520 matches
-
Sorin Spiridon Gâtu și icoanele lui din bisericile maramureșene.La Dej ne-am amintit de poeta Raveca Vlașin, de prozatorul Gheorghe Lucian D`Aquila și de regretatul critic literar Radu Săplăcan. Uneori priveam prin parbrizul mașinii și mișcările ritmice ale ștergătoarelor schimbau secvență după secvență, parcă dintr-un film cu călătoria de întoarcere a lui Ulise, când câmpurile păreau o mare peste care norii coborâseră. La Jibou ne-am adus aminte de latinistul Vasile Sav și renumita Grădină Botanică, iar la
SUB EGIDA LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345763_a_347092]
-
când era nevoie de mălai sau pentru hrana animalelor și păsărilor domestice. Urma tăierea strujenilor, ce erau legați în snopi. Aceștia, tocați împreună cu alte erbacee (miei, dughie, orz, ovăz) constituiau nutreț pentru vite, oi și păsări. Din pănuși, iarna, împleteam ștergători iar cocenii erau folosiți pentru încălzitul cuptorului. Apoi, în ultima fază, erau adunați dovlecii care căpătau diverse destinații, după soiul lor - plăcintari pentru plăcinte, unii erau copți în cuptor și unși cu miere din pepeni verzi, alții pentru hrana porcilor
CULTURI MULTIPLE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369278_a_370607]
-
oglindă și mi se taie respirația. — Ăă... uau! — Mișto, nu? Îmi zîmbește radios. Sinceră să fiu, motivul pentru care am rămas fără aer e faptul că arăt complet stupid. Abia dacă mi se vede capul de pene. Arăt ca un ștergător de praf enorm și gravid. Dar nu trebuie să fiu așa mărginită. Asta e moda. Probabil că și blugii stretch li s-au părut ridicoli la Început celor care i-au văzut prima dată. — Extraordinar, zic, străduindu-mă să-mi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
s-au întâmplat așa cum ar fi trebuit, norul se retrase înspre ospățul său. Jumătate de suflet... făcu el într-o șoaptă. Din cauza asta, Vladimir? Nu. E natura lui! În fața Dușmanului îți pierzi o parte din proprietăți. I se mai zice Ștergătorul de Litere, căci îți șterge temporar din Cartea Anilor unele litere care sunt în plus față de cele comune. Vladimir... îngăimă el debusolat. Trebuie să ne mișcăm! Când va termina ospățul, va căuta o altă victimă. Se mișcă greu, căci îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și se limpezeau, lumina trecea prin apa acum Îngălbenită și spuma de pe crestele lor, dusă de vânt, se spulbera pe șosea. O mașină mare ne depăși-n viteză și o trombă noroioasă se ridică și ne-mproșcă parbrizul și radiatorul. Ștergătorul automat Începu să se miște, Întinzând pelicula fină de noroi pe parbriz. Ne-am oprit la Sestri să mâncăm de prânz. Restaurantul nu era Încălzit, așa că am rămas cu hainele pe noi și cu pălăriile pe cap. Ne uitam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
eroare să-ți Închipui că poți cumpăra cu treizeci de mii de yeni favorurile cuiva!... — Mă așteptam să te Întîlnesc aseară, bineînțeles. Dar se pare că n-am fost În stare să Împușc doi iepuri dintr-o lovitură. Lovind ușor ștergătorul de parbriz cu vîrful degetelor mănușii lui negre, individul mă privi iscoditor. — Ai o barbă cam deasă și te invidiez. Mie abia Îmi crește puțină mustață. Am impresia că e vorba de o deficiență hormonală. — Oricum, e pe-un drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a făcut un salt (?!) totuși că a început să se folosească hârtia igienică în unele straturi sociale. Dar în „popor“ situația e, încă, în stadiul primitiv. Nu arareori vezi prin closete din gări dâre de rahat pe pereți - amprentele degetelor ștergătoare. Nu-i deloc grețoasă abordarea. E tristă și, într-un plan mai complex, generatoare de amare reflecții. E imaginea cea mai elocventă a unei animalități neînfrânte de miile și miile de ani de istorie. O animalitate frustă, țâșnind peste toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
