383 matches
-
de nici un fel. De cealaltă parte se află naționalismul, o doctrină care, prin Însăși denumirea ei, delimitează, țărmurește aspirațiile, fără a mai aduce În discuție interpretările politice sau chiar nepolitice, dar marcate de concepția socială a momentului. Confundat adesea cu șovinismul, care propăvăduiește superioritatea unei națiuni sau a unui popor În raport cu alte națiuni sau popoare față de care devine neîngăduitor și chiar exclusivist, un patriotism manifestat În stratul de suprafață, lipsit de baza morală și nu arareori chiar Îndreptat Împotriva ființei umane
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
sunt implicate cu mare pondere concepte precum „valori”, „schimbare de atitudine”, „încredere”, „solidaritate”, „mobilizare”; în tentația de a oferi o imagine cât mai veridică și completă despre un fenomen, nu trebuie să ne cramponăm de granițele ponosite ale disciplinelor academice. Șovinismul este dezastruos și în perimetrul cunoașterii științifice. Iar vocația psihosociologiei constă prin excelență în integrativitate, adunarea și străduința de a articula cât mai eficient date concrete, concepte și teorii pertinente din discipline multiple. tc "" Bibliografietc "Bibliografie" Abelson, R.P. (1976). „When
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
critică susține, oarecum paradoxal, că o asemenea extindere a domeniului moralității este o formă mascată de dominație umană asupra naturii, adică o formă prin care omul arată că el este cel care face regulile. Despărțirea de antropocentrism și eliberarea de șovinismul omenesc, ambele invocate de teoreticienii mediului, nu se pot face, așa cum s-ar putea crede, doar prin extinderea domeniului moralității de la eliberarea animalelor la acordarea de drepturi pentru peisaje. Problema este alta și constă într-o schimbare fundamentală la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
ființelor non-umane. Definirea sferei moralității în sens larg prin includerea tuturor ființelor vii este compatibilă cu antropocentrismul axiologic. Dar putem noi oare să adoptăm în mod coerent o poziție diferită de antropocentrism? O discuție despre caracterul inevitabil al așa-numitului șovinism omenesc ne propun Richard și Val Routley 132. Voi prezenta în continuare în detaliu contribuția celor doi. Gândirea și etica de tradiție occidentală presupun asumarea unei atitudini șovine în sensul că valoarea și moralitatea sunt considerate reductibile la interesele clasei
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
să fie capabili să delimiteze un domeniu al moralității, fie ca o chestiune necesară, în sensul că din punct de vedere logic sau definițional înțelesul termenilor morali din limbajul natural este determinat prin referire la clasa oamenilor. În ambele cazuri, șovinismul omenesc apare inevitabil. În primul caz constatăm că nu există alte entități capabile să atribuie valori și să aibă un comportament caracterizat prin moralitate, în al doilea caz recunoaștem că limitele gândirii noastre sunt fixate prin limitele limbajului și că
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
comportament caracterizat prin moralitate, în al doilea caz recunoaștem că limitele gândirii noastre sunt fixate prin limitele limbajului și că nu putem gândi în afara acestor limite trasate prin analiza logic-definițională a limbajului. Prin strategia definițională problema acceptării și a temeiurilor șovinismului omenesc este transformată în problema acceptării și a temeiurilor definiției, ceea ce este un demers falacios. Din punct de vedere strict logic eroarea constă în substituirea unei echivalențe contingente cu un context modal opac al necesității logice. Pentru ca raționamentul să fie
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
conștientizare (2, 3); • a fi conștient de existența celuilalt (1, 2?, 3); • a fi conștient de propria moarte (1, 2?, 3); • a fi capabil de auto-înșelare (1, 3); • a fi capabil să formuleze întrebări pe teme morale, așa cum ar fi șovinismul omenesc (1, 3); • a avea o viață mentală (2, 3); • a fi capabil să se joace (1, 2, 3); • a fi capabil să râdă (1, 3); • a fi capabil să râdă de el însuși (1, 3); • a fi capabil să
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
altruism (1, 2); • a fi un bun creștin sau a fi capabil de a avea o credință religioasă (1, 3); • a fi capabil de a produce artefactele specifice civilizației și culturii umane (1, 3). Concluzia este că nu putem întemeia șovinismul uman pe nici una dintre aceste caracteristici pentru că nici una nu îndeplinește condițiile de adecvare. Alt argument în favoarea șovinismului omenesc care ar putea fi luat în considerare pornește de la modul în care definim valorile și moralitatea. Valorile sunt definite pornind de la interesele
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
religioasă (1, 3); • a fi capabil de a produce artefactele specifice civilizației și culturii umane (1, 3). Concluzia este că nu putem întemeia șovinismul uman pe nici una dintre aceste caracteristici pentru că nici una nu îndeplinește condițiile de adecvare. Alt argument în favoarea șovinismului omenesc care ar putea fi luat în considerare pornește de la modul în care definim valorile și moralitatea. Valorile sunt definite pornind de la interesele omenești, după cum urmează: • Valorile sunt determinate de ierarhia preferințelor evaluatorului. (presupoziția valorilor nedetașabile de evaluator). • Ierarhia preferințelor
