399 matches
-
Împodobit cu șiraguri de perle, pe brațele sale durdulii străluceau brățări de aur și de-argint. De lobul urechilor lui atârnau o mie de mărgele. Ochii penitentului fuseseră Încondeiați ca ouăle de Paște. Iar buzele - acoperite de ruj de culoarea șofranului. O, nu, ființa aceasta sulemenită ce se târa la picioarele sale nu putea fi Mathilda. „Minți, minți. Totu-i minciună și vânare de vânt”, urlă cinicul, răsucindu-și o dată și Încă o dată vârful țigării de foi pe fruntea penitentului. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului. 12. Ești o grădină închisă, soro, mireaso, un izvor închis, o fîntînă pecetluită. 13. Odraslele tale sunt o grădină de rodii, cu cele mai alese roade, mălini negri și nard; 14. nard și șofran, trestie mirositoare și scorțișoară, cu tot felul de tufari de tămîie, smirnă și aloe, cu cele mai alese miresme. 15. O fîntînă din grădini, un izvor de ape vii, ce curge din Liban. 16. Scoală-te, crivățule! Vino, vîntule de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
într-un fagure de miere, o gaură din care se târăsc schelete mici și fragile, o grămadă de genunchere și bâte de crichet, un portret al regelui-împărat care se rotește, cu fața de un albastru pal și părul galben ca șofranul, un mușuroi de furnici, o piață, leitmotivul unui număr foarte mare de drame epice de dragoste, cu pierderi, războaie civile și cuceriri de război. Ocazional, visele îi sunt întrerupte de câte un vizitator. De cele mai multe ori, e vorba de Balraj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
amintea Sfântul Francisc din Assisi, care era mereu înfățișat atât de înduioșător, înconjurat de creaturile pădurii. Comportamentul maimuțelor era o altă proclamare a autenticității lui Sampath. Ia gândiți-vă la toți șarlatanii, spuse doamna Jyotsna, toți escrocii care pozează în șofran, toți acei guru la fel de corupți ca politicienii... — O, murmurau ei plini de satisfacție, Baba al lor nu era așa. Era o sursă neîntreruptă de mirare. Ba chiar își aruncase vraja asupra animalelor sălbatice din piață. — Hmmm, pufni spionul, care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
o umple sau să o prăjească? Să o ruleze în frunze de bananier, să o umple cu ouă de găină sau de rață? Să o amestece în linte? Să o pună într-o oală de pământ? Să o aromeze cu șofran? Să o parfumeze cu cuișoare? Să o gătească cu suc de rodii? Sampath căută și nu găsi ajutor pe chipurile celor din familia sa. Cât de multe se schimbaseră de când venise în livadă, cu atât de puțină vreme în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
nesf-é djahane!, spun astăzi persanii. „Isfahan, mijlocul lumii!” Expresia s-a născut la multă vreme după epoca lui Khayyam, dar deja În 1074 exista o sumedenie de cuvinte de laudă aduse orașului: „pietrele sale, zăcămintele de galenă, albinele, iarba de șofran”, „aerul este atât de pur, atât de sănătos, hambarele sale nu știu ce Înseamnă gărgărița, nici un fel de carne nu putrezește acolo”. E adevărat că orașul este situat la o altitudine de o mie cinci sute de metri. Dar Isfahanul găzduiește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să nu-l vadă nimeni altcineva. Ne găseam deja În Împrejurimile satului, poliția era pretutindeni, scotocea până și poverile catârilor, dar cine ar fi cutezat să oprească un echipaj regal? Ne continuarăm drumul până În curtea unei imense clădiri de culoarea șofranului. În mijlocul ei trona un uriaș stejar centenar, În jurul căruia forfoteau războinici Încinși cu două cartușiere Încrucișate. Prințesa n-a avut decât o privire de dispreț pentru acele podoabe bărbătești, care prereu o replică a mustăților groase. — Vă las pe mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tartru, sare alembroth; dar, credeți-mă, nu trebuie avut Încredere În ele. Trebuie evitate metalele imperfecte, pline de rugină, altfel veți fi Înșelată, cum am fost Înșelat eu. Am Încercat de toate: sânge, păr, sufletul lui Saturn, marcasitele, aes ustum, șofranul lui Marte, solzii și spuma fierului, oxid de plumb, litargiriu, antimoniul; nimic. Am lucrat ca să scot uleiul și apa din argint, am calcinat argintul fie cu o sare preparată, fie fără sare și cu rachiu, și am scos niște uleiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
