539 matches
-
că folosește termenul protocolar În fața șefului Cuceritorilor. Între el și Anda rămânea o viață Întreagă de povestit, dar ipostaza publică a lui Ștefănel În acea clipă era de stăpân. Marele Maestru tresări și luă luneta de la ochi. După o scurtă șovăială dădu poruncile pentru războinicii aflați alături de el. - Semnalizați triremelor evitarea oricărei ciocniri cu luptătorii de pe corabie! Să intre imediat În formație de protecție, câte două pe fiecare flanc. Cuceritorii Îl priviră năuciți. - De... protecție, stăpâne? - Da. Să protejeze tribordul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
adus de sultan ca domn, ei n-au trecut la faptă din simplul motiv că Ștefan era încă prea puternic. Cunoscând caracterul autoritar al voievodului, ei știau că-și pun capetele, în cazul în care ar fi dat dovadă de șovăială în executarea poruncilor domnești. În afară de aceasta, trebuie avut în vedere și momentul în care sultanul încearcă să obțină asentimentul boierimii moldovene pentru planurile sale. După Valea Albă, Ștefan cel Mare avea pe lângă el o parte însemnată din forțele militare ale
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu semnul mirării, poate să fie citit și 1493 sau 1495 și oricum piatra ei de mormânt este asemănătoare cu cea a fiilor lui Tăutu realizată în 1494. Într-un articol din 1967, Dumitru Năstase datase „nu fără o anume șovăială” zidirea bisericii de la Bălinești în 1492-1493, iar Ștefan Gorovei plasa începutul zidirii în 1490-1491, ca și Carmen Bogdan, care credea că biserica de la Bălinești a fost zidită odată cu Sfântul Nicolae Domnesc din Iași (1491-1492). Inscripțiile de pe pietrele de mormânt ale
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Flinta lui Dămian); jertfindu-se, un țăran beteag vestește, buciumând, izbucnirea răzmeriței (Tulnicul lui Gădălin); alt țăran izbutește să ia, în ziua zdrobirii pe roată a lui Horea, opincile acestuia, obiecte devenite sacre pentru el, pe care apoi, după îndelungi șovăieli, le va încălța, pentru a porni la Viena să îi spună împăratului păsurile iobagilor (Opincile). În ciclul Tulnicele Iancului, un lemnar ce își vinde singur obiectele confecționate face fapte de eroism (Mărian din Poșaga); spânzurat în turnul clopotniței, un clopotar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
grețos În jurul capului acestei sculpturi de la prora. - Belzebut, Împăratul muștelor, șopti Dante, alungându-le Îngrețoșat. O adiere de vânt mătură văzduhul, aducând cu sine o duhoare cumplită de putrefacție. - Trebuie să urcăm la bord, hotărî priorul după o clipă de șovăială. La prora, de la gura ancorei, atârna o scară de frânghie. Dante Își Înfășură gura și nasul cu vălul beretei, iar apoi se ridică pe rămășițele vârfului retezat, iar de acolo Începu să urce anevoie de-a lungul bordului. La jumătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
recunoștință pentru asta. Bătrânul Îi Întinse sclavului angrenajul, arătându-i Înscrisul. Acesta fixă pentru o clipă punctul arătat, iar apoi Își feri brusc privirea. Expresia lui, Înainte vreme impasibilă, apărea acum tulburată. - Ei bine? Îl Îndemnă Dante, deranjat de acea șovăială. Tânărul continua să nu răspundă, cu privirea din ce În ce mai supărată. - E o blasfemie. O insultă adusă lui Alah cel puternic și milostiv, murmură el În cele din urmă. De ce vreți să reînnoiesc această jignire, traducând-o În limba necredincioșilor? Dante tresări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pătrundem Într-o biserică, replică Dante sec. - O biserică? exclamă omul alarmat. Nu am autoritate să intervin Într-un loc sfânt. Nici domnia ta nu ai. Ce-ți trece prin minte? Dante Își reținu pe buze o replică usturătoare. În fond, șovăiala căpeteniei nu era lipsită de temei. O incursiune pe pământ sfințit putea declanșa consecințele cele mai neprevăzute. Și nu era momentul să le ofere preoților Încă o dovadă a instabilității Comunei. - Poate că ai dreptate. Mă voi gândi, zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fost numit secretar general al Partidului Comunist Iugoslav. Mai tarziu, liderul bulgar avea să i se destănuie lui Milovan Djilas, unul dintre apropiații lui Tito: „Când s-a impus să discutăm pe cine să punem secretar al partidului iugoslav era șovăiala, însă eu am fost pentru Walter, pentru că este muncitor și mi s-a părut ferm și serios. Mă bucur că nu m-am înșelat”. La Moscova, în plină teroare stalinista, lucrând în birourile Cominternului, o cunoscuse pe Elsa Gerlach, „o