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
de corectitudinea raționamentului, ci de acceptabilitatea premiselor. Cea mai serioasă obiecție împotriva acestui punct de vedere vizează cea de a doua premisă. Aceasta n-ar fi nimic altceva decât o reformulare a tezei egoiste, ceea ce ar face ca argumentul în favoarea șovinismului omenesc să fie o formă a egoismului. În măsura în care egoismul este respins întrucât confundă valorile cu avantajele, ar putea fi criticabil și argumentul împotriva șovinismului omenesc. Altă obiecție posibilă ar fi împotriva primei premise, caz în care ar fi luată ca
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
ar fi nimic altceva decât o reformulare a tezei egoiste, ceea ce ar face ca argumentul în favoarea șovinismului omenesc să fie o formă a egoismului. În măsura în care egoismul este respins întrucât confundă valorile cu avantajele, ar putea fi criticabil și argumentul împotriva șovinismului omenesc. Altă obiecție posibilă ar fi împotriva primei premise, caz în care ar fi luată ca punct de pornire o teorie a naturii intrinseci a valorilor sau presupoziția valorilor detașabile, adică independente de evaluatori. Aceasta duce la o discuție cu privire la
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
teorie a naturii intrinseci a valorilor sau presupoziția valorilor detașabile, adică independente de evaluatori. Aceasta duce la o discuție cu privire la acceptarea noțiunii de valoare intrinsecă, aspect esențial al posibilității conceperii unei etici a mediului. Mai rămâne să analizăm problema inevitabilității șovinismului din perspectiva teoriei contractualiste. Considerăm doi parametri, X, care stă pentru "justificarea principiilor morale", și Z, care stă pentru "a intra într-un contract". Vom avea următorul argument: • singura justificare a principiilor morale (X) este una contractualistă, și anume, intrarea
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
capacitate de a alege, presupune responsabilitate, reciprocitate și asumarea unor obligații. Este imposibil să găsim o alternativă la această descriere a teoriei contractualiste, eventual doar o reîntoarcere la animism, ori o atitudine mistică față de natură, ori o poziție irațională. Drept urmare, șovinismul omenesc este o consecință firească a unei teorii contractualiste. De aici rezultă, conform principiului dominoului, că dacă tot ceea ce există este menit să servească omului și intereselor sale, atunci omul este îndreptățit să manipuleze lumea după cum vrea, pornind de la interesele
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
dacă tot ceea ce există este menit să servească omului și intereselor sale, atunci omul este îndreptățit să manipuleze lumea după cum vrea, pornind de la interesele sale. Acesta al fi modul de a gândi specific culturii occidentale, conchid unii dintre ecologiștii radicali. Șovinismul omenesc are drept consecință manipularea și dominația omului asupra naturii. Alternativa la atitudinea umană egocentrică o reprezintă altruismul. Desigur, putem identifica diverse contribuții filosofice la această problemă, însă nu este aici locul unei asemenea dezvoltări. Putem fi altruiști și putem
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
el însuși, și restul naturii, care are doar o valoare instrumentală, ceea ce face din om nu numai singurul beneficiar al creației, ci și cel care are dreptul să acționeze asupra ei, este expresia antropocentrismului sau, în termenii lui Routley, a "șovinismului omenesc" al filosofiei occidentale. Principiul său fundamental este următorul: filosofia liberală a lumii occidentale apără ideea că nimeni nu este liber să facă orice vrea deoarece: • nu este lăsat de alte persoane; • nu își permite el însuși să producă ireversibilul
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
specifică unei metafore. Este utilă pentru continuarea discuției inserția câtorva dintre ideile vehiculate de reprezentanții "ecologiei profunde". Arne Naess face distincție între o "ecologie superficială" și o "ecologie profundă", distincție ce se suprapune oarecum cu aceea propusă de Routley între șovinismul uman și poziția alternativă, aceea care atribuie naturii o valoare care este independentă de valoarea utilitară recunoscută de oameni. "Ecologia superficială" tratează ecologia asemenea unei științe care aparține familiei științelor vieții și ale pământului, așa cum sunt oceanografia sau meteorologia. Ecologiștii
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
publică afacerea numită „complotul halatelor albe”: medici evrei, sunt acuzați de a fi otrăvit doi conducători sovietici: pe șcerbakov, în 1945, și pe Jdanov în 1948. Moartea lui Stalin, pe 5 martie 1953, pune brusc capăt unei extraordinare dezlănțuiri de șovinism. „Medicii sabotori” sunt eliberați și repuși în funcții. Dar va trebui să se aștepte anul 1961 pentru ca poetul Evtușenko să-și poată publica poemul său Babi Yar. Perioada poststalinistă se caracterizează printr-o politică oficioasă de discriminare în sânul cadrelor
