2,554 matches
-
ochii, e mult mai în vîrstă decît tine, Tușico, Angelino, în dragoste anii nu contează, termină cu balivernele, ești în pat cu dușmanul, oohhh, uuuhhh, dă-te jos Delfinașule, trebuia să plece, n-a fost decît un joc de-a șoarecele și pisica. Apucase pe tunel înainte, repeta că ar fi trebuit să-l lăsăm să moară Gulie, Tîrnăcop. Cu alte cuvinte, era responsabilitatea noastră că el se mai găsea încă în viață. Nu-mi mai aduc bine aminte dacă ăla
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Regizorul, rupt de realitate, unu doi PSL-iști, cîteva foi de cort, ceva muniție, se îndîrjește. — îți dai seama că dacă aș face asta te-aș avea pentru totdeauna la mînă, aș putea să mă joc oricînd cu tine ca șoarecele cu pisica, spune Comandantul. — Se vor bate cap în cap, începe Regizorașul din nou cu teoria sa, nici ție nu ți-ar conveni să fii prins la mijloc. Securitatea și Armata nu s-au avut niciodată la inimă, înțelegi acum
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
el să știe, v-ați gîndit măcar pentru o clipă că s-ar putea să ne pună doar la încercare, să vadă cu cine are de-a face, că totul s-ar putea să fie doar un joc de-a șoarecele și pisica? — Prostuțule, se aude din nou vocea lui Petrică, tu pe ce planetă trăiești? Nu vezi ce se întîmplă în lume, nu-ți dai seama că rușii si au luat laba de pe lagărul socialist? Trebuie să fii bine plecat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și au reușit să le ia mințile celorlalți. Se aude că Piticul a constituit un Comandament de Criză, aruncă cineva o vorbă, mie în prima clipă mi-a înghețat sîngele în vene, recunoaște Gulie, gata cu joaca asta de-a șoarecele și pisica, se va întîmpla ca la Timișoara, Armata va deschide focul în carne vie. Tacă-ți gura, se aude vocea lui Petrică încercînd să calmeze spiritele, trebuie să rămînem uniți, nici vorbă că vor avea boașe să facă ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ți-a mai rămas, martiriul Tovarășului, n-am suferit eu cît pentru zece vieți? zicea, nu-mi dă asta dreptul la răzbunare? Ce le administrez eu ăstora e o nimica toată, mai mult mă joc cu ei ca pisica cu șoarecele, și a început să-ți descrie cu lux de amănunte perioadele acelea crunte, cu înflorituri și scorneli, ca să te cîștige de partea lui, să-l privești ca pe un idol. Doi ani și șase luni condamnat în ’36 și deținut
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
am pierdut interesul pentru...,, -Adică pentru Uniunea aia, cum Îi spune? Și Kawabata izbucnește din nou În râs icnind și tușind. Obrajii lui se umflă și se dezumflă ca niște foale, În ritmul tusei tabagice care-l sâcâie neîncetat. Un șoarece rupt de foame traversează ,,âncăperea,, , cercetând terenul În căutare de hrană. Kawabata Îi dă cu sete un șut, și mica viețuitoare dispare fulgerător chițăind, pe sub ,,ușă,, , după ce a făcut În aer un mic salt de minge. -Ce ai avut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
poate nu cea mai fină piesă de dessous, dar elegantă și executată cu grijă. Cealaltă femeie care părea mai În vârstă fusese fotografiată cu spatele la spectatori. Pe spate avea un tatuaj cu o pisică poznașă, cu spatele arcuit, și cu un șoarece taciturn, alunecând spre crăpătură. Cele două animale, Înmărmurite Într-o dușmănie receptivă, erau pictate pe câte o parte a despicăturii feselor - ceea ce lăsa scena prezentată suspendată ciudat În mijlocul acțiunii, cu pericolul plutind În aer. După părerea Dorei, era simplu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ajung piele și os, ca să mă dărâme de pe picioare până și un strănut, sau vreau să impun respect? Cum vreau eu să arăt când o să fiu mare, slăbănog sau voinic, să ajung un om realizat sau un ratat, bărbat sau șoarece? Pur și simplu nu vreau să mănânc, răspund eu. La care, mama se așază pe un scaun lângă mine și pune mâna pe un cuțit lung, de tăiat pâine. Are lama din oțel inoxidabil, cu niște dinți mărunți, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe un scaun lângă mine și pune mâna pe un cuțit lung, de tăiat pâine. Are lama din oțel inoxidabil, cu niște dinți mărunți, ca de ferăstrău. Cum vreau să fiu, slăbănog sau voinic, ce vreau să ajung, bărbat sau șoarece? De ce, doctore, de ce, vai, vai, vai, de ce, de ce, de ce se repede o mamă cu cuțitul în mână la propriul ei fiu? Am vreo șase-șapte ani, de unde să știu că n-are de gând să-l folosească? Ce-ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
