478 matches
-
nu-l voi afla, nu voi abandona. Am cutreierat aproape toată America. Ceva îmi spune mie că-l voi afla cât de curând. După ce-l voi răzbuna pe tata, pot să mor liniștit. Chiar de va fi s-ajung în ștreang, aș muri cu sufletul împăcat că mi-am îndeplinit misiunea. Azinoapte, eu și asociatul meu Gary, când coboram de pe cai, s-a apropiat de noi un dulău. Câinele ne-a condus la locul unde te aflai troienită sub zăpadă. - Știți
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
încremenită de rușine și teamă. Cu lacrimile șiroind pe obrajii obosiți, cu greu s-a recules și a adunat puținele lucruri ce le avea. A mers în camera aceea strâmtă și murdară, cu miros de mucegai, precum un osândit la ștreang. Bărbatul i-a făcut un mic "instructaj", a pupat-o de câteva ori "așa, pentru încurajare" și a plecat să-i caute ceva de mâncare. A ieșit și ea, tiptil, la câteva minute după el. A reușit să se strecoare
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351372_a_352701]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ȘTREANGUL ATÂRNAT DE VIAȚĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 365 din 31 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Răsăritul meu în lume Ca-ntr-un vis mi se perindă Și mă văd într-o oglindă Că menirea ce-o avum
ŞTREANGUL ATÂRNAT DE VIAŢĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350987_a_352316]
-
-un vis mi se perindă Și mă văd într-o oglindă Că menirea ce-o avum, e Ață atârnând fatal Omul e chemat s-o poarte De la naștere spre moarte Până trece pe alt mal; Un mister sau o enigmă Ștreangul atârnat de viață Legănându-se răsfață Miezul dintr-o paradigmă Eu am fost? Sau poate altul? Fiecare om o haină Trece marea ca o taină Dintr-un port în celălaltul Referință Bibliografică: Ștreangul atârnat de viață / Ion Untaru : Confluențe Literare
ŞTREANGUL ATÂRNAT DE VIAŢĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350987_a_352316]
-
alt mal; Un mister sau o enigmă Ștreangul atârnat de viață Legănându-se răsfață Miezul dintr-o paradigmă Eu am fost? Sau poate altul? Fiecare om o haină Trece marea ca o taină Dintr-un port în celălaltul Referință Bibliografică: Ștreangul atârnat de viață / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 365, Anul I, 31 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
ŞTREANGUL ATÂRNAT DE VIAŢĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350987_a_352316]
-
Atât de împietrită este tăcerea noastră C-a plesnit adânc icoana cerului albastră... Nicicând un bun creștin nu plânge în miezul nopții, Nici în rugăciuni nu strigă să ne ierte morții, Că pendulăm penibili prin iarna grea a minții, Iar ștreangul greu din gât nu pot să îl rup cu dinții. Concert înalt de lacrimi e-n frunze clătinate Și râd în hohot noaptea himere alterate. Nimeni nu se-ntreabă pentru ce a fost să fie, Iar mie îmi plânge-n
DOR DE MIRESE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355230_a_356559]
-
murmùr... ÎN LOC DE PROHOD AL POETULUI vântoase de venin m-adună mă răsădesc în hârb de lună prohod pe-un stih - vulcan emfatic câtu-i tărâmul de jeratic * spetit de-o viață fără rost bătrân - încovoiat și prost mă legăn - mie însumi ștreang: nicicând n-am fost în mai 'nalt rang! singur - becisnic - fără rod stricat-am - zornic - calapod: e-atât de hâd - urlând la lună să nu-nsemni nici cât gluma bună nu trag la mine-n bătătură: sunt umilit și plin de
SUMBRE ZIDIRI (STIHURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/356091_a_357420]
-
Cei cu stea rosie-n frunte îi cobora din vagoanele în care stăteau claie peste grămadă punându-i să spânzure preoți în sutane care erau hăituiți, adunați și legați mai rău decât animalele. Prizonierii erau obligați să-i atârne în ștreang iar scaunul de sub picioare era împins de ciuma de culoarea sângelui care începea să se extindă tot mai tare și mai tare distrugând toată cultura generațiilor de-a rândul. Până la ciuma roșie era unul dintre cele mai credincioase și evlavioase
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE II de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370818_a_372147]
-
scame din sorții izbânzii, ea și-a pus toată speranța, a scos la bătaie toate armele de care este în stare. În unele zile, iese victorioasa! Rănile-i sunt abia perceptibile. În altele, îi vine să-și pună gâtul în ștreangul pe care îl ține încolăcit, ca un șarpe, în coșul cu rufe murdare din subsolul casei. Un imobil straniu, de neînțeles pentru citadinul grăbit și care preferă să-și pună termopane, la casa, în loc de vitralii. Mărțina Herseni nu se teme
