266 matches
-
nici o legătură între stomacul tău și picioarele lui, poți să te înfometezi până mori, dar asta nu va schimba cu nimic lucrurile, apoi trântesc ușa lăsându-i singuri și plec la bucătărie, bine că îmi mai rămăseseră în congelator câteva șnițele din viața noastră anterioară, încep să le prăjesc, apoi adun ce legume mai erau pentru salată, din pricina tensiunii acumulate încep să vorbesc singură, unde sunt roșiile, întreb eu cu voce tare, doar le-am văzut în urmă cu câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
farfuriile și păturile se amestecă unele cu celelalte, mănânc repede, ca de obicei, termin chiar înainte să apuce cineva să îmi ceară ceva, beau și iar beau vin, și înainte să mă întind pe marginea patului și să adorm, văd șnițelul de pe farfuria ei ridicându-se și crescând, întreg, nemușcat, amintind prin forma sa de o țară îndepărtată, aproape golită de populație, o țară cucerită și subjugată, și mi se părea că pășesc pe șnițelul acesta uriaș și fierbinte cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
marginea patului și să adorm, văd șnițelul de pe farfuria ei ridicându-se și crescând, întreg, nemușcat, amintind prin forma sa de o țară îndepărtată, aproape golită de populație, o țară cucerită și subjugată, și mi se părea că pășesc pe șnițelul acesta uriaș și fierbinte cu picioarele goale, zi după zi, fără să văd țipenie de om, până când întâlnesc un călugăr în robă roșie, care îmi șoptește cu buzele sale arse, fugi de aici, salvează-ți sufletul, toți cei care trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fi luat de coniac Unirea și că mi-aș fi lăsat burtă ca protest împotriva sorții, de asta da, se temea. Mâncam pe rând. Mai întâi intra gazda cu Vasilică - ei aveau întotdeauna mai mult de muncă. Băteau carnea pentru șnițele, învârteau maioneza, prăjeau, afumau, înghițeau. Totul pe un fond muzical popular, mai cu seamă din zona Prahovei. Alminteri nu prea vorbeau între ei. După ce nu mai auzeam zgomot de furculițe și farfurii, după ce nu se mai simțea atât de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cele două rafturi rezervate nouă în frigider, nu vedea niciodată carne. Degeaba i-am spus că noi mai mult cu brânza, peștele, legumele. Pur și simplu nu-i intra în cap ce viață mai e și aia fără fleici, chiftele, șnițele, cotlete, sarmale, musacale. Concluzia era una singură: niște intelectuali pârliți îi intraseră în casă, făcuseră împrumut la bancă să o prostească pe ea cu chiria pe trei luni, își depozitaseră sutele de cărți tâmpite în rafturile ei împodobite frumos cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dimprejur se uita la ei. Întrebarea totuși îl surprinse. Nu urmărise discuția decât superficial. Lui, om de cifre, dezbaterile la un pahar de vin i se păreau cam futile, dacă nu comice. O problemă gravă nu se limpezește între un șnițel vienez și o plăcintă cu mere. Cel mult se încurcă și mai rău. Înainte însă de-a răspunde el, de la masa de alături interveni cineva cu glas familiar: ― Îmi dați voie... Toți întoarseră capetele, mirați de amestecul unui străin în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
reacție francofonă. Puteți să reveniți apoi într-un restaurant obișnuit, de-al nostru, pentru a înțelege construcția etnică a identității la români - și în general. Citiți meniul și veți da peste o serie de feluri de mîncare, printre care și șnițel sau cordon bleu, dar și ciorbă de vițel sau papanași. Unele sînt clar ale altora, altele sînt pur și simplu „generaliste”, dar le știm pe toate, ne-am obișnuit cu ele, le gătim și acasă : fac parte din „cultura” noastră
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a gândi parte se uitase, parte ajunsese de neînțeles. Ceea ce înseamnă că imaginația poeților nu ne restituie decât prezentul ! Dar, atunci, fiece moment se pierde în întuneric ? Masa de prânz : table d’hôtel, beuf à la mode cu cartofi prăjiți, șnițel cu spanac, 15 kr. Bani împrumutați : 85 kr. Data restituirii : 26 octombrie. Cărți împrumutate : Iliada, tradusă de Voss. Însemnare : Se schimbă, am impresiunea, chiar miezul acestei discipline unde intenționez a lucra, coaja încă rămânând cea veche. Cât privește încercările mele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a reuși la un concurs de corespondent nu ai nevoie de nimic altceva decât de fler, așa cum au câinii, și de un manual serios de criminalistică. Priviți prima pagină a ziarelor: “Un copil își ucide tatăl cu un bătător de șnițele”, “X bate vecina până o violează”, ” se spânzură de gâtul calului ecvestru al statuii lui Penapod al IIIlea” și tot așa, din exemplu în exemplu până la sfârșitul alfabetului. Să fie clar pentru orice gazetar: fiecare rând trebuie să pulseze de
