2,323 matches
-
scenariul, sunt dispus să le-arăt scepticilor legitimația lui de membru ACIN), și-i intrase ei în cap, ca un șurub pe care nu-l mai scoți cu una, cu două, că urmează să joc și eu într-un film. Șurubul acela cred că i-a stârnit imaginația pentru o perioadă îndelungată, în care a tot așteptat să se vadă în întunericul unei săli de cinema (nu la „Favorit“), frumos îmbrăcată și aranjată (așa cum se cuvine la o ieșire din Drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cinci-șase, ziua aia fusese o excepție, scăpase maică-sa mai devreme de la serviciu și-l luase acasă. Îi cunoștea pe toți, erau camarazii lui, oameni serioși cu care catapulta bucăți de pâine la masa de prânz și cu care slăbea șuruburile de la paturile pliante ale fetelor atunci când pedagogul ieșea pe culoar să fumeze. Ungea biscuiții tacticos, fără grabă, parcă-l gâdila ceva pe dinăuntru, lua cu un băț din resturile digestiei câinelui și întindea cu grijă, puțin câte puțin, până arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
afla la etajul de sus, În fundul culoarului. Mutînd greutatea de pe mînă spre Încheietura cotului, s-a căutat În buzunar. A scos din el tot soiul de mărunțișuri - o cutie de chibrituri, monede, o bucată de ață albă, niște alune, o șurub de alamă. Răsturnîndu-le pe toate pe podea, a reușit să extragă dintre ele o cheie. Degetele Îi erau scurte și groase. A descuiat ușa, deschizînd-o cu talpa, și am intrat. M-a așezat cu grijă pe pat, scoțîndu-și brațul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Libertatea, pentru un autentic european, este imposibilă fără libertatea individului, după cum fericirea, ca aspirație, nu este nici ea de conceput fără fericirea concretă, posibilă. Or, în ce optică am fost crescuți noi? Am fost învățați că individul este un simplu șurub într-un sistem economic și ni s-a repetat patruzeci și cinci de ani că sistemul are întotdeauna dreptate contra individului; în consecință, individul trebuie să fie disciplinat și să i se supună, fără să crâcnească, la tot ce spun
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
anumite valori ale sale. Democrația mută accentul pe individ dar nu exclude autoritatea statului și a legilor sale. Dacă în comunism, statul era atotputernic încât strivea individul sub povara îndatoririlor sale, pe care și-l subordona ca pe un oarecare șurub dintr-un aparat imens, în democrația autentică (capitalistă) statul are menirea să apere și să garanteze tuturor drepturi egale. Cetățeanul este așezat astfel deasupra statului. P.P. Negulescu are o viziune largă asupra democrației, afirmând că: „«la rădăcina ideii democratice» se
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
uitau la ea și își dădeau cu părerea. - O să cadă, ziceau unii. - Da, dar nu astăzi, afirmau alții. - Poate n-o să cadă, spuneau unii mai optimiști. Dar ce se întâmplase? Ca de obicei, schela fusese prinsă de asfalt cu un șurub. Unul singur. Iar șurubul începuse să se deșurubeze. De fiecare dată când un camion sau autobuz trecea prin apropierea schelei, șurubul se mai ridica cu câteva sutimi de milimetru. Niște pietoni remarcaseră tărășenia și începuseră să își dea cu părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
își dădeau cu părerea. - O să cadă, ziceau unii. - Da, dar nu astăzi, afirmau alții. - Poate n-o să cadă, spuneau unii mai optimiști. Dar ce se întâmplase? Ca de obicei, schela fusese prinsă de asfalt cu un șurub. Unul singur. Iar șurubul începuse să se deșurubeze. De fiecare dată când un camion sau autobuz trecea prin apropierea schelei, șurubul se mai ridica cu câteva sutimi de milimetru. Niște pietoni remarcaseră tărășenia și începuseră să își dea cu părerea despre ce se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cadă, spuneau unii mai optimiști. Dar ce se întâmplase? Ca de obicei, schela fusese prinsă de asfalt cu un șurub. Unul singur. Iar șurubul începuse să se deșurubeze. De fiecare dată când un camion sau autobuz trecea prin apropierea schelei, șurubul se mai ridica cu câteva sutimi de milimetru. Niște pietoni remarcaseră tărășenia și începuseră să își dea cu părerea despre ce se va întâmpla. Majoritatea erau de părere că, în mai puțin de două ore, schela se va prăbuși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
