1,276 matches
-
puternice, răpăitul ploii de vară, gândăcelul de colorado, buburuza, furnica albă, muntele care este așezat pe pământ, care fără pământ, indiferent cât de mare și puternic este, ar cădea, faci o statuetă mică și scumpă, din piatră neagră stră lucitoare, șlefuiești cu mânuțele tale roz o piatră strălucitoare neagră, lată jos, să sugereze pământul, și mai ascuțită sus, să sugereze piscurile, și partea lată de jos se termină într-una dintre laturi abrupt, să sugereze căderea muntelui, cu mânuțele tale șlefuiești
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
șlefuiești cu mânuțele tale roz o piatră strălucitoare neagră, lată jos, să sugereze pământul, și mai ascuțită sus, să sugereze piscurile, și partea lată de jos se termină într-una dintre laturi abrupt, să sugereze căderea muntelui, cu mânuțele tale șlefuiești și sufletul iubitului tău, care va ajunge la momentul potrivit în patul tău cel nou, așezat pe pământ. șase în al patrulea loc: ai noroc și prinzi multe broaște-care-spionează-pentru-dușmanii tăi, broaște din acelea mici și urât mirositoare, precum ploșnițele, broaște
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tac, da' nu vezi că dumnealui... ISPAS: Ei nu, că nu mai e chip de trăit! Ascultă, Anisie, ia-n du-te în șură și cată după ușă; vezi c-ai să dai acolo peste-o coadă nouă de topor, șlefuită de-a mai mare dragul. Ad-o-ncoace, s-o am la îndemână. Și de mai crâcnești mult, doamne, doamne, când te-oi lua la măsurat cu dânsa pe spinare, n-ai să mai poți scoate-o vorbă până când nu te-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de alun despicat în patru și opărit cu uncrop, pentru a-i mări elasticitatea, sau din rama oțelită de coasă uzată, iar săgețile din lemn de brad cu fibrele drepte și fără cepuri, despicat în bețe subțiri geluite și bine șlefuite cu șmirghel. Vârful metalic de săgeată era confecționat de noi din sârmă groasă sau din cuie tocite cu barosul și ascuțite la roata de piatră manuală, dar cel mai eficient vârf se prelucra în caucie din fier forjat. La capătul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mese de lucru zăbovind asupra cuvintelor , descifrând cu ele lumi la care visa. Așa se face, că memoria lui extraordinară așeza disciplinat cuvintele, le păstra cu sfințenie și niciodată nu uita când le dădea drumul cu Înfrigurare să le mai șlefuiască din mers. Avea În depozitul lui mental câteva zeci de asemenea mostre care ar fi putut alcătui o carte groasă, consistentă. Sigur, nu Kawabata putea fi cel mai potrivit receptor al istoriilor lui, dar smerenia bătrânului În fața șuvoaielor de fraze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
atunci. Două jumătăți În formă de scoică erau ținute laolaltă de arc alungit În spate și o Încuietoare mică În față. De-a lungul suprafeței se intersectau niște linii subțiri ale unui model abstract, iar marginile celor două jumătăți erau șlefuite să semene cu niște... — Labii? Vocea Dorei suna neîncrezătoare. — Uită-te aici. Complet jenat, am ridicat cheița și am deschis caseta. Interiorul era căptușit cu catifea purpurie, și era destul spațiu pentru două rânduri a câte opt țigări. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la drept vorbind, viața lui atârnă de găsirea cărții. Bibliotecarul apasă o tastă și spune că o să cheme poliția. — Stai, zice Helen, și își pune mâinile pe blatul biroului, fiecare deget sclipind încărcat de smaralde tăiate pătrat, de safire irizate șlefuite rotund și de diamante negre cu defect tăiate în hexagon. Zice: — Alege-ți ceva din astea, Symon. Iar bibliotecarul își ridică buza de sus și i se văd dinții. Clipește rar o dată, de două ori, și spune: — Cucoană, ține-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
care îi determină pe experți să tragă concluzia că aceștia purtau îmbrăcăminte diversificată. Sinantropii confecționau și purtau podoabe. Arheologii au găsit în peșterile locuite de aceștia coliere din pietricele, dinți de animale, oase de pești și cochilii de scoici, toate șlefuite cu multă îndemânare. Mai mult, aveau găuri scobite și erau prinse între ele cu sfori subțiri, vopsite în culoare roșie obținută din pigmenți naturali de oxid de fier, pe care-l extrăgeau din roci minerale. Capitolul XI LITERATURA CLASICĂ 1
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
