9,824 matches
-
lebădă. Din volumul în curs de apariție, Poeme elvețiene, din care oferim cîteva cititorilor noștri. (C. B.) Poeme elvețiene Scrisoare din Negreni Azi fiind ziua mea de naștere, am fost la mormintele părinților mei. Colina ce le veghează mi-a șoptit întîia floare. V-o dăruiesc să vă vestească primăvara. Acea luminoasă tristețe a fost alungată în scurt timp de vechile întrebări: la ce bun viața cînd ea e un lanț de încercări, cum ai putea dobîndi curajul pentru grăbirea finalului
Poezie by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/9853_a_11178]
-
câte unul, urmând porunca buzelor, ce-l trăgeau pe nebăgate de seamă în sus, mai sus, până când pufulețul din triunghiul vieții, blestem diavolesc, îi ceru să i se supună. Spilka își îndreptă ochii spre cer, făcu o cruce mare și șopti cu evlavie: - Iartă-mă, Doamne, că nu știu ce fac. Mai roti trei cruci, scuipă pe dracu' în stânga și dreapta, după care începu să vâslească agale, agale, cu grija de a nu tulbura somnul femeii. Fulgerat, căzu apoi cu capul în pernă
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
mele cam sublimă fecioara mea deci preafrumoasă colindătoare printre steme Întoarce-te de vreme-acasă ești o adultă nu te teme ești mai gingașă ca mărgeaua când nimănuia nu-i dai seamă și când În doi admiram neaua iar tu-mi șoptești de mamă mamă... ascultă lebăda cum cântă și eu prin iambi mă tot inspir muzele blânde mă nspăimântă și-s tandru ca un cimitir azzuro...sunt poet abstract ca boreala-auroră și te iubesc fără contract deci veșnic la aceeași oră
Incognito. In: Editura Destine Literare by George Filip () [Corola-journal/Science/76_a_302]
-
vocea artistului, care se va auzi Înceată (gâtuită, ca și cum ar veni de pe altă lume) și tristă, vine de undeva de foarte de departe. De pretutindeni, din tot universul. CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (șade pe un scaun În fața unei pietre pipăind-o) Piatră ! (șoptind) Piatră ! Pentru un moment avem impresia că auzim valurile mării lovindu-se de țărm) Să iei piatra și să-i dai forma unei ființe, a păsării, de pildă, este ca și cum ai lua-o de acolo din trecut, de foarte de
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
totuși ceva că m-a gâdilat la tălpile picioarelor. M-am frecat instinctiv și, pe moment, mi-a trecut. Am pus capul cu fața În jos, spre saltea, și mi-am acoperit cu mânuțele urechile. Cineva de lângă mine mi-a șoptit că, În fiecare noapte, peste noi, mișunau șoareci și șobolani. Atunci am Înțeles de ce câțiva copii aveau urechile roase. Mai mult decât obosită, am adormit. Prima mea noapte de somn În iad! M-am trezit spre dimineață, În aceeași poziție
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
dus la WC, apoi m-a schimbat. “Mă fată, mă, pe tine cine te-o fi trimis aici?“ m-a Întrebat ea ...Că ești o mână de om! Of, Doamne! Pe ăștia or să-i mănânce viermii de vii! a șoptit ca pentru ea, apoi m-a așezat pe marginea patului. Părea un om cu milă. Am pus ochii În pământ și nu am zis nimic Între timp, s-a trezit și supraveghetorul. Întors cu spatele spre noi, iar a băut
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
foarte mult păcate Satana ne ademenește; însă la cele mai multe noi înșine ne dedăm, prin trândăvia și lenevirea noastră. Nicăieri nu zice Sfânta Scriptură că, la fratricidul lui Cain, Satana ar fi fost în joc. Dar să presupunem că Satana a șoptit lui Cain gândul cel rău, totuși vinovăția păcatului rămâne asupra aceluia care a primit șoptirea, a urmat ei și i-a dat cel dintâi prilej de a se apropia de sufletul său. De asemenea, nici amăgirea Evei nu se poate
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
o suită nesfârșită de Întâlniri - nu atât cu oameni, ci cu poveștile/istorisirile lor. Niciodată Întru totul exprimate, niciodată duse până la capăt, ci conținând umbre, goluri, falii ce trebuie deslușite și depășite, ele sunt invariabil purtate În lume cu glas șoptit din dorința de a ispiti timpul să aibă mai multă Îngăduință față de protagoniștii lor. Poveștile se nasc din dorința de a face din Învinși nu Învingători (căci istoria nu poate fi nici schimbată, nici Îmblânzită), ci supraviețuitori. Filosofia celor permanent
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