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
impresia că sunt scrise de un ingrat, de cineva care întoarce spatele - efectiv - propriului său mediu și oamenilor care-i sunt apropiați. Spunea că mâncarea și-o scoate din marile noastre frigidere, conduce mașinile americane de opt cilindri, folosește fără șovăială medicamentele noastre când e bolnav, se bizuie pe armata Statelor Unite ca să-i ocrotească părinții și surorile de Germania lui Hitler, și nimic, absolut nimic din toate realitățile acestea nu transpare în poemele lui. Ceva era teribil de nepotrivit. Mărturisea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
suferim? Scriitorule, gândește-te bine! Iată răspunsul meu venit cu greutate, după o îndelungă chibzuință: Aproape niciodată. În cazul meu, din trei motive la care mă pot gândi cu ușurință. În primul rând, cu excepția unuia sau a două intervale de șovăială, întreaga mea copilărie am fost convins - și asta în mare parte, dar nu exclusiv, datorită insistențelor lui Seymour - că sunt un tip sociabil, fermecător și, dacă cineva nu era de acord cu acest lucru, însemna că-i o ciudată, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
eu nu sunt un arcaș Zen și nici un budist Zen și, cu atât mai puțin, un adept Zen. (Ar fi oare deplasat să arăt că rădăcinile lui Seymour și ale mele în filozofia orientală - dacă pot să le numesc, cu șovăială, „rădăcini“-au fost, sunt plantate în Noul și Vechiul Testament, în Advaita Vedanta și în taoismul clasic? Eu înclin să mă văd pe mine, dacă ar fi să mă îndulcesc cu o denumire orientală, ca pe un yoghin karma de categoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
că, având deja de-a face cu două femei, mă mai îndrăgostisem de a treia nu mă tulbura deloc. Forța care mă trăgea acum spre Honor se impunea cu autoritatea unui cataclism; și, cum nu mă încerca nici o umbră de șovăială, nu aveam nici sentimentul lipsei de loialitate, nici frământări legate de lipsă de loialitate. Eu fusesem ales fără pic de milă și fără posibilitatea de a alege. Totuși această imagine îmi arăta cât de dementă era situația în care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cercetat” diverse case, „dar n’am găsit arme”, și În Încercarea de a scăpa de pedeapsă, a mai adăugat: „Nemții ridicau oameni de prin case și-i predau patrulelor noastre iar patrulele Batalionului Îi duceau la Chestură”. După o scurtă șovăială, a recunoscut că „În unele cazuri desigur și patrulele noastre au ridicat din inițiativa lor oameni spre a-i duce la Chestură”. Cum vom vedea În continuare, soldații germani au omorât, Într-adevăr, evrei, dar În noaptea de 28/29
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
curajul. Lăsa în seama altora să-l acuze de „țicneli solipsiste“ sau de „egoism necruțător“. Curajul era numele ales de el pentru acea virtute care l-ar fi vindecat de caracteristica lui lipsă de nerv, de compromisurile lui cruciale, de șovăieli, de imperfecțiile operei lui care ar fi putut să fie mult, mult mai bună. N-ar fi trebuit să se căsătorească. O iubise pe Linda Brent, o iubea încă, reușea încă să tremure de dragul ei. Dar asta fusese o chestiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ceasul și pantalonii pe un bolovan. Nimeni nu se mai sinchisea de costumele de baie, care fuseseră lăsate pe undeva, la marginea plajei. Tom se năpusti în apă în chiloți. Emma îl urmă. Cele două fete, fără nici un moment de șovăială își scoaseră rochiile, își zvârliră pantofii din picioare și alergară în apă, îmbrăcate în furouri. Ruby, care nu știa să înoate, îi urmărea pe toți, monumentală, cu brațele înrucișate. Adam stătea la marginea unde valurile se izbeau de țărm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în mintea lui își făcuse loc ideea că nu mai putea purta gulerul preotesc și sutana. Va trebui să-și schimbe viața. Și această concluzie îi pricinuia o suferință reală, o durere cu care nu te puteai juca. După nenumărate șovăieli și retractări, hotărî să discute chestiunea cu John Robert, ale cărui întrebări candide cu privire la acest subiect provocaseră, poate, sau în orice caz acceleraseră această deprimantă criză spirituală. Se dusese întâi în Hare Lane, unde nimeni nu răspunsese la sonerie, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Mawson, cel care este responsabil cu orarul școlii. Dar Mawson i-a respins repede cererea, explicându-i că să faci un orar simultan pentru 1300 de elevi e „ca și cum ai juca șah tridimensional“ și că dacă ar începe să aibă șovăieli cu privire la o anumită oră pierdută de Arte sau una lipsă de Tâmplărie, n-ar mai termina niciodată. De teamă să nu înceapă să fie privită ca o persoană dificilă, Sheba și-a cerut scuze pentru deranj, plină de furie. — Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