același timp, să justifici tot ce ai? Regina Roșie zâmbi - cerșetoare meditativă. — Munca valoroasă pe care o fac îmi oferă o dispensă în privința lucrurilor frumoase. *** O replică de încheiere stelară. Mal se întoarse la mașină și găsi un bilețel sub ștergătorul de parbriz: „Căpitane, salut! Herman Gerstein l-a sunat pe Ellis cu o plângere: un copoi de la comitat face valuri la Variety International (crimă de curiști). Ellis a vorbit cu șeful tipului (cpt. Al Dietrich), iar noi va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu geamul deschis. Danny hotărî că dacă Gordean nu va pleca de la birou până la 1, îl va aborda atunci, pe loc. La 12.35 ușa se deschise. Gordean ieși, își desfăcu umbrela și traversă bulevardul Sunset. Danny dădu drumul la ștergătoare și îl văzu intrând la Cyrano’s, iar individul de la intrare îl întâmpină de parcă ar fi fost cel mai important client al lui. Danny îi acordă lui Gordean treizeci de secunde, cât să se așeze, apoi își ridică gulerul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mai târziu. Se retrase Într-o poziție În care numai eu Îl puteam vedea și a Început să mimeze niște cuvinte pe care nu le puteam Înțelege. Sprâncenele i se mișcau În sus și-n jos de parcă ar fi fost ștergătoare de parbriz sau ar fi Încercat iarăși să-l imite pe Roger Moore, străduindu-se, de data asta, să mimeze surpriza. Nerăbdătoare, i-am făcut semn cu mâna să dispară și m-am Întors cu spatele. Nu voiam să ratez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
hotărât, că n-am mai protestat, oferind-mă să plătesc jumătate. Am ieșit, iar el descuiat portiera. — E oare Înțelept să conduci după ce-ai băut două whisky-uri duble? am spus În timp ce mă urcam. — Câtuși de puțin, răspunse, pornind ștergătoarele de parbriz. Nu era prea mult de condus până la garsonieră. Păi, mulțumesc că m-ai condus, am zis, coborând. Nu te superi dacă o șterg Înăuntru? E foarte multă umezeală aici. N-am mai așteptat să aud ce avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și pe parbriz se văd pete albe. Aceia au fost odată țânțari, în fiecare vară se strivesc cu miile de parbrize. O întreb pe mama dacă-mi dă voie să stropesc cu apă și pe urmă să curăț sticla cu ștergătoarele, dar ea răspunde scurt „nu”, mai tare ca de obicei, apoi după o vreme adaugă că nu trebuie să facem nici o mișcare, absolut nimic, ca să nu atragem atenția. Pe fruntea mamei apar mărgele de transpirație, mă întreb dacă și femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Nu am nici cea mai vagă idee în câte ore și-a dat sufletul. Părinții lui plecaseră în vizită la o rudă bolnavă, iar când s-au întors și au deschis garajul, el era deja mort. Radioul mergea, iar sub ștergătorul de parbriz era prinsă o chitanță de la benzinărie. Kizuki nu lăsase nici un bilet. Nimeni nu-și putea imagina motivul care l-a determinat să facă acest pas. Pentru că eu fusesem ultimul care stătuse de vorbă cu el, am fost chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
prin bucătĂrie. Dacă tot era să plecăm, voiam s-o țin minte și să-mi iau rămas-bun. În colț era mașina de gătit, ruginită, și capacul boilerului era rupt pe jumătate. Deasupra aragazului, agățat de marginea unui raft, era un ștergător de vase cu mîner de lemn. Taică-meu a aruncat odată cu el după un liliac. După aia l-a lăsat acolo, ca să-și aducă aminte să cumpere altul, și cred că pînĂ la urmă l-a lăsat doar ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de mușama fierbinte. Marcel se așeza la volan, iar eu lângă el. Când închideam ușa, lumea devenea mică, intimă, ai fi vrut să rămâi acolo pentru totdeauna. Bancheta cu pielea tăiată din care ieșea buretele, geamurile murdare pe care înțepeniseră ștergătoarele cu cauciucul fărâmițat, volanul de care trăgea Marcel și care, dacă-i dădeai drumul, revenea la loc, rotindu-se-n sens invers, dar mai ales mirosul acela, pe care-l simt și-acum, ne purtau într-o lume fără legături
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lucea stins, geometric, cu geamurile lună, lângă bătător, între Ladă și Wartburg. Arhitectul scoase cheia argintie și descuie. Lăsă lângă roată servieta diplomat și intră pentru o secundă în mașină. Aprinse farurile, jucîndu-se cu cele două faze. Dădu drumul la ștergătoare, apoi la radioul de bord. Un glas de bărbat vorbea despre starea vremii. Arhitectul zâmbi. Totul era în ordine. Apăsă atunci, scurt, pe discul din centrul volanului, sub plexiglasul căruia se reliefa emblema UAP. Izbucni sunetul de tenor al claxonului
