316 matches
-
ne giugiulim imediat, dar gestul tău o să spună tot ce e de zis, adică, Stai numai să ajungem acasă... —Hmmm? Jacqui tocmai mă întrebase ceva. —O cremă bună de protecție solară, repetă ea. Factor de protecție cel puțin douăzeci. Îmi șterpelești și mie una? Sigur, da, ce vrei tu. Apoi am încercat să mă refugiez iar în fantezia mea. O să vorbim politicos cu toată lumea de acolo, dar tu o să faci un gest neînsemnat și intim, de care o să știu doar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pe podea, în poală. Trebuia să le ducem pe toate personal pentru că, dacă le încredințam curierilor, exista un risc foarte real să nu ajungă la timp. Iar dacă le trimiteam în ziua dinainte, exista un risc foarte real să fie șterpelite.) Dar nu ne plângeam: măcar nu mai fusesem obligate să luăm autobuzul ca anul trecut. Ascultați la mine, să inspiri fumul emis de un milion de mașini nu era prea plăcut; una dintre ferestre trebuia să stea deschisă pentru că cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
violente. Călăreții și pedestrașii Granadei, decimați la fiecare dintre ieșirile lor de către artileria castiliană, nu mai cutezau să se aventureze în masă departe de metereze. Se mulțumeau cu mici lovituri în cursul nopții pentru a ataca vreo căprărie dușmană, a șterpeli arme sau a pune mâna pe niscaiva vite, acțiuni temerare, dar fără perspectivă, căci nu erau de ajuns nici pentru a slăbi împresurarea, nici pentru a aproviziona orașul și nici măcar pentru a-i da curaj. Deodată, un zvon. Nu dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
stai să umpli și să speli sute de pahare, mai ales după ce tu însuți ai băut umplutura ta. Sampath începu să arunce bucăți alese din mâncare câinilor vagabonzi care se adunaseră în spatele cortului de nuntă pentru a vedea ce puteau șterpeli de la festin. Apoi, când bucătarii începură să amenințe - „Dacă nu termini, te tocăm odată cu ceapa“ - decise să arunce o privire în jur ca să-și dea seama de dispunerea casei. Deschise ușile și scotoci prin dulapuri. Trecu în revistă conținutul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Numai că, în momentul acela, nici el nu știa exact ce să facă. Ar fi trebuit să fie precaut. Ar fi trebuit să înăbușe problema în fașă. Dar cum? Când se plictisiră de bucătărie, se apucară să facă ziarele ferfeniță; șterpeliră pieptenele lui Ammaji și-l înfipseră sus într-o creangă, rupseră spițele de la umbrela lui Sampath, lăsând-o stricată și plină de găuri. Traseră jos rufele de pe tufele de lantana, unde fuseseră lăsate la uscat. Pinky scutură o creangă înfrunzită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
m-a prins de mână și m-a tras după ea pe celălalt trotuar. Nici nu am apucat să mă dezmeticesc. Abia în față la „Tic-Tac“ am realizat ce putuse să facă. Cu ochii holbați, o priveam de parcă văzusem cum șterpelise adineauri diamantele Coroanei și o tulise cu ele. „Ce faci, Ester, cu mine?“, am bâiguit. „Știi doar...“ Știa prea bine că îmi era o teamă teribilă să traversez prin locuri nepermise. Și la stop mă codeam mult dacă era momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
urgențe: un glob de discotecă prăbușit, care nu lovise pe nimeni, două conflicte minore pe care Sammy și echipa lui le aplanaseră deja și o scădere a proviziilor de cireșe de maraschino, din cauza Iepurașilor flămânzi care fuseseră văzuți cum le șterpeleau cu pumnul din spatele barului. Elisa părea trează și stăpână pe situație În salonul VIP, În timp ce Leo reușise să rămână suficient timp cu pantalonii pe el Încât să poată patrula În zona barului și ringului de dans. Mai era doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pe sine însuși ca fiind fricos sau fraier. Așa că umplu încă o pagină cu avertismente referitoare la alegerea făcută de Loew pentru rolul de instigator: Buzz Meeks, individul care deținea, probabil, titlul de cel mai corupt polițist din istoria LAPD - șterpelea heroină, își șantaja confrații, colecta bani pentru gangsteri, iar acum devenise peștele lui Howard Hughes. După această pagină își dădu seama că lucrează degeaba. Dacă Buzz Meeks voia să se bage, era deja băgat în echipă. Hughes era cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