nu foarte surprins. — Dar n-am renunțat, a adăugat ea repede. Sunt hotărâtă să încerc în continuare, între timp cel mai important pentru tine e să continui să desenezi. A urmat un moment de tăcere. Apoi Connolly a mărturisit cu șovăială că desenul era un portret al ei. Sheba a dat din cap și i-a spus că ghicise. Băiatul a devenit agitat și a început să se bâlbâie. Într-o încercare stângace de a-l face să se simtă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cîțiva maiștri militari care veghează procedura. Ne face Încălzirea, cîteva comenzi, la stînga - la dreapta - drepți, pentru discursul oficial de bun venit pe care Îl va ține altcineva, locțiitorului comandantului noii unități. Sergentul articulează corect cuvintele și vorbește tare, fără șovăieli. E ceva În natura lui, În felul În care se poartă cu noi, care transmite Încredere. Gradul locțiitorului comandantului, dacă nu ar fi ofițer de marină, ar fi maior. Dar pentru că marina e o altă armată, cu alte grade, al
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu Înseamnă nimic În fața acestei situații noi: probabil că n-o să mai pot intra În vecii vecilor Într-o cabină de duș, pentru că o să am În față imaginea cîtorva zeci de trupuri goale și Întunecos- lucioase, scoțînd zbierete muzicale. Dar șovăiala nu durează mult; pentru că trebuie să mă despart de jegul de pe mine, mă spăl și eu cu curaj. Și cineva zbiară În cîntec: — Suflecată-cată, pîn’-la brîu căcată, ducea-ducea rufele la rîu... Seara, la locul de fumat din fața dormitorului, o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fi respectat și, pentru a nu avea surprize din exterior, o dele gație militară condusă de fratele lui, generalul Ilie Ceaușescu, se Întîlnește cu atașatul militar sovietic la București. Dar armata nu are o poziție clară. Există multe explicații pentru șovăielile generalilor, care, din uniformele deodată foarte mari, iau decizii bizare, contradictorii, uneori În favoarea regimului, alteori, regăsindu-și curajul (sau poate cunoscînd noul plan și făcînd parte din el), În defavoarea lui. Cel mai dramatic În această serie de gesturi și decizii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
putea suna atât de devreme. —Buddy, sunt Ruby Silverman. Îți mai aduci aminte că ne-am cunoscut la Londra la circumcizia lui Connor? —Ruby, salut. Ce bine Îmi pare că te aud. Ei i se păru că simte o oarecare șovăială În bonomia de care dădea dovadă - ca și când n-ar ști ce va urma. — Deci, cărui fapt Îi datorez această plăcere matinală? —Știu tot despre Josh, crimă și toate celelalte, spuse ea. — Aha, vocea lui era dintr-odată serioasă. Cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
să ajungă prea devreme acasă și să strice totul cu patima lui de mânz nedus Încă la montă. Însă pe Cătănuță nu gândurile astea Îl Încurcau cel mai tare. Când Îi venise rândul să intre la fete, pășise cam cu șovăială În baracă. Cel care icnea și zgâlțâia patul celălalt nu apucase să-și dezbrace decât un picior, așa că jumătate de pantalon se bâțâia peste margine și se Înmuiase În ligheanul cu apă de clătit. Aproape că Îi venise să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu sârmă pentru rame de stupi, văzu pe gardul Înalt din beton ce despărțea piața de imensa curte a spitalului de nebuni cum un om privea de sus și cu liniște furnicarul. Coborî, apoi, și se Îndreptă către Tatapopii fără șovăială și fără să-l scape din ochi. Se opri În fața lui și ceru un ban. Negustorul se scotoci și știu deodată, nespus de limpede, pentru ce anume se afla el acolo. Părăsi coșul În piață și se Îndreptă către poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
acțiune și situații. La Goethe, de exemplu, demonicul este tot ceea ce contravine logosului, armoniei, dar nu numai în chip negativ, ci ca parte componentă a acestora. ,, Într-adevăr, Goethe are intuiția sensului negativului, al răului. El ajunge să afirme fără șovăială că "ceea ce numim răul nu este decât cealaltă latură a binelui, latură care aparține în chip necesar existenței lui și ține de întreg""28. 6.2. Criza economică Probabil 29 că nu există un eveniment recent despre care să se
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]