504 matches
-
o toamnă amară de mine, de ieri, de dor, de departe. Mi-e întuneric ca ziua învinsă de iluzii, de frig, de Cratylus captiv în fața unui perete fără ușă, mi-e tîrziu ca ploaia ce curge prin venele unui amnezic șovăitor și neliniștit de albastru , de iarnă, de iubire, de moarte. Referință Bibliografică: Elegie / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1093, Anul III, 28 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Luminița Cristina Petcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ELEGIE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353356_a_354685]
-
DIN TRUPUL CLIPELOR NECTAR Sorbim din trupul clipelor nectar Și ne-mbătăm cu sevele din muguri Se logodește luna-ntr-un umbrar De flori topite-n înroșite-amurguri. În suflet, caldă, tinerețea-nfloare Din visul nerostit se-ntorc albine Și-n zbor șovăitor peste ponoare Își pleacă fruntea-n lacrimi de verbine. Când izvodesc iubiri din vii torenți Se zbate-n noi neliniștea arsurii Sorbim din templul tihnei, inocenți, Săruturi dezrobesc de vrajă nurii. Din ceruri ce rostesc nespuse taine Ne curge primăvara
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
Luminiței Stoian, care, după ce și-a bătut mintea, si-a sacrificat timp, odihnă, bani, familie, sănătate, urmând o facultate și un masterat, acum nu are unde pune în practică știința sa. Așa e încă la noi, în România cea încă șovăitoare și victimă a propriilor acte netrebnice de victimizare...! Nu este câtuși de puțin vorba de un defazaj, de neintuiție din partea kinetoterapeutului Luminița Stoian. Nicidecum! Kinetoterapia are izvoare, aparține prezentului, are curs în viitorul medical. Doar că acum ne situăm la
KINETOTERAPEUT LUMINIȚA STOIAN. BUNĂTATEA ȘI BLÂNDEȚEA ÎNTÂILE CONDIȚII ALE OMENESCULUI… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/357837_a_359166]
-
nelimitare a unei mame, căreia, personal, nu prea mai are ce i se întâmpla, dar care, prin copiii săi, are la dispoziție infinite virtualitați. Este semnificativă din acest punct de vedere, poezia intitulată Ruga, din ale cărei versuri se ridică, șovăitoare dar plauzibilă, o anumita filozofie a bucătăriei (expresia nu are nici o nuanța ironică): „Tot mai puține aripi ce aer adânc/ Câte meandre până la viața-nspumată/ Tot ce se așează-n dulapuri, pe mese/ Nu diferă demult/ Diferența de câteva ierburi
ANGELA NACHE. “DAMNATĂ” LA FERICIRE DE A.I.BRUMARU. REVISTA SĂPTĂMÂNA de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357982_a_359311]
-
Am intrat, am luat o sticlă de suc cu promoroaca aburindă pe eticheta expirată. M-am așezat la o măsuță. Era ceva aglomerație. Uitându-mă, de jur împrejur, privirea mi s-a oprit pe silueta unui copilandru care se apropia, șovăitor, de o măsuță din imediata mea apropiere. Deși foarte modest îmbrăcat, m-a mirat eleganța gesturilor prin care a tras scaunul și s-a așezat la măsuță. Vânzătoarea, o tânără zglobie, s-a apropiat numaidecât să-i ceară comanda: - Ce
ÎNTR-O NU ŞTIU CARE VARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358568_a_359897]
-
umbra cade în condiția inferioară de ființă întrupată: Dan întoarse foile, șopti și umbra deveni om. Omul sămăna cu el și se uita spărios și uitit la Dan, fixându-l ca pe o umbră, cu buzele tremurânde și cu pași șovăitori. Dan era o umbră luminoasă. În această formă eterică, personajul urcă spre lună și descoperă puterea gândului, iar umbrei îi lasă misiunea de a consemna toate întâmplările pământești. O viziune asemănătoare are și Lucian Blaga, pentru care umbra este neființa
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]
-