o suită nesfârșită de Întâlniri - nu atât cu oameni, ci cu poveștile/istorisirile lor. Niciodată Întru totul exprimate, niciodată duse până la capăt, ci conținând umbre, goluri, falii ce trebuie deslușite și depășite, ele sunt invariabil purtate În lume cu glas șoptit din dorința de a ispiti timpul să aibă mai multă Îngăduință față de protagoniștii lor. Poveștile se nasc din dorința de a face din Învinși nu Învingători (căci istoria nu poate fi nici schimbată, nici Îmblânzită), ci supraviețuitori. Filosofia celor permanent
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
trecerea spre altă lume. Nu este singur, deoarece Aida se strecurase În subteran, pentru a-și afla sfârșitul Împreună cu el. Măcar În moarte, iubirea celor doi Își găsește Împlinirea. Amneris, aplecată peste mormânt, Îi plânge pe cei doi Îndrăgostiți și șoptește rugăciunea morților. Personajele operei sunt puternice, fiecare cu propriile trăiri sau drame, ceea ce ar trebui să se observe și În relațiile dintre ele. Cu toate acestea, de multe ori pe parcursul spectacolului, În special În primele două acte, interpreții nu au
ALECART, nr. 11 by Ina Mitu () [Corola-journal/Science/91729_a_92893]
-
purta ochelari (roman polițist), Primăvara cailor sălbatici (roman realist) și Catamaranul (roman pentru copii). Și cum ceasornicul care ne „măsoară destrămarea” a sunat mult prea devreme pentru omul MIRCEA IONESCU, la „casa amintirii” e liniște. „Ce straniu lucru: vremea!...” ne șoptește o altă voce-a umbrelor (Ion Pillat). Așadar, ne mulțumim cu-acest sincer omagiu. Din „tăcerea veșniciei”, „susură carapacea gândului răzleț”, ne mângâie în literă de carte Mircea Ionescu. Blândă și duioasă fie-i amintirea! Livia Ciupercă membru U.Z
OMAGIU SCRIITORULUI MIRCEA IONESCU LA 75 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA [Corola-blog/BlogPost/93767_a_95059]
-
și față de vietățile universului, plus: respectarea unor reguli de etică a naturii și de etică vânătorească. Detalii pertinente ne oferă N. N. Străvoiu și N. A. Străvoiu, în lucrarea Trăiri vânătorești cu și fără câine (1995) Această îndeletnicire, ca toate celelalte, ne șoptește autorul Mircea Ionescu - „trezește mirări și invidii” față de „colegii de patimă...”, o invidie colegială, prietenească, am zice - chiar frățească, bineștiind doza de neprevăzut (chiar, de risc) la care se supune vânătorul. Așa că putem crede în afirmația: „ce dulce-i această
OMAGIU SCRIITORULUI MIRCEA IONESCU LA 75 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA [Corola-blog/BlogPost/93767_a_95059]
-
tainic,seara o poveste / Cu-a fost odată și cu... nu mai este.” Și-aș vrea și eu, și-ai vrea și tu, nu-i așa? „Mi-e dor de glasul tău, bunică dragă / Te-aud parcă, ades, cum îmi șoptești/ Să te frești de rele și de lume”, / Și parcă -mi spui și-cum, multe povești. Mi-e dor de bunica mea, dar și pe Silvia...parcă-o cunosc! Cu aceeași ușurință Ligya descoperă importanța prezentului, lăsând trecutul în urmă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93853_a_95145]
-
și că am auzit tot ce-au vorbit ei. „Johann, hai încoa’”, m-o chemat la el. M-o pus la masă și mi-o dat și mie un pahar de vermut, să beau cu el. „Johann, zice apoi, de șoptești tu la cineva ce-ai auzit, și io, și tu, amândoi suntem morți, ne împușcă pe loc”. „Comandante, fii liniștit, că de la mine nimeni nu scoate niciun cuvânt, i-am spus, și așa a fost. Am tăcut până azi”. Sfârșitul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
bună, oricât ar fi, în proporție, de măruntă și oricât de indefinita, sunt cele ce ne vor salva de la uitare și de la Moartea Definitivă. Noi am aflat - câteodată fără să avem nevoie de cuvinte, căci poate doar ni s-a șoptit sau există în tiparul ce ne-a făcut posibili-că dincolo de lumile amestecate ce ne înconjoară, există și stăruiește o Românie Tainica, de unde am ieșit la o vreme și unde ne vom întoarce și noi, la o vreme, adormind până când suna
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
și că vin din lumea din afară. Într-o după amiază de vară am vorbit cu Sufi în timp ce Darya stătea lângă mine. Ea m-a apucat de haină și tremura: “Te rog nu-l lasă să mă ia”, mi-a șoptit la ureche. A fost ultima dată când am văzut-o. A venit desculța la casa ghidului meu întrebând de mine și doring să fie salvată de o căsătorie forțată. Am raportat cazul la Comisia Independența a Drepturilor Omului Afgane, a
AFGANISTAN – TARA UNDE FEMEILE SE VAND [Corola-blog/BlogPost/94008_a_95300]
-
