1,477 matches
-
Împing mai departe. Poate nu-i plăcea mirosul dinspre bucătărie sau voia să ne continuăm discuția Într-un loc mai ferit. Ne-am deplasat Încetișor prin curte. Un roi de muște, planând În văzduh, Își executa ritualul din fiecare seară, șovăind, ca și când s-ar fi aflat Într-un moment de impas. Else făcu cu mâna; băieții dădură din cap cu Îndârjire; muștele se Împrăștiară. (- „Tu cheamă-ne doar“, mormăi unul din băieți. - „Venim imediat“, replică celălalt, verificându-și vârful bățului.) Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sunat telefonul mobil. Am răspuns. —Bună, Sylvie. Sunt Sophia. Ce mai faci? — Oh. Bună, am zis, un pic șocată. —Pot vorbi cu Hunter? E foarte urgent, iar telefonul lui trebuie că e Închis, că nu am putut să-l contactez. Șovăind, i-am dat telefonul lui Hunter. Dintr-odată, balonașul de bine s-a risipit, iar Îndoiala din noaptea anterioară se strecură Înapoi. Este Sophia, pe tine te caută. Hunter luă telefonul. În timp ce o asculta pe Sophia, Începu să se Încrunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Kremlinul”. De multe ori, Kremlinul n-avea nici o treabă, rușii își urmăreau propriile scopuri în România; acoperindu-se cu mantaua sovietică, românii comiteau crime împotriva românilor... Cei care voiau atunci să parvină în „noua lume”, zămislită de tancurile rusești, nu șovăiau să spânzure de turelă ființa națională și simbolurile românimii. N-am tresărit deci prea tare citind declarația dlui Hrebenciuc cum că 19 noiembrie, ziua virtualei intrări a României în NATO, „pentru noi are aceeași încărcătură de simboluri ca anul 1918
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
lucruri ce Încep prin a fi mici plăceri ilicite, mestecatul hîrtiei a devenit curînd pentru mine un obicei cu propriile lui tabieturi, care a devenit apoi dependență, o foame mortală ce-mi oferea o satisfacție atît de Încîntătoare că adeseori șovăiam să mă năpustesc asupra primului mamelon liber. În loc de asta, preferam să stau acolo rumegînd pînă cînd cocoloșul din gură mi se Înmuia și se transforma Într-o pastă cu gust plăcut pe care mi-o puteam plimba și lipi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Început de septembrie, o după-amiază apăsătoare, cu cerul greu și Încărcată de mirosuri. Jerry tocmai voia să iasă și deschisese deja ușa. Eu tocmai eram la masă, Îi terminam prînzul și citeam numărul de ziua trecută al ziarului Globe. A șovăit, s-a Întors și mi-a aruncat o privire ce părea să zică „Bietul Ernie, a rămas singur.” Totuși acum, cînd mă gîndesc retrospectiv, cred că a fost mai degrabă una mirată, așa că poate voia de fapt să spună ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Bellairs. Acum stătea În umbra tarabei unde fusese expus cozonacul și se lăsa apărat de femei. Nu cumva doamna Bellairs Îi dăduse o informație și mai exactă? — Foarte ciudat, zise Rowe. Spuneți că a ghicit greutatea exactă? Cucoana păru să șovăie, ca un martor Încolțit cu o Întrebare la care nu i se spusese ce să răspundă: Nu chiar exact, dar cu o diferență de numai trei grame. Trei funți și zece grame, preciză ea, părînd să-și recapete aplombul. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Îl găseau Întotdeauna nepregătit pe Rowe: dragostea poate fi desăvîrșită numai cînd obiectul ei este inaccesibil. Să fi fost culoarea părului sau prin silueta ei fragilă - o făptură mică, simplă și incapabilă, ai fi zis, să facă vreun rău. Rămase șovăind În pragul ușii. Alte asemănări nu păreau să fie, dar În clipa cînd fata Îi vorbi - cu un foarte ușor accent străin - Rowe rămase uluit, ca un bărbat care ar auzi-o, la o sindrofie, pe iubita lui vorbindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-i facă, de altfel, o mulțime de cadouri, și poate tocmai de aceea doamna Wilcox nu-l putea suferi. Rowe zîmbi cu duioșie văzînd pe ușă o plăcuță pe care scria: „Voluntar În Apărarea Civilă“. Se așteptase la asta. Totuși, șovăi Înainte de a apăsa pe butonul soneriei. 3 PÎnă să sune el, Însă, ușa se deschise, și În pragul ei apăru Henry. Un Henry cam schimbat: nebărbierit și Îmbrăcat Într-o salopetă albastră destul de murdară, deși de obicei era foarte Îngrijit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
