420 matches
-
statică și peisajele lui Jäger se dovedesc foarte căutate. Mai departe primește diferite comenzi pentru icoane și altare din orașele Arad, Jazowa, etc. La începutul secolului 20, Jäger era deja bine cunoscut. În 1906 pictează prima sa mare lucrare, "Colonizarea șvabilor" ("Die Einwanderung der Schwaben"). Lucrarea a fost comandată de satul bănățean Cărpiniș (atunci "Gertjanosch"). Șvabii de aici au strâns bani într-o chetă pentru plata lui. Succesul acestei lucrări îi aduce lui Jäger o a doua comandă de la Cărpiniș. Pentru
Ștefan Jäger () [Corola-website/Science/303691_a_305020]
-
obiceiurile și costumele populare ale strămoșilor șvabilor bănățeni. Odată cu terminarea studiilor în arte, Jäger întreprinde și alte călătorii, în Germania, Austria și Italia. Totuși, în 1910 decide să se stabilească definitiv în Banat, la Jimbolia, localitate mare și importantă a șvabilor bănățeni (atunci numită "Hatzfeld"). Va petrece restul vieții aici. Între 1914-1918 a fost încorporat în armata austro-ungară și a luptat pe frontul din Dalmația. După război s-a întors la Jimbolia. Cu timpul devine faimos în Banat, unde i se
Ștefan Jäger () [Corola-website/Science/303691_a_305020]
-
imperiale din 16 ianuarie 1777, o parte din cărțile ce i-au aparținut au fost aduse la mănăstirea din Ofsenița. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, proprietar al unei părți din hotarul comunei era baronul Draskovich, originar din Croația. Colonizarea șvabilor în localitate se face în perioada anilor 1800 - 1804, după cum afirmă Leo Hoffmann în lucrarea să, Kurze Geschichte der Banater Deutschen, publicată la Timișoara în anul 1925. În anul 1807 s-a înființat parohia romano-catolică la Deta și cuprindea satele
Ofsenița, Timiș () [Corola-website/Science/301382_a_302711]
-
denumirea de "Toth Stamora" (Stamora Slovacă). La 1783 existau 158 de case slovăcești. La 1789 au început să sosească primii germani, provenind din diferite zone ale Germaniei. Însă marea majoritate a germanilor a început să sosească aici pe la 1802-1803, fiind șvabi bănățeni din satele germane cele mai importante: Lovrin, Săcălaz, Bulgăruș, Grabaț, dar și din localitățile învecinate Moravița sau Plandiște ("Zichydorf", în Banatul sârbesc). Slovacii au început să plece spre alte localități din apropiere: Butin, Șemlac, Clopodia. Cei care au rămas
Stamora Germană, Timiș () [Corola-website/Science/301398_a_302727]
-
Triboques ) trece Rin și stabilit în Alsacia ( estimat între 137.000 și 275.000 în funcție de istoricul august Meitzen ) . 58 BC. BC : Bătălia de la Ochsenfeld 34 . Ea a văzut victoria românilor comandate de Iulius Cezar, General și proconsul al Galiei ,lider șvab Ariovistus în sudul Alsacia. Ariovistus reușit să scape peste Rin, cei care nu au reușit să facă acest lucru au fost masacrați de către români, restul populației a fost amestecat cu celții. Aceasta este o bătălie majoră a războiului galic victoria
Alsacia () [Corola-website/Science/297331_a_298660]
-
2008, București) a fost un membru de origine germană din conducerea Partidului Comunist Român respectiv a Partidului Muncitoresc Român. În unele lucrări, cu orientare antisemită, numele său apare grafiat eronat ca Emeric Stöffel, pentru a lăsa impresia că nu este șvab ci evreu, cu scopul propagandistic de a demonstra că singurii vinovați pentru comunism ar fi evreii. În anul 1930 a devenit membru al Partidului Comunist Român. A fost arestat în anii 1935, 1936 și 1939. După 23 August 1944 a
Emmerich Stoffel () [Corola-website/Science/308348_a_309677]
-
protestantă, odată cu toate bisericile aflate pe domeniul Drăgoșeștilor. În anul 1957 edificiul a fost resfințit ca biserică catolică cu hramul <nowiki>"Sf. Ladislau"</nowiki>. Pe parcursul secolului al XVII-lea biserica a redevenit calvină însă, după ce localitatea a fost colonizată cu șvabi biserica a trecut cultului romano-catolic. Poarta principală este realizată în stil gotic având în partea superioară o friză arcuită. La începutul secolului XX edificiul a cunoscut noi transformări prin construirea unei noi nave în partea de nord iar spre sud
Beltiug, Satu Mare () [Corola-website/Science/301757_a_303086]
-
