163 matches
-
care îl produc sau îl consumă; este o materie și, ca atare, ea este vastă, ocupă un spațiu, admite părți și poate fi cuantificată cu condiția unui tratament specific. Acest tratament a căzut în sarcina teoriei informației. 6. Teoria informației Științificitatea modelului este întărită de teoria informației. Fenomenul luat în considerare este redus: nu mai este vorba decît de mesaj la nivelul său tehnic, cu alte cuvinte, fără intervenția unui conținut semantic oarecare. Ne debarasăm de problema complexă a semnificației. Mesajul
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
și validare, ca idealitate și finalitate a acestor atribute. B) Ilustrații. Putem urmări acest demers în compania a doi cognitiviști, printre mulți alții, care sînt destul de semnificativi: Pylischyn și Fodor. Arhitectura lui Pylischyn: Acest autor 140 începe prin a afirma științificitatea unei metode care ia drept model fizica. Ca și fizica, știința cognitivă va fi descriptivă, refuzînd să vadă în cogniție acțiunea unei puteri misterioase, ca sufletul sau conștiința. Aceste entități ar trebui eliminate, căci ele împiedică tratarea serioasă a problemei
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
a conferi prestigiu și legitimitate formelor statale curente. A doua evoluție notabilă ține de auctorialitate: numele autorilor manualelor școlare de istorie publicate în perioada regimului comunist nu apar pe copertele cărților, ci doar pe pagina de gardă. Însă, dată fiind "științificitatea" materialismului dialectic, ce rost ar și avea să apară numele autorilor, devreme ce glasul obiectiv al marxism-leninismului nu are nevoie de "portavoci" auctoriale pentru a se face auzit? Fiind produsul absolut al științei obiective, istoria României nu are nevoie de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
160). După cum au punctat convingător o serie de critici, conceptul de "genocid", așa cum este definit în jurisprudența internațională și literatura de specialitate, nu poate fi aplicat cazului românesc (Shafir, 2007). În concluzie, Raportul este un document care se revendică de la științificitate, dar sfârșește prin a formula capete de acuzare, condamnând comunismul nu pe baza unui probatoriu prezentat în limbajul aseptic, formal și riguros al juridicului, ci exprimat poetic în stilistică metaforică. Critica cea mai temeinică vizează însă faptul că Raportul s-
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și, cu referiri aparte la realizările italiene, Morlino (1989b). În al doilea rînd, evoluția științei politice are loc odată cu definirea / redefinirea obiectului de analiză și cu elaborarea de noi tehnici și de noi metode pentru a atinge un maxim de științificitate. De-a lungul timpului, se transformă și obiectul (ce este politica), și metoda (ce este știința), astfel încît evoluția disciplinei poate și chiar trebuie să fie trasată și analizată tocmai prin raportarea la aceste modificări (Sartori 1979), dintre care nici una
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
riscul de a slăbi validitatea și generalitatea propriilor lor rezultate. Recunoașterea acestei legături va face ca știința politică să-și recapete poziția pe care o deținea în secolele trecute și să stea din nou în centrul științelor sociale". Nevoia de științificitate Easton duce la consecințe extreme un proces început cam prin anii `20, de redefinire a politicii, o îndepărtare de științele umaniste și o apropiere de cele naturale, mergînd chiar pînă la o imitare paradigmatică. S-ar putea vorbi despre o
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
înainte; pe de altă parte, prezența unor noi instrumente și a unor noi tehnici pare a favoriza o astfel de cercetare. Rezultatul global al acestei faze nu poate fi definit, însă, în mod automat, ca avînd un înalt grad de "științificitate". De fapt, cei care se ocupă de știința politică acordă o mai mare atenție elaborarării ipotezelor, adunării datelor, formulării explicațiilor: toate acestea corespund unei stringente nevoi de științificitate. Totuși, pentru mulți dintre ei, tehnicile ajung să predomine față de teorii, care
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
fi definit, însă, în mod automat, ca avînd un înalt grad de "științificitate". De fapt, cei care se ocupă de știința politică acordă o mai mare atenție elaborarării ipotezelor, adunării datelor, formulării explicațiilor: toate acestea corespund unei stringente nevoi de științificitate. Totuși, pentru mulți dintre ei, tehnicile ajung să predomine față de teorii, care rămîn mai puține și, în cel mai bun caz, au un nivel mediu: astfel, se afirmă tendința dezastruoasă către hiperfactualism, către culegerea dezordonată și inutilă de date mereu
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
interacțiunilor între structuri, pro-cese și transformări. Făcînd abstracție de cîteva excepții, știința poli-tică din anii '50 era, așadar, fundamental eurocentrică, descriptivă și formalistă. Dacă Easton se îndrepta în direcția comportamentismului pentru a orienta știința politică pe drumul teoretizării și al științificității, Almond și Powell [1966] își propun să urmeze direcția politicii comparate și a dezvoltării politice. Răspunsul la expansiunea în cîmpul politicii trebuia să fie de acceptare a provocării și de pregătire a instrumentelor cu care să se analizeze procesele de