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de-a lungul cheiului, tăind drumul pe la canal, pe lângă podețul de fier. Ploua cu găleata. Stropii de ploaie, înciudați, răpăiau ca niște gloanțe pe caroserie. Mânați de vânt în rafale piezișe, asaltau parbrizul, anulând într-o secundă frenetica strădanie a ștergătoarelor. Pe sticlă, picăturile se alcătuiau și se dizolvau în mici chipuri de draci. Strălucirea galbenă, intermitentă, a felinarelor, iluminând atomii de vijelie, se frângea în steluțe aurii pe geamul șiroind. Mașina se hurduca pe pietre, zornăind și bubuind. Când George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un strat subțire de zăpadă încă nu prea tare bătătorită, scârțâind sub tălpi. Se urca în mașină și arunca servieta pe scaunul de alături. Și acum, unde să plece, prin iarnă? Pe parbriz căzuse promoroacă și el punea în funcțiune ștergătoarele în timp ce înăuntru începea să vină aer cald. Nu pot să rămân decât trei ore la dumneavoastră, spunea Alexandra, cel mult patru. Dar când spusese asta? Dragoș îi răspundea glumind ca într-un film de duzină: Ori toată noaptea, ori deloc
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cel mult patru. Dar când spusese asta? Dragoș îi răspundea glumind ca într-un film de duzină: Ori toată noaptea, ori deloc, Alexandra! Hai s-o lăsăm mai bine pe altă dată. Altă dată când? Mai aveți timp de așteptat? Ștergătoarele încetaseră să scrâșnească poticnindu-se pe sticla acoperită de promoroacă, ci măturau de pe parbriz picuri rari de ploaie. Defilau de-a lungul străzii trunchiurile zgrunțuroase și ude ale salcâmilor. Cobora din mașină și străbătea scuarul scăldat în soare. Fusese o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
doi pași, iar la biserică o parchez lângă intrare. E loc". Insist. Nu știu de ce, dar insist. Ca să-mi facă plăcere, Nick ia una din umbrele. Ne suim în mașină toți trei și pornim. E noapte. Plouă puternic, în rafale. Ștergătoarele abia prididesc să limpezească parbrizul. Luminile semafoarelor se văd ca prin ceață. Cît avem de mers până la biserică?", întreb, ca să spun ceva. "35 de mile". Am impresia că n-am înțeles bine. "Cît?" Dar auzisem bine. După ce trecem "granița" statului
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Știi ceva? Devine destul de complicat, destul de repede. Asta văd și eu. Ea își închipuie că dacă o imită perfect, o s-o iau drept sora mea. —Și nu e? Mark scoase un „nțț“ și-și flutură degetul arătător în aer - un ștergător de parbriz butucănos, rozaliu. — Nici pe departe! De-acord, seamănă mult cu Karin. Dar există câteva diferențe evidente. Sora mea e... ca un picnic de Ziua Muncii. Asta e ca un prânz de afaceri. Știi tu: cu ochii pe ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
funciară și a găsit într-însa pe maramureșanul nostru. Ca să vezi ce râde viața de bietele noastre iluzii. Femeile țărănci erau tinere "Este timpul", îmi spuneam la ora de Mâini îndemânatice și mă repezeam spre mototolitele și murdarele broderii, schimonositele ștergătoare de pantofi din pănuși de porumb sau mă aplecam istovit peste traforaj. Rupeam adesea lama subțire a firizului la curbele pe care trebuia să le iau conform liniilor care îmi îndrumau calea. Labirintul lor dădea la iveală profilul a te
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
mă întorc acasă înainte de a muri, așa că-mi înfig mereu ciocul în ficatul meu putred și-l excretez. Dar crește la loc. în mine, creația face puroi. în prezent, te excretez pe tine și lumea din care faci parte. Aceste ștergătoare de cur - vînzoli hîrtiile de pe pat - fac parte din proces. — Nu sînt un om religios, spuse Lanark, dar nu-mi place că amesteci religia cu excrementele. Azi-noapte am văzut o parte din persoana la care te referi și nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și trânti portiera. Prinse în aer brațul cârnului care făcea exerciții de gimnastică. ― Ai grijă! Te ții după noi și fără exhibiții pe șosea. Nu vreau probleme cu șmecherii de la Circulație. Mașinile ― una albă și una roșie ― demarară. Pe parbriz, ștergătoarele ticăiau ritmic ca un ceasornic. La o fereastră, un bărbat cu nasul strivit de geam scruta cerul ud. " Vrea să știe dacă trebuie să ia umbrela" gândi Melania Lupu. Scoase motanul din poșetă și-i șopti la ureche: ― Drum bun
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
foarte mulți oameni cu greutate care încearcă să ajungă la descoperirea pe care a făcut-o și nici unul nu a pus mâna pe ea. —Deocamdată. — Așa e, dar e destul de impresionant după părerea mea. Uri continua să conducă în tăcere, ștergătoarele mașinii măturând încet parbrizul din când în când. Aproape că nu scoteau nici un sunet. — Deci unde mă duci, domnule șofer? — Într-unul din puținele locuri din Ierusalim care e deschis toată noaptea. Și cu siguranță singurul care are calculator. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]