care în secolul al XVIII-lea (începând cu 1712) a adus în Căpleni coloniști din regiunea Baden-Wurtenberg, Pădurea Neagră și lacul Boden, în total 127 de familii. Astfel, Căpleni a devenit o localitate majoritar șvăbească. Prin intermediul Bisericii și al școlii, șvabii au fost supuși unui proces de maghiarizare și deznaționalizare intensă de către administrația ungară, care s-a aflat la putere în Transilvania de mai multe ori. În prezent, localitatea numără 3200 de suflete, trei religii, în mare parte romano-catolici (aceștia sunt
Căpleni, Satu Mare () [Corola-website/Science/301759_a_303088]
-
fost supuși unui proces de maghiarizare și deznaționalizare intensă de către administrația ungară, care s-a aflat la putere în Transilvania de mai multe ori. În prezent, localitatea numără 3200 de suflete, trei religii, în mare parte romano-catolici (aceștia sunt descendenții șvabilor), și trei naționalități. "Biserica și Mănăstirea Franciscană “Sfântul Anton de Padova"”. Perioada construirii primei mănăstirii de către neamul Kaplony poate fi presupusă încă în secolul al XI-lea, însă data exactă rămâne necunoscută. Biserica mănăstirii închinată Sf. Martin a fost patronată
Căpleni, Satu Mare () [Corola-website/Science/301759_a_303088]
-
de Padova. Din interior merită a fi menționate fragmentele mobilierului în stil baroc, picturile în ulei pe pânză reprezentând stațiile Calvariei și în special, sarcofagele de bronz din cripta familiei. În cimitirul comunei se află un ansamblu funerar memorial, dedicat șvabilor deportați în URSS în 1945 de către administrația sovietică din acea perioadă. Un număr de 46 de cruci păstrează memoria șvabilor care au murit în aceste condiții.
Căpleni, Satu Mare () [Corola-website/Science/301759_a_303088]
-
Calvariei și în special, sarcofagele de bronz din cripta familiei. În cimitirul comunei se află un ansamblu funerar memorial, dedicat șvabilor deportați în URSS în 1945 de către administrația sovietică din acea perioadă. Un număr de 46 de cruci păstrează memoria șvabilor care au murit în aceste condiții.
Căpleni, Satu Mare () [Corola-website/Science/301759_a_303088]
-
23 august 1944, când România a întors armele împotriva Germaniei, toți etnicii germani din Regatul României sunt declarați colaboratori ai lui Hitler. Tatăl lui, Felix Schlattner, a fost deportat în Rusia, la muncă silnică. În primăvara anului 1945, sașii și șvabii (populații de etnie germană) sunt expropriați. Nici familia lui Schlattner nu e cruțată de necazuri, fiind azvârliți în stradă într-o noapte de noiembrie 1948. În perioada 1952-1953 a studiat timp de două semestre, la Institutul de Teologie Evanghelică la
Eginald Schlattner () [Corola-website/Science/305996_a_307325]
-
război ori în "Organizația Todt" (o unitate specială care a avut în timpul războiului misiunea de a construi buncăre și de a executa alte lucrări de geniu). Ca urmare a acestor acorduri, mulți dintre etnicii germani din România (sași transilvăneni și șvabi bănățeni) s-au înrolat voluntar în unitățile Waffen-SS (în total, aproximativ 63.000 persoane), câteva mii servind în unitățile speciale de intervenție ale Serviciului de Securitate SS (SD-Sonderkommandos ), dintre care cel puțin 2000 etnici germani s-au înrolat în unitățile
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
germană au murit în război. Din supraviețuitori s-au întors în România numai câteva mii. După 23 august 1944, când trupele sovietice au ocupat România, mulți din sașii din Transilvania de Nord, în special cei din Țara Năsăudului, ca și șvabii din Banat, au fost evacuați de Germania, astfel că circa 100.000 dintre ei au fugit din calea Armatei Roșii. O parte dintre ei s-a întors și a suferit multe discriminări și rele tratamente din partea autorităților române comuniste. Pentru
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
suferit multe discriminări și rele tratamente din partea autorităților române comuniste. Pentru cei rămași în România au urmat încadrarea în "Detașamente de muncă obligatorie" și deportări în Uniunea Sovietică și în Bărăgan. Se estimează că peste 50.000 de sași și șvabi din Transilvania și Banat au fost deportați în Rusia după al Doilea Război Mondial și că aproape 10.000 dintre aceștia au murit în lagărele rusești. Pelicula „Mănuși roșii” a lui Radu Gabrea, despre drama sașilor în închisorile comuniste, a