infinitul. (Numărătoareă Ce să mai zic, stimați cititori? Să nu credeți că vreau să spun că nu se poate scrie poezie despre unu și infinit. O, cum se poate! zic stănescian: „Mâinile-i de evreu, mâini translucide, Taie-n penumbră șlefuind cristale, Și seara moare-n jur, și te ucide, Serile serilor le sunt egale. Mâinile lui și spațiul de hiacint Pălind într-un ghetou, sunt o părere Pentru senina, calma lui tăcere Care-și visează clarul labirint Nu-l tulbură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
o ucide. Apoi civilizația se poate mulțumi să-l transforme pe analfabet în semidoct, pe când, în cultură, semidocții sunt chiar mai periculoși decât analfabeții.” Într-adevăr, societatea și mai ales unele celule ale acesteia: familia și școala, este cea care șlefuiește omul dar nu-l poate obliga să fie civilizat sau cât mai uman în tot ceea ce întreprinde. De aceea, „cultura nu e sinonimă cu lectura” potrivit spuselor lui George Călinescu, unul din marii noștri oameni de cultură. Marele critic Garabet
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
iar civilizația de rațiunea zămislitoare de bunuri materiale.” Părintele Teofil Pârâian are și domnia sa o părere: „Ce este un om cult? Un om care învață tot și uită tot! Dar, oricât ar uita, tot îi mai rămâne ceva. Cultura îl șlefuiește, îl netezește, îl modelează. Așa este și cu credincioșii la biserică. Ei vin să asculte mai ales predica. Chiar dacă uită, tot le mai rămâne ceva.” Cât sunt de adevărate cuvintele părintelui Galeriu Constantin, care susține: „Cunoștința e un dar de la
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
alta o micuță mostră din chiar pământul pe care călcau. O mostră specială, firește: un fragment de rocă ce fusese făurită cu atâția ani în urmă, adunând în ea atâta strălucire. Apoi cineva îl scosese din pământ la Orapa, îl șlefuise, îl adusese la Gaborone și îl montase în aur. Și toate astea pentru ca Mma Ramotswe să-l poarte pe inelarul mâinii stângi și să dea de veste întregii lumi că el, domnul J.L.B. Matekoni, proprietarul garajului Tlokweng Road Speedy Motors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
care munciseră șapte oameni timp de patru zile. După ce se desprindea scândura de restul trunchiului, prin lovituri ușoare și prin mici arsuri, un grup de femei începea să netezească cele două fețe ale acesteia, cu piatră coralifera, iar apoi le șlefuiau cu nisip și cu piele aspră de rechin. Se obținea, în acest fel, o scândură perfectă, de cinci sau șase metri lungime pe douăzeci de centimetri lățime și opt grosime. Acesta era momentul când intrau în joc Tapú Tetuanúi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
N-avem nici un motiv să ne așteptăm la altceva. Autobuzul împrumutat va fi găsit, dar noi nu. Nu în cele trei luni în care vom părăsi lumea. Astea trei luni pe care le vom petrece scriind și citindu-ne operele. Șlefuindu-ne poveștile. Ultimul care a urcat la bord, după ce-am mai trecut de-o intersecție și printr-un tunel, a fost Ducele Vandalilor, care ne-a așteptat la ultimul loc de întâlnire stabilit. Cu degetele mânjite și pătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
a închis-o și a deschis-o de mii de ori altcineva, că butonul de la aragaz l-a răsucit altă mână sau mânerul de la fereastră, clanța de la ușă, că nu este lucrușor, milimetru din casa aceea să nu fi fost șlefuit prin atingere de cealaltă soție a lui. Eu, crede-mă, n-aș putea, n-aș putea pur și simplu. Parcă nici n-ar fi făcută de mine, nu-i plămădeala mea. Pentru că ea, uite, poate! Carmina a tresărit neliniștită. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la metaforă, deoarece aceasta înnobilează stilul, dându-i culoare și vibrație, senzație și fluiditate. Faceți din metaforă ,,modul de a visa al umanității”. Imprimați o anumită cadență frazei, căci muzicalitatea ritmului ridică sufletul ascultătorului în regiuni de plenare euforii. Dacă șlefuiți frazele cu meșteșug și cu ardoare, veți da stilului o savoare ciudată, precum și un aer de puternică originalitate. Faceți ca între realitate și imaginație să transpară vălul culturii, refuzați ornamentul gratuit și, mai ales, dați compoziției voastre acel aer misterios
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu bulbi, roșu-lung, roșu-îngust, roșu-purpuriu, viril-purpuriu, obtuz-purpuriu, roșu-aromat, roșu-timpuriu, pe o piele cu pori violet, cu calitățile sexuale aferente, suprapuse, interpuse și mai ales seduse de picioarele Mamei. Mioara și le mângâia pe ale ei, amintindu-și cât s-au șlefuit în cadriluri, valsuri și tangouri roz, în rock-uri chimono, în menuete îmbrobodite și twist-uri despuiate, desferecate și învolburate, câte volute a făcut stângul, câte degajări, dreptul, când lovea cu furie controlată, precum Pele mingea tăblia ușii, în urma acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