care eu le trăgeam peste mine, strângând ochii, să-mi spun că nu e adevărat soarele dimineața - să jinduiesc la soarele de acum din salon - să risipesc eu acuma jumătățile astea de închipuire cu mat smalț suflate - fantoma îi tot șoptea câte ceva. sylvia, sylvia, ea, nu râdea. deci, nu mai este acuma posibil să scoatem sus, la iveală, vreo imagine, s-o așezăm pe masă în fața noastră - șervețel, - să așezăm paharul peste ea, să rămână acolo cercul lăsat de pahar - care
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
în sfârșit vulnerabilă de cuvintele Lui nesupusă, de lacrima ta înghețată tot mai departe și în sfârșit ascunsă. Îmbătrânesc visele Sunt aici, sunt aici, sunt aici casa își mișcă pragul cu ușile la perete în ritmul cuvintelor mele stâlcite șuierate, șoptite în urechea vecinilor orbi și surzi la inflexiunile tandru disperate ei își taie gazonul mai departe din ecran vocea comandorului culcă iarba la pământ înainte ca firul să pleznească tânăr și ne promite viață fără de moarte îmbatrânesc visele pe caldarâm
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
Răpițeanu izbucni în plâns, când își văzu răposata mamă târguindu-se cu un vânzător. Fu atât de mișcat, încât i se făcu rău și căzu lat. - Să nu ne învinovățească pe noi că l-am omorât cu geamul tău! îi șopti la ureche soția. Și el hotărî să nu-i mai vorbească alte trei zile. Geamul acela deveni prilej de senzație și fu exploatat ca atare nu numai de către presă, dar și de către oficialități. Grupuri de istorici, de etnografi, de fizicieni
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
Mamei mă tulbură. Vreau să știu ce se întâmplă pe pământ! Doamne, dă-mi putere! De, băiatule, dacă ai fi fost mai mare ai fi știut ce se întâmplă pe pământ! Din ziua sosirii mele pe pământ, Mama mi-a șoptit: Fii binevenit! Atunci eu crezând că pământul vorbește am zis: Nu-i așa, mamă, că m-am născut să râd? Ea s-a apropiat de mine cu drag și mi-a zis cu blândețe: Mi-era dor să te văd
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
să admir elasticitatea ființei ei teribile, mlădierea ei feroce, de animal tînăr pleacat după pradă, după nuci, după mere" fesele perfect rotunde, pîntecul plat înflorind amenințător într-o corolă largă de buric adînc, absorbant" O unghie atinsă mă electriza" Doamne, șopteam, adu-o la mine în casă, ține-o în camera mea năruită-ntre cărți rătăcite, aruncate de-a valma, primește-o, Doamne, n-o alunga" fii bun cu mine, cu dînsa" să-mi arăte, mîngîietor, îmbiindu-mă, ursulețul de pluș
Să poți scrie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12754_a_14079]
-
-i fi spus cineva aceste cuvinte atât de spontan, cu uimire, cu o bucurie sinceră. Și apoi, de unde acele amintiri comune. Amintiri? De fapt, n-o mai văzuse niciodată. Nu mai înțelegea nimic. Și, mai ales, nu înțelegea de ce îi șoptea în ureche, îmbrățișându-l, "soțul meu, soțul meu". Doar îi spusese, asta și-o amintea perfect, că n-a fost căsătorită niciodată. Afară, soarele era orbitor. Mr Muscle e sticla cu detergent pentru spălat geamurile, marca Mr Muscle, scria Loves
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
Emil Brumaru Constanței Buzea Doamne, am șoptit... am reușit să șoptesc...nu mă lăsa, nu mă părăsi tocmai acum, cînd trebuie, e nevoie, sînt chemat... de ce te miri?... doar știi... am și eu o treabă de făcut, nu m-am născut... așa... degeaba, e munca mea fericită
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
Emil Brumaru Constanței Buzea Doamne, am șoptit... am reușit să șoptesc...nu mă lăsa, nu mă părăsi tocmai acum, cînd trebuie, e nevoie, sînt chemat... de ce te miri?... doar știi... am și eu o treabă de făcut, nu m-am născut... așa... degeaba, e munca mea fericită, e viața mea... cu
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
groși, de sticlă rece, umpleam rezervorul de cauciuc al stiloului chinezesc, mîngîindu-i cu gingășie pompa umflată setos. De mult nu mă mai spălam. Peste cerneala uscată se încleia deja alta proaspătă. Căpătasem un fel de mănuși sinilii. Și continuam, continuam, șoptindu-mi nedumeririle, înnobilîndu-mi tristețea în litere caligrafiate pe foi veline. Îngerii nu erau pretențioși, nu doreau marea cu sarea, nici lacul cu caimacul, nu... ci izvorul rotund,neclintit,cu prundul răspîndit lin, artistic, cu niscaiva nuferi orbitori plutindu-i pe
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]