i-am tot purtat cu mic cu mare ca-n țara laptelui și-a mierii să nu pătrundă orișicare, ci numai cei ce n-au cârtit și după datini Te-au cinstit. Eu însumi Te-am nemulțumit cu firea mea șovăitoare, și asta face ca acuma să văd Canaanu-n depărtare, fiindu-mi însă nepermis parte să am de ce-ai promis. Dar fie-Ți numele slăvit de-acum și până-n veci de veci! Iar mie, rogu-Te să-mi lași ʼnaintea
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
puiul ei. Dar bărbatul din fața lui părea că auzise pentru întâia oară că era tată, iar figura schimonosită a femeii ce îl însoțea îi încolți un sâmbure de îndoială. - Tovarășe Șerban, credeam că știți acest lucru! exclamă într-un târziu șovăitor. - Nu, nu știam! răspunse cu părere de rău în glas. Speram să găsesc explicația la dumneavoastră din moment ce, din păcate, mama fiicei mele nu mai este. Directorul tresării vizibil surprins. În același timp, Maria își întorsese instantaneu capul spre bărbatul ei
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360264_a_361593]
-
sa critică, literatura însăși își produce iluzii, tehnici de iluzionare și seducție, concepte iluzorii. Anormalitatea literaturii române se sprijină esențialmente pe un spirit critic deficitar, parcă mai retardat decât însăși literatura. Ea se lasă manipulată de propria conștiință, alterată și șovăitoare. Literatura română (întârziată, desincronizată și defazată) este, în parte, creația unui spirit critic orbit și nevolnic, creația unui spirit critic aflat uneori „sub narcoză”, alteori „sub anestezie”. Critica a înregistrat și „agonia”, „dezertarea”, „autosuspendarea”, „diminuarea”, „anemierea” spiritului critic, iar „după
Eugen Negrici: Cum se văd aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339623_a_340952]
-
întunecoase, pustii și neprimitoare luceau de curățenie. S-a oprit de câteva ori să admire portretele ce-i înfățișau pe strămoșii lordului. În ultimul, i-a zărit chipul. Lumânările dădeau impresia că ochii din tablou păreau însuflețiți. A urcat treptele șovăitor, ținându-se de balustradă. În cameră, o singură lumânare ardea sfârșit. Alma nu credea în poveștile cu fantome. Cu siguranță cineva dintre servitori se trezise dimineață pentru a face curățenie. Încăperea era mare. Mobilele păreau și mai nemișcate, se pierdeau
MY LORD ( 5 ) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341199_a_342528]
-
în cetate. După ani și ani, prin colbul șerpuitoarelor drumeaguri ce se pierdeau prin câmpiile argiloase din țara Atalyei, ori pe strâmtele uliți ale satelor, încă mai rătăcea pribeagul cerșetor Tragodas. Bătrân și sprijinit în toiag, gârbovit și neputincios, deschidea șovăitor portițele caselor și cerșea cu umilință o coajă de pâine, îndurând chinuitoarea sete din arșița zilei și ținând piept cu multă greutate câinilor de pe marginea șanțurilor, din ce în ce mai înrăiți... (sfarsit) Referință Bibliografică: Povestea sărmanului Tragodas - Partea a III-a - ultima / Viorel
ULTIMA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342011_a_343340]
-
cârtire și certare de multi. Iar dacă va dori cineva să vorbească despre cele patruzeci de zile pe care spune că le-au fixat dumnezeieștii Părinți, discuția va fi amplă; ci noi să menționăm doar câteva lucruri spre certitudinea celor șovăitori. Creștinii din vremea aceea prăsnuiau Paștile împreună cu evreii pretextând că așa au primit de la Sfântul Ioan Teologul și Sfântul Apostol Filip și de la alții. Și deși mulți dumnezeiești Părinți de la diferite sinoade locale le-au scris de multe ori, tot
DESPRE PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN CONCEPŢIA SFÂNTULUI NICODIM AGHIORITUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342451_a_343780]
-