sub ea câteva mașini și probabil și niște oameni. Iar acum oamenii așteptau deznodământul privind la ceasuri, bând beri reci cumpărate de la ghereta de la colț. Un polițist se strecură prin mulțime. - Ce faceți aici? se răsti la mulțimea care privea șurubul. Circulați, circulați! I se explică cum stă treaba, că șurubul se deșurubase etc. - Mai ține patru-cinci ore, zise. Am mai văzut așa ceva. Iar dacă nu cade până pe la opt seara, poate va ține chiar până mâine, că noaptea autobuzele trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
acum oamenii așteptau deznodământul privind la ceasuri, bând beri reci cumpărate de la ghereta de la colț. Un polițist se strecură prin mulțime. - Ce faceți aici? se răsti la mulțimea care privea șurubul. Circulați, circulați! I se explică cum stă treaba, că șurubul se deșurubase etc. - Mai ține patru-cinci ore, zise. Am mai văzut așa ceva. Iar dacă nu cade până pe la opt seara, poate va ține chiar până mâine, că noaptea autobuzele trec mai rar, iar camioanele deloc. Spectatorii se întristară. Nu aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
vorbea lumea, și ar mai fi vorbit mult, dacă nu ar fi apărut, venind dinspre Piața Universității, însuși japonezul. Mergea grăbit și încruntat, cu o șurubelniță în mână. Se strecură printre oameni fără să-i atingă și începu să strângă șurubul. Treaba îi luă patruzeci de secunde, timp în care oamenii îl priveau cu gura căscată. - Extraordinar! exclamă cineva. - Așa sunt japonezii ăștia, domne, zise polițistul, care era evident o autoritate în orice. Ăștia dacă își pun ceva în cap, păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
atunci... la ce bun toată priceperea și seriozitatea lor, dacă nu se distrează niciodată? - Mhm, spuse un tip palid și transpirat, da’ sunt tari, nene, tari... Așa dârzenie nu mai vezi la alte popoare... Între timp, japonezul terminase de înșurubat șurubul. Polițistul se îndreptă către el. - Bravo, domne, zise. Ai făcut treabă bună, nu glumă. - Mersi, spuse japonezul. - Dar... îmi permiți să te întreb ceva? - Desigur. - Păi... de ce ai strâns șurubul? - Ca să nu cadă schela, răspunse japonezul serios. - Fantastic, ce idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
vezi la alte popoare... Între timp, japonezul terminase de înșurubat șurubul. Polițistul se îndreptă către el. - Bravo, domne, zise. Ai făcut treabă bună, nu glumă. - Mersi, spuse japonezul. - Dar... îmi permiți să te întreb ceva? - Desigur. - Păi... de ce ai strâns șurubul? - Ca să nu cadă schela, răspunse japonezul serios. - Fantastic, ce idee... polițistul privi schela gânditor. De undeva se ivi și un reporter de la un cotidian important. Făcu repede o poză japonezului și una șurubului, după care îl luă pe japonez la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
întreb ceva? - Desigur. - Păi... de ce ai strâns șurubul? - Ca să nu cadă schela, răspunse japonezul serios. - Fantastic, ce idee... polițistul privi schela gânditor. De undeva se ivi și un reporter de la un cotidian important. Făcu repede o poză japonezului și una șurubului, după care îl luă pe japonez la întrebări: că cine e, ce face, de ce, cum i-a venit ideea să strângă șurubul etc. Din răspunsurile japonezului reieși că îl chema Kosei Takamura, avea 36 de ani, lucra la o bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
De undeva se ivi și un reporter de la un cotidian important. Făcu repede o poză japonezului și una șurubului, după care îl luă pe japonez la întrebări: că cine e, ce face, de ce, cum i-a venit ideea să strângă șurubul etc. Din răspunsurile japonezului reieși că îl chema Kosei Takamura, avea 36 de ani, lucra la o bancă japoneză care tocmai intrase pe piață în România, îi plăcea țara și învățase limba în două săptămâni. - Nu ești cumva ăla care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
lor, iar ea îl ascultă cu atenție. În schimb, băiatul nu părea să fie interesat de subiect. Totuși, nu intraseră zilele-n sac. O să-l ia la service și o să-i pună pe ucenici să-i arate cum se scot șuruburile de la roți. Asta ar putea face și un băiețel de vârsta lui. Cel mai bine e să începi de mic meseria de mecanic. E o artă pe care ideal ar fi s-o furi de la tată. Oare Iisus însuși n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să forțezi metalul, îl sfătuise domnul J.L.B. Matekoni de fiecare dată. Dacă te impui cu forța, metalul ripostează. Ține minte măcar asta, dacă nu reții nimic altceva din tot ce te-am învățat. Totuși, ucenicul continua să demonteze bolțurile învârtind șuruburile în sens invers și îndoia flanșele dacă nu se aliniau ca lumea. Nici o mașinărie n-ar trebui tratată în felul acesta. Fetița, însă, era altfel. Înțelegea sensibilitatea unui motor și, într-o bună zi, fără urmă de îndoială, va ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