triumfa. Infernul ar triumfa și ar fi Rai; sătul de vânzoleala necontrolată fără arhetipuri și constante, Diavolul s-ar autoflagela convertindu-se la creștinism. Adică la autocunoaștere și-și va vedea răul din el pe care-l va modela, cizela, șlefui și-i va falsifica unele finaluri, înlocuind actorii sau înlocuind adevărul cu minciuni frumoase. Privind la creația sa, își va da seama că are veleități de regizor fără să știe că astfel ajută la propria-i anihilare. Conștiința binelui făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
formă. Dacă măcar unul dintre sonetele din volum ar fi fost imperfect din punct de vedere tehnic, lipsindu i un vers sau având unul în plus, poate că întregul volum ar fi devenit convingător. (Cubul, ne învață Nichita Stănescu, trebuie șlefuit până la desăvârșire și apoi ciobit puțin cu o lovitură de ciocan.) Dar nu se produce niciodată nici un accident. Mașina de fabricat sonete funcționează ireproșabil, înghesuind mecanic noi și noi trăiri în mereu același tipar. O mare importanță acordă autorul rimelor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
involuntar, „sânul ambiguității“, care ne face să ne gândim visători la o ambiguitate blondă și cu picioare lungi, în bikini. Neologismele fac inca o victima Sunt interzise neologismele în poezie? Trebuie să se limiteze, oare, poetul la folosirea unor cuvinte șlefuite de timp ca „pământ“, „cer“, „floare“, „iubire“, „toamnă“? Nimic mai departe de adevăr. Istoria poeziei dovedește că nu există asemenea restricții. George Topîrceanu a folosit pe scară largă neologismele, în scop umoristic. Ion Barbu a exploatat rezonanța ezoterică a unor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
se face senin, atât de senin încât, legat la ochi, exfoliezi soarele din bobul de grâu și îl restitui cerului. La 15 ani, conștiința învață prima lecție despre cum se trăiește sau se moare la marginea ființei. Mai târziu, ploaia șlefuiește cristale. Nici o diferență: plopii se scutură în cer, plopii se scutură pe pământ, identic, sfidând gravitația. La 15 ani, două fântâni începeau să-și cunoască seceta. Adâncul uita oglinda. Când din oglindă se topește lumina, când în arhivele memoriei praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
am fost în pădure, să nu mai râdă și cei mari de noi... Când s-a aplecat să se așeze, frate-miu văzu ceva pe pământ. Stătea acolo, într-o grămadă de pietre știți cum sunt pietrele de munte: rotunde, șlefuite de apă, albe-cenușii, unele roșcate... așa erau și astea. O grămăjoară de pietre și ceva strălucea acolo. Am spus c-o fi o bucată de mică (doar pietrele de la noi aveau foi întregi de mică în ele)... dar hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mic, pe-atunci oamenii din sat făcuseră un dig din pietre pe un braț al râului. Munciseră cu toții și reușiseră ceea ce domnii de la oraș spuneau că-i o minune : pietrele erau îmbinate perfect, ca și cum o mână uriașă le-ar fi șlefuit pe fiecare în parte. Stăteau așa de bine una peste cealaltă, încât nimeni n-ar fi crezut că nu erau legate cu nimic între ele. Între pietrele acelea uriașe, rupte din munte, nu puteai trece nici măcar un fir de iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cu toții: deschidea orice lacăt iar fierul se făcea moale ca mămăliga dacă-l atingeai cu ea. "Ei bine, nu numai fierul dar și piatra ne spuse, ca pe un mare secret, bătrânul. Și uite-așa, era ușor de tot să șlefuiești bolovanii, ce spui ?!" Ce să mai spunem, văru-meu rămăsese cu gura căscată, fiindcă auzisem toți de iarba fiarelor, dar că ar fi fost de-adevărat, asta n-o mai crezuserăm. Și oamenii erau mulțumiți, le mergea bine, primăvara nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de sistem dintre cetățile noastre fiind minime. Bătrânii sunt - la rândul lor - foști cavaleri, așa că, de fapt, toți cei care stabilesc textul actului amintit sunt niște războinici, nicidecum mari cunoscători într-ale Cancelariei. De fiecare dată, Caligraful este cel care șlefuiește și armonizează fraza. Cu excepția finalului, mereu același, o mică osana. Toată lumea îl știe pe dinafară. „Pacea aceasta va fi precum Lumea veșnică, un dar al Celui de Sus, amin.” Și urmează semnăturile. Mizând pe această arhicunoaștere a rândurilor mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]