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
și, atunci cînd se poate, ea trebuie făcută publică, dar trebuie să știm că ea este valoroasă doar în raport cu alte experiențe contemporane sau anterioare, care o validează, o îmbogățesc sau doar o confirmă, ceea ce în științele educației este factor de științificitate. Altminteri riscăm să redescoperim și să narăm lucruri deja spuse, în alți termeni să nu evoluăm în mod real în știință și în cunoaștere. Plasarea într-o situație permanent repetitivă, statică este echivalentă cu un regres. Înscrierea într-o paradigmă
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
cel mai elocvent îl constituie marxismul, sub pretenția acestuia de a fi descoperit legile funcționării societății frângându-se aspirațiile a milioane de oameni. Doar ideea de destin al Istoriei ar mai putea salva ceva dintr-o extindere poate nepermisă a științificității. * Singurele legi valabile până acum în domeniul socialului sunt cele statistice. Însă ele arată slăbiciunea încercărilor de a "legifera" în domeniu: transformă persoana în individ, mutând accentul pe cantitativ. * Ce tristețe să-ți vezi existența masificată în procente! În acest
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
o digeri (poate că nu întotdeauna din vina propriului "stomac"). Cum să măsori factorul de impact al unei cărți de filosofie? Unde ar trebui să vedem schimbările pe care ea le produce? Actuala fugă după cuantificare pe care pretențiile de științificitate au reușit să o impună în universități arată că filosofia s-a lăsat stăpânită de știință. Haideți să vedem în știință un alt domnitor ce dorește să-și impună stăpânirea, preluând în forță un rol pe care teologia și l-
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
rigorile morale actuale), ceea ce repune sub semnul întrebării justețea pedepselor în spatele cărora se desfășoară formele bunăstării noastre. * Morala nu este o știință, ci un imperativ. În schimb, ea dă naștere unor profesii ce nu se pot abține de la pretenția de științificitate, sperând că împrumutul de metode ar fi suficient pentru descrierea acestui domeniu drept știință. Capătul limită al pedepsei științifice l-am zărit în nazism și comunism; acolo utilizarea riguroasă a numerelor și aplicarea ad literam a teoriilor au avut pretenția
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
care este diferența între modelul cognitiv bizantin și ambițiile sub care a stat teoria cunoașterii în modernitatea europeană apuseană, mai ales ceea ce s-a numit cunoaștere științifică. O asemenea comparare atrage atenția asupra relativității modelului care a descris obiectivitatea și „științificitatea” cunoașterii în timpurile moderne. A vrea să descrii în mod „obiectiv” o realitate anume presupune credința în existența unei esențe a acestei realități, care să poată fi cunoscută pe cale intelectuală. Goana după esențe a marcat ciudățenia vremurilor din urmă. Și
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
sens, argumentează González, metodele calitative și critice au ca premise participarea și implicarea socială, acestea promovând și făcându-se ambasadorii unui "praxis relațional", potrivit căruia cercetătorul vorbește cu o anumită comunitate/cultură, renunțând la mai vechea practică, cu pretenții de științificitate, a discursului despre comunitatea sau cultura respectivă. În ultimă instanță, Al González mă îndemna, alert, să descurajez orice tip de "reacție ciudată" a publicului meu de la conferința Institutului prin precizarea simplă că, în Statele Unite ale Americii, cele două tipuri antagonice
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
doi. Impulsul de a spune povești, propriu ființei umane, al cărui potențial copleșitor îl vom discuta într-un moment ulterior al acestui periplu în care ne-am angajat împreună, accede, din poziția marginală în care l-au împins eforturile întru științificitate "adevărată" ale mai vechilor contribuabili la dezvoltarea domeniului Științelor comunicării, într-o poziție centrală, privilegiată, a scriiturii academice. González și Willis-Rivera au să ne spună o poveste personală, care nu îngrădește, din punctul celor doi de vedere, posibilitățile noastre, ale
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
studiu - efectele mass-media - și o metodologie adecvată acestuia - metoda statistico-experimentală. Întâlnirea dintre un obiect de studiu relevant și o metodologie aflată în consonanță cu spiritul empiric, „științific” al epocii a făcut ca noul domeniu al cunoașterii să manifeste ambiții de științificitate și de excelență teoretică chiar de la început. Cercetarea de acest fel era nu numai dezirabilă, ci și posibilă: „Existau metodele de măsurare cantitativă și exista un volum impresionant de date empirice, puse la dispoziție, uneori, chiar de către industriile mass-media” (Czitrom
