276 matches
-
o zi obișnuită, Împărțită În lumină și Întuneric. Eram tot În postul cel mai Îndepărtat și mă luptam cu un ger crâncen și neclintit. Zăpada scârțâia, când o călcam, ca sticla pisată, aburii răsuflării Înghețau și se așezau pe piepții șubei. Nu mă gândeam la nimic, mintea Îmi era goală, oboseala și Îndobitocirea pricinuite de ritmul trei-trei-trei al zilelor ce nu puteau fi deosebite una de alta mă prefăcuseră Într-un - aproape - obiect. Mergeam de colo-colo ca să nu Îngheț, cu arma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
icneli și se lipi cu spinarea de partea ferită de vifor a ghizdurilor. Lângă el Înfipse În zăpadă, ca să-l aibă la Îndemână, toiagul. Se gândi să rămână așa câteva minute, ca să-și recapete suflul și puterile. Își mângâie prin șubă, aproape cu drag, pântecele nefiresc de umflat și oftă cu un fel de ușurare și bucurie. Își Închipui cum ar fi fost să dea Încet pe gât o cană, una singură, de vin fiert cu miere și scorțișoară. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nările. L-au găsit a doua zi câțiva bărbați porniți cu o sanie În căutarea lui. Stătea sprijinit de ghizdurile fântânii, cu toiagul Înfipt alături. La Început, bărbații se bucurară că-l găsiseră viu, lăsându-se Înșelați de mișcările dinăuntrul șubei de oaie. Când o deschiseră, sări de acolo, vioi, purcelul din neamul leneș și iubitor pe care Florea Cucu și-l târguise ca În fiecare an, după care, ca să-l ducă mai lesne, Îl Îmbătase și-l adormise dându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din bolta turlei până jos. Pictorii trăind între oamenii din sate au căutat și au reușit să lege unele scene din viața înconjurătoare, cuprinzând între ele și elemente din folclor. De asemenea, în unele compoziții sunt încadrate personaje îmbrăcate cu șube mițoase, opinci și căciuli specifice românești”<footnote Nicolae Grigoraș, op. cit., p. 56 footnote>. Sfinții pictați în ambrazurile ferestrelor, ca și cei care se află în penultimul registru, de jur împrejur, atât în naos cât și în pronaos, au aureolele sculptate
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Domnica tot la plită, cu fiertul vinului; tata, la masă, cu rachiul. Șade pe scaun, țeapăn, are ochii spălăciți, ieșiți-la-spălat, Își joacă mereu mușchii fălcilor, semn că e foarte supărat; ori foarte beat. Deschide ușa bucătăriei șeful de post. Are șuba pe umeri, căciula pe cap - dar eu știu: din salon vine, porcul. Face cu ochiul Înspre noi, dar tatei i se adresează - În glumă, cică: - Nu-i mai boci, dom’ director, că tot nu-i mai Învii! - și dă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Fiindcă e pentru prima oară când tata se Întoarce din Siberia; și prima oară când tata face Pomul Școlii În curtea școlii; Întâia oară când oamenii mari, cu copiii, vin la Pomul Școlii. Și-ntâia oară când urcăm În sănii, șubele-ți cârnesc nasul de-atâta putoare de oaie, dar nu-i nimica, gerulețul miroase, el, a alunecare pe omătul cerului, noaptea, pe sub stele, ca pe sub mere, clopoțeii cailor sunt tot una cu clopoțeliștea stelelor noastre de colindători-cu-glasuri-tremurate și zurgălăii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
transformate în depozite și hambare pentru roadele Revoluției. Cadourile de Crăciun și ajutoarele pentru orfanii din România curgeau și se revărsau ca dintr-un corn al abundenței. Baloți și saci cu haine de tot felul, de la chiloți și șosete până la șube siberiene, blugi, tricouri, costume pentru tot felul de ocazii, pături, saci de dormit, corturi și echipamente complete pentru excursii pe munte, conservăraie, gemuri și dulcețuri de toate neamurile și tot felul de biscuiți și napolitane, ciocolate și bomboane în ambalaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
unii pe alții, crezând că poate este o fiară sălbatică. Dar, se aude un glas care strigă: „Deschideți-mi ușa!” Crezând că este Moș Crăciun, micuții se bulucesc să-i deschidă. În prag se ivește un bărbat îmbrăcat cu o șubă groasă, atât de acoperit de nea, încât pare un om de zăpadă. Are chipul blând și ochii luminoși. Călătorul intră în casă, mai mult împins de furia vântului. Aruncă o privire de jurîmprejur, văzu sărăcia și suferința acestor copii flămânzi
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