piese bune din mahon și două fotolii În care omul să poată trage un pui de somn. — Oh, dar soțul meu are foarte mult bun-gust, șopti disperată doamna Eckman, iar ochii ei speriați cătară de sub pălăria ei modernă ca un șoarece pierdut Într-un garderob. — Ei, spuse Myatt, pierzându-și răbdarea, sunt sigur că nu există absolut nici un motiv să vă Îngrijorați În privința soțului dumneavoastră. A fost necăjit din pricina unor afaceri, asta-i tot. Nu există motive să credem că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
platină, ea l-a îngrijit ca o infirmieră și a suportat o lungă văduvie. Comuniștii i-au luat tot, au redus-o la rolul de arhivar într-un subsol de minister, umed, neîncălzit, unde, printre pânze de păianjen, căcăreze de șoarece, gândaci și limacși, apăreau sub dosare și șobolani striviți. Își ajuta și-și împrumuta surorile chiar dacă avea o pensie mică și nu căpăta nimic înapoi, îi plăcea să meargă la cinematograf, la teatru, să călătorească cu autocarul. Când mama a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
În sfârșit. Gâfâit. Alergând. Blestematule, ticălos fără pereche, laș mizerabil, față palidă (palidă?, el era cu mult mai palid decât mine sau, mă rog, nu chiar atunci, ci, așa, în general), băutor de apă de foc, insectă vrednică de milă, șoarece cu față umană, invidios corcit cu o muscă, cherchelit în stare pură, cobră cu ochelari, babirusă, facocer, gibon, magot, crotal, haterie, imbecil sadea, iubitor de păpuși ce ești. Aici m-am oprit. L-am văzut venind și, fără să stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
spațiului, centimetru cu centimetru, mă convinsese că În camera lui Jerry nu există nimic de acest gen. Singura gaură substanțială, dacă substanțială e cuvîntul potrivit, era o mică crăpătură din jurul țevii de scurgere de la chiuvetă, suficient de mare pentru un șoarece dolofan, Însă, poate, total insuficientă fie și pentru cel mai firav șobolan. Însă eu, demn urmaș și ucenic al strămoșilor mei ce săpaseră la Pembroke, nu m-am simțit deloc intimidat și Într-o zi, cînd Jerry era plecat, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Început parada Îngerilor. De această dată a fost Pisicuțe Înnebunite după bărbați, unul dintre filmele mele preferate. Două frumoase costumate În pisici, cu niște favoriți și urechi adorabile, se chinuiau să prindă un bărbat costumat În șobolan, sau poate un șoarece. L-au fugărit nu știu cît timp printr-o casă enormă, practic un conac, Însă el era mult mai agil decît ele, sărea peste mobilă, se cățăra pe draperii, se legăna ținîndu-se de candelabru. După un timp, pisicuțele au abordat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
veneau În minte crîmpeie fără legătură din Micul duce. Pe vremuri, continuă el, se obișnuita să li se trimită castelanilor o somație să se predea. — Taci, te rog! șopti ea. Ne ascultă... M-am plictisit de jocul ăsta de-a șoarecele și pisica. Nici măcar nu știm dacă e cineva În bucătărie. Încearcă să ne sperie cu zgomote de uși ce scîrțîie pe Întuneric. Și strigă, cu glas ațîțat: — Intră o dată, omule! Nu te mai osteni să bați la ușă! Neprimind, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pereche de mănuși albe, genul de mănuși cu nasture de perlă albă la fiecare puls. Își strecoară pe rând mâinile în ele și încheie nasturele. Albul nu e-o alegere bună. În alb, mâinile ei par transplantate de la un uriaș șoarece din desenele animate. — Apoi mi-am zis, o schimbare de sex, spune, o operație chirurgicală de reatribuire sexuală. Surorile Rhea, zice, ele cred că mă folosesc, dar, de fapt, eu le folosesc pe ele pentru bani, fiindcă cred că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Parcurile alea mari de distracție doar angajează femei ca să poarte costume din alea cu personaje din desene animate, dat fiind că oamenii nu vor să riște ca un bărbat molestator străin să le îmbrățișeze copiii. Poate c-o să fiu un șoarece uriaș din desenele animate. Sau un câine. Sau o rață. Nu știu, dar sunt sigură că voi afla. N-ai cum să scapi de soartă, soarta continuă să fugă. Zi și noapte, viitorul continuă să vină spre tine. Mângâi mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Vladia, să aibă răbdare. Da, da, da, foarte interesant, domnilor, foarte interesant. E o copie după un document, hm, ca să zic, important?" Colonelul Stoicescu îi luă grav hîrtia țeapănă, o puse pe masă și privindu-l cu ochii lui de șoarece, rotunzi, negri, luceau probabil și pe întuneric, "ei, și dumneata, copie! E documentul original, documentul care, cine știe, cine știe, va sta la loc de cinste între valorile de preț ale neamului. Cum ți se pare?" Dacă n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
