282 matches
-
-l întreb. Ce doriți să spun oamenilor să facă? Stau în atelier degeaba. Pe vremea asta, nimic răspunde Vlad ieșind, blestemîndu-se în gînd că nu a fost în stare să-i spună mai multe maistrului. În urma lui, Cornea își îmbrăcă șuba de șantier și pleacă printre zidurile goale ale noii secții să controleze dacă au fost acoperite cu panouri de scîndură ferestrele încăperii de la etaj, unde s-au depozitat dulapurile tablourilor de comandă. Cele aflate de la Vlad l-au neliniștit, sporindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
avea speze așa solide încît să ia pîinea bucureștenilor? Iar Florea n-are decizie definitivă, dosarul lui e încă în discuție. Mda, e mai elegant așa surîde inginera Matei. "Bineînțeles, dacă pînă atunci Săteanu cade" gîndește directorul. Ștefănescu își îmbracă șuba de șantier, ascultînd ultimele informații despre mersul secției în schimbul trei. Tov Vlădeanu, spune el cînd Mihai termină vă mulțumesc! Eram tare obosit aseară și nu cred să fi rezistat astă noapte, ba să mai rămîn și azi. Puteți pleca acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că nu-s lămurit cu cifra de plan la filamente pe luna decembrie, dar nu mă mai întorc, sînt grăbit. Vin mîine. Bărbatul se depărtează cu pași repezi către ușa ce dă în curtea uzinei, adunîndu-și din mers, la piept, șuba de șantier. E inginerul Ștefănescu Don Șef, cum îi spun toți -, șeful unei secții. Teona a rămas pe loc, nedumerită, cu privirea întoarsă după el. Un fior de neliniște i-a răscolit gîndurile; figura inginerului Ștefănescu i-a trezit repulsie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dădea nici un semn de slăbiciune, o pătură nu prea groasă de zăpadă, din ninsoarea de cu noapte, juca trâmbe de vârtejuri înalte, iar spre prânz când vântul se potoli, și câteva raze slabe, de soare, apărură, pâlcuri de oameni în șube sau cojoace, iar în picioare cu cizme negre, de cauciuc ori cu pâslari, unii cu saci în spinare ori boccele, treceau vizavi spre pământul de dincolo sau veneau dinspre acolo, în timp ce aici, lângă mal, copii din mahalalele portului se dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
purtând deasupra grumajilor o arcuire sonoră de zurgălăi, ca-n secolul trecut până spre sfârșitul deceniului cinci din vremea noastră, - o sanie, spun, lunecă pe drumul de comună al marii câmpii (unde o fi găsit sania asta?), amândoi încotoșmănați în șube, Lung cu gulerul dat peste umeri, aproape descheiat la gât, veneam ca din basme, el râdea cu bucurie de copil, avea acum cincizeci și unu de ani, vesel de revederea fostului judecător din tinerețe, o întreagă lume îi răsărea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
peste cărbunii Încinși. Abia după ce dădu la o parte pătura, Pablo văzu că avea ambele picioare amputate deasupra genunchilor. Pantalonii erau Îndoiți pe fiecare bont și Înveliți cu niște capișoane de cauciuc. Pentru a se deplasa mai ușor, lăsase deoparte șuba, rămînÎnd Într-un pulover și o vestă din piele. Se aplecă mult În față, sprijinindu-se pe ambele mîini, ca și cum ar fi urmat să efectueze o figură acrobatică, iar În clipa următoare Își aruncă trunchiul Înainte, cu o Îndemînare care
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
animalului care stătea liniștit, fără să se Împotrivească, să i se Înfigă cuțitul În gât. Florea Cucu venea seara, când nevasta se și apucase să toace cu satârul carnea ce urma să intre la sarmale, caltaboși, perișoare ori cârnați. De sub șuba groasă, de oaie, scotea purcelul leneș după care fusese plecat toată ziua și pe care, peste un an, vecinii aveau să-l hăcuiască, uimindu-se iară de cumințenia lui. Până În primăvară, ca să nu sufere mica orătanie de frig, o ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să se prăbușească. Eram singur și orb În vijelia aia de sfârșit de lume. Dacă ar fi trecut un tanc la numai cinci pași de mine, nu l-aș fi văzut, nu l-aș fi auzit. Peste manta purtam o șubă lungă, căptușită cu blană de oaie, peste bocanci Încălțasem niște pâslari uriași. Nu cred că Îmi era frig. Nu-mi era frică. Adică, să ne Înțelegem, nu-mi era o frică obișnuită. Sufeream de o ciudată fascinație a fricii imense