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Predania, canoanele și dogma, nu poate decât să contribuie la îndreptarea disfuncționalităților care riscă să pericliteze comunitatea spirituală. Păstrătoare atentă și lucidă a Tradiției creștine, intelectualitatea interbelică criterionistă, patronată de Nae Ionescu 25, denunțând pietismul și psihologismul, ortodoxia habotnicilor și științificitatea inovatorilor, a reprezentat vârful de lance al Bisericii, aducând o prospețime și o noutate în exprimare, izvorâte din trăirea directă a valorilor religioase. Dezbaterile teologice realizate la un nivel maximal de competență, într-un limbaj modern, precum în cazul campaniei
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
înnoirii la nivelul vieții religioase. În ce măsură, însă, o asemenea nevoie poate periclita sau nu o așezare religioasă, în structura sa interioară, rămâne să analizăm în continuare. O cercetare minuțioasă, obligată să se detașeze atât de ceea ce s-ar putea numi "științificitatea" inovatorilor, cât și de "ortodoxia" habotnicilor, are menirea de a stabili cu claritate rostul și în special limitele acestei înnoiri 1. Ceea ce se omite cu bună știință este tocmai îndreptarul infailibil în materie de "actualizare" a Ecclesiei, îndreptar care evită
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Interesul cercetătorilor pentru subiecte periferice nu poate fi trecut cu vederea, deși metodologia nu este adesea bine structurată, iar caracterul apologetic, mai ales în monografierea locurilor natale sau a persoanelor cu care istoriograful a avut contacte directe, diminuează uneori din științificitatea lucrărilor. Paradoxal, am putea spune că trecutul nu poate exista în timp, ci doar în spațiu, istoria reprezentând o cartografiere a locurilor acțiunii umane dispuse pe axa timpului 2. Este istoria regională sau locală indispensabilă în scrierea marii istorii? Probabil
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
sens, argumentează González, metodele calitative și critice au ca premise participarea și implicarea socială, acestea promovând și făcându-se ambasadorii unui "praxis relațional", potrivit căruia cercetătorul vorbește cu o anumită comunitate/cultură, renunțând la mai vechea practică, cu pretenții de științificitate, a discursului despre comunitatea sau cultura respectivă. În ultimă instanță, Al González mă îndemna, alert, să descurajez orice tip de "reacție ciudată" a publicului meu de la conferința Institutului prin precizarea simplă că, în Statele Unite ale Americii, cele două tipuri antagonice
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
doi. Impulsul de a spune povești, propriu ființei umane, al cărui potențial copleșitor îl vom discuta într-un moment ulterior al acestui periplu în care ne-am angajat împreună, accede, din poziția marginală în care l-au împins eforturile întru științificitate "adevărată" ale mai vechilor contribuabili la dezvoltarea domeniului Științelor comunicării, într-o poziție centrală, privilegiată, a scriiturii academice. González și Willis-Rivera au să ne spună o poveste personală, care nu îngrădește, din punctul celor doi de vedere, posibilitățile noastre, ale
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
a ideilor opuse, cealaltă angajând contradicția acestora. 5.3.2. Dialectica noului spirit științific și ideea raționalismului deschis Știința secolului al XX-lea debutează sub semnul unor transformări majore, care vor duce la punerea în discuție a conceptului clasic de științificitate și la regândirea ideii de raționalitate. Unul dintre filosofii care vor urmări îndeaproape aceste transformări din cunoașterea științifică a primei părți a secolului, angajându-se de timpuriu în resemnificări filosofice novatoare, este Gaston Bachelard. În acest sens, el vorbea în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
trăsăturile științei clasice (ordinea suverană a naturii, simplicitatea și fixitatea ordinii naturale, inerția materiei supuse legilor naturii, substanțializarea, reificarea și izolarea obiectului, claritatea și distincția, reducția adevărului științific la adevărul matematic și logic) derivă din ideea excluderii sau respingerii din științificitate a tuturor ingredientelor complexității realului: subiectul, existența, dezordinea, aleatorul, calitățile, solidaritățile etc.840. Toate acestea sunt subîntinse de logica clasică de tip aristotelician, care legitimează și dă imaginea rațională a științei clasice. În felul acesta, conchide Morin, "toate principiile și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
devine un monolog al omului cu el însuși. Mai mult decât atât, scopul cunoașterii este de a realiza o reprezentare a lumii potrivit intereselor omenești. Această reorientare a cunoașterii spre ceea ce este poate fi conceput drept obiectiv duce la înțelegerea științificității în opoziție cu subiectivitatea umană și la exacerbarea unei concepții pozitiviste radicale care a accentuat aspectele de dominanță tehnică asupra naturii. În ultimele decenii însă, însuși creștinismul s-a deschis spre interpretări și lecturi care caută să justifice că religiei
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]