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
ești mai fricoasă decât musafira noastră mititică. Aveam dreptate. Numaidecât cinteza coborî din nou la masă și ciuguli firimiturile puse de Mihaela cu câteva minute mai înainte, fără să-i pese de vreo primejdie. ― Să-i dăm un pic de șnițel, ce zici? ― Fii serioasă, nu poate mânui furculița și cuțitul. Mihaela râse. Pasărea refuză să se înfrupte din friptură, dar înfipse de câteva ori ciocul într-o perișoară moale și gustă o firimitură de tort. În acest timp noi continuam
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fie sănătos și să aibă moștenitori ! Bătrânul Mendic se sculă și el săndese cinci hârtii. La Lipa Lipovici din Dorohoi era crâșmă pentru precupețe. Îmbiați de firma roșie din tablă pe care sta scris Și pe ploaie și pe vânt Șnițelul eu îl mănânc. clienții intrau cu droaia. - Băiete, striga tare Lipa din când în când, trece-i lui badea Ion un chil de vin. - L-am trecut, jupâne. - Nu-i nimic, mai trece-l o dată ca să nu se uite ! Câteun
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
tainice, precipitate. Deschise cuptorul unui aragaz băgând mâna în oala încă fierbinte. Degetele alunecară în sosul gras dibuind o bucată de carne. " Aha, tocană... Nenorocita gătește bine. Normal, vrea să se mărite..." Intră cu brațul mai adânc până la subsuoară: "Un șnițel nu se cunoaște. Puse totul într-o farfurie și trecu indiferent pe lângă aragazul lui Panaitescu: "Asta mănâncă parizer la jurnal..." Ridică un capac: "Vîlcu! Iepure cu ciuperci. Chestii fine! Șnapanul e plin de bani..." Înghiți la repezeală câteva linguri, mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
moară în sărăcie." ― Nu vă e foame, domnule Matei? întrebă cu zâmbet tremurat Melania Lupu. ― Nu prea... ― Cred și eu, interveni cu glas șuierător Valerica Scurtu, după ce a dat iama azi-noapte prin oale! Refuzase tratația bătrânei și mușca dintr-un șnițel rece. Izbucni dezlănțuită: Nu ți-e așa, un pic de jenă? Matei ridică din umeri, fals nedumerit. Se adresă celorlalți: ― Aveți cumva idee la ce se referă fecioara? ― Escrocule! izbucni femeia scoasă din sărite. Mi-ai furat două șnițele și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un șnițel rece. Izbucni dezlănțuită: Nu ți-e așa, un pic de jenă? Matei ridică din umeri, fals nedumerit. Se adresă celorlalți: ― Aveți cumva idee la ce se referă fecioara? ― Escrocule! izbucni femeia scoasă din sărite. Mi-ai furat două șnițele și o halcă de carne din tocană. Alaltăieri, opt chiftele, doi gogoșari și un picior de pasăre... ― O fi fost găina șchioapă! Vezi-ți de treabă, madam, nu te lua de oameni! Panaitescu îl privea cu gura căscată. Avusese totdeauna
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
din carne tocată, vinete, sare, piper, roșii, ardei verde, bulion, ulei și ceapă. Mâncare de fasole gătită cu ulei de măsline și servită cu lămâie. Chiftele din carne tocată amestecată cu orez și Învelite Într-un aluat asemănător celui de șnițele. Combinație de murături (varză, castraveți, ardei iute și morcovă Brioșă Băutură tradițională turcească făcută din iaurt, lapte, apă și sare Foi de aluat foarte subțiri, umplute cu brânză, carne sau legume. Arbore originar din Brazilia (Anacardium Occidentaleă ale cărui fructe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lucru la hotel este, în general, mâncarea. Turiștilor veniți de la Tokyo le-ar face mare plăcere să mănânce mâncare specifică regiunii în care călătoresc, dar majoritatea hotelurilor de mâna a doua au în meniu numai mâncăruri din cele mai obișnuite - șnițel de porc, tăiței soba - de care poți mânca oriunde. Cina servită la Araki Mataemon nu i-a dezamăgit însă nici măcar pe doi gurmanzi ca Takamori și Tomoe. Li s-a servit un pește bine gătit, o supă delicioasă și asparagus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să-i furnizeze multe dintre datele cerute, un dosar destul de voluminos. Drept recompensă, primi o excursie de două luni la Viena (prima lui ieșire din țară după 1944), să-și vadă o verișoară căsătorită cu Wolfgang Schutenmatz, coproprietarul fabricii de șnițele preambalate „Schutenmatz & Bildungstein“. Goncea îi sugeră chiar, de câteva ori, că poate rămâne oricât timp dorește la verișoara sa, că poate urma