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > LEȘUL ATÂTOR CUVINTE ... Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 347 din 13 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Atârnau cuvintele în ștreang undeva la marginea unui câmp părăsit ... ștreang biciuit de vremuri ploioase vântul istoriei și gestul grăbit târât prin noroaie ... și poate întâmplător mi-am amintit de Apostol Bologa eroarea istoriei și pământul presărat cu nevinovate cruci ... - “morții măsii! mi se
LEŞUL ATÂTOR CUVINTE ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369433_a_370762]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > LEȘUL ATÂTOR CUVINTE ... Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 347 din 13 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Atârnau cuvintele în ștreang undeva la marginea unui câmp părăsit ... ștreang biciuit de vremuri ploioase vântul istoriei și gestul grăbit târât prin noroaie ... și poate întâmplător mi-am amintit de Apostol Bologa eroarea istoriei și pământul presărat cu nevinovate cruci ... - “morții măsii! mi se părea că șopteau printre dinți osândiții ce
LEŞUL ATÂTOR CUVINTE ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369433_a_370762]
-
și scrâșnetul lopeților ce loveau cu furie într-un pământ pietros ... ... dar peste toate jelitul timpului și-al “puilor de năpârcă” condamnați de propria istorie se întețea, se zvârcolea dureros ... Au mai rămas cuvinte nu vă grăbiți - mai sunt destule ștreanguri zile ploiase și gropi ... și ... 26 oct. 2011-iași Referință Bibliografică: Leșul atâtor cuvinte ... Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 347, Anul I, 13 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
LEŞUL ATÂTOR CUVINTE ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369433_a_370762]
-
rire des mots, de leș punir ou de leș accepter, mais permettez leur de se tenir auprès de vous !... P.S. Le moț = le moț, LE MOȚ= LE MOȚ Le moț ǂ LE MOȚ Gheorghe A. Stroia (traduit par Virginia Bogdan) Ștreangul Cuvântul și-a pus ștreangul de gât; cineva a tras prea repede scaunul. Condus pe ultimul drum, în pripă, Cuvântulși-a pus ștreangul de gât;cineva a trasprea repede scaunul.Condus pe ultimul drum,în pripă, fără... un cuvant! *** La potence
CUVÂNTUL = LE MOT (TRADUCERE ÎN LIMBA FRANCEZĂ VIRGINIA BOGDAN, 154 PAGINI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370763_a_372092]
-
punir ou de leș accepter, mais permettez leur de se tenir auprès de vous !... P.S. Le moț = le moț, LE MOȚ= LE MOȚ Le moț ǂ LE MOȚ Gheorghe A. Stroia (traduit par Virginia Bogdan) Ștreangul Cuvântul și-a pus ștreangul de gât; cineva a tras prea repede scaunul. Condus pe ultimul drum, în pripă, Cuvântulși-a pus ștreangul de gât;cineva a trasprea repede scaunul.Condus pe ultimul drum,în pripă, fără... un cuvant! *** La potence Le moț s’est mis
CUVÂNTUL = LE MOT (TRADUCERE ÎN LIMBA FRANCEZĂ VIRGINIA BOGDAN, 154 PAGINI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370763_a_372092]
-
le moț, LE MOȚ= LE MOȚ Le moț ǂ LE MOȚ Gheorghe A. Stroia (traduit par Virginia Bogdan) Ștreangul Cuvântul și-a pus ștreangul de gât; cineva a tras prea repede scaunul. Condus pe ultimul drum, în pripă, Cuvântulși-a pus ștreangul de gât;cineva a trasprea repede scaunul.Condus pe ultimul drum,în pripă, fără... un cuvant! *** La potence Le moț s’est mis la courroie autour du cou; quelqu’un a tiré la chaise promptement. Conduit sur le dernier chemin
CUVÂNTUL = LE MOT (TRADUCERE ÎN LIMBA FRANCEZĂ VIRGINIA BOGDAN, 154 PAGINI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370763_a_372092]
-
priveghere cu ocazia morții lui Petru Mușat, acestea având loc nu numai la palatul domnesc, ci și în casele boierești. Toți îl considerau pe domn ca pe un tată. Ioaniș Gorun, aflat la curtea boierului Coman, trebuie să salveze din ștreang pe fiica acestuia, Maria. „Starostele jocului, un flăcăiandru pus pe șotii, îl întreabă pe viteaz: - Pe dumneata cine ai vrea să te salveze, bădie? - Păi tot fătuca de odinioară. Se poate? - Dacă-i musai, de ce nu, zise el întorcân-du-se cu
CÂND A RIDICAT ROMAN VODĂ CETATE DE SCAUN, ACOLO UNDE MOLDOVA SE VARSĂ ÎN SIRET de ION DOBREANU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353244_a_354573]
-
flăcăiandru pus pe șotii, îl întreabă pe viteaz: - Pe dumneata cine ai vrea să te salveze, bădie? - Păi tot fătuca de odinioară. Se poate? - Dacă-i musai, de ce nu, zise el întorcân-du-se cu ea de mână.” „- Cel salvat din chinurile ștreangului are dreptul la o gură de vin, sângele Domnului, mai ales că a salvat pe cea mai inimoasă fată a obștii noastre.” Scena are farmecul ei ca la priveghiurile din vremea dacilor. Suferința e potențată de momente de veselie. Astfel