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o zi obișnuită, Împărțită În lumină și Întuneric. Eram tot În postul cel mai Îndepărtat și mă luptam cu un ger crâncen și neclintit. Zăpada scârțâia, când o călcam, ca sticla pisată, aburii răsuflării Înghețau și se așezau pe piepții șubei. Nu mă gândeam la nimic, mintea Îmi era goală, oboseala și Îndobitocirea pricinuite de ritmul trei-trei-trei al zilelor ce nu puteau fi deosebite una de alta mă prefăcuseră Într-un - aproape - obiect. Mergeam de colo-colo ca să nu Îngheț, cu arma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
icneli și se lipi cu spinarea de partea ferită de vifor a ghizdurilor. Lângă el Înfipse În zăpadă, ca să-l aibă la Îndemână, toiagul. Se gândi să rămână așa câteva minute, ca să-și recapete suflul și puterile. Își mângâie prin șubă, aproape cu drag, pântecele nefiresc de umflat și oftă cu un fel de ușurare și bucurie. Își Închipui cum ar fi fost să dea Încet pe gât o cană, una singură, de vin fiert cu miere și scorțișoară. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nările. L-au găsit a doua zi câțiva bărbați porniți cu o sanie În căutarea lui. Stătea sprijinit de ghizdurile fântânii, cu toiagul Înfipt alături. La Început, bărbații se bucurară că-l găsiseră viu, lăsându-se Înșelați de mișcările dinăuntrul șubei de oaie. Când o deschiseră, sări de acolo, vioi, purcelul din neamul leneș și iubitor pe care Florea Cucu și-l târguise ca În fiecare an, după care, ca să-l ducă mai lesne, Îl Îmbătase și-l adormise dându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
era atuncea în Eși, s-au chemat pe bărbier la dopros (interogatoriu), ca să arate cine a fost într-ace sară la dânsul și el au spus că între alții au mai fost și un boier din Basarabia, îmbrăcat cu o șubă foarte scumpă de vulpe albă, închipuind că șuba mea cea de lup, albă, ar fi fost de vulpe albă. Pentru acel sfârșit, aga și hatmanul îndată au împănat tot orașul cu arnăuți înarmați ca să caute toți basarabenii veniți acolo, ca să
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
bărbier la dopros (interogatoriu), ca să arate cine a fost într-ace sară la dânsul și el au spus că între alții au mai fost și un boier din Basarabia, îmbrăcat cu o șubă foarte scumpă de vulpe albă, închipuind că șuba mea cea de lup, albă, ar fi fost de vulpe albă. Pentru acel sfârșit, aga și hatmanul îndată au împănat tot orașul cu arnăuți înarmați ca să caute toți basarabenii veniți acolo, ca să vază nu cumva se va descoperi că și
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
în rândul sarmaților într-un fragment neclar care conține un comentariu al unui pasaj din Germania lui Tacitus.18 În cadrul analizei imaginilor figurate pe Monumentul triumfal de la Adamclisi 19, sarmații sunt identificați fără probleme, după „caftanele lor lungi îmblănite, asemănătoare șubelor căzăcești”, însă absența de pe metopele care îi redau pe combatanți a cataphractarilor, „din care nu vedem nici măcar un exemplar de leac apărând pe monument”, pe de o parte, și repartizarea scenelor cu barbari purtători de caftane doar pe creneluri, nu
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92818]
-
ofițer neamț a tras cu pistolul și mi-a intrat glonțul aici în mușchiul pieptului, în dreptul inimii, și a trecut în mâna stângă și mi-a rupt mușchiul de la mână. Am avut noroc de faptul că glonțul a ricoșat din șuba de lână, care a deviat glonțul dinspre inimă, că altfel eram mort pe loc! Gândiți-vă că s-a tras de aproape! Cam asta a fost pe front. Eu am făcut armată serioasă, noi nu am fost făcuți așa... C.
