168 matches
-
de această dată înțeleapta, mustoasa și simpatica sa tradiție cameleonică. Președintele său, cu frumoasă generozitate și eleganță, a anunțat într-o zicere, bineînțeles televizată, că renunță la prefecturile pe care le pretinsese în schimbul redobândirii măcar a unui procent din moralitatea știrbită. Din păcate, domnul președinte, având corăbiile înecate încă de prin anii '90, nu i-a putut-o repera... -E un act de generozitate în spatele căruia nu se ascunde absolut nimic - ce îți trece prin minte ?, mă chestionează Haralampy. Așa e
Prefecți, șampanie și priviri chiorâșe by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12122_a_13447]
-
de la publicare vreun text. Dar aceasta nu-l îndreptățește să ne acuze acum de "localism", reprosîndu-ne a nu reprezenta, în pofida titlului, "întreaga literatura română", după o logică străvezie: dacă dl Schenk nu publică în R.l., integritatea reflectării literaturii române e știrbita. Cum se vede, scrisoarea pleacă de la dl Catanoy ca să ajungă la dl Schenk. Nu e, vai, nimic inocent în lumea aceasta. Nici macar solidaritățile literare. În aceste condiții, furișat în pielea unui avocat al d-lui Catanoy, cînd, îndefinitiv, propria piele
O scrisoare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17793_a_19118]
-
un izvor o culme cum ar veni de băut un șuierat din degete cheamă lumînările (cîinii rămîn deoparte) iarna descinde din întunecoasele neisprăvitele poduri și deodată începe să ningă peste tălpile zidarilor încă înveselite de vin. Rustică Stîncă pe limbă știrbit îmbrîncit dihorul peste grui și-adîncuri în altele iască-n crîngul cărunt al minții cîmp înlăuntrul femurului văz ager înspre coloana de trunchiuri osoase de vite peste umărul drept umăr mort în senzorii rîului. Semn de carte Vapor fără porturi tren
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
care buciumul “sună în vale”; sfoara ei este subțire și pare roasă de trecerea timpului, semn că acel izvor din adâncuri a alungat setea și nădușeala multor trecători ce i-au atins colacul - Reflexii de lumină, inocență și magie 27 știrbit și el de vreme... cumpăna se vede din depărtare, iar scârțâitul pare să se înece la fiecare adiere a vântului ce îndeamnă la pace... În dreapta mea se poate vedea grâul auriu, copt de căldura darnică a soarelui; lanurile pieptănate agale
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
și deciziile din timpul domniei sale puteau părea acelea ale unui monarh slab. Atâta doar că pe el nu-l interesase niciodată gloria personală sau aceea a dinastiei Boszt, ci păstrarea vieților omenești. Lăsase adeseori mândria familiei sale să fie ușor știrbită numai pentru a nu da amploare unor incidente care s-ar fi putut termina sângeros, în cazul ambasadorilor de pe Orion, de pildă, purtarea acestora fusese de-a dreptul insultătoare. Veniseră într-o dimineață și, nerespectând uzanțele, anunțaseră că în quadrantul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
prin utilizarea culorilor pure, pentru a sublinia strălucire petelor de alb, prin care obținea transparențe. Era perioada apropierii de Utrillo și de Vlaminck, atrași de peisajul urban obișnuit, nu de spectacolul clădirilor monumentale. Albul "mâncat" al pereților din mahalale, gardurile știrbite, ulițele pustii, totul este susținut de adevărul sentimentului uman, ce transmite un mesaj de tandrețe și de frumusețe. În deceniul al patrulea, Adam Bălțatu era deja un artist "în plină maturitate", după cum se aprecia în Adevărul literar și artistic, artist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
viață; oriunde ne-am duce, de oriunde am veni, prin cruce putem izbândi. Ai noștri toți au răzbătut doar așa. Avea atâta dreptate bunica, pe un parcurs existențial atât de tumultuos, doar credința nu le-a putut fi luată sau știrbită. Semnul crucii era și este ceva revelator în saga arborelui nostru genealogic, dar așa cum o făceau și-o trăiau bunicii, parcă mi-a fost dat mai rar să văd astăzi. La cimitir am fost cred o dată cu Maia, țin minte că
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
viață; oriunde ne-am duce, de oriunde am veni, prin cruce putem izbândi. Ai noștri toți au răzbătut doar așa. Avea atâta dreptate bunica, pe un parcurs existențial atât de tumultuos, doar credința nu le-a putut fi luată sau știrbită. Semnul crucii era și este ceva revelator în saga arborelui nostru genealogic, dar așa cum o făceau și-o trăiau bunicii, parcă mi-a fost dat mai rar să văd astăzi. La cimitir am fost cred o dată cu Maia, țin minte că
