578 matches
-
renunțând la tonul său baritonul disprețuitor și ridicând glasul ca un tenor plin de emoție și de neliniște. Mâinile și picioarele îmi tremurau. Stomacul mi se făcuse ghem. Tăceam. Frau să țiu țe e cu tumnavastră! strigă Kleiman, cu un șuierat strident, transformând toate vocalele în „a“. Silabele scheunătoare ricoșau de tavanul de piatră și apoi o luau în sus pe scara de marmură de la intrarea principală. Dar, dacă înainte mi-era imposibil să reacționez cum aș fi vrut la auzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Încetinește, iar la fereastra vagonului de clasa a doua Își face apariția tatăl meu, scrutînd În depărtare orașul necunoscut. E o dimineață răcoroasă, ceața se ridică Încet de la orizont, iar din coșul vaporului Smederevo pufăie un fum negru, se aude șuieratul Înăbușit al navei Înaintînd spre Novi Sad. Tata și-a petrecut la Belgrad, cu scurte Întreruperi, cincizeci de ani de viață și suma acelor trăiri, cu un total de optsprezece mii de zile și nopți (patru sute treizeci și opt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pictat direct pe sticla geamului crea iluzia unei perdele un pic ridicate. De atunci s-a apucat serios de treabă, picta neobosit, zile Întregi, tot timpul cu țigara În colțul gurii (cînd era liniște, din plămînii lui se auzea un șuierat ca de foale). Decora cu floricele tot felul de lăzi scorojite, porțelanul abajururilor, sticle de coniac, vaze din sticlă ordinară, borcanele de nescafé, caseta de lemn pentru țigări. Pe un sifon mai mare a Încondeiat pe fundalul acvamarin numele unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
vreau să mă acopăr de ridicol, cum, indubitabil, pățesc unele mame, insistând să porți galoși, deși Îmi aduc aminte că Într-un an, de Crăciun, i-ai purtat constant, fără să-i Închei la nici o cataramă, producând un fel de șuierat straniu, și refuzai să-i Încătărămezi fiindcă nu era la modă. Dar chiar la următorul Crăciun n-ai mai vrut să porți nici măcar șoșoni, deși te-am implorat. Acum ai aproape douăzeci de ani, dragul meu, și nu pot sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
putea fi rațională (adică să se prefacă nestânjenită). Așa că au intrat În pădure și au călărit o jumătate de ceas aproape fără să rostească vreun cuvânt, cu excepția câte unui „Drace!“ scăpat de ea când o lovea vreo rămurică, cu un șuierat cum nici o altă fată n-ar fi putut emite. Pe urmă au pornit să urce pe Harper’s Hill, ținându-și de dârlogi bidiviii obosiți. - Dumnezeule! Ce liniște-i aici! Un loc mult mai singuratic decât pădurea, a șoptit Eleanor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și deziluzie. O nouă auroră și-a aruncat hlamida peste fluviu. Un taxi Întârziat Înainta cu viteză pe stradă, cu farurile strălucind ca niște ochi aprinși Într-o față Înălbită de pe urma unui chiolhan nocturn. Departe, În aval, se auzi un șuierat melancolic de sirenă. MONSIGNOR Amory nu putea scăpa de gândul că lui Monsignor i-ar fi plăcut grozav propriile sale funeralii. Au fost magnific de catolice și de liturgice. Episcopul O’Neill a psalmodiat liturghia solemnă și la sfârșit cardinalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a zis Amory, mișcându-și capul cu tristețe În sus și În jos. Dar nu mai are nici o importanță. Cât de curând, cred, oamenii vor veni să-și ia singuri ceea ce doresc. Dinspre omul cel plăpând s-a auzit un șuierat furios: - Mitraliere! - A, dar dumneavoastră i-ați Învățat cum să le mânuiască. Bărbatul cel mare a clătinat din cap: - În țara asta sunt destui proprietari care nu vor permite așa ceva. Amory ar fi dorit să cunoască repartizarea statistică a deținătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
excitare sexuală atât de puternică, Încât nu o puteam asemăna cu nimic din ce simțisem timp de treizeci de ani. Gâtlejul mi se uscase ca o foaie de pergament și respirația mi se Îngreunase atât de tare Încât scoteam un șuierat cu fiecare inspirare și expirare a aerului. Am dat pe gât dintr-o Înghițitură cea de-a treia Corona și am simțit cum cei două sute de mililitri de bere erau absorbiți direct de zona dintre coapse, Înainte de a mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Iar ai întrebat. Mă gândesc câteodată, după ce mă scot din priză și-mi rămâne o brumă de curent prin baterii, unde-o să ajungeți voi tot întrebând atâta. Are Universul o limită, să știi. În momentul acela, se auzi un șuierat strident și-n dreptul hubloului apăru o lumină roșie. Până să se lămurească ei ce se-ntâmplă, de-afară se auzi o voce puternică. — Nava „Bourul”, treci pe dreapta! — Hait! făcu speriat Dromiket 4. Să știți c-am deviat spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Belean Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Nu-mi puteam imagina că voi trage de capătul pădurii căutând semințe am vrut doar una, cât o linte cer frunzelor să ia locul vechilor vestigii imitând șuieratul trupurilor goale o să-mi prind în păr umbra stejarului căutând în somn pe ramul adus de dorința mea nebună la picioarele tale lăstari eiii, și, ce dacă mereu am crezut că în curtea mea va fi sărbătoare? atârnam ghirlande în