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
servici, cine-i în fermă?" Doctorul Postolache este de servici" "Dar este în fermă?" Nu, n-a ajuns încă!". Era Surdu, secretarul de partid în inspecție. A intrat în fermă la maternitate care era organizată pe cușete. Eu aveam o șubă lungă pe mine și nu m-a observat. El a intrat într-o cușetă, eu am intrat în alta și de acolo am ieșit: "- Să trăiți tovarășu' secretar!", "Ce faci aici?" Păi am venit în fermă!" "Dar vii așa? Cum
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
corului au fost învățătorii Dumitru Bostan, Mărioara Antonescu, Alexandru Asevoaie, Alexandru Criclevitz și Constantin Cronț. Dintre familiile de țărani din Hudești care au dat satului intelectuali și buni activiști culturali pot fi citate: familia Xantopol, familia Andreescu, familia Luca, familia Șuba, familia Caba, familia Saveliev, familia Costandache, familia Bostan, familia Guragata, familia Sâsâeac, familia Jacotă, familia Turic, familia Asevoaie etc. Astfel familia Bostan a dat patru învățători, frații Vasile,Costache, Gheorghe și Neculai, foarte buni cântăreți vocali care participau la serbările
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
de la 1774 amintim pe: Gândac, Micu, Ganea, Costandache. Pe moșia Hudeștii-Mari au mai fost aduși de prin Polonia sau de prin Bucovina o serie de familii de meșteri care lucrau la Velnița boierească cum ar fi fost Iohan - fierar, Meslerrotar, Șuba - mecanic la velniță, Ceacovschi-mecanic, Felic - preparator la velniță etc. Interesante sunt informațiile date de M.D.G.R. despre satul Lupeni: satul avea 259 de familii cu 1026 suflete. Proprietatea moșiei aparținea fraților Gheorghe, Ilie și Ion Ciolac cumpărată de la căpitanul Iancu Lățescu
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
ceva la slujbașul cu poalele uniformei strîmbe, dar datoria mîinilor uitate pe lîngă corp, ieșind trenul din stație te vezi în urmă, n-am știut că mă urmărești, atîția oameni cîți sîntem așa, atîta circulație este! Săbăoani aceeași corectitudine, pe deasupra șuba și lanterna de lucire verde într-adins în ochiul călătorilor, verde! ursul în vizuină mai trage de labe și ați crezut că se hrănește sugînd din ele, dar își curăță de fapt degetele atinse de ojă ori așa ceva, pe obraz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Eu cred că mai rău a fost atunci. Aduceți-vă aminte de lipsuri, de frigul din case, de cozile interminabile. Oamenii s-au și învățat să se plângă. D.R.: Cum să nu, îmi aduc aminte că în casă stăteam cu șuba pe mine și îmi ieșea abur pe gură. Când mă băgam în pat era un șoc, aveam nevoie de ceva timp să mă încălzesc. Dar și eu, și prietenii mei aveam frigiderele pline. S.B.: Da, dar toată activitatea îți era
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
Balta Brăilei în 9 februarie 1963 și se anunțase că Dunărea amenință cu ruperea digului. Și-atunci, într-o seară, după ce am servit masa, ne-a scos pe platou în colonie acolo, ne-a adunat pe toți... gardienii îmbrăcați cu șube, cu pâslari, cu căciuli, iar noi în ce-aveam, cu zeghele ălea prin care bătea vântu’, fără nici un obstacol... Ne-a încolonat și ne-a scos să cărăm fascine să protejăm digu’. ăstea erau niște maldăre de nuiele din salcie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Erau 11 paturi în toată camera... Patru inși în pat, doi la un cap, doi la un cap. Iar eu, cu un prieten, unu’ Nae Samoilă din Nucșoara, tot deținut... ne-am culcat pe cimentul de pe jos. El avea o șubă, eu aveam zeghea și am pus-o pe mine... În timpu’ ăsta, cu noi era un doctor Ridichie, din Cușmir, Mehedinți. El fusese arestat mai demult și-a avut niște țigări la el, și ne-a dat câte-o țigară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
însemnată: inegalabilul interpret al coanei Chirița, Miluță Gheorghiu, apoi creatorul rolurilor dramatice și de compoziție care era George Popovici, maiestuoasa Ani Braesky, Margareta Baciu, artistă a poporului, comicul Ștefan Dăncinescu, inegalat în Revizorul lui Gogol, Constantin Sava, Ion Lascăr, Nicolae Șubă, Remus Ionașcu, fratele marelui penalist Traian Ionașcu, Marioara Davidoglu specializată în roluri de bătrânică, Nicolae Veniaș, Al. Blehan, Eliza Nicolau, Alfons Radvanski, blonda Virginia Bălănescu care a reușit până la o vârstă înaintată roluri de ingenuă, diva scenei ieșene, Puica Stambuliu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
cu toate bunătățile și mort de beat". Și, ceea ce consideră actrița foarte grav, "s-a împotrivit curbei de sacrificiu" acuză, de această dată, politică! George Sion: "Maican dă dovadă de totală lipsă de caracter". Radu Demetrescu îl consideră... analfabet (!!) N. Șubă: "dintr-un actor bun și capabil să joace roluri de primă mărime", s-a trezit că a ajuns "un actor prost" evident, din vina lui Maican. N. Veniaș: "Făcându-mă dobitoc, idiot, nulitate". V. Z. Handoca înfierează infracțiunea lui Maican
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
pipăit fără să mă recunoască, și n-ar fi lipsit mult să nu recunosc nici eu figura aia gălbejită și suptă de nesomn, mai cu seamă că-n locul gecii de rocker, purtate probabil și acum de Andrei, avea o șubă Îmblănită Îmbrăcată În postav negru. M-a condus Într-un fel de camping improvizat Într-un intrând al stației, cu saltele și pături Întinse pe ciment, iar alături amenajaseră un punct sanitar Împrejmuit de lăzi cu pâine și apă minerală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]