friguri. Șefu’, am citit un raport acasă la Ellis. Fata lui Lesnick zice că tăticul ei se gândea să intre într-un sanatoriu, unde să dea ortul popii liniștit. Era acolo o întreagă listă, da’ n-am reușit s-o șterpelesc. — Hai să încercăm mai întâi la Normandie. Ai aflat ceva? — Coleman s-ar putea să cânte într-un club privat din Watts. Mal zise: — Căcat! Acum câțiva ani am lucrat la secția de pe Strada 77. Există tone de cluburi private
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Așază bustul lui Lenin peste grămada de haine și acte. Ar fi bine să-ți verifici lucrurile, Bridgeman, zice Porter, cel mai înalt dintre institutori, îmbrăcat cu jachetă, având o mustață după asemănarea conducătorului lor; în caz că individul ăsta ți-a șterpelit ceva. Jonathan se uită la Gertler, care ridică din umeri. — Dă-i drumul. Verifică, dacă vrei. Nu fii idiot! Gertler are ochii roșii. Se pare c-a plâns. — Mare pierdere, zice Porter. Manning, care stă la fereastră, pufnește disprețuitor. — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
după o zi de muncă istovitoare, era minunat să mă împleticesc către apartamentul lui și odată ajunsă acolo să descopăr că Luke îi trimisese la plimbare pe Shake și pe Joey și-mi pregătise masa. Nu conta că farfuriile fuseseră șterpelite de la Pizza Hut, că șervețelele erau de la McDonald’s și că mâncarea fusese comandată prin telefon sau erau semipreparate gătite în cuptorul cu microunde, iar vinul era, de fapt, bere. Luke se ocupa de toate detaliile romantice importante - lumânărele, prezervative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
toate urmele acelei vieți. Inventatorul supraviețuiește în invențiile sale, arhitectul supraviețuiește în clădiri, dar cei mai mulți nu lasă în urmă monumente sau realizări durabile, ci un raft cu albume de fotografii, un carnet de note din clasa a cincea, o scrumieră șterpelită dintr-o cameră de hotel din Florida, în ultima dimineață a unei vacanțe abia amintite. Câteva lucruri, câteva documente și o mână de impresii lăsate asupra altora. Care, invariabil, spun istorii despre persoana decedată, dar, de cele mai multe ori, încurcă datele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și mi‑o încolăcește ușor în jurul gâtului. — Cu eșarfa Denny and George, și fără chiloți. Exact cum îmi place. — O să‑mi pun chiloți, cum să nu‑mi pun? zic indignată. Ceea ce e adevărat. O să aștept până pleacă, după care o să șterpelesc niște boxeri de‑ai lui. — Deci - ce e cu afacerea asta a ta? întreb grăbită, pentru a schimba subiectul. Ceva palpitant? — E... destul de importantă, spune Luke după o pauză. Îmi arată două cravate de mătase. Care o să‑mi poarte noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
plăceri ale vieții și unul din puținele lui momente de relaxare. Simțea aroma cozonacilor abia scoși din cuptor. Aproape o sută de cozonaci pentru familie, slugi și nevoiași. Auzea tropăiturile și râsetele micuței Gaiané, iubita lui. Mai mult ca sigur șterpelise iar ceva bun de la bucătărie și acum alerga prin odăi, cu doica pe urmele ei. De undeva din curte răzbeau lovituri regulate de topor. Câteva slugi spărgeau de zor lemne pentru toate sobele din casă. Era un sunet obișnuit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu legăturile, bagajul nostru de refugiu. Se uită mereu În urmă, peste capul meu; și În laturi se uită, cu teamă. Nu mai tremură, dar știu că i-i frică. Știu și de cine, frica, de asta, la plecare, am șterpelit dintr-o legătură o furculiță; am băgat-o la brâu, pe sub bluză. Mama cată În urmă, dar nu vede că În față ne-așteaptă Ilie Schilodul: sprijinit de un ster de lemne de foc, frumos sterìte și văruite - ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Numai că, în momentul acela, nici el nu știa exact ce să facă. Ar fi trebuit să fie precaut. Ar fi trebuit să înăbușe problema în fașă. Dar cum? Când se plictisiră de bucătărie, se apucară să facă ziarele ferfeniță; șterpeliră pieptenele lui Ammaji și-l înfipseră sus într-o creangă, rupseră spițele de la umbrela lui Sampath, lăsând-o stricată și plină de găuri. Traseră jos rufele de pe tufele de lantana, unde fuseseră lăsate la uscat. Pinky scutură o creangă înfrunzită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
