549 matches
-
în patru școli sau rituri (ar. : مذهب "madhhab" „manieră de a merge”) care se recunosc reciproc : malekismul, hanefismul, șafiismul și hanbalismul. Kharigiții (ar.: خوارجة "khawăriğa" „secesioniști"), la început susținători ai lui Ali, l-au părăsit în 657, considerându-l prea șovăielnic și imputându-i faptul că a acceptat ca problema conducerii comunității islamice să fie obiectul unor tratative. Pornind de la ideea egalității tuturor credincioșilor, ei cred că imamatul și califatul pot reveni oricărui credincios, indiferent de originea sa etnică sau socială
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
Antantei (Anglia, Franța, Rusia) sau a Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria). Ferdinand ar fi înclinat spre Puterile Centrale fiind prusac de origine, crescut în spiritul războiului nemțesc. Însă în comparație cu firea neînduplecată și severă a unchiului său Carol, Ferdinand era stângaci, timid, șovăielnic, astfel că vulcanica sa soție, englezoaica Maria, l-a influențat puternic să accepte intrarea României de partea Antantei, ca o garanție a împlinirii visului de unitate național-statală. Așa se face că românii conduși de un monarh german au dat lupte
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
1092/1093? - 1167) a scris comentarii asupra Bibliei. Rabinul Rashi (1040 - 1105) a scris primul comentariu complet al Talmudului. Marele filozof Moise Maimonide (1135 - 1204) a realizat diverse exegeze ale scrierilor sacre, din care se remarcă opera sa principală "Călăuza șovăielnicilor", publicată în arabă. Alți mari scriitori ai acestei perioade au fost: Solomon ibn Gabirol (cu celebra sa lucrare "Izvorul de viață") și Judah Halevi. Scrierea "La-Yesharim Tehillah" a lui Moshe Chaim Luzzatto (1707-1746), apărută în 1743, poate fi considerată primul
Literatura ebraică () [Corola-website/Science/321044_a_322373]
-
și de confuzia din propriile lor idei. Pe scurt, au devenit azi conștienți de răspunderea lor, căci orice putere implică o răspundere, așa cum orice corp solid proiectează o umbră. Scriitorii mai știu că ei riscă să inducă în eroare mințile șovăielnice sau imature ale tinerilor și că ei înșiși, înșirând noțiuni pe care nu le-au analizat destul, pot eventual obține oarece efecte estetice, dar și pricinui altora prejudicii de nevindecat. Pe scurt, au aflat din propria lor experiență că de
Steaua Dubla by Annie Bentoiu () [Corola-journal/Journalistic/12741_a_14066]
-
o înghițiseră pe nemestecate. Acum, furnizorii aveau în față un funcționar care n-avea de gând să se lase păcălit. Nu e o diferență cam mare între cifrele din registrul ăsta și numărul real de copaci? Răspunseră că da, însă șovăielnic și cu teamă. — Cum adică, „da”? Care e motivul? Uitați câți ani ați cules roadele de pe urma patronajului Domniei Sale. Nu sunteți niște ingrați, escroci și necinstiți, și nu urmăriți decât să scoateți profit? Se pare că v-ați scris minciunile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
plătiți. În general, toți vor fi înghițiți de stomacul tare al partidului comunist, cum a spus Lenin..." "Chiar așa a spus Lenin?", l-am întrerupt eu. "Da, chiar așa, noi avem stomacul tare și vom înghiți pe toți individualiștii și șovăielnicii, citez din memorie. Nu sânt Mafalda să ghicesc ce-or să facă cei care au creat până acum o mare literatură. N-ar fi exclus să devină optimiști..." (N-a fost exclus, chiar au devenit!, cum aveam să ne dăm
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lângă ușă să se termine pupăturile și salamalecurile de despărțire, nu dădui mâna cu nimeni, fiindcă nici ei nu dăduseră când venisem, spusei global bună ziua și ieșirăm. VII Merserăm multă vreme pe jos. Matilda arăta mai departe supusă, avea pași șovăielnici, pașii ei de-atunci, când o găsisem plimbîndu-se prin fața casei mele. Cum ea nu spunea nimic și nici eu n-aveam de gând să spun ceva, o lungă tăcere se așternu între noi, nepăsătoare la mine, îngrijorată, se pare, la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pline de farmec: direct, sigură pe sine, cu o brutalitate rece pe care tocmai mi-o atribuise. Deci nu fi tu brutal, ca să fiu eu!) "Am plecat", zise, și se ridică și o luă spre ușă. Îi privii pașii ei șovăielnici, care ai fi zis că mergeau înapoi (demult nu-i mai avusese: racule! gândii, zodie bizară, chiar o să pleci?). Așteptai să pună mâna pe clanță și să se întoarcă spre mine... Așa și făcu: "La revedere", spuse umilă ca la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