CÂND A RIDICAT ROMAN VODĂ CETATE DE SCAUN, ACOLO UNDE MOLDOVA SE VARSĂ ÎN SIRET de ION DOBREANU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353244_a_354573]
-
Dar să devenim serioși ... știi de ce se-nvârte Pământul? Pentru că nu stă pe loc... ha, ha, ha, aha...! De cîte ori sunt trist, glumesc, e o calitate în cazul meu, pentru că m-a scăpat de multe necazuri. De la necaz până la ,,ștreang” nu e decât un pas... de multe ori trebuie să învățăm a muri câte-odată. De învățat, toată viața trebuie să învățăm, nu te poți socoti deștept în această meserie - vorbesc despre teatru, despre artă. Ca să devii de neegalat, ca de
PAUL TALAŞMAN. SCENA, DOCTORUL ŞI DOCTORIA ACTORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352869_a_354198]
-
nu-ți scriu, sau nu mă pot face înțeles, Eu... nu te evit. Nu ești singura...și e bine, Când recunoști greșelile comise, Care fiind atât de infime, nu-ți pot provoca nici un rau, Consecințele aproape fiind, inexistente. "Ștreangul"lumii(din care fac și eu parte), Din jurul gâtului tău, care evident, Indică prezența mea, acolo, e doar imaginar, Nu-ți poate face nimic, care să te rănească, Respira adânc, zâmbește și mulțumește-i, Cui crezi tu de cuviință, simplu
TE VOI IUBI de COSTI POP în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354097_a_355426]
-
nr. 570 din 23 iulie 2012 Toate Articolele Autorului ,, C A L U L” Mai pune-mi căpăstrul și lasă-mă-n brazdă, Nu-mi trebuie băț la,,heirup”. . . Și lasă-mi mâncare mai multă la gazdă, Mai trag, până ștreangul îl rup!. Nu-mi trebuie hățuri, nici bici pe spinare, Nici ,,sfinți” ce din umbră, pândesc. Mi-e frică de TATĂL. . .și-a lui supărare, Cât puii mei scumpi, îi iubesc!. Iar când Maricica, iubita-mi soție, Iar pleacă, mă
CALUL de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354579_a_355908]
-
gândul acasă, îmi spun c-o să fie, Mai calmă și blândă-nserarea!. Aici, cît sunt singur și-i lungă cărarea, Chem îngerii mei păzitori Și nu mă usucă, decât depărtarea Și mutre urâte de ,,ciori”! Mai mult mă îndoaie, nu ,, ștreangul și biciul”, Ci lipsuri și chinuri din țară, Zbârlită mi-i coama, așa ca ariciul, Când oameni haini mă-nconjoară!. Mă rog, pentru voi, pentru Pace, Cât pot, din adânc mulțumesc! Dar știu că mai mult, nu pot face, Muncesc
CALUL de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354579_a_355908]
-
nu pot face, Muncesc, pentru voi, cât trăiesc!. Fiți siguri, cât ,,Calul” trăiește, Chiar dacă mai doarme-n picioare, La voi ne-ncetat se gândește Și trage mereu, până moare!. Mai pune-mi căpăstrul și lasă-mă-n brazdă, Mai trag, până ștreangul îl rup! . . . =27 SEPTEMBRIE 2002= Referință Bibliografică: CALUL / Ionel Davidiuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 570, Anul II, 23 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ionel Davidiuc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
CALUL de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354579_a_355908]
-
m-am tot gândit cum să scriu ceva ce să fie pe placul Domniei Tale. Se pare că osânda aceasta ce se numește "Să fie scriitor!" (ca și cum o căpetenie de oști ar ordona: "Să fie ucis!", " Să fie pus în ștreang!" ori "Să fie împușcat!") ne face pe noi, scriitorii, tare invulnerabili. Ne-au băgat prin închisori, ne-au ucis, ne-au făcut de râsul societății moderne și uite că specia noastră n-a dispărut, ba mai mult, s-a înmulțit
TAINA SCRISULUI (6): OSÂNDA DE A FI SCRIITOR de ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354727_a_356056]
-
mâna niște icsuri în aer. Nu, nu, lasă, mă împiedicase să intervin, compătimirile de circumstanță știi că îmi displac. Sigur, niciodată nu ți-e de ajuns cât ai trăit, dar asta e. După cum vezi, ai fost scutit să-mi pui ștreangul la gât. Pufnisem ușor pe nări, parabola asta mi-o tot repeta în ultima perioadă a conviețuirii noastre, cu individul condamnat la moarte, fără vină, firește, căruia, negăsindu-i-se călău, fiul adoptiv se oferise să-i pună ștreangul la
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
pui ștreangul la gât. Pufnisem ușor pe nări, parabola asta mi-o tot repeta în ultima perioadă a conviețuirii noastre, cu individul condamnat la moarte, fără vină, firește, căruia, negăsindu-i-se călău, fiul adoptiv se oferise să-i pună ștreangul la gât. Uica Livi și tanti Pipi mă adoptaseră pe când aveam vreo patru ani. Soțul fiindu-i plecat pe front, mama, însărcinată cu mine, se gândea să facă raclaj, cum toate prietenele ei, aflate în aceeași situație, făcuseră. Lasă-l
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]