331 matches
-
deplânge soarta: -Cărți blestemate! A doua oară mi-ați răpit un tată, chiar-nainte să-l fi cunoscut cum se cuvine! Ca replică, T. într-un halou abulic, străbate în lung și-n lat încăperea în același lamento descurajant: -Ce șuier străin îmi intră în ureche? Ce picur de venin mintea-mi vrea să-ncânte? Sunt Nimeni și Nimic! Atât! F. ridică mâinile spre cer, cu surpriză și nedumerire, urmărindu-l apoi pe T.: -Să fie-a Domnului pedeapsă?! Cum să
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
spatele de pe pietre pășind peste morminte acoperite de magmă strângându-se spre circ în agora pentru ultimul bal umbra cu fireturi de mareșal bătea săgeata sarbacanei arma doamnei cernite de trei ori orbi și-alegeau perechile ascuțindu-și urechile după șuierul respirației partenerului nu încetase trompeta m-am aruncat în grămada de zdrențe aveam doar masca și o jupă de colombină o șuviță de păr sur prins într-o clamă prin decolteu mi se vedea trecerea speranței în aramă-nverzită pe
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
Toate Articolele Autorului Mă preling în singurătate încet, adânc... deschid drum picăturilor reci ale unui suflet nerostit, din mantie de nori întârziați fac coșciug amintirilor, declar război iluziilor din ochiul timpului și adorm spirala gândurilor rătăcite în abis de virtute. Șuier de vânt ancestral invadează spații cerebrale, își face loc prin labirint fluid, amestecă simțiri ascunse printre vise, mușcă perfid din lumină, fură culori pe care le pictează în formă de jerbe și le înfige dureros, încet, adânc... în pământ virgin
DECLAR RĂZBOI ILUZIILOR DIN OCHIUL TIMPULUI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372304_a_373633]
-
prin scoici și alge. Cu pescăruși în jur, plutind pe marea fără muget, Cad, frânt de sarea zilei, la masa de artiști. Străin printre nisipuri, ce-mbrățișează valul La fiecare pendulare către țărm, Îmbrățișez, la rându-mi, fiecare boare. În șuierul de șarpe al valului adorm Și mă visez statuie de nisip, pe malul Ce briza cheamă noaptea, pe răcoare. Ce dacă sunt străin de tot pe-aici? Mă recunoaște versul; Mă-mbrățișează rima-n chip sărat de Venus. Eu cred
STRĂIN LA MERS de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372536_a_373865]
-
au vină, Hai lasă-mi, iubito, veșnic verdele-n ramuri, Hai lasă-mi, iubito, incendiul să țină. Cu tine zbor cânturi cu aripi de aer, Iar fapta în sine un deochi o primește, Plâng serile-n tine, în vântul cu șuier, Petale de vară selenară lucește. În portul iubirii ți-am sădit o grădină, În vis sărutat ce-a-nflorit în amurg, Hai lasă-mi,iubito, lumina-n lumină Hai lasă-mi furtuna la piept să o strâng. Cu mine sunt
CAD STELE DE AUR de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371050_a_372379]
-
am visat Acasă și mi-e visul greu, nimeni nu-i la masă împrejurul meu! Leagănul în ceruri simt cum se strămută, liniștea pe dealuri e atât de mută! Unde sunt cosașii? Azi prin iarba arsă nu se mai aude șuierul de coasă... Mi-au plecat părinții, pleacă și vecinii și mă ard sub pleoape spinii, mărăcinii; drumurile odată dintre ei și mine doldora de viață sunt tot mai puține! Tu să-mi ierți durerea din poemul scris- m-am visat
CÂNTEC... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347386_a_348715]
-
-n alb mă-nveșmântase clipa, anume pentru noi. spre mare mâna mea a rugă s-a întins, și-am mângâiat cu palma albastrele ei valuri; nu am simțit când valul în brațe m-a cuprins, nu am simțit amurgul cu șuier de balaur. eram doar eu și marea, cândva doi era trei, eu, ruga mea, și zborul înalt de pescăruș pustie era plaja, fierbinți stropii prea grei, ce-i arunca adâncul plângând în ochii mei. și când a despărțire o rază
CRISTINA EMANUELA DASCALU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347482_a_348811]
-
Mormântul bunicului nu l-a văzut niciodată. N-a mai trecut prin Sulina. Poate pentru că simțea că Sulina fără bunici, nu mai însemna nimic. Rămăsese acolo doar un petic de pământ între ape și cer unde, printre vuietul mării și șuierul subțire al vântului, se auzea foșnetul ierbii crescând. Și parcă rătăcind prin văzduh, întrebările cărora Ana încă nu era sigură că le putea răspunde cu certitudine: „De unde venim? Unde ne-ntoarcem?”. Referință Bibliografică: NISIPURI / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
același timp. A avea o singură dorință la anii ei, i se părea nefiresc de puțin. Ar dori poate să ajungă cât mai curând la destinație, dar asta era treaba mecanicului de locomotivă, care se străduia din toate puterile, scoțând șuiere lungi din când în când. Dar serios vorbind, ce-și dorea ea, de acum înainte de la viață? A fost o vreme când și-a dorit foarte mult să devină independentă, să trăiască pe propriile picioare. N-a fost ușor, dar