catifea și înrădăcinate în tavan. Fiecare dintre noi își vede propria realitate de-acasă în camerele astea mari. Contele Calomniei scrie în carnețel. Agentul Ciripel filmează. Contesa Clarviziune își poartă turbanul. Sfântul Fără-Mațe mănâncă. Directoarea Tăgadă aruncă din umăr un șoarece de jucărie care aterizează la jumătatea distanței dintre scări și ușile amfiteatrului. Cu cealaltă mână își masează umărul brațului cu care a aruncat în timp ce Cora Reynolds aduce șoarecele înapoi, și lăbuțele ei stârnesc un norișor de praf încins din covor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
își poartă turbanul. Sfântul Fără-Mațe mănâncă. Directoarea Tăgadă aruncă din umăr un șoarece de jucărie care aterizează la jumătatea distanței dintre scări și ușile amfiteatrului. Cu cealaltă mână își masează umărul brațului cu care a aruncat în timp ce Cora Reynolds aduce șoarecele înapoi, și lăbuțele ei stârnesc un norișor de praf încins din covor, ca o coadă de cocoș. Privindu-i, cu un braț îndoit sub piept ca să-i susțină sânii, cu o mână răsucită masându-și ceafa, doamna Clark spune: — La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
domnul Whittier e răpire. Ține oameni închiși împotriva voinței lor, și asta e o faptă penală. — Cu cât vă apucați să faceți ce-ați promis mai curând, spune domnul Whittier, cu atât astea trei luni vor trece mai repede. Aruncând șoarecele de jucărie, Directoarea Tăgadă întreabă: — Ce e Villa Diodati? — E o casă de pe malurile lacului Como, îi spune Lady Zdreanță diamantului baban. — Lacului Geneva, zice doamna Clark. Privind în urmă, a fost părerea domnului Whittier că avem întotdeauna dreptate. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
curtea plină de gunoaie din fața casei, a dat peste Din și peste fata numită Zubaidah, sau Z. Ea Îi puse lui Din sub nas o foaie de hârtie pe care o ținea Între degetul mare și arătător ca pe-un șoarece mort. Avea un ton tăios, categoric, și nu ținea seama de protestele celuilalt. Acestea au Încetat odată cu apariția lui Adam. — N-ai nici o grijă, s-a grăbit Din să-i spună de Îndată ce l-a văzut. Am vorbit cu Margaret. știe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se agită în aer alungând ipoteza. Motivul nu-i decât aici, își bătu pieptul, aici îi motivul meu, domnișoară. Și nu mai știu cine a spus că o inimă de mamă nu se înșală. Carmina simți un miros ascuțit de șoarece. Aiurea, își zise, nu pot fi șoareci în casă, probabil urină de pisică. Privi către animalul încolăcit la picioarele Sidoniei. Dormita acolo, negru, lucios, frumos, cu abdomenul ridicându-se ritmic, abia perceptibil după fiecare respirație, aproape îți era imposibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era imobilă ca o stană de piatră. Nu, nu mă înțelegi, strecură printre buze, n-ai cum. Cum ședea acolo chircită în fotoliu parcă era o șoricioaică bătrână și o clipă Carmina gândi că poate de la ea provenea mirosul de șoarece ce se simțea iute, pronunțat, intrat de mult în cărți, în mobilă, în stofa scaunelor, în varul de pe pereți. Își imagină procesul de transformare fulgerătoare, tegumentele devenind mai dense, mai cenușii, secretând în procesul lor de ardere acel miros specific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îi intră în spate, avu impresia că tegumentele Sidoniei se vor încreți, vor crăpa ca bălțile secate de apă și, în cele din urmă, se vor prăbuși pe covorul oltenesc într-un nor de praf înecăcios, cenușiu, răspândind miros de șoarece. Dar, spre uimirea ei, ridurile arcuite de fruntea Sidoniei dispăruseră, la fel și cele din jurul ochilor, ea rămase pentru o clipă, momentul psihologic, senină, imperturbabilă, cu degetele împreunate, sprijinind genunchiul ce se mișca ușor antrenând în balans tot corpul. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]