orice tratament, oriunde în străinătate (Băcănel suferea de un ulcer rebel cu crize hemoroidale), că ei nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nicio obiecție și nu se vor sesiza. Afinoghiu s-a reîntors în termenul stabilit. A adus o propunere de colaborare între fabrica lui Schutenmatz și Ministerul Industriei Alimentare pentru deschiderea în România a unei secții a întreprinderii sale de fabricat șnițele, cu licență de desfacere în tot spațiul balcanic (îndeosebi în Albania). A mai venit Băcănel și cu câteva scrisori de recomandare din partea asociatului lui Schutenmatz, Maurice Katz Bildungstein, către doi mari exportatori de minereu din Sudica, dintre care unul, Isaac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de pe dale. Din când în când insul întorcea capul spre părinte. Îl privea repezit, dojenitor parcă. Nu scotea nici un cuvânt însă. Părintele scoase din servieta mare, burdușită cât o cutie de armonică, pachețelul cu mâncare. Câteva felii de pâine, niște șnițele, felioare de gogoșari. Îl răzbise foamea. Începu să mănânce. Ca și cum ar fi vorbit de unul singur acela îngăimă, privindu-și vergeaua: - În locul dumitale, aș ezita să mănânc șnițele pe vremuri ca astea pe care le trăim. Nu vreau să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o cutie de armonică, pachețelul cu mâncare. Câteva felii de pâine, niște șnițele, felioare de gogoșari. Îl răzbise foamea. Începu să mănânce. Ca și cum ar fi vorbit de unul singur acela îngăimă, privindu-și vergeaua: - În locul dumitale, aș ezita să mănânc șnițele pe vremuri ca astea pe care le trăim. Nu vreau să te influențez, dar dacă aș fi în locul dumitale, nu aș mânca. Prudența n-a ucis pe nimeni, pe când... Popa Băncilă se răsuci spre acela, rămas cu șnițelul în mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să mănânc șnițele pe vremuri ca astea pe care le trăim. Nu vreau să te influențez, dar dacă aș fi în locul dumitale, nu aș mânca. Prudența n-a ucis pe nimeni, pe când... Popa Băncilă se răsuci spre acela, rămas cu șnițelul în mâna ridicată, în drum spre gură. - Spuneați ceva, domnule? întrebă el nedumerit, părându-i-se că nu auzise bine. Acela se răsuci cu totul spre el, dând să-i zâmbească. Avea o privire grea, sfredelitoare, prelinsă din ochii mijiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
răsuci cu totul spre el, dând să-i zâmbească. Avea o privire grea, sfredelitoare, prelinsă din ochii mijiți, verzi, din câte putu să constate popa. Buzele vineții abia se întredeschideau, când vorbea. - În general, mă refeream, gemu acela. Dumneata mănânci șnițele, aștepți autobuzul și habar nu ai că peste trei ceasuri au să te salte și-au să te trimită la balamuc, la doctorul Wintris. Și pe Tomnea n-ai să-l mai vezi niciodată! Se răsuci iar spre liniile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vezi niciodată! Se răsuci iar spre liniile și zig-zagurile lui. Își reluă scrijelitul dalelor cu bastonul acela subțirel. Bodogănea doar, supărat: „Niciodată! Niciodată!“ Popa Băncilă îl urmărea curios, neîncrezător, ușor amuzat, nedumerit. Aproape îi pierise foamea. Mai mușcă totuși din șnițel și înghiți și trei felioare de gogoșar. Mai mult mecanic. Studia fața aceluia, așa cum o prindea dintr-o parte. Nu-i fu greu să observe pe frunte, deasupra ochilor, două pete alburii, aproape rotude, nu mai mari decât ștampila parohială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
A sosit momentul să facem schimbul - Dar servieta mea e la mine, dom’le, se răsti popa Băncilă. Ce... Adineauri am deschis-o, am luat pachețelul cu mâncare. Epitrahilu era acolo. Nu plec niciodată niciodată fără el... - Știu, surâse acela. Șnițele și gogoșari. Și eu la drum tot asta mănânc. Cât despre... cârpa aia. Nu era decât cămașa mea de noapte. Cu arnici, să nu visez urât. Dar ați văzut ce era în interior, mai în interior? - Ce să fie, ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lor murea sau era omorât. M-am întors de la Ierunci, care au acceptat să se lase sărbătoriți prin cina pregătită de mine. (în afara salatei de vinete, pe care o făcusem acasă, la Mihnea, am făcut la fața locului niște superbe șnițele aurii din escalope de dinde cu un supreme de legumes). După masă le-am citit pagina din "jurnalul" meu despre handicapurile culinare ale Monicăi și paginile despre fiul meu, reminiscență din ritualul bacchanalelor spirituale ale Păltinișului. Apoi discuție despre proiectul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]