s-apară, pe cărări îngălbenite, Cu pași timizi, ochii mari și gene arcuite. Zâna inimii lovite de arcul cupidonic, Îl privește mirată și ... cumva ironic, Pe muritorul pământean, rătăcit printre stele, Căutându-și iubita visurilor efemere. Întind mâna tremurândă, ușor șovăitoare, Simbolizând un gest, ce se vrea chemare. Steluța zâmbitoare, citind în ochii mei iubirea Și dorința vie pentru o îmbrățișare, Cu o rază mă cuprinde și-mi vorbește-n șoapte, Închegate-n melodia miezului de noapte: “Sunt a ta iubite
CĂLĂTORIND SPRE CALEA LACTEE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341738_a_343067]
-
aerul încins sufletul îți arde în timp ce pe rând gândurile tale devin petarde. Marginea de timp e tot mai aproape. Universul chiar poți de vrei să-l pipăi. Trist e că-nțelegi că-n loc de etape totul risipă-i. Zbor șovăitor, mersul spre alături din apocalips spre o altă lume, unde nu mai sunt geruri și omături, rouă sau brume. Anatol Covali Referință Bibliografică: Trecere / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1745, Anul V, 11 octombrie 2015. Drepturi de
TRECERE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343254_a_344583]
-
am aici o carte, Noul Testament, care cuprinde și cele patru Evanghelii ale apostolilor. - Și cine a scris aceste cărți? De unde știm noi că sunt adevărate? continua Nicolas să-l întrebe pe misionarul valdenz, încercând să-și limpezească anumite impresii încă șovăitoare despre interesanta lucrare. - O, aici nu avem nici un dubiu! Tot ce este scris în această carte, Evangheliile, sunt scrise chiar de ucenici, sau urmași ai lui Isus Hristos, acest Dumnezeu întrupat pe pământ care să ne mântuiască de păcatele noastre. Ucenicii
FRAŢI DE SUFERINŢĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344102_a_345431]
-
lumina puternică a lunii pline se revărsa în interior și făcea ca totul să fie vizibil. Se învârti pierdută printre manechinele ce păreau vii. Era el în diferite ipostaze. Se apropie cu teamă de uniforma cu epoleți și o atinse șovăitor. Trase aer în piept. Baba era fan sau cu adevărat dementă. Unde nimerise? Auzi ceva în spate. - E cineva acolo? întreba tare. Se întâmpla ceva în acea casă și nu știa dacă ea era destul de tare pentru a intra într-
ENIGMA (2) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378993_a_380322]
-
Conturul strălucitor își păstra forma oricum o deplasa. În urechi, auzul parcă îi revenea dintr-un străfund de genune, cu ecou prelungit. Bubuitura fusese puternică și foarte aproape, zguduindu-i toată ființa. Simțea o mâncărime pe tot corpul. Cu pași șovăitori porni să își ia rucsacul pe care cu privirea încă neclară abia îl zărea, dar totul în jur îi apărea atât de luminos, încât după ce îl luă, hotărî să se reașeze pentru a-și reveni complet. Nu voia să zăbovească
CORIDORUL de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379082_a_380411]
-
bată, de frică! Mă Sile, bărbat ești tu sau găină? Hai, mișcă! Și o luă la fugă spre câinii de lângă zid, care, parcă se bucurau că-l vedeau. Sile nu stătu nici el pe loc, merse după el cu pași șovăitori, fiind curios să vadă ce se întâmplă acolo, lângă Dunăre. Căpitanul ajunse cu mult înaintea lui Sile și strigă: - Dați-vă la o parte, să văd și eu! Câinii îl ascultară, dându-se la o parte și lătrând în continuare
CĂPITANUL VASILE (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381997_a_383326]
-
Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2291 din 09 aprilie 2017. Azi, duminica (3) Poveste neterminată (2) Emilian Oniciuc- 07.04.2017 Gândul meu foarte panicat de aparenta prezență a Oanei pe canapea, îmi tulbură și mai tare privirea, îndreptându- mă șovăitor spre frumoasa blondă. Pe măsură ce mă apropiam am simțit un ghimpe în gât, dar privirea- mi tulbure începea să se limpezească... Cu un zâmbet ușor, ștrengăresc, se prezentă scurt: - Sabina! Aș fi vrut să- i răspund la fel de scurt dar m- am