luciditate ușor elegiacă. Îmbinarea celor două dimensiuni conferă lirismului un aer sceptic, indecis a alege „între alfa și omega” ori, mai exact, „între două abisuri”. Chiar dacă este invocat sentimentul fraternității cu Sisif, angoasa lipsește, în locul ei aflându-se un aticism șovăielnic. Ulise (din ciclul Nostalgia Itacăi), după ce a regăsit-o pe Penelopa, regretă atât tinerețea, cât și rătăcirile pe mare. Credincios prudent, poetul admite existența unui „mare regizor” (Panoplia cu măști), care se deosebește însă de „Marele Anonim” prin carnavalescul meditativ
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286825_a_288154]
-
Acesta este Hristosul, și nu altul - nu un fiu oarecare, ci Fiul lui Dumnezeu, Cel unic și propriu, ce vor face și ce vor zice și ce osândă vor primi în vremea zilei celei mari cei care, din ignoranță, sunt șovăielnici în credință și încearcă să învețe pe alții să creadă că sunt doi hristoși<footnote Notă Pr. Stăniloae: Sunt vizați aici Nestorie și aderenții lui. Se vede că Sfântul Chiril a scris acest Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan de prin
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ajungă la concluzia-mesaj: „N-am venit ca să plecăm, am venit să rămânem, să ridicăm agricultura și satul”. Ilustrare, în diapazon comic, a democrației socialiste la țară, deși monoton în efecte comice (ciondănelile dintre Toderaș și Varvara, umorile schimbătoare ale tinerilor șovăielnici în fața greutăților etc.), filmul are darul rar de a reda, în dialog, culoarea locală, efort rar exersat în comediile noastre.”" Ziarul "Adevărul" și ghidul „Adevărul TV” au fost distribuite la 15 mai 2009 împreună cu DVD-ul cu filmul "Toamna bobocilor
Toamna bobocilor () [Corola-website/Science/312955_a_314284]
-
Ok, deci ești un singuratic. Nu tu cineva drag, nu tu rude, nu tu animale de companie. Nimic pentru care să merite să trăiești, În afara cîtorva metehne. — N-am spus asta. Am o mulțime de prieteni. Vocea lui Wakefield sună șovăielnic. Fiica mea, Margot, ar fi probabil, foarte afectată... Diavolul sesizează ocazia și profită. — Nu te amăgi, amice. N-ai mai văzut-o pe fiică-ta de ani de zile, știm asta amîndoi. Hai, spune adevărul, care e motivul real pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de bun simț! Îi oferă un loc pe canapea, dar Mariana preferă să ia un scaun, Îl Întoarce invers și se așează călare pe el, privindu-l fix pe Wakefield. — Cred că ar trebui să vorbim despre Margot, spune Wakefield șovăielnic. După o tăcere dureroasă, Mariana grăiește: — Da, despre ea și despre miile de micuțe Margot care zac plîngînd În propria scîrnă În leagăne duhnitoare. Ce mii de mici Margo? Nu e de ajuns una, dacă ținem cont că a fugit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Autostopistul stă ciucit pe marginea drumului, ținînd În mînă un carton: Nu Muncesc pentru Bani sau Dragoste. Barba lui albă de profet Îi ajunge pînă la brîu și un rucsac verde care pare urît mirositor stă lîngă el. Se apropie șovăielnic de mașină cînd Wakefield trage pe dreapta și spune „Fericiți cei săraci cu duhul, că ei nu au mașini“, Își aruncă bagajul odorizant pe bancheta din spate și se urcă În față, emanînd o putoare de banane stricate cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
el când era așa de intimidant. Problema e că nu sunt sigură pe mine și sunt suspicioasă, am spus. Adam a tăcut. A rămas pe loc uitându-se încruntat la mine. —Tu n-ai greșit cu nimic, am continuat eu șovăielnic. La replica asta, Adam a clătinat ușor din cap, cu o expresie întunecată pe chip. Ei, de fapt cred că a fost o clătinare a capului. Arăta foarte mult a clătinare din cap. Cu toate că fusese abia schițată, iar expresia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în toate părțile, având strania senzație că este urmărită de mai multe umbre nedefinite. Erau cu siguranță ideile care-i fuseseră inoculate obsesiv de cei din jur și care acum luaseră înfățișări înspăimântătoare. În cele din urmă, porni cu pași șovăielnici către ușa care despărțea lumea ei de cea a bunilor săi părinți. Puse mâna pe mâner, o deschise și... intră! 2 C ând Simona păși peste prag, în față îi apărură părinții ei care tocmai luau masa de seară. Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Cum trecu dincolo de porțile spitalului, deși cerul i se păru mai albastru, soarele mai cald și plin de blândețe, Simona avu ciudata senzație că este o însingurată, că pășește într-o lume care nu e a ei. Cu acest gând șovăielnic porni spre singura ei rudă mai apropiată, mătușa Varvara, sora mai mică a tatălui ei, situată într-un frumos sat de munte. Acolo spera să găsească liniștea de care avea atâta nevoie... 19 Î n anii copilăriei, dar mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