NU TE LAS, CERBULE! de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364467_a_365796]
-
imense, ca două bolți, cu stâlpi diformi, aliniați, albi, fosforescenți, suprapunându-se, mă izbesc de pereți umezi, lipicioși aplificându-și ecoul într-un infern de sunete și șuierături, înainte, prin beznă, aud zgomote ritmice, amestec de zgomote ca de burduf, un șuierat asuzitor și sacadat, ciocniri ca de stânci uriașe dintr-o substanță cărnoasă și flască, abia disting o formă stranie, ca un limb mișcător atârnând din plafon, mă uimește că nu m-a izbit, ating în viteză pereții, pe degete, în
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
falnic adăpostea o pelerină neagră la originea ei și câteva haine neumblate prin lume. Ușa masivă întregea imaginea sufocantă a unui loc care zugrăvea în umbre viața unei ființe. Tăcerea acestei rămășițe era din când în când întreruptă de un șuierat abia perceptibil. Venea parcă de nicăieri, dar era acolo între acele ziduri. Silueta abia perceptibilă a unui bărbat înalt, aproape deșirat, zăcea nemișcată exact în mijlocul încăperii. Mâinile cu degete lungi, aproape scheletice, îi atârnau inerte de o parte și de
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
o mare forță de izbândă, capabil să treacă prin stânci și prin furtuni ,capabil să adune toți norii de pe cer și toate fulgerele, și să izbândească, nemaipomenit de delicat, în inimile tuturor celor care au uitat să asculte murmurul apelor, șuieratul vântului; care au uitat să admire un răsărit sau un apus de soare, o primăvară ! O primăvară-simbol al suferințelor și al năzuințelor preschimbate în forță vitală! Și, într-adevăr, trecând prin liceu, ți-ai dat bine seama de rostul problematicii
DEŞERTUL DE CATIFEA (71-74) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363897_a_365226]
-
mai repede. Adormi pe loc. Dușul fierbinte își făcea efectul. Începu să viseze că se rătăcise într-o pădure deasă, în care tot căuta să găsească cărarea care s-o conducă spre drumul de ieșire. Auzea un zgomot ca un șuierat și din când în când bufnituri. Era speriată și panicată. Nu știa cum să facă să regăsească drumul salvator. La un moment dat ajunsese în capătul unui luminiș. În mijlocul lui era un grup de fete îmbrăcate în alb, purtând rochii
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
fiind preocupat cu scoaterea peștilor flămânzi, atrași de momeala din cârlige. Când m-am uitat spre orizont, am văzut cum o îngrămădire de nori se adunau amenințători. Se făcea din ce în ce mai rece și liniștea de până atunci era spartă de un șuierat, ce devenea tot mai puternic. La început fusese ca o adiere de vânt primăvăratec, ce mângâie frunza abia crescută prin copaci. Apoi din ce în ce mai tare, până ce ajunsese ca mugetul crivățului uscat din iernile aspre dobrogene. Încrețirea apei se transformă repede în
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
L-au zgâlțâit, l-au împins în toate direcțiile, dar el primea loviturile cu un soi de resemnare mândră, parcă-și accepta sfârșitul pe care îl dorea în picioare. Când cerul s-a îndoliat, în prag de seară, cu un șuierat zeflemitor, cu un pârâit de oase frânte, cu un trosnet brutal, din rărunchi, s-a frânt. Dar rădăcinile lui pătrunse cu dragoste pătimașă în străfundurile pământului care i-a dat viață, nu s-au rupt. Îmbrățișarea lor vegetală n-a
COPACUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363484_a_364813]
-
de duet, dintr-un iernatic ton de menuet, cântată-ncet sub cerul gol în fa diez, în si bemol. O ascultau mirații trecători și-o murmurau iubiții din catren dar cei plecați, cei călători se adânceau în zori mânați de șuieratul unui tren. Pianul trist suna dezacordat iar clapa lui tocită o visez; Cânta o melodie bătrânul tonomat în si bemol în sol, în do diez. Leond IACOB Referință Bibliografică: melodie în minor / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
MELODIE ÎN MINOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360841_a_362170]
-