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Wurtembergului, Imperiului otoman, Munteniei, Moldovei și Șerbiei, și în noiembrie 1857 țărmurenii semnează proiectul acestui regulament. Dar acesta s-a izbit de opoziția marilor puteri semnatare ale Tratatului de la Paris, care, prin prevederile sale, elaborate după indicațiile Austro-Ungariei, isi vedeau știrbite interesele la gurile fluviului. Prin acest regulament, Austria intenționa să limiteze navigația fluviala propriu-zisă între porturile Dunării numai la navele ce aparțineau riveranilor; având însă în vedere starea tehnică avansată a flotei austriece și capacitatea administrativă a organizațiilor austriece, precum și
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
păianjeni și cu vopseaua cojită. Eu stăteam tot într-un depozit, dar înainte să mă mut l-am transformat în atelier. Arăta la fel de neatrăgător ca toate celelalte din jur, dar nu am probleme cu locul de parcare noaptea. Câteva trepte știrbite ajungeau până la ușa de la intrare, care își păstra vopseaua căcănie de când m-am mutat. Nu voiam să fiu acuzată că înfrumusețez zona, așa că nu m-am atins de ea. Trântite pe scări păreau a fi niște zdrențe albastre fără contur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
la Mitropolie în Târgoviște, după care vă întoarceți aci să judecăm ce vești mai avem de la Odrii. Binecuvântează, sfinția ta, că eu mă retrag cu beizadea Ștefan să-l învăț ce trebuie să știe un tânăr logodnic! Se înseninase. Discul știrbit al lunii - pentru că în urmă cu patru zile fusese lună plină -, ridicat binișor deasupra orizontului, lumina târgul Bucureștiului potopit de mireasma corcodușilor și cireșilor îmbobociți. Vodă, Ștefan și Turculeț, călări, străbăteau la pas mahalaua Bălăceanului. — Și ce legătură spuneai că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fost un artist al melancoliei, al sentimentului îmbătrînirii și trecerii tuturor lucrurilor, al culturii ca necropolă în ruine. Ca și perfecțiunea palatelor de altădată, din vedutele și capriciile lui Piranesi, scrierile vechilor maeștri au ajuns la noi grav și iremediabil știrbite, dărăpănate, obscurizate de șuierul timpului. în baladele sale, Doinaș nu a imitat edificii întregi și strălucitoare, ci a construit ruine măcinate de vreme, decoruri butaforice cu cartonul mucegăit, statui cu nasul și degetele de mult pierdute. Criticii care au interpretat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Zelea Codreanu și a Mișcării Legionare, adică Împotriva celor mai vajnici luptători anticomuniști, apărători consecvenți ai neamului românesc și ai integrității teritoriale a României Mari). Cine slujește neabătut adevărul și dorește În tot timpul ca acesta să nu fie nicicând știrbit, nici cât e negru sub unghie, nu va răspunde la Întrebarea noastră decât afirmativ, acuzându-l pe Iorga de cea mai Înaltă trădare față de patrie. E inutil să adăugăm că nu-s deloc potrivite, În acest caz, eufemisme de tipul
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Masoneriei de Rit Scoțian Antic și Acceptat) Străbăturăm coridorul, urcarăm trei trepte și trecurăm printr-o ușă cu geamurile mate. Deodată intrarăm În alt univers. Dacă Încăperile pe care le văzusem până aici erau Întunecoase, pline de praf, cu mobilele știrbite, acestea de aici păreau salonașul vip dintr-un aeroport. Muzică difuză, pereți azurii, o sală de așteptare cu aspect confortabil, cu mobile de marcă, pereții Împodobiți cu fotografii În care se puteau vedea domni cu fețe de deputați care Înmânau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
rămînea același, dar știam că, dacă mi-aș fi exprimat gîndurile cu voce tare, Dan ar fi zis că totul e ridicol. Probabil că așa și era, dar nu-mi puteam Înnăbuși senzația că fericirea mea fusese Într-un fel știrbită. Îmi pare rău, zise el. Și eu am vrut să le fac tuturor o surpriză, dar a trebuit să-i dau instrucțiuni bijutierului mamei cum să lucreze inelul, așa că a fost nevoie să-i spun și ei. Ah, OK, Înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și el om și câteodată are nevoie de liniște, de singurătate, de-un colț al lui în care să se poată ascunde în voie. Cât oare din măreția binemeritată a atâtor și atâtor eroi de poveste n-ar fi considerabil știrbită dacă, printr-o instanță nelalocul ei, măritul Cetitor i-ar putea urmări zi de zi și mai ales noapte de noapte fără răgaz? Un Romeo săpunindu-se de zor în fața oglinzii sau un Karamazov cercând niște bretele (ca să dăm două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și senior Matsuki, zise Nishi roșu în obraji, stă printre negustori și învață... Tanaka se strâmbă a lehamite. Fiind cel mai în vârstă dintre toți, se temea ca nu cumva demnitatea lor de soli japonezi să fie câtuși de puțin știrbită. De aceea, se străduia ca în fața străinilor să nu se arate deloc uimit de feluritele lucruri noi de pe corabie pe care le întâlnea pentru prima dată în viață. Chiar și senior Matsuki? întrebă uluit samuraiul. Da. Nu înțelegea ce avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