devenea prieten, bine. Dacă nu și mai bine, căci simțeam nevoia unui dușman adevărat. Mai încercaserăm cu puțin timp înainte să facem ceva eroic, dar eșuaserăm destul de penibil. Ne adunaserăm tot grupul și, în spatele blocului, la lumina crudă, galbena ca șofranul, a unui foc de cartoane de ambalaj de la televizoare, ne înarmaserăm cu șipci lungi de la depozitul de mobilă. În cea mai mare tăcere, porniserăm în haită să-i atacăm pe copiii de la blocul din dreapta Aleii Circului, cel cu florăria. Am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o privi, a rochiei, mersul ei, toate astea, am înțeles cu groază, mă atrăgeau, mă făceau să doresc s-o mai văd. La focul de tabără, printre scânteile incandescente ale cetinei, îi vedeam din când în când profilul, galben ca șofranul sau roșu ca purpura, după culoarea limbilor de flacără care i se reflectau pe chip. Arșița rugului înalt, sclipirea paietelor și aripioarelor de fluturi ale dansatoarelor din programul artistic, zdrăngănitul de chitară, toate se depuneau, strat peste strat, pe retinele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
diferită de orice trăisem până atunci mi se revela de fiecare dată când o mângâiam, mergând din ce în ce mai departe. Într-o seară, ea își adusese din altă cameră vreo douăzeci de rochii vechi, rămase de la bunica și străbunica ei, galbene ca șofranul, cu șaluri împodobite cu franjuri de mătase, cu centuri brodate cu fir de aur. Își pusese cercei cu diamante și probase apoi, în timp ce beam un soi de cocktail de portocale și Havana Club, toate acele rochii în fața mea, învîrtindu-se ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mâhnită de ce vede prin casă! spuse serioasă Elena. - Nu, nu cred eu să se sinchisească de sughițurile sentimentale ale lui Rim, și, de mâhnire, Lina noastră nu se bolnăvește. Mini, tu ești întîia căreia i-a mirosit pe-acolo a șofran. Meriți să știi și tu secretul. Vezi să nu cazi jos! Te știu sensibilă și delicată . . . Află, Mini, că buna noastră Lina ... e o fecioară despletită! Și Nory râse în cascade. - Nu holba așa ochii că mă intimidezi! Da! . . . Lina
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ca laptele și linsă de briza din larg, și-atunci pubisul ei întindea mătasea albastră ce se cuta de desubt, între labiile îngemănate. Ar fi fost idealul de frumusețe a, practic, întregii umanități. Ar fi fost vândută și cumpărată, lângă șofran, scorțișoară și oricalc, în porturi îndepărtate. Cu picioarele ei groase, de zeiță ce susține un colț de templu, cu sânii ei uriași pe care și-i îm pin gea-nainte cu mândria cu care matroana romană-și împin sese copiii („Iată
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
într-una dintre primele lui plimbări în afara spitalului. Dădură ocol complexului, cu Mark afundat într-o concentrare pe care ea n-o putea pătrunde. Aerul din jurul lor se umplea de primele zumzete primăvăratice de insecte. Aconitul hibernal pălea deja, iar șofranul și narcisele își făceau loc printre ultimele movilițe de zăpadă. O gâscă albă trecu pe deasupra lor. Capul lui Mark zvâcni în spate. Nu putea vedea pasărea, dar când își coborî privirea, fața îi ardea de amintiri. Începu să zâmbească larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aurului amar al bomboanelor cu miez de migdală și a catifelei brumate pe care tabletele i-o lăsau în gură. Învăța pentru facultate și încercase soiurile de ciocolată pe care turcmenii le făcuseră de demult pentru cafenelele din ținut: cu șofran, cu iaurt și miere sau rețete condimentate, cu ardei și ghimbir, cu piper, cu coji de limete și portocală. Era leneș și pofticios în clipa întâlnirii cu Shams, iar împrietenirea cu el îi schimbase felul. Priviți de departe, păreau tatăl
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
strângeți Din istălauă prescuri multe " De iepe curte; " Nu sunt scumpe " Ci sunt bucate, " Curat 310 {EminescuOpVI 311} În țări bogate; " Frunză lată " În rădăcină resfirată " Cari rumanii îl numesc herean - Fără de - acelea nu pot fi paștele. Încă mai trebe șofran Și oțet de un an, Jumătate de acău, Faceți cum vă poruncesc eu". Îndată porniră toți din toate laturile Ca să strângă Paștile: Ciurarii prin sate, Lingurarii prin păduri, Fierarii prin istălaie, Și se strânseră toți de prin sate Cu strânsele
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la un mut, gura ți se-ncleștează tocmai ca la un mort. mintea sboară și te lasă ca pe-un pește prins în plasă. 227 Amoriul, când te prinde, ca un crin frumos te vede, iar când te lasă, ca șofranul fața ți-o lasă. 228 Amăgitoriul, când cu amăgirea te birue, ca și când ți-ar lega și mînile și ochii. 229 O mie de ani, ca ziua de ieri. 230 Ca apa din munți, când curge la vale, cade din piatră