l-a găsit într-o nopate întunecată, în care stelele și luna uitaseră să apară, tremurând ca varga. Zicea el, că, dacă va număra cu voce tare, fiarele n-or să se apropie. Ultima dată numărase acolo, în tranșee, când șuieratul obuzelor și gloanțelorîi purta prin clipe de groază. - Cinci... șase... șapte... Teama ce o simțea acum nu cunoștea cifrele sau nu voia să le audă. Ea creștea, creștea, creștea, cu aceeași repeziciune cu care mâinile apucau știuleții și le desprindea
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
nu-i vorbă ! Dar unde anume a fost casa? Acum e un parc imens, tout vert, mi-e imposibil să găsesc punctul acela! Cum ne schimbăm și noi, dar și locurile, civilizația merge înainte, nu are regrete, nici nostalgii... Auzii șuieratul trenului, semn că intra pe Pod, tocmai când mă aflam angajată în traversare. Cu iuțeala fulgerului , trenul luă în stăpânire Podul, iar eu încremenii dedesupt în stradă, incapabilă să mai percep altceva decat țăcanitul ucigător al roților, sus, deasupra mea
INTERSECTĂRI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364151_a_365480]
-
de netimp bate-n pendul, De toate relele, ce le-au dușmanii, În prorocie, îmi țin păsul, și îl spun. E multă nemurire, care se aruncă În adâncimile mormântului din cer... Se uită de evlavia, culeasă-n stâncă, Ucisă - n șuierat de săbii, somnifer. Ba se admite, c-ar fi lumea-ntunecată, Așa încât să- și lase strălucirea- Într-un triunghi de oaste ahtiată, Unde stăpâna e chiar ea, nenorocirea. Pogoară-n vârf de nori acei, ce văd, Cum soarele apune și
UNDE SE MOARE DIN LUMINĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368413_a_369742]
-
Miorița și Meșterul Manole, pentru Țara Făgărașului și Bruckentalul Sibiului, pentru Ilașcu, Chișinău, Ion Aldea Teodorovici, Cernăuți, Anastasia Lazariuc, Nicolae Botgros și Lăutarii lui, pentru Ioana Radu și Ion Dacian, Pentru gustul veninului și-al pelinului, pentru armoniile pricesnelor, pentru șuieratul vântului prin făget și pentru vocea Mariei Tănase, pentru carul cu boi, căldările țiganilor, luntrea lipoveanului, cocia cu cai și pentru monahul Nicolae Steinhardt, pentru Capul de bour și pentru Politehnicile din Timișoara și Craiova, pentru vioara lui Enescu, ploaia
RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368464_a_369793]
-
mai fost... Era duminica nunții noastre când fericiți treceam calea ferată spre ultima noastră vizită la mănăstire... Tocul sandalei tale se prinse între elementele de șină ferată iar eu încercam să te eliberez din răsputeri, fără să aud strigătele prietenilor, șuieratul mocăniței de pe nemiloasa și înfierbântata cale ferată! Cu lacrimi în ochi m-ai întrebat zâmbind adorabil, era cel mai albastru zâmbet de pe Pământ: - Ai mirosit vreodată, norii?! Adulmecam prin aerul încins de aburi și sunet de cărbune doar un miros
AZI, DUMINICĂ... (2) MIROSUL NORILOR de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368546_a_369875]
-
SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL : „ȘOCUL” Autor: Cornelia Păun Publicat în: Ediția nr. 1605 din 24 mai 2015 Toate Articolele Autorului Dr. Cornelia Păun Heinzel : „Șocul” Un șuierat prelung, sfâșietor, ca un bocet disperat pătrunde adânc sufletele celor aflați pe aripile bulevardului din centrul Bucureștiului. Fiecare părticică a corpului tresare. Fiori reci parcurg succesiv, fiecare centimetru al coloanei vertebrale. Dacă erai fericit, liniștit , visător, totul s-a spulberat
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
Poate datorită îmbinării incredibile a sunetelor dureroase, ascuțite, care te pătrund instantaneu sau a vaietului care te înfioară, prevestind ceva rău? Sunetele sunt mai intense în puterea nopții. Noaptea trece foarte rar câte-o mașină. Dar sigur, câteva mașini, cu șuieratul înfiorător, te vor scoate brusc din dulcea împărăție a visurilor, spre a te conduce în cea a coșmarurilor reale. Apelul telefonului mobil a părut extrem de armonios, deși era începutul unei întâmplări înfiorătoare și cât se poate de adevărată. - Carmen, tu
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
dulcele somn al nemărginirii. Pe cearceafurile albe, parcă aruncase cineva petale de maci roșii ca focul. Păreau pictate de cineva într-o culoare intensă, purpurie, roșie ca sîngele... Maria leșină în fața mea. Am luat atunci telefonul și am sunat. Un șuierat prelung, sfâșietor, ca un bocet disperat pătrunde adânc sufletele celor aflați pe aripile bulevardului din centrul Bucureștiului. Fiecare părticică a corpului tresare. Fiori reci parcurg succesiv, fiecare centimetru al coloanei vertebrale. Dacă erai fericit, liniștit, visător, totul s-a spulberat
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]