535 matches
-
-le satele sub râuri de lavă mistuitoare, dar au venit mereu alții, care le-au luat locul, reluând jocul de-a prinselea. Pe mulți i-am trecut prin foc și pară, dar pas de te opune îndărătniciei lor ciudate! Unii șușotesc că aș fi îngropat și legendara Atlantidă sub „efectele mele pirotehnice”, dar asta va trebui să-mi dovedească ei mai întâi! Una peste alta, am înghițit destule până acum. În clipa asta am 140.000 de mii de ”fani permanenți
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92957_a_94249]
-
de bună credință, știu să te aprecieze, doamna Irina, spuse Violeta. Cu fața plânsă, Irina privea în gol: - Oameni inteligenți și de bine...Iluzie, Violeta, iluzie! La serviciu, toate colegele tac în prezența mea, dar când plec de lângă ele, toate șușotesc și mă privesc cu ochi răi. Femeia fatală, spărgătoarea de familie, buruiana otrăvită care trebuie stârpită, asta sunt! Și iarăși începu să plângă cu hohote: am fost o ... Citește mai mult 9.Tristețile IrineiIrina plângea cu capul pe masă, sprijinit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
de bună credință, știu să te aprecieze, doamna Irina, spuse Violeta.Cu fața plânsă, Irina privea în gol:- Oameni inteligenți și de bine...Iluzie, Violeta, iluzie! La serviciu, toate colegele tac în prezența mea, dar când plec de lângă ele, toate șușotesc și mă privesc cu ochi răi. Femeia fatală, spărgătoarea de familie, buruiana otrăvită care trebuie stârpită, asta sunt! Și iarăși începu să plângă cu hohote: am fost o ... V. NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAP. 8, de Năstase Marin, publicat în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
și noapte se gândesc doar cum să-i scoată pe unii din case și să se instaleze în locul lor! Cum să se urce în scaunele rămase goale și să conducă! Romancierul vrea să mă distrugă. Sistematic: a pregătit un scenariu. Șușotește în dreapta și-n stânga. Mârșăvii bine gândite. Mă apucase mila de un scrib! Voi elimina perifraza! Tertipul prin care se spune în zece cuvinte ceea ce se poate spune în unul. Zece, pentru a fi ascuns mai ușor adevărul! Intențiile! Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
lucrat noi... un zvon pe seama morții lui Celestin al V-lea... papa sihastru, bâigui Iacopo. — Firește, Îl știe toată lumea. Asasinat la ordinul lui Bonifaciu. Arhitectul părea sincer uimit. — Nu, messer Durante. Cu siguranță, nu la ordinul lui. La Roma se șușotea că, atunci când a aflat vestea, Bonifaciu ar fi reacționat cu o izbucnire de mânie furibundă și că ar fi ocărât vreme de trei zile moartea care Îi smulgea prada. — Prada? exclamă Dante deconcertat. — O știința secretă pe care vechiul papă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Pentru a cincea oară, Dante trecu pragul scund al tavernei și se Îndreptă spre masa În jurul căreia se adunau membrii celui de Al Treilea Cer. Din mers, examină sala aruncând o privire rapidă: toți membrii Studium-ului ședeau la locurile lor, șușotind Între ei. Exista o tensiune, În aer și pe chipurile lor, pe care fiecare rid apărea mai adânc. Parcă Îmbătrâniseră cu mulți ani, În răstimpul unei singure nopți. Numai Cecco Angiolieri părea În largul său, hlizindu-se cu vecinul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pentru el, dar la fel de bine și pentru întâlnirea evanghelică. Dar cele mai multe erau camioane și știam că nimeni nu ar fi venit de dincolo de deal sau chiar din reședința de district doar pentru o conferință despre Biblie. Tanti Mae și mama șușoteau în spatele meu despre slujba lui tanti Mae de la fabrica de război. Mama îi punea întrebări, iar tanti Mae răspundea ce făcea ea acolo, cum a ajuns supraveghetoare și cât de bine câștiga. Mama spunea: „Serios? Bravo, Mae“ și alte lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Se prăbușise dintr-odată ca un pachet greu de pietriș. A stat așa, în nesimțire, un timp în care toată viața i s-a derulat în fața ochilor minții, întârziind mai ales în camera lui Judit, acolo unde ea râdea și șușotea cu japonezul. Către prânz, puterile i-au revenit miraculos; s-a ridicat într-o rână, strigând după ajutor. Judit a venit imediat, urmată de domnul Takakusa. Noah abia se putea ține pe picioare. Auzea voce lui Judit povestind japonezului: - A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
