră, a așteptat în zadar o minune care, știa prea bine, nu avea să vină nicicând.“ (p. 410) Anticarul e un roman care se distanțează binișor de multe dintre
Un Harap-Alb în Barcelona secolului XXI by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3766_a_5091]
-
I, pp. 47-59 apud Monsig. Ubaldo Mannucci, ISTITUZIONI DI PATROLOGIA ad uso DELLE SCUOLE TEOLOGICHE, parte II, Epoca Post-Nicena, Roma, 1922, p. 106.} {\footnote 54 Paladie, op. cit., p. 82.} păsa dacă era ploaie ; el pornea (era pornit - n.n.) la drum șiroindu-i apa pe spate și pe piept. Arșița foarte mare a soarelui le făcea plăcere, știind că ea vatămă capul fericitului, chel ca și al lui Elisei (...) timp de trei luni a străbătut sfântul acel drum greu, dar a rămas
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
o pietricică sub limbă o scrisoare la soare prăbușirile preferate se țineau scai de renunțări ca niște diminutive de un om mare bine scăldat în seriozitatea zilelor de lucru vezi bătături vezi pe aici am cărat găleți cu mortar deși șiroiam de metafizică deși habar nu aveam de rezistența materialului uman la estetică vezi acolo am învățat copii avocaților să facă din ziare extratereștri avioane și solnițe deși încă eram plin de pământ natal mai încolo unui bătrân parapsiholog îi schimb
Sângele îngerilor by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/15068_a_16393]
-
dar suprem pe care i-l oferisem, darul suprem eram eu însumi, pentru stupida ei retragere ermetică în sine însăși, trebuia s-o pedepsesc și o izbeam cu toată forța, cu toată furia iubirii mele neasemuite, o izbeam și sângele șiroia pe fața sa și deodată mă simțeam eliberat, mântuit, împlinit, era ceva extraordinar, ca și când aș fi făcut dragoste cu ea, aproape ajungeam la ejaculare, ea mi-a fost sortită, ea era croită pentru mine și în afara dragostei mele, în afara imperiului
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
apa iordanului doar o cutie de chibrituri doar un ac de siguranță și-ți recapeți curajul 5. mă bălăcesc mereu în credința că am rămas acolo unde macii și lăcrămioarele au deprinderea uitării cum o mînă lasă apa să-i șiroiască printre degete între mine și vocea mea o pauză albă 6. are cineva o reacție ostilă împotriva acestui cub de gheață care se topește la soare v-am exasperat cu telefoanele mele lansez urări de sănătate aștept provincia ucenicii veneau
Poezii by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/16506_a_17831]
-
prin fața mea ca niște umbre, care se uneau în ritmuri de tangouri și-și șopteau iubirile, își ascundeau trădările, își urlau tăcerile. Din- tr-un gest, dintr-un cîntec, din povestea unui pahar de cristal sau a unei lingurițe de argint șiroiau întîmplări, amintiri, un univers care putea să pără prăfuit și decadent. Oricui, dar nu mie. Hazul acela îl găsesc la Radu Afrim. Și în spectacolul lui de la Odeon. Se simt, în ce fac și în cum fac actorii, neliniștile, misterul
Nostalgia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10746_a_12071]
-
e diferența. Optzeciștii, teoreticieni chibzuiți (mă gîndesc acum la Nedelciu, Babeți, Mihăieș, dar pot fi foarte bine alții...), planificau o narațiune ŕ venir, la capătul unor laborioase preparații, ca să aibă surpriza că, sfidînd pensele lor de legiști ai hîrtiei, ea șiroia, afurisită, pe lîngă. Florina Ilis, unlike them, să spun așa, chiar își obține povestea acolo, în formele cu care îmbucătățește evenimentele. De aici, al doilea avantaj. Tăietura. Un decupaj ,agățat", ca și cum foarfeca s-ar opri într-o bandă de siguranță
Train grande vitesse by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11001_a_12326]
-
Să știi, fetițo, că nu glumesc cu tine, Iar dacă-n privința asta nu-mi faci voia, Tot chinul iadului și multe suspine, Vor fi singura-ți hrană și nevoia! Fata ieși... dar gânduri negre o apasă, Iar lacrimile-i șiroiesc întruna. Și... nu uită să ia cuțitul de pe masă, Sfârșind de chinuri pentru totdeauna!... Virgil Ursu Munceleanu Referință Bibliografică: T R A G E D I E / Virgil Ursu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1725, Anul V, 21 septembrie
T R A G E D I E de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373783_a_375112]
-
fluturi pâlpâind prin ierburi, lin, Ca apoi să mi te scuturi într-un fluviu cristalin. Păsări licurești prin aer în penaj multicolor Și din nouri tu faci caier, tors în stropi, ca un fuior, Ca o revărsare vie, ploaia sfântă șiroind, Din furtună, bucurie tu renaști, ușor vibrând. Alteori plutești în spații diafana că un fulg, Lumii dăruindu-i gratii , de la focul din amurg Pan la zorii de cristaluri cu luceferi presarăți, Ca o mare fără maluri spre nisipuri te abați