strâng mocheta. După aceea s-o las să mediteze, preț de vreun ceas, cât înghit și eu o ceașcă de zeamă străvezie de cafea făcută chiar de mânuța dumneaei, „prea multă cofeină strică, dragă...”, și să reîncep reconstrucția dormitorului, căutând șuruburile, piulițele, garniturile, niturile, plăcuțele care maschează găurile și mânerele scăpate prin cotloane. Bineînțeles, nu găsesc nicăieri șurubelnița cu cap pătrat. Pocnesc pereții, zgârii furnirul, scap „Țărăncuța” înrămată de vecinul nostru, le reintroduc în cameră, în funcție de conjuncții ale astrelor, semne zodiacale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
s-a furat de mult. Printre fiare a răsărit o cucută sănătoasă, iar brusturii își întind frunzele mustind de sevă. Mă obișnuiesc cu penumbra din interior. Cocoțat pe-o scară, Adrian se chinuiește să schimbe un bec. A desfăcut două șuruburi de la aplică și-acum lucrează la celelalte. - Salut... S-a înțepenit... Vino aici, ține astea... Le deșurubează până la urmă și pe celelalte cu briceagul și, când scoate globul verde-cenușiu, ne cad în cap țânțari, muște, molii și alți bărzăuni uscați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nevinovată pentru această nouă nefericire. Se curăță cum putu, oprindu-și hemoragia cu o bucată de cearșaf deja murdar de sînge uscat, și căută apă ca să se spele. Lanțul, legat de picior cu niște cătușe prinse la capăt cu un șurub, Îi Îngăduia o mare libertate pentru a se deplasa prin peșteră, cu excepția punctului celui mai depărtat, unde zări trei mari cufere din lemn și o laviță grosolană. Din stalactite picura o apă foarte curată, care era strînsă Într-un recipient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să străbați insula? Ea ridică din umeri: - Nu cred că sînt prea multe lucruri de văzut. - Am putea să stăm la soare. Nu primi nici un răspuns. Trei săptămîni mai tîrziu, Iguana Oberlus luă o daltă și un ciocan și desprinse șurubul care Închidea belciugul larg ce ținea lanțul legat de o gleznă unde lăsase de-acum o urmă adîncă. - De ce faci asta? - Nu mai e nevoie să fii legată... M-am gîndit că te-ai putea sinucide, dar acum știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lungime pe douăzeci de centimetri lățime și opt grosime. Acesta era momentul când intrau în joc Tapú Tetuanúi și prietenii lui. Cum nu cunoșteau metalele, locuitorilor din Bora Bora și din majoritatea insulelor Pacificului de Sud le lipseau cuiele sau șuruburile cu care să prindă scândurile între ele, de aceea erau nevoiți să le „coasă“ două câte două, printr-o muncă dificilă și migăloasa, de care depindeau multe vieți, căci un talaz mai puternic ar fi putut rupe o piroga „prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care își înclină capul, ridicând o sprânceană, ca să vadă mai bine în ce parte se înclină velele și, mai ales, felul în care stătea pe punte, atât de încremenit, încât s-ar fi putut crede că avea picioarele prinse în șuruburi de scândurile vasului. Miti Matái se născuse pe puntea unei nave ceva mai mici decât aceasta, în timpul uneia dintre lungile călătorii pe care tatăl lui, și el Mare Navigator, le făcea către arhipelagul Tonga - unde o cunoscuse pe tânăra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Adam. — O prințesă mofturoasă! Ai tu idee ce-nvârte taică-său? E unul dintre directorii de la Hati Mas, compania de comerț internațional. Pot să jur că nici măcar n-ai auzit de așa ceva. Of, biet țărănuș naiv! E compania care furnizează șuruburi și alte articole de fierărie necesare la realizarea unor mari obiective guvernamentale, cum ar fi stadionul Senayan ori Monumentul Național. Asigură și așa-zise legături profesionale Între Indonezia și japonezi, francezi sau oricare altul dintre neo-imperialiștii care fac pentru noi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mâini, tatăl Carminei le-a arătat mâna stângă cu unghiile mâncate, carbonizate de o ciupercă, presupunea că-i din pricina soluției cu care a stropit via și explică amănunțit că pompa avea un defect și el trebuia mereu să umble la șurubul de în filetare, să regleze presiunea jetului, din care pricină mâna sa intrase foarte des în contact cu soluția de piatră vânătă și apă de var. Îi asigură că boala aceea a unghiilor, în afară de faptul că era enervantă, din cauză că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]