din degetul arătător, care se încheia cu un moț, ca o pungă strânsă la gură. Suie sus, că te duc înapoi în oraș și mă cinstești cu doi lei și-un bahar de vin. Îți luăm și cutia... Uite, trage șuba asta beste tine. Ești în stare să te ții? Am tăiat niște bușteni, am luat și gheață, din drum, de la lac, da’ tre’ să ascut târnăcobu’. M-au trecut sudorile. Când vorbea, îi ieșeau aburi din gură. A apucat hățurile
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
25 Frunză verde de colie, Toată ziua săp în vie Și sara vin la urgie. Ea îmi pune-n blid să cin, La inima mea-i venin. Pusei brânca la obrazu Cina-i cu destul necazu Și apo-mi luai șuba Cu gând să mă duc la alta. Și mersei pân-la pîrlazu, Gândii cu destul necazu: Haida ce-o vrea Precesta, Batîr să-mi pierd viața. Și mă dusei pe cărare, Mă-ntîlnii cu mîndra-n cale, Ducîndu-se la fântână Cu două cantule
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în genunchii înfășurați în fulare groase. Era trecut de miezul nopții, iar dinspre lac se auzea din când în când cum cade zăpada dintre crengile sălciilor. - Am plecat cu trei căruțe încărcate cu mâncare, damigene de vin și de țuică, șube, chiar și niște stinghii pentru aprins focul, nu se știe niciodată unde ajungi, iar noi, aproape toată suflarea bărbătească a curții, în afară de Ioniță și Mașcatu, noi, zic, plus Savetina, ca să n-o uit la socoteală, chiar am plecat cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și o mare pălărie de pai. O clipă! Nu e singur, în spatele lui stă în picioare un drac de chibiț care-i privește peste umăr. Dracul seamănă leit cu Tudor Vladimirescu, cel de pe fosta hârtie de 25 de lei, în șubă cu fireturi. Când și când întinde o mână și-i arată jucătorului o damă de pică sau un opt de caro; alteori, se scarpină după gât, ca și cum ar zice ei, da, așa mai merge, sau n-ai ce-i face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vă ajut cu ceva doamnă?, o întrebă, plictisit să tot urmărească pe calculator cadâna aceea de Scheihainimé care, în loc să-și arunce și ultimul voal, prinsese să care pe ea fel de fel de haine. Acum, de exemplu, își trântise o șubă siberiană și o pălărie de paie Maurice Chevalier. Își mai și înnoda, lasciv, mult aplecată pe stânga, nojițele unor opinci maramureșene. - Dacă aveți nelămuriri, vă ajut eu insistă oficiantul. De-asta suntem aici. Pentru chestii de colaborare și îndrumare, respectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
semn să-i tai unghiile lui tata. — Ai Închis găinile, tu, marilenă ? tresări tata. Du-te repede că se Întuniecă. Nu uita să pui niște fân la jite. Adina Dabija 202 — mă duc acum, spuse sora mea, punându-și o șubă pe ea și niște cizme de cauciuc. — o vezi, spuse tata după ce mari ieși. Nu stă de diminieața până seara. Așa ai fi fost și tu. — Așază-te la mine În brațe, l-am rugat eu. S-a ridicat cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și-mi făcu semn să-i tai unghiile lui tata. — Ai închis găinile, tu, marilenă ? tresări tata. Du-te repede că se întuniecă. Nu uita să pui niște fân la jite. Mă duc acum, spuse sora mea, punându-și o șubă pe ea și niște cizme de cauciuc. — O vezi, spuse tata după ce mari ieși. Nu stă de diminieața până seara. Așa ai fi fost și tu. — Așază-te la mine în brațe, l-am rugat eu. S-a ridicat cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
a lui... Ieșiseră pe prispa joasă a casei. O lumină subțire învelise orașul. Peste mahalale, se ridicau fumuri albe și drepte. Se auzeau câinii Mandravelei hămăind gros și rar ca o bătaie de tobă. Paraschiv se întristase. Codoșul scosese de sub șuba lui o sticlă: - Ia, ucenicule. Linge niște vin să-ți treacă... Celălalt nu spuse nimic. Privea numai curțile pustii. - Ce-ai nenică, nu ți-e bine? Cel tânăr, nimic. - N-ai potolit destul? Din casă se auzea zgomotul pantofilor Didinei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
peste o săptămână în târg la Alexandria. Au colindat comunele din jurul Bucureștiului, bătrânul înainte, Paraschiv după el. Au tras pe la Bolintin, pe la Cățelu, puși pe înșelat. Cădeau în zi de târg, să-i pască pe țărani. Erau îmbrăcați amândoi în șube de miel, cu căciulile așezate pe ochi până în vârful nasului și bocanci grei în picioare, toate ciordite de la negustorii de pe Grivița. Era ger, și noroaie de te-ngropai. Ocoleau târgul plin de căruțe. Tîrlanii, băuți, târguiau ulcele, cojoace și țoale