care au plecat imediat după înmormântarea mamei. Spre uluirea lor, Lavinia este atât de schimbată, încât pare copia fidelă a Christinei: acum este frumoasă, fermecătoare, cuceritoare prin feminitate; în schimb, Orin a ajuns umbra celui care a fost, palid, deprimat, șovăielnic, obsedat de moartea mamei, dominat de Lavinia care încearcă astfel să-l împiedice a mărturisi crimele săvârșite. Ea crede a găsi o soluție în căsătoria ei cu Peter și a fratelui cu Hazel, dar Orin pentru a o pedepsi, nu
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
Geoană pierde lamentabil confruntarea. Am sperat că electoratul din turul secund este altfel acum. Din coalizarea tuturor contra Băsescu s-a format un curent de sprijinire morală a celui aflat în dificultate, deși Băsescu nu era chiar în această situație. Șovăielnicii și nehotărâții se vor mișca pentru înclinarea balanței și că un cuvânt greu de spus îl va avea DIASPORA care, deși în afara țării, a înțeles perfect situația și a venit și ea cu voturi care în final urmau să dea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
să te încadrezi?". O întrebare corespunzând unui diplomat care cunoștea structura organizatorică a ministerului, pe când eu, în această privință, nu aveam nici măcar cunoștințe aproximative. Dar de răspuns la întrebare trebuia răspuns, și atunci am zis, pe un ton mai degrabă șovăielnic: "Eu mă consider un om de cultură și deci aș dori să mă încadrez în Direcția Relațiilor Culturale". Directorul, în timp ce forma un număr de telefon, mi-a răspuns: "Foarte bine, te duci chiar acum la directorul de Relații Culturale și
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
cu adevărat o treabă bună, căci am obținut până și satisfacții cu totul nesperate. Seara, la hotel ca de obicei, ne-am adunat cu toții la mine în cameră, încercând să izgonim plictiseala orelor moarte, împărtășindu-ne impresiile zilei. Trei bătăi șovăielnice în ușă au întrerupt conversația care se desfășura alene. A intrat, oprindu-se în prag, unul dintre funcționarii hotelului. Acesta, pe un ton de politețe ezitantă, m-a întrebat dacă nu am nimic împotrivă să vin la o întâlnire cu
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Roma... - De la Roma... dar ce legătură... - Am obținut aprobarea Papei pentru divorț. Iată scrisoarea Vaticanului. Contele amuți, cuprins de tristețe. Fața lui, până atunci largă și luminoasă, Îmbătrâni subit. Încercă să spună ceva, dar renunță, luând pergamentul cu o mână șovăielnică. Făcu câțiva pași spre bibliotecă, apoi se Întoarse. - Invitația la cină rămâne, totuși, valabilă... Oană urcă Încet scările, cum o făcuse de atâtea ori. I se păru, o clipă, că alunecă Înapoi În timp. Totul era la fel, totul mirosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
patruzeci de mii. Nimeni nu știe Încă. Este cea mai mare concentrare de forțe din istoria Europei. - Cu scopul... - Invazia Moldovei. Alexandru păru să se clatine. Se sprijini de tocul ușii și respiră adânc. Apoi intră În cameră cu pași șovăielnici, privind vag pe fereastra deschisă. - Îmi pare rău... spuse Gianluca. Dar trebuia să fii primul care află. Mâine, toată lumea va citi toate astea În Diario. De altfel, am venit ca să ne luăm rămas-bun. În zori plec spre Moldova, cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Pietro smuci frâul, dar rămase pe loc. Totul era nou. Inimaginabil, imposibil. Erau Înfrânți. Erau totalmente Înfrânți. Fără șansa unei noi bătălii. Voievodul avea dreptate. Moldova nu mai exista. Imperiul Otoman atinsese crestele munților Carpați. - Bine, măria ta... supuse Pietro, șovăielnic, ca și cum n-ar fi știut dacă el rostise acele cuvinte sau ele veniseră de undeva, fără ca nimeni să le fi gândit. Vom trece Carpații În Transilvania. Te vom lăsa singur, daca asta Îți este ultima dorință. - Asta Îmi e ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
voievod, dar și o chezășie pentru credința unora dintre marii boieri. Turcii, însă, în ciuda eforturilor făcute pentru a ataca Ungaria, au trimis ajutoare lui Laiotă chiar în timpul iernii, când Țepeș nu se putea bizui decât pe oastea boierească, atât de șovăielnică în fața permanentei primejdii otomane. Trădat de boieri, sau ucis de una din slugile sale, Vlad Țepeș moare la începutul lui ianuarie 1477. O dată cu el pierea, afară de zece oameni, garda pe care i-o lăsase Ștefan. Reînscăunarea lui Vlad Țepeș ne
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]