plecase la o clasă de la etajele inferioare. Eram cu toții în stare de agitație: peste zece zile începeau examenele de absolvire, ultima etapă a liceului. Lângă fereastra mare cu trei ochiuri de lângă ușă se strânsese un mic grup. În mijlocul grupului care șușotea ceva plin de însuflețire se afla Iag. Cineva din grup replică, întrerupându-l pe Iag care, fiind prea pornit și uitând că trebuie să vorbească în șoaptă, înjură de mamă cu voce tare. Pe loc, toți realizară despre ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
parte și de alta a drumului. Plecaseră în viteză de la secție, imediat ce Mureșan îl pusese în temă pe comandant despre noul caz. Hai și tu! îi făcuse el un semn cu capul lui Cristian care rămăsese mai deoparte în timp ce ceilalți șușoteau discret. E bine să vezi cu ochii tăi. La secție nu rămăsese decât Szabo și nepoată-sa, pentru cazul în care se mai întâmpla ceva și trebuia cineva să preia situația. Și oprește sirena aceea, că mă smintești! spuse Pop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
perdeaua de mărgele. Toma se lăsă pe spate în scaun și își aprinse o nouă țigară. Se juca absent cu vârful acesteia în scrumieră, construind diverse figuri din movilița de scrum adunată acolo. Vecinii lui din celălalt capăt al terasei șușoteau între ei, adunați toți cu capetele aplecate peste masă. Hotărât lucru, ceva nu era în ordine. Trecuseră minute bune de când Maricel le ceruse să facă liniște și, lucru neobișnuit pentru un grup de țigani, liniștea era păstrată în continuare. Toma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
câțiva ani acesta avea să fie marele decor al lui Amory, leagănul multor crize emoționale. Acum, au discutat o vreme despre partidele de săniuș. Întotdeauna există un grup de timizi, a comentat el, care șed la coada saniei, legănându-se, șușotind și Împingându-se unul pe altul jos. Pe urmă mai este și o nebună de fată căreia nu-i stau ochii În cap - a produs o imitație teribilă - și care vorbește cumva dur cu Însoțitoarea. — Ești un băiețel așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
suflet o dată cu soarele. O POEZIE TRIMISĂ DE ELEANOR LUI AMORY DUPĂ CÂȚIVA ANI „Aici, copii ai pământului, peste a apei cântare duioasă, Ce-și susură muzica, purtând a luminii povară, Ziua-nflorește ca o fiic-a surâsului, prea radioasă... Aici putem șușoti neștiuți, ne-nfricoșați de noaptea de vară. Plimbări singuratice... Oare splendoarea sau ce ne-a legat Adânc În vreme, când vara părul și l-a despletit? Umbre iubeam și tiparul de ele pe sol aruncat, Tapițerii mistice, abia vizibile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vorba despre literatură, s‑ar fi amestecat de mult și ar fi desființat pe cineva cu criticile sale, lucru pe care se simte îndreptățit să‑l facă. La o altă masă stau niște greci care‑și apropie capetele negricioase ca să șușotească despre femei sau chiar să le abordeze pe unele dintre ele. Asta se petrece în apropiere de toaleta femeilor, pe unde acestea sunt nevoite să treacă. Ori de câte ori se face câte o afirmație care nu‑i convine, dar și fără legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
însoțește, de altfel, diferitele activități sportive. Dar la ea transpirația nu găsește teren de acțiune, Sophie e un înger. O ființă imaterială. Rainer își mușcă buza de jos cu incisivii. Silueta albă a Sophiei se sprijină de portiera mașinii și șușotește cu șoferul ceva diafan, care nu se aude, nici măcar Rainer n‑aude, deși el e expertul în limbaj aici. Ce‑ai tot avut de vorbit cu ăla; întreabă el imediat. Da’ ce‑ai înnebunit? Crezi că‑ți dau ție socoteală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
carne congelată, pe însuși directorul general al Centrului cu tovarășa Camelia, de la registratură... Așa că acum, fără să se miște, deschise cu precauție ochii și-l văzu pe Stejeran l ținând-o pe Getta 2 pe după cabluri, într-un mod intimist. Șușoteau amândoi ceva, foarte apropiați, cu antenele drepte și cu luminile de poziție stinse. Cu și mai mare uimire, Dromiket 4 văzu că, deși Stejeran 1 era scos din priză, avea destulă forță să dea din cap, aprobând ce-i sugera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
câmp îi priveau curioși și cu vie simpatie pe eroii noștri care, cu un cap mai înalți decât toți, se vedeau cât colo că nu sunt din partea locului. În special femeile și fetele mediocre îi urmăreau cu coada ochiului și șușoteau între ele, ba chiar una mai îndrăzneață, pistruiată, strigă în urma lor „Găliganii!”, atrăgându-și însă o palmă zdravănă după ceafă din partea unui mediocru morocănos, îndesat, probabil soțul sau vreun responsabil. În hangarul uriaș, comandantul Aciobăniței văzu în treacăt numeroase mese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