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
plece trenul și să-i ramână fructele nevândute. Iulia cumpără și ea numai ca să-i facă o bucurie micuței oltence, care nu-și mai încăpea în piele de bucurie. Intuind graba călătorilor șeful stației dă plecarea trenului, ridicând stegulețul. Două șuiere scurte și trenul se pune din nou în mișcare. Revistele și ziarul zac abandonate pe măsuța de lângă fereastră. -Am intrat și-n împărăția Oltului, spune o femeie căscând. Peisajul este bine-nțeles tot câmpie, iar apa galbenă a Oltului se
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
se schimbe treptat, iar munții așteptați cu atâta nerăbdare încep să capete contur. Se simte deja aerul proaspăt de munte, iar Iulia soarbe cu nesaț bucurându-se ca un copil de noua priveliște, ce i se perindă în fața ochilor. Un șuier lung și trenul se cufundă în întuneric. Intrase în primul tunel din defileul Jiului. Se aprind becurile, pe ici pe colo, unde nu au fost sparte. Ieșind din nou la lumină, Iulia deschide fereastra, admirând minunata priveliște ce i se
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
bagajul de mână și geanta, urează drum bun călătorilor rămași în tren și se îndreaptă spre ușa vagonului. La coborâre, imensitatea culmilor ce înconjoară localitatea, o fac pe tânăra fată, să se simtă și mai mică și mai dezorientată. Un șuier scurt și trenul se pune din nou în mișcare. Amorțită de prea multe ore de mers cu trenul, se oprea la fiecare zece pași, privind în jur. Cei câțiva pasageri care coborâseră o dată cu ea, se grăbeau spre casele lor. Doi
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
de fapt, doar simple vorbe goale? În câte toamne pârguit-am gândul Îngemănată-n sângeriu de dalii Cu raze blânde, mângâind vitralii Când viile-și musteau, timide, rodul... Și, contemplând, simțeam căldura mâinii Cum moale, lin, îmi oblojea frământul - În șuier aspru-nverșunat doar vântul Mai biciuia neiertător tăciunii Din vatra-ncinsă-n care râdeau macii. Îngenunchind pe pat de frunze moarte Iubiri vetuste, născociri deșarte... Se zbuciumau a neputință vracii. Pe-un țărm pustiu, o ... Citește mai mult CÂTĂ IUBIRE ...Câtă
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
răsputeri s-audă surzii.Erau, de fapt, doar simple vorbe goale? În câte toamne pârguit-am gândulîngemănată-n sângeriu de daliiCu raze blânde, mângâind vitraliiCând viile-și musteau, timide, rodul...Și, contemplând, simțeam căldura mâiniiCum moale, lin, îmi oblojea frământul -În șuier aspru-nverșunat doar vântulMai biciuia neiertător tăciuniiDin vatra-ncinsă-n care râdeau macii.Îngenunchind pe pat de frunze moarteIubiri vetuste, născociri deșarte...Se zbuciumau a neputință vracii.Pe-un țărm pustiu, o ... XI. GEORGETA RESTEMAN - COLINDĂM, DOAMNE, COLINDĂ!, de Georgeta Resteman
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
schimb să il lăsați pe el,la geam.... - Mă rog... acceptă mustăciosul situația, asezându-se cu zgomot pe locul de lângă ușă. Un bătrânel cu un baston și o valiză mică își găsește și el până la urmă, locul predestinat de lângă mine. Un șuier scurt și în sfârșit ,ne punem în mișcare. - Ce dracu face de nu mai vine odată? sare femeia direct pe coridor ,căutântu-și cu privirea „mototolul”. Și eu sunt curios să-l văd ajuns cu bine . Mai mult pentru copil , dacă
INTRE LINII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376113_a_377442]
-
toiul lucrului am certitudinea că acumulez toate imperfecțiunile lumii. Din lupta cu aceste imperfecțiuni iese arta mea”. Oamenii de artă și operele lor sunt un bun prilej de reflecție: “Brâncuși! Chiar și numele lui singur, pronunțat cu fermitate, sună ca șuierul daltei care mușcă din piatră. EI a compus o întreagă Rapsodie română, solidă și compactă, numai din stâncile și arborii munților Carpați”; “Ion Creangă rămâne în continuare enciclopedia populară și lingvistică a poporului român”; și alte asemenea. Eminescu, Shakespeare, Artur
AFORISMELE LUI CRISTIAN PETRU BĂLAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374680_a_376009]
-
copacul îmbrăcat în gheață, Să simt cum viscolul îmi suflă-n față, Să fiu un drum înzăpezit în câmp Și-un călător surprins de timp... Să fiu zăpada aspru spulberată Și floarea gheții pe un geam pictată, Să fiu eu șuierul hai-hui prin crengi Și urma ștearsă-a căprioarei pe poteci... Să vă privesc pe geamul luminat în noapte, Cum depănați povești în șoapte, De frigul crunt, lacrima să-mi devină sloi, Să mă-ncălzesc privind la voi.. Și-apoi...,dintr-