rându-i, să bea. În piața negustorilor de fructe afumate, o femeie Însărcinată Îi aține calea lui Khayyam. Cu vălul ridicat, de-abia dacă Îi dai cincisprezece ani. Fără o vorbă, fără un zâmbet pe buzele-i nevinovate, ea Îi șterpelește din mâini câteva din migdalele prăjite pe care tocmai le cumpărase. Plimbărețul nu se miră, e o credință străveche la Samarkand: când o viitoare mamă Întâlnește pe stradă un străin care-i este pe plac, trebuie să caute să obțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-l mai interesa nimic altceva. Există, așadar, oameni care rătăcesc din obsesie În obsesie. — Ce părere aveți? Mai există oare Manuscrisul? — Numai Mirza Reza ar putea să vă spună. El susține că-l poate găsi pe soldatul care l-a șterpelit cu prilejul arestării mele, nădăjduia să-l poată recăpăta de la acesta. În orice caz, era hotărât să meargă să-l vadă, vorbea de răscumpărarea lui, Dumnezeu știe cu ce bani. Dacă e vorba de recuperarea Manuscrisului, banii nu vor constitui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
zi ne despărțea de plecarea din țară, o zi întreagă și lungă, iar pentru această ultimă zi eu îmi făcusem unele planuri, așa încât m-am dus la culcare devreme. Noaptea am visat că el era mort. Șobolanul nenorocit, cel ce șterpelise scrisoarea mea de dragoste către Ariana și o strecurase profesoarei de geografie, o urâtă care, întâmplător, purta același prenume. Murise ca un guzgan, strivit și îngropat sub un raft cu conserve. M-am uitat într-acolo și am băgat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
devenit și hoț. Pentru că Toni îmi cerea mereu bani și, până la urmă, am căzut la învoială ca eu să fur alimente din frigiderul restaurantului și să le mâncăm împreună, acasă.” „Măcar furatul nu era ceva nou pentru tine. Aici ai șterpelit tot felul de lucruri din fabrică”, a replicat bunica. „Desigur, și nu numai eu, toată lumea, de la muncitor la director. Scoatem marfa pe poarta fabricii, pur și simplu. Dar într-un mod mai firesc și fără nici un sentiment de vinovăție. Face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
aplică ștampile pe amintirile vagi din ultimii doi de ani. E atât de absorbit de birocrația sa interioară, încât nici nu observă - sau nu-și bate capul să observe -, că un tip smead, la costum vișiniu și cravată liliachie, îi șterpelește din rucsac pachetul de LM și o revistă pentru femei, probabil Vogue sau Ioana. Tot ce vrea să știe este unde a dispărut Leo. Ultima oară auzise de el la pronunțarea divorțului, apoi se zvonise că s-ar fi însurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
gură, și de Zuza, mai serioasă ca niciodată. Nici când o mângâi pe cap nu dă din coadă. De-abia în casă, în jurul unei farfurii cu sarmale umplute cu urdă, trimise de Maria, și a unei roți de cașcaval Bobâlna, șterpelită de la fabrică de Florica Zane (sigur o să-l plătim de trei ori cât face), mă încumet să-i povestesc Sabinei cele întâmplate. Mă ascultă uimită. Doar din când în când își dă cu părerea: Doamne păzește! Mă miră înțelegerea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
furaseră de undeva din cartier. Trei dintre ei dăduseră buzna în stație, puseseră cuțitele la gâtul vânzătorilor și înșfăcaseră toți banii din casă. Cum pe strada Muzicuței își făcuse o casă arătoasă fiul unui ambasador, și cum clanul Zane îi șterpelise omului jumătate de tonă de ciment, ca să-și asfalteze curtea în spate, și cum ăla micu, Gigi, fusese prins de proprietar în garajul lui aruncând pe fereastra din dosul casei scule, piese, echipamente și tot ce-i pica la mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
moartă decât vie, se dusese la poliție s-o reclame pe Zuza. Operațiunea „cârnatul” lua proporții. În cele din urmă o căutaseră reporterii de la Realitatea TV. Cu broboada peste gură, ea se plânsese de ciocurile reumatice și de cum îi fuseseră șterpeliți cârnații Trandafir. Vecinii de pe uliță îi ținuseră partea: au spus că toată viața fusese o femeie muncitoare, care vânduse mii și mii de franzele, care spălase și apretase mii și mii de perdele. Nu era normal ca acum, după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în felul ăsta ogarul afgan, adus tocmai din Palestina. Ahmed sărise gardul și aleluia cu el. Se zvonea că a turbat după ce Zuza îl lăsase pentru o corcitură dintre un mops și o ceau-ceau. Oricum, cazul bătrânei căreia i se șterpeliseră Trandafirii a contribuit mult la responzabilizarea opiniei publice și a anticipat în mod genial eutanasiile cu lanțuri și ciomege sterile, ordonate abia peste șapte ani de Băse. Pe vremea aceea, însă, Bucureștiul era cunoscut și ca „micul paradis canin”, majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]