intrăm în derivă. Fără știri viața noastră nu mai are suspans: găinile sunt violate undeva în lume fără înștiințarea noastră, babele își ucid, din gelozie, cu bestialitate amanții fără ca noi să ne putem indigna. Fără televizor viața sufletească ne este știrbită: ne scapă câteva secrete importante din viața Mariei, pierdem episoadele 10241-10280 din Tânăr și neliniștit reloaded, bașca secretele ce ni le dezvăluie Bebe despre ce putem și nu știam. Una din invențiile timpurilor noastre: sportul în fața televizorului. Dacă am pierdut
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
apa curgea prin șurub. La rudele de la țară mai veneai să iei o găină și smântână și să te uiți de sus, deh, țărani. Astă vară am fost la Călan într-un bloc. Marquesianism pe dos. Blocurile sunt răpciugoase, scările - știrbite, șurubul cu apă - închis. Cocseria nu mai poluează. Stă. Vara trecută am mai trăit o experiență năucitoare. La Călan-Băi s-a făcut un motel excelent și o discotecă tip Ring în aer liber, pe lângă bazinele romane renovate. Și-a reluat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
apăsa cumplit. Îi era dor de pupitrul luminat, curat, familiar. Lumina ce creștea nu le venea prea mult în ajutor. În loc să le ridice moralul, răsăritul soarelui, modificând culoarea atmosferei de la portocaliu la roșu sângeriu, le mai împuțină curajul și-așa știrbit. Dar cine știe? Atunci când mica stea va urca la zenit, poate că nu vor mai fi atât de intimidați... Ripley își șterse fruntea asudată, oftă din greu, trânti ultimul panou mural, fiind acum sigură că noile elemente funcționau perect, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
întâmplare pe o formă care, în mod vizibil, nu făcea parte din perete sau din sol. Avea aspectul unei urne delicate, sau a unei vaze, maronii, incredibil de lucitoare și lustruită. Se apropie de acest lucru, se aplecă deasupra vârfului știrbit și lumină înăuntru. Goală. Dezamăgit, se îndepărtă, uimit că un obiect care părea atât de fragil rămăsese întreg pe când altele zăceau, deteriorate, crăpate. Se întrebă dacă nu era mai bine să-și testeze asupra acestei urne capacitatea revolverului-laser. Voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
din țevile sparte, apa șiroiește Întruna, pereții, pătrunși de igrasie, s-au acoperit În mare parte cu o crustă cafenie, iar "gura" amenajată a gheului (În care se vedeau cândva spinările Întinse ale țevilor) e neagră acum, mult prea căscată, știrbită și urât mirositoare. Pe fundul căzii, un lichid vâscos, Întunecat s-a prelins de cine știe unde. Mi-au dispărut săpunul (un săpun, de altfel, foarte scump), pasta de dinți și cele două prosoape. Șiculmea! - chiar și hârtia igienică mi-a dispărut
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
când am Împins ușa, m-a izbit aerul gros, irespirabil, lemnificat În mirosuri puturoase. Distingeam firele vinișoarelor cafenii, care se Împânziseră pretutindeni asemenea nervurilor vegetale. Un motan negru, Înfiorător, mi se strecură brusc printre picioare, dispărând În viteză prin gura știrbită a gheului. De acolo, dinspre subsol, venea o lumină stranie, ca de foc, proiectând pe pereții vineții un dans viu de șerpișori aprinși. Îmi simțeam limba cleioasă, umflată, neînstare să articuleze vreun sunet. Cu o mișcare necontrolată, m-am dezechilibrat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
prin care sunt amnestiați și liberi să se întoarcă în Portugalia toți emigrații monarhiști. Succesul alegerilor este astfel asigurat. La 25 martie 1928, generalul Carmona este ales Președinte al Republicii cu 740.830 de voturi. Dar prestigiul dictaturii militare ieșise știrbit. Pentru întîia oară de la 28 mai 1926, revoluția e silită să accepte un compromis cu vechiul regim. Monarhiștii, și în deosebi integraliștii care colaboraseră cu atâta entuziasm la lovitura de stat de la 28 mai, se trezeau acum în fața unei puternice
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
față, nu mai erau sertare, domnule, erau de-a dreptul cimitire (!), mă păștea o dezolare fără seamăn. Da. Știam că nu am în fața mea Panteonul divinităților grecești în nuce, dar aveam sentimentul că, indirect, memoria aceasta a lor era parcă știrbită, ca atunci când (printr-o comparație cam trasă de păr) statuile anumitor sfinți creștini ar fi nevoite să stea așa mutilate de vreo personalitate iconoclastă (vezi epoca iconoclaștilor de la finele primului mileniu!) până s-ar îndura cineva să le ridice din
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]