el era un om normal... O vagă neliniște Îl năpădi Însă la gîndul că și maiorul Stone se socotea normal... CÎnd ajunse În fața clădirii, Johns tocmai ieșea. Părea cam agitat. — L-ai văzut pe maiorul Stone? Îl Întrebă el. Digby șovăi o clipă, apoi spuse: Nu. — Doctorul e foarte Îngrijorat de starea lui... se teme să nu-și facă vreun rău sieși, lui Însuși sau altora. Ochelarii fără ramă păreau să lanseze un avertisment: „Vrei să fii tras la răspundere?“ — Dac-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Dar mai Întîi, spune-ne numele celui asasinat. — Nu mi-l amintesc. — Înțeleg. Dar cine ți-a spus că vrem să te interogăm În legătură cu o crimă? — Doctorul Forester. Răspunsul acesta prompt păru să-l surprindă pe detectiv. PÎnă și Beavis șovăi Înainte de a scrie. — Doctorul Forester ți-a spus? — Da. — De unde știa el? — Cred că a citit În ziare. — Noi n-am vorbit niciodată În presă despre vreo crimă. Rowe Își prinse, obosit, capul În mîini. Încă o dată, creierul lui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fotografie are aceleași trăsături, același nas și aceeași gură ca și omul din realitate - și totuși, protestăm cînd ne vedem: „Nu sînt eu acesta.“ Rowe Întorcea mașinal foile dosarului. Nu putea crede că viața lui se desfășurase printre asemenea oameni. Șovăi totuși, tulburat, În fața fotografiei unui bărbat cu părul lins, cu un creion vîrÎt În buzunarul stîng și cu ochii evazivi, puțin mijiți, ce voiau parcă să scape de reflectorul prea puternic al fotografului: — Îl recunoști? Întrebă detectivul. — Nu. De unde pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să Întoarcă filele dosarului de pe masă, așa cum ar fi Întors foile unui album de familie. — Domnule Rowe, te interesează studiul naturii omenești? — Nu-mi dau seama... Încă nu știu cine sînt eu Însumi. — Bunăoară fotografia asta... Era fotografia ce-l făcuse să șovăie pe Rowe: șovăi și acum privind-o. — Care era, după părerea dumitale, profesia acestui om? Creionul din buzunarul de la piept; costumul mototolit; expresia aceea caracteristică unui om obișnuit să i se dea peste nas; cutele din jurul ochilor blazați - toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dosarului de pe masă, așa cum ar fi Întors foile unui album de familie. — Domnule Rowe, te interesează studiul naturii omenești? — Nu-mi dau seama... Încă nu știu cine sînt eu Însumi. — Bunăoară fotografia asta... Era fotografia ce-l făcuse să șovăie pe Rowe: șovăi și acum privind-o. — Care era, după părerea dumitale, profesia acestui om? Creionul din buzunarul de la piept; costumul mototolit; expresia aceea caracteristică unui om obișnuit să i se dea peste nas; cutele din jurul ochilor blazați - toate astea Îi risipiră Îndoielile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Pasul prietenos al lui Frances Waring, soția plictisită a partenerului meu, trecând prin turnichetele de la supermarketul local, certurile domestice ale vecinilor cu stare din blocul nostru, toate speranțele și visele acestei placide enclave periferice, scufundate într-o mie de infidelități, șovăiau înaintea realității solide a terasamentelor autostrăzii, cu geometria lor constantă și neclintită, și înaintea spațiilor infinite ale drumurilor dimprejurul parcărilor. Întorcându-mă însoțiti de Catherine acasă de la spital, am fost surprins cât de mult se schimbase în ochii mei imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
deasupra fotografiei desfigurate. Cu o sforțare, se îndreptă de spate, sprijinindu-se de brațul meu. Se uită țintă la fotografiile mutilate ale actriței de film, înconjurată de punctele de impact și zonele rănilor pe care le marcase pentru moartea ei. Șovăind, mi-am coborât brațul de pe umărul lui. Stomacul tare îi era marcat de o rețea de cicatrice. Pe șoldul drept, cicatricele formau un model care-mi aștepta degetele, șabloanele unei mângâieri imprimate cu ani în urmă într-o uitată tamponare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
trebuie să faci, fără să lovești în interesele altora, și să te înalți atât pe tine cât și pe semenii tăi din punct de vedere moral. Omul de caracter nu se abate nici o iotă de la linia dreaptă a vieții, nu șovăiește. Când zicem: «om de caracter», înseamnă că e vorba de un om statornic, de un om dintr-o bucată, de un om de bronz. Noi, creștinii, avem modelul prin excelență de caracter moral, în persoana Mântuitorului, care s-a jertfit