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și noroaie de te-ngropai. Ocoleau târgul plin de căruțe. Tîrlanii, băuți, târguiau ulcele, cojoace și țoale. Lipăiau prin zloată cu opincile lor de porc, se tocmeau, intrau în circiumă; bani la ei, berechet. 154 Gheorghe scotea un sac de sub șubă, plin cu cărămidă pisată mărunt, pregătit anume pentru asta. Îl trântea în noroi, la picioare și se apuca să strige: - Apropie-te, neamule! Praf pentru pureci! Omoară lighioanele, nu te mai scarpini! Ce te uiți, nea Ioane? E bun și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe întinderi nesfârșite de zăpadă, sub un cer infinit, senin și uscat; cu un soare ceva mai generos ce se rotește continuu în jurul orizontului, fără să apună nici un minut, în scurta vară polară de aproximativ două luni; îmbrăcat într-o șubă din piei de ren strânsă la mijloc cu o curea împletită manual, iar în picioare, pâslari de fabricație proprie, de care să își fixase schiurile; cu un bici lung în mâini cu care-și va îndeamnă câinii să treacă peste
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cojoc: haină (165); frig (76); cald (57); căldură (56); blană (55); iarnă (48); gros (32); ac (23); lînă (20); oaie (14); cioban (12); iarna (12); călduros (10); geacă (9); palton (9); vestă (9); îmbrăcăminte (8); haină groasă (6); protecție (5); șubă (5); bunica (4); bunici (4); moale (4); negru (4); piele (4); bătrîn (3); greu (3); haine (3); veșmînt (3); zăpadă (3); babă (2); bătrînețe (2); călduț (2); daci (2); de piele (2); fular (2); ger (2); gras (2); greutăți (2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
modă; model; nasture; necesar; nepăsare; nimic; noi; nou; noutate; obiect; ore; pantof; pateu; personalitate; plăcere; plînge; port; prestigiu; prieten; Pull & Bean; purtat; răceală; răutate; rece; rochiță; roșu; roz; sare; scame; scăpare; scurtă; scut; seară; shopping; slăbit; stofă; straie; șifonier; șosetă; șubă; textură; trecător; ținută; țol; umedă; umerar; uniformă; uz personal; verde; vestă; vestimentar; vîrstă; vreme; zdrențe (1); 795/200/79/121/0 harnic: muncitor (129); gospodar (57); furnică (39); om (38); leneș (34); muncă (26); albină (17); bun (17); vrednic (14
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
unui trup înghețat de cât i-au fost tăiate aripile: "Mi-e atât de frig,/ Încât cred că/ Aș mai putea fi salvată/ Numai asemenea acelor înghețați/ Care erau cusuți/ În burțile animalelor/ Să se încălzească/ Și încotoșmăniți bine/ În șuba îndurerată, /Năclăiți în sânge de jivine/ Mai veneau pe lume o dată./ Prea departe de/ Flăcările din iad,/ Am înghețat/ În singurătatea mea îngerească,/ Dar cine-i în stare/ Să-și deschidă coastele/ Ca să mă primească?// (Atât de frig) Speranța salvării
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sugerată, la nivel morfo-sintactic de semiadverbul numai, cu valoare restrictivă), ea realizându-se în cu totul altă parte decât în spațiul terestru, eventual: "Numai asemenea acelor înghețați/ Care erau cusuți/ În burțile animalelor/ Să se încălzească/ Și încotoșmănați bine/ În șuba îndurerată, /Năclăiți în sânge de jivine". Și cum în bine se aruncă întotdeaună cu pietre, iar faptele valoroase sunt mereu răstignite, și autoarea resimte "înghețul/ În singurătatea mea îngerească,/ Prea departe de/ Flăcările din iad". Apelul umanitar devine strigăt: "cine
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
bucăți mai mici sau mai mari de plaur. Multe din ele îmi agățau firul de nailon, și atunci trebuia să recuperez și să lansez din nou. Veni și noaptea, cu vânt și stropi de ploaie rece. Aveam pe mine o șubă antivânt și impermiabilă, închisă până la gât. Pe cap pusesem capișonul. Nu-mi era frig, dar mă simțeam încotoșmănat și greoi în mișcări. Cele două lămpi de carbid ardeau, mai sfârâind când vântul sufla mai tare. Dar o pală de vânt
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
are multe asemănări cu strălucitul costum al majos spanioli, nu e cu mult anterioară sosirii maghiarilor în Europa și dacă nu cumva aceștia au împrumutat-o de la români când au cucerit teritoriul acestora. Nimic nu seamănă mai mult cu o șubă de husar decât vesta îmblănită (cojocel), din piele de oaie, cu brandenburguri brodate pe toate cusăturile, pe care o poartă încă țăranul român și pe care o purtau dacii, dacă ne luăm după basoreliefurile de pe Columna Traiană. Nu există locuri
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]