LUMINA de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385184_a_386513]
-
s-a rupt), care, fără a fi copleșitoare prin gravitate, impresionează prin puterea lirică de a sugera un dezastru de proporții cosmice: „Soarele, vulcan erupt,/ Pânza cerului a rupt/ Undeva la asfințit/ și pe boltă s-au ivit// Flăcări, magmă, șiroind/ Și tot cerul înroșind”. Predispoziția pentru pictural apare și în Stăpâna nopții, Lună plină, Buchet pe lună, Sublimă singurătate care alcătuiesc un ciclu al lunii, în care se pot identifica două dimensiuni - una în notă ludică, alta, într-o notă
DE ANA DOBRE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384419_a_385748]
-
cu cealaltă fașă. Mi-a dat cu un spray anestezic care a mai ameliorat din usturime în interiorul nărilor și așa mi-a mai trecut. Îmi curgeau lacrimile de durere și usturime și simțeam cum curge ceva cald. Era sângele care șiroia, rupându-se crusta format în interiorul operației. Sosirea celor două persoane a fost deosebit de emoționantă. Reacția amândurora a fost conform așteptărilor, cu lacrimi sincere de compasiune. Am încercat eu să le consolez, să le încurajez că nu-i nimic grav, dar
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383863_a_385192]
-
fost director sau profesor de liceu la Craiova și, pe la spate, îi dă lui Eminescu în cap cu o cărămidă, pe care o avea în mână. Eminescu, lovit după ureche, a căzut jos, cu osul capului sfărâmat și cu sângele șiroindu-i pe haine, spunându-mi: «Dumitrache, adu repede doctorul, că mă prăpădesc. Ăsta m-a omorât».”, ar fi relatat la ani buni de la producerea incidentului frizerul. Se știa despre mărturia acelui frizer, ea a fost publicată în ziarul „Universul” în
CU DORUL „LUCEAFĂRULUI” O ÎNTREAGĂ NAȚIUNE A RĂMAS! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383306_a_384635]
-
vârful capului descoperindu-și astfel gâtul cu linii grațioase, când deodată tresări, simțindu-se privită. Deschise ochii și la piciorul stâncii zări o siluetă bronzată dăltuită parcă în stâncă, asemenea statuii lui Apolo, însă era o statuie vie pe care șiroia încă apa sărată a mării, de unde posesorul ei se metamorfozase. Era Victor cel care o privea în tăcere admirativ cu ochii mari negrii, cu priviri vulturești, cu părul negru scurt ce-i cădea pe frunte în șuvițe umede, pieptul lat
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
Nici când dorul mă divide, Nu știu dacă-n drum spre mare Mi-aș dori să fiu cu tine Dar sublima ta candoare Răscolește-n plin suspine Aripi de înger te cuprind La coborârea mea în Rai, Încet prin stele șiroind Mă devorezi în nopți de mai.! ... Citește mai mult Izgonirea mea din RaiAripi de înger te atingLa izgonirea mea din Rai,Încet,încet durerea stingAcum la început de Maiștim,șarpele e vinovat,În a mea zburătăcireCu nemurire am gravatPașii către
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
știu că mă numesc cu adevărat Pleșoiu, iar Gilă este un derivat de la Gheorghe, am renunțat la numele meu, este adevărat, cu dragoste am acceptat numele părinților mei de acum, pe care îi voi iubi în veci. Câteva lacrimi răzlețe, șiroiau pe obrazul rumen al băiatului. -Vreau să știi- a continuat Gilă adresându-se avocatului-, că l-am invitat și pe Pitic, când vine tată?-copilul a privit întrebător spre Marian Pleșoianu. -Merg să îl iau peste 10 minute, trebuie să
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382778_a_384107]
-
contrabasul. Apoi alămurile din spatele instrumentelor cu coarde, și percuția pe care o simțea în plex și toate, învăluindu-i mintea și trupul, se acordau cu sentimentele și trăirile ei interioare, cu uimirea și acceptarea acestei binecuvântări artistice, culminând cu lacrimile șiroindu-i pe obraji. Feerie satisfăcând nevoile unui suflet chinuit de întrebări și curios pentru a afla și a descoperi tainele vieții.... Vecina o luă de mână, întrebând-o dacă se simte bine. Nu avea cuvinte să îi mulțumească, așa că privirea
CAP.28 O SEARĂ LA ATENEU de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382872_a_384201]
-
tari, cu sfârcurile ca niște mici alune, cu bănuțul rozaliu, erau vineți la baza lor din cauza loviturilor. Într-un târziu am terminat de pansat, fata deja dormea, era obosită, avea un somn agitat, tresărea, scotea mici țipete, transpirația îi curgea șiroie pe obrajii catifelați, se prelingea peste gâtul fin, pentru ca în final să ude perna. Priveam acel trup mlădios, cu fața ovală, cu doi ochi negri, migdalați, vioi, acum obosiți, nasul drept cu nări fine fremătânde, cu buzele pline, frumos conturate
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]