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
răvășite, la două după-amiază se urcă În taxi și plecă să se Întâlnească cu Matthew la Columbus Circle. Ziua era destul de răcoroasă, iar Central Park părea ireal, Înghețat sub zăpadă și decorat cu cele 7500 de porți budiste de culoarea șofranului și cu mii de cosițe plisate de nailon zburdând În vânt. În lumina opacă a iernii, materialul portocaliu, vesel, Încălzea parcul Înzăpezit, strălucind ca flăcările pe fundalul copacilor dezgoliți. Aleile erau pline de mulțimea de oameni care veniseră să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Crossroad Travel Își făcea reclamă numai În publicațiile New Age și mai multe rețele de cablu difuzau reportaje cu Zelda În locații exotice, amestecîndu-se printre pigmei ce purtau doar un șorțuleț În jurul șalelor sau printre călugări În robe de culoarea șofranului. Wakefield nu participase niciodată la excursiile ei speciale, dar Zelda se ocupa de toate zborurile lui profesionale, care Îl duceau de regulă În locuri din cele mai obișnuite. Aceste servicii, care ar fi putut fi Îndeplinite de oricare altă agenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Pe dealuri se-nalță solare podgorii albastre și sonde. Râuri spre alte seminții duc slava bucatelor blonde. Țara și-a-mpins hotarele toate până în cer. Pajuri rotesc - minutare în veșnicul ceas - peste câmp și oier. Fluturând în veșminte de culoarea șofranului, ard fetele verii ca steaguri în vântul și-n râsetul anului. [1931] La curțile dorului 1938 * LA CURȚILE DORULUI Prin vegherile noastre - site de in- vremea se cerne, și-o pulbere albă pe tâmple s-așază. Aurorele încă se mai
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
veștile. Umbra mărește poveștile. Steaua te-atinge cu genele. Mult tălmăcești toate semnele. Ah, pentru tine sunt largile vremi? Pentru tine catargele? O, aventura, și apele! Inimă, strânge pleoapele! [1937] * ESTORIL Casele cresc în pădurea de pini albe sau ca șofranul, lucind pe coline. Mai potolit oceanul mângâie locul sorin. Largul priește nălucilor line. Cu crestele-n arc, doar bătrânii palmieri se mai leagănă încă întîrziați în furtuna de ieri. Îmbrăcată în zâmbet și aur Cora brodează subt oleandri, subt alungitele
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
s-a părut atît de epuizant, că abia așteptam să se termine odată. Dar, de Îndată ce-am intrat În săptămîna a treisprezecea, m-am simțit dintr-odată fantastic. Firește, m-a ajutat foarte mult și faptul că narcisele și șofranul Începuseră să iasă, iar soarele și-a făcut În sfirșit apariția mult așteptată după o iarnă lungă și rece. Cel mai mult m-a ajutat că am putut să le spun tuturor că eram Însărcinată. Slavă Domnului că majoritatea și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
apă curgătoare, se întindea în mijlocul ei, sperând ca viața râului să trezească viața și în ea. A înghițit o tinctură făcută din polen de albine până când limba i s-a făcut galbenă și în loc de pipi a făcut un râu de șofran. A mâncat și un șarpe - singurul animal care se naște pe sine însuși, o dată și încă o dată. Era bine știut că oricine, adult sau copil, găsea o mandragoră - planta care seamănă așa bine cu un bărbat stârnit - trebuia să i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
streșini - tulbure vreme Noiembrie - lumina arțarilor în liniștea clipei Troiță cu ochi triști de Crist și-un mic buchet de nu-mă-uita Durerea trecutului scânteie-n prezent - sideful perlei Vuietul mării - și peste el țipătul pescărușului Înfrunzind strada o tornadă de șofran - copacii sunt goi Pălită-i luna prinsă-n vârful geamiei - vântul muzein Floarea soarelui înflorită-n rigolă - strop de lumină Prinzând în triluri și razele de soare - rândunelele Canichul în parc fluturând urechile - doar el fără griji Ultima frunză veștedă
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
părintele Ascanio, bucătarul-șef - mărunt și zbârcit - se umfla în pene la laudele pe care nu mai prididea să le aducă fasolei lui. — Divine! Divine, scuzați-mi expresia... Sunt lucruri cărora le duci dorul, acolo, înăuntru... amănuntele... bruma aceea de șofran... foile de dafin... iar cârnații, desigur! Minunați, cârnații... — Încă puțin? — O să plesnesc... Dar mai putu încă vreo două linguroaie, și niște portocale prăjite, și o cafea neagră și tare ce vopsea ceștile. Și un păhărel de coniac care își merita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]