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în 1848, în plină recrudescență naționalistă în Europa*, Karl Marx* lansează, în al său Manifest al partidului comunist, faimosul „Proletari din toate țările, uniți-vă!”. Cuvântul său de ordine - „Proletarii nu au patrie!” - înseamnă că clasa dominată trebuie să combată șovinismul, dar și că are voința de a fi stăpână la ea acasă, chiar și în cazul în care națiunea ar fi confiscată (sau trădată) de cei avuți. Formațiune tranzitorie, care corespunde unei stări date a dezvoltării capitaliste, națiunea trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cu recrudescența revoluționară care zdruncină Europa în 1918, Lenin creează, în martie 1919, Internaționala Comunistă* (IC), partid internațional format din secțiuni naționale supuse unei discipline stricte. Internaționalismul - sub forma pro-bolșevismului - devine atunci mijlocul prin care numeroși socialiști își marchează refuzul șovinismului de război și motivul adeziunii la comunism - cum s-a întâmplat și în timpul înființării PCF*. Totuși, încă din 1918, Lenin instaurează noțiunea de „patrie socialistă în primejdie” și, începând din 1928, „internaționalismul proletar” se mărginește la susținerea necondiționată a URSS
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
îmi este de cetățean sovietic”. Or, dacă emanciparea non-rușilor a fost una dintre pârghiile folosite de către Lenin pentru a dezmembra Imperiul Țarist, o dată regimul consolidat, URSS devine un sistem federal în care egalitarismul* oficial dintre republici ascunde cu greu recrudescența șovinismului velicorus și punerea sub tutelă a minorităților naționale și a unor națiuni întregi, care culminează în timpul colectivizării*, Marii Terori*, deportărilor* în masă și sovietizării* regiunilor anexe Uniunii Sovietice între 1939 și 1945. Aceste practici ultranaționaliste, asemănătoare rasismului*, sunt reproduse de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
poziționarea patriotică a PCF funcționează tot ca o marcă identitară în fața nihilismului național al stângiștilor*, atunci când apară somptuoasele realizări ale celei de-a V-a Republici - pachebotul France, avionul Concorde - și cuvântul de ordine „Să fabricăm franțuzește”. în timp ce, în URSS, șovinismul velicorus iese și mai puternic din Marele Război patriotic*, Stalin declară: „Internaționalist este acela care, necondiționat, fără să ezite, fără nici o rezervă, este gata să apere URSS ce se află la baza mișcării revoluționare mondiale”. El postulează astfel o identitate
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1941, mareșal în 1943, este aureolat de victorie. însă supravegherea populației se relaxase în timpul războiului. O dată în plus, Stalin își atinge scopurile datorită remarcabilei sale intuiții cu privire la psihologia rusă. începând din 1946, el dezlănțuie o campanie împotriva „adulării Occidentului”, măgulind șovinismul rus și sovietic în modul cel mai exagerat, prin ațâțarea xenofobiei. Rapsozii staliniști le atribuie rușilor paternitatea tuturor marilor invenții contemporane. Teoriile șarlatanești ale biologului Lîsenko sunt impuse geneticii sovietice. Această campanie, dirijată de Jdanov - jdanovchina -, se însoțește cu atacuri
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
unor parteneri cu aceeași viziune și cu aceleași interese, numai așa putînd fi promovată securitatea globală. Concentrarea aproape exclusivă pe terorism este o politică extrem de simplistă, căreia îi lipsește o strategie pe termen lung și poate duce la sciziuni, la șovinism și intoleranță ("cine nu e cu noi e împotriva noastră"). Preemțiunea militară și războaiele preventive nu sunt, de asemenea, o soluție viabilă în opinia autorului -, iar alianțele durabile trebuie păstrate și conducerea exercitată prin intermediul lor. S.U.A. sunt percepute ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
trebuie să respecte jurământul de credință, și totuși în fața acestor realități crude începe să șovăie. Venind acasă într-o permisie, rupe logodna cu Marta pentru că a auzit-o vorbind ungurește și îl lovește pe un individ care îl acuză de șovinism. Destinul face ca viitoarea lui logodnică, Ilona, să fie unguroaică, fiica groparului Vidor din satul Lunca, unde se afla frontul, chiar în fața românilor. Apostol Bologa privește îngrozit cum militarii maghiari îi spânzurau pe țăranii români, acuzându-i de spionaj, deși
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
treburile interne, relevând că în mod evident rezultatele pozitive ar fi mult mai mari. Delegația chineză și-a reafirmat poziția anterioară, potrivit căreia se eschiva de la implicare, apreciind că lupta hotărâtă ce o desfășoară din afară împotriva imperialismului, revizionismului și șovinismului este mult mai amplă și mai eficace. Totodată, delegația s-a folosit de această împrejurare spre a informa partea chineză că România intenționează ,,să-și construiască o bază proprie de producție militară", spre a nu mai depinde de livrările din
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]