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
cer...Să fiu copacul îmbrăcat în gheață,Să simt cum viscolul îmi suflă-n față,Să fiu un drum înzăpezit în câmpși-un călător surprins de timp...Să fiu zăpada aspru spulberatăși floarea gheții pe un geam pictată,Să fiu eu șuierul hai-hui prin crengiși urma ștearsă-a căprioarei pe poteci...Să vă privesc pe geamul luminat în noapte,Cum depănați povești în șoapte,De frigul crunt, lacrima să-mi devină sloi, Să mă-ncălzesc privind la voi.. Și-apoi...,dintr-o
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
trotuare, să zvârli cu o piatră În vitrina cu ceasuri scumpe, să te arunci de pe podul ce traversează lacul. Pas dacă interesează pe cineva! Maximum de libertate În cetate. Jetul de apă din lac (emblema nouă a orașului) urcă În șuier spre cer, autoturismele fudule trec ca fulgerul pe lângă tine, ceasul făcut din flori merge În neștiință Înainte... Deodată, din turnul clopotniței Catedralei Sf. Petru, de pe colina de peste râu, se aude chemare de clopot. Ieși din pasivitate și amorțeală și Îți
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
de vents et de hauts faits rêvés. (Biographie) (Stolojan, 1992 : 57) Le vers source joue sur la répétition de la consonne constrictive [v]. Leș traducteurs récupèrent l'allitération par la simple traduction littérale. Tu adormiseși pătrunsa de soare mie alături, în șuier de cetini. În șuier venind din adâncuri arar că un val de răcoare. (Văzduhul semințe mișcă) (Blaga, 2010 : 363) [...] pénétrée par le soleil tu t'endormis à côté de moi, dans le sifflement des branches. Sifflement venant des profondeurs comme
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
hauts faits rêvés. (Biographie) (Stolojan, 1992 : 57) Le vers source joue sur la répétition de la consonne constrictive [v]. Leș traducteurs récupèrent l'allitération par la simple traduction littérale. Tu adormiseși pătrunsa de soare mie alături, în șuier de cetini. În șuier venind din adâncuri arar că un val de răcoare. (Văzduhul semințe mișcă) (Blaga, 2010 : 363) [...] pénétrée par le soleil tu t'endormis à côté de moi, dans le sifflement des branches. Sifflement venant des profondeurs comme une vague de fraîcheur
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Pentru medicamentul doamnei Lemonnier...” Întotdeauna se întorcea acasă singură, traversând ultimele străzi ale orașului, cu magazinele și cu luminile sale. Adeseori, deasupra întinderilor acelora moarte, se dezlănțuia viscolul. Sătulă să lupte împotriva vântului plin de ace de gheață, asurzită de șuierul lui, Charlotte s-a oprit într-o seară în mijlocul pustietății de zăpadă, întorcând spatele rafalelor, cu privirea pierdută spre zborul amețitor al fulgilor. Și-a simțit intens viața, căldura trupului slab concentrat într-un eu minuscul. Percepea gâdilarea unei picături
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ca o prispă, minunata așezare pe care și-au ales-o dacii pentru Întăriturile lor. Din jos, În marginea pădurii, Încep deodată crengile să se miște, ca-nfiorate de o suflare de vânt, și cele dintâi coifuri ies În luminiș. Un șuier ca de vijelie ș-o răpăială de grindină cutremură valea. O pânză mișcătoare de săgeți zbârnâie deasupra pământului, Între cele două puteri. Dar pânza se scurtează. Zidul ce scapără de izbirea săgeților se-mpinge tot mai aproape, tot mai Îngrozitor
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
frumuseți și te cheamă de nu te poți împrotivi. Șoptirea zefirelor dulci și răcoritoare, împroșcarea cu apă a delfinilor, plăcerile băilor, fâlfâirea în zig-zag a rândunelelor ce se giugiulesc, murmurul șerpuitor al izvoarelor limpezi ca cristalul, cântecul farmecător al privighetorilor, șuierul ciocârliilor ce sfârâie zburând sprinten, gungurirea și cântecul celorlalte păsări în dumbravă și rediuri sânt desigur atracții îndestul de puternice și ademeniri irezistibile, pe cari nu trebuie să le respingi de dragul unui folos mic sau poate numai fictiv. Idilice s-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fi modelat mintea tânărului nostru prieten. - Am citit undeva că vechii greci aveau o legendă despre o sculptură atât de frumoasă încît zeii au hotărât să-i dea viață. Mă simt de parcă aș trăi într-un asemenea basm. Cu un șuier scurt, Xtyn și cei doi quinți aproape că se materializară lângă cei trei. Din poziția în care se opriră, era evident că încearcă să-l apere pe împărat de orice atac din partea Oksanei. Xtyn uită însă imediat de presupusul pericol
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]