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
de țigări sau de ce- o mai fi... Citește mai mult Azi, duminica (3)Poveste neterminată (2)Emilian Oniciuc- 07.04.2017Gândul meu foarte panicat de aparenta prezență a Oanei pe canapea, îmi tulbură și mai tare privirea, îndreptându- mă șovăitor spre frumoasa blondă. Pe măsură ce mă apropiam am simțit un ghimpe în gât, dar privirea- mi tulbure începea să se limpezească... Cu un zâmbet ușor, ștrengăresc, se prezentă scurt:- Sabina!Aș fi vrut să- i răspund la fel de scurt dar m- am
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
tinerețile și copilăria.... XXV. ATINGERE, de Camelia Petcu , publicat în Ediția nr. 1915 din 29 martie 2016. Atingere Subțire..., mai subțire Decât fumul furișat Din tăciunele aprins Al conștiinței... . Delicată și suavă, Translucidă în zori, Dospind de amintiri În asfințit... Șovăitoare, mai zăbavnică Decât timpul curgând Printre pietrele Nesocotinței ... Indecent de tânără Și liberă ca speranța, Mereu în căutarea Celor uitate... , Pasărea gândului Ne îngăduie, neștiuți, Unul, celuilalt... Citește mai mult AtingereSubțire..., mai subțireDecât fumul furișatDin tăciunele aprinsAl conștiinței... .Delicată și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
Indecent de tânără Și liberă ca speranța, Mereu în căutarea Celor uitate... , Pasărea gândului Ne îngăduie, neștiuți, Unul, celuilalt... Citește mai mult AtingereSubțire..., mai subțireDecât fumul furișatDin tăciunele aprinsAl conștiinței... .Delicată și suavă,Translucidă în zori,Dospind de amintiriîn asfințit...Șovăitoare, mai zăbavnicăDecât timpul curgândPrintre pietreleNesocotinței ...Indecent de tânărăși liberă ca speranța,Mereu în căutareaCelor uitate... ,Pasărea gânduluiNe îngăduie, neștiuți,Unul, celuilalt...... XXVI. DE CE AVEM NEVOIE DE FOTBAL?, de Camelia Petcu , publicat în Ediția nr. 1908 din 22 martie 2016. De ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
Ochii mei” (G. Grigoriu), „Merg fluierând” (R. Șerban), „Am numai 16 ani”) (C. Fugaru), „Valuri albe”, „Un cântec pentru soare”, „Crede-mă iubite”, „Un, doi, trei” (repertoriu internațional)... Cântecele de muzică ușoară, recente, spun și ele ceva, fie într-o șovăitoare limbă română, fie într-o avalanșă de anglicisme, căci cuvintele românești au ajuns pasămite desuete...! Cel mai adesea, astfel de muzică de producție confiscabilă trăiește scurt timp și tot celelalte cântece rămân. De aceea, Natalia Guberna a fost, este și
NATALIA GUBERNA. NIMIC NU ÎNLOCUIEŞTE VOCEA UMANĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347811_a_349140]
-
trupurile”. Autorul vorbește (și) de “parazitarea bisericii cu personaje străine de duhul lui Dumnezeu, care vin doar pentru a profesa o meserie”.”Fabrica de preoți cu diplomă este picamerul demolator al bisericii neamului nostru”. ”Biserica pare nu numai pasivă și șovăitoare, dar chiar dă împresia unei contaminări - la nivelul multor prelați și oficianți - de morbul avantajelor materiale și de ispite trupești inadmisibile, ce corodează imoral noosul credincios”.Totul în “teza marii deviațiuni”. Despre armată, în “Armata, reazem pentru națiune. Năruirea zidirilor
ROMÂNIA MOLUSCĂ DE MIRCEA CHELARU, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347888_a_349217]
-
i-am tot purtat cu mic cu mare ca-n țara laptelui și-a mierii să nu pătrundă orișicare, ci numai cei ce n-au cârtit și după datini Te-au cinstit. Eu însumi Te-am nemulțumit cu firea mea șovăitoare, și asta face ca acuma să văd Canaanu-n depărtare, fiindu-mi însă nepermis parte să am de ce-ai promis. Dar fie-Ți numele slăvit de-acum și până-n veci de veci! Iar mie, rogu-Te să-mi lași ʼnaintea
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]