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Trei-patru zile mai târziu - sau poate într-o joi -, Shuoke o întrebă pe Suki ce face sâmbătă. - Pentru că, îi zise el, am putea merge la un meci de fotbal împreună, dacă te interesează, Joacă F.C. cu Verdy, pe Ajinomoto. Suki șovăi. „Aualeu, sper că nu-i pe stop“, gândi Shuoke în japoneză, pentru că nu știa cum se spune „pe stop“ în engleză. „Oh, bine că nu-s pe stop“, gândi Suki ușurată, tot în japoneză, din exact același motiv ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
gravă... SÎnt hotărît să impun o disciplină rigidă și o voi face În felul meu. - Cu ce drept? Oberlus Îl privi ca și cum cu adevărat i-ar fi fost greu să Înțeleagă ce voia respectivul printr-o asemenea Întrebare, dar, după ce șovăi o clipă, răspunse pe același ton: - Cu propriul meu drept, singurul pe care Îl recunosc, preciză. Cu dreptul pe care l-ați avut voi pînă acum să mă umiliți, disprețuiți, jigniți și loviți de cînd mi-aduc eu aminte - făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
facă, ce măsuri concrete să ia, cînd nici măcar nu erau limpezi, nu erau clare toate aceste rapoarte ale lui Bîlbîie. Trecuseră aproape două luni de cînd îl trimisese la serata dată de prințul Cantacuzino, omul făcuse progrese serioase. La început șovăise, noutățile erau destul de vagi, dacă scotoceai bine prin dosare și prin gazete le puteai deduce fără prea mari eforturi. Că se constituise un grup de ofițeri și tehnici, mai mult maiștri militari, unul Ion Bughianu de la Arsenalul aeronautic era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să cerem ajutor. —Ajutor? se miră Tapú. Dar ce suntem noi, copii care cer ajutor ca să scoată un rechin din apa? Dacă cerem ajutor o s-ajungem de râsul satului pentru tot restul vieții noastre, încheie. Nu. Îl prindem. —Cum? Băiatul șovăi, îl privi pe Chimé, care șovăia la rândul lui dacă să se arunce la atac sau să mai aștepte, în ciuda fricii evidente pe care-o simțea, si, până la urmă, isi scoase de la mijloc o curelușa lungă, caută o piatră mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Tapú. Dar ce suntem noi, copii care cer ajutor ca să scoată un rechin din apa? Dacă cerem ajutor o s-ajungem de râsul satului pentru tot restul vieții noastre, încheie. Nu. Îl prindem. —Cum? Băiatul șovăi, îl privi pe Chimé, care șovăia la rândul lui dacă să se arunce la atac sau să mai aștepte, în ciuda fricii evidente pe care-o simțea, si, până la urmă, isi scoase de la mijloc o curelușa lungă, caută o piatră mai grea și se pregăti s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Erau Încălțați cu bocanci prea mari pentru ei, iar când alergau arătau ca niște sunt clovni. Nu-s decât niște băieți ca mine, se gândea Adam, atâta doar că ei au arme! Când s-au apropiat de treptele verandei au șovăit și au schimbat câteva cuvinte. Erau prea departe, el n-a putut să audă ce-și spuneau. Apoi doi dintre ei au intrat În casă, iar când au ieșit, erau cu Karl. Nu-i puseseră cătușe. Până să urce În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lăsa mâncarea pe măsuța din apropierea patului. — Mulțumesc, domnule, Îi spunea Adam când, la ieșire, Îl lăsa să contemple de unul singur lucrurile noi care Îl Înconjurau. Într-o zi, acest om, al cărui nume, Karl, Îl aflase Între timp, a șovăit când așeza mâncarea pe măsuța pătrată. Mirosul iute al supei de legume a umplut camera și i-a făcut poftă. — Nu-mi mai spune domnule. Zi-mi tată! a spus Karl. Apoi a ieșit din cameră Încă și mai iute
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
casă. Îmi pare rău că seara a fost cam plicticoasă. Când au traversat impunătorul hol, bărbați eleganți, În cos tume coloniale, și femei costisitoare, În rochii cu sclipici, au Întors capul să-i privească. După ce au ieșit din hotel, au șovăit câteva clipe Înaintea despărțirii. Un sărut pe obraz? Nici gând. O Îmbrățișare? Tot prea intim. O strângere de mână? Prea ceremonios. — Cred că ne vedem mâine, a zis Margaret și a făcut cu mâna un semn discret de rămas bun
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu se putea ține pe picioare. — Aha, vrei bicicleta pentru tine, așa-i? A făcut un pas spre Neng. Arăta cam de două ori mai mare decât ea. — Vreau doar să-l lași În pace! Zdrahonul a ridicat mâna, a șovăit o clipă și i-a tras o palmă zdravănă. — și tu ești tot o străină Împuțită, i-a zis. Mai bine uită-te la tine, pocitanie jegoasă! Neng rămăsese În fața lui, clipind liniștită, ca și cum nu s-ar fi Întâmplat nimic
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]