știi că nu sunt supărată pe tine, că mi-ai luat picioarele. Dragostea lui David face mai mult decât toți pașii din lume...Și pe el tot tu mi l-ai dat! Așa-i , că mă auzi? Frunzele începură a șușoti, mișcate de o abia perceptibilă aripă de vânt: aripa îngerilor trimisă de Dumnezeu , pentru a mângâia speranțele Ilonei, mereu zâmbitoare, plină de viață , mereu cu o vorbă bună pentru orice viețuitoare din această lume minunată... Referință Bibliografică: Aripa îngerilor / Violetta
ARIPA ÎNGERILOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361512_a_362841]
-
albului sfânt fără umbră de ieri. Ultima oară vorbind de o lumină ce-o toarce lutul prelung din ocarină mi-a spus să nu mă supăr, dar și al nostru-odată a fost ca niciodată... Și a plecat cu el. Brazii șușoteau peste izvor, psalm înalt ce doar odată se îngână: Cel ce o ține de mână e Gabriel - îngerul ei păzitor Referință Bibliografică: DUMITRU ICHIM (Kitchener, Ontario) - ROMANȚĂ PENTRU OCARINĂ / Baki Ymeri : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1103, Anul IV
ROMANŢĂ PENTRU OCARINĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363830_a_365159]
-
un ritual ezoteric. Din nume comune parcă deveneau nume proprii. Parcă nu mai erau aceleași pulovere, aceleași furouri, aceleași sutiene, aceleași desuuri, aceleași rochii sau aceleași fuste. Toate aceste articole, parcă într-o clipă, prindeau în mâna ei suflet, toate șușotind sau vorbind deja numai de prezența ei, a Sarei. După ce pipăia zeci de exemplare, alegea într-un final, una sau două piese. Spre exemplu, o fustă și o bluză. Le mula repede pe ea, răsfățându-se câteva momente cu ele
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
însușise poetul încă de prin Aprilie 1955, după cum dovedesc destule texte: «Și, și șina/plânge sânge, /sânge, sânge, /sânge, sânge, /șerpi de sânge// [...] //jos la ace, /între ace, /printre ace, /trece trenul, /trece trenul/și, și șina, /și, și șina/șușotește: / Mort e Gheorghe, /mort e Gheorghe: /binghibinghii, /bungubanga, /binghibinghii, /bungubanga, /bungu- banga, /bungu, banga, /bungu, banga, /cșșșșș...!» (Sambă - din SÂrg, 43); ori: « În miez de fier și-n trup încins/aud cum se rotesc tăceri/de mâine așternut pe ieri
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > AMINTIRE Autor: Stejărel Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului pietrele nepietruite și cele de pământ urcau muntele de nepiatră și se opreau la izvoarele neizvorâte ce șușoteau în curgerea lor necursă și se prelingeau în suspendarea staționării secetei ce mustește în noroaiele secate ale satului, unde la umbra lumânărilor stinse tata recitea scrisoarea ce eu am uitat să o scriu de pe o coală imaculat de albă, și
AMINTIRE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362540_a_363869]
-
fabrică țuica din borhotul de mere. În gura cuptorului, în jarul de sub cazane, se coc cartofi, se frige pastarmă, se rumenesc frigărui cu șuncă. Ce mai viață e la țară, nu, orășeanule? În sfârșit, vine și iarna. Izvorul nu mai șușotește. Codrul freamătă tânguitor ca un glas de clopot, plângându-și frunza dusă. Pe o creangă, un corb înfrigurat își strânge aripa, iar prin nămeții de zăpadă, pe ulițele dinspre pădure, lupii se aud urlând, căci au ieșit după pradă. „Așezat
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
stăteau aliniați ca plutoanele, gata să se arunce în sacii cu gura deschisă ca de moloh, fundul lacului nu era din nămol ci din spinări de lin, verzui-negri, somni ca niște submarine treceau în penumbră, obleții se uitau la ceas, șușotind între ei, “mai e o oră și vine aici cel mai mare...” O ORĂ? Am sărit ca ars! M-am îmbrăcat mai repede ca la alarmele din armată, am luat sacul în care ptegătisem totul de ieri, am luat toporul
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
de oameni integri sub toate aspectele iar Irod recunoștea în sinea lui că numai integri nu erau el, Irodiada, și acoliții lor. Gândind acestea își dădu seama că Irodiada se amestecase de multe ori în politica sa iar unii chiar șușoteau pe la colțuri că dacă vroiai să obții un privilegiu de la Irod trebuia să treci întâi pe la Irodiada și să lași pungile cu bani mai întâi. Uneori se temea de ea fiindcă aceasta își făcuse prieteni mulți și puternici la curte
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]