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
i-a afectat atât pe etnicii germani din România, cât și pe evrei. Practic, guvernul federal german plătea o anumită sumă de bani pentru fiecare etnic german care primea acordul autorităților de la București de a emigra. Aproximativ 230.000 de șvabi și sași au fost vânduți de Nicolae Ceaușescu Germaniei, între anii 1968 și 1989. Statul german a plătit pentru ei aproximativ trei miliarde de mărci. Fiind considerați "Auslandsdeutsche" ("germani din străinătate") de către guvernul german, sașii din Transilvania au primit dreptul
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
debutat în 1958 cu volumul de proză "Das Schlüsselbrett", după care au urmat "Man bringt nicht viel mit aus Cherbourg" (1969), "Lache is steierfrei" (1972) și "Hier ist ein Weg" (1978). Ludwig Schwarz este autorul singurului roman scris în dialectul șvabilor bănățeni, în 4 volume, din care primele trei s-au tipărit în cursul vieții sale. A scris și teatru. Primele două piese "Mer macht sich halt Sorche" (1968) și "Buwe, was han mer heit?" (1969) au fost prezentate de formații
Ludwig Schwarz () [Corola-website/Science/312063_a_313392]
-
mer heit?" (1969) au fost prezentate de formații de amatori, iar următoarele "Die Husarenkammer" (1969) și "Matthias Thill" (1977) au intrat în repertoriul Teatrului German de Stat Timișoara În 1979, Ludwig Schwarz a publicat o antologie de poezii în dialectul șvabilor bănățeni, cu titlul "Fechsung", în care a reunit creații ale 23 de autori. În ultimii ani de viață a tradus în germană opere literare ale unor scriitori români și maghiari. În calitate de membru al Uniunii Scriitorilor din România, Ludwig Schwarz a
Ludwig Schwarz () [Corola-website/Science/312063_a_313392]
-
asupra Imperiului Otoman. Reședința lui Doczy se afla la Periam. În secolul XVII, sub ocupația turcească, Variașul s-a depopulat. După izgonirea turcilor din Banat, în secolul XVIII, a urmat popularea cu coloniști sârbi și germani. În 1786 au venit șvabi bănățeni. În 1793 este atestată existența unei școli sârbești și a unei școli germane. Variașul a fost locuit în principal de 3 naționalități. Fiecare naționalitate avea „propria” stradă. Se vorbea în Variaș despre „ulița valahă” (a românilor) și de „ulița
Comuna Variaș, Timiș () [Corola-website/Science/301408_a_302737]
-
dus la conflicte cu familiile de moldoveni instalate în localitate, conflicte care au durat până în anii 1960, când au fost construite blocurile de locuințe pe terenul fostei locații a pompierilor voluntari germani din Variaș, concomitent cu decizia primelor familii de șvabi de a emigra în Republica Federală Germania. În anul 1972, în prezența a 340 de refugiați șvabi din Variaș, a fost întemeiată la Waldkraiburg Asociația Șvabilor din Variaș. Prima întâlnire festivă (Heimattreffen) a șvabilor din Variaș în Republica Federală Germania
Comuna Variaș, Timiș () [Corola-website/Science/301408_a_302737]
-
fostei locații a pompierilor voluntari germani din Variaș, concomitent cu decizia primelor familii de șvabi de a emigra în Republica Federală Germania. În anul 1972, în prezența a 340 de refugiați șvabi din Variaș, a fost întemeiată la Waldkraiburg Asociația Șvabilor din Variaș. Prima întâlnire festivă (Heimattreffen) a șvabilor din Variaș în Republica Federală Germania a avut loc în anul 1975 la Waldkraiburg, în Bavaria. Între 1968-1990 director al școlii din Variaș a fost Ion Stănică, originar din Leicești, Argeș. 1
Comuna Variaș, Timiș () [Corola-website/Science/301408_a_302737]
-
concomitent cu decizia primelor familii de șvabi de a emigra în Republica Federală Germania. În anul 1972, în prezența a 340 de refugiați șvabi din Variaș, a fost întemeiată la Waldkraiburg Asociația Șvabilor din Variaș. Prima întâlnire festivă (Heimattreffen) a șvabilor din Variaș în Republica Federală Germania a avut loc în anul 1975 la Waldkraiburg, în Bavaria. Între 1968-1990 director al școlii din Variaș a fost Ion Stănică, originar din Leicești, Argeș. 1.Biserica romano-catolică cu hramul Sfântul Ladislau a fost
Comuna Variaș, Timiș () [Corola-website/Science/301408_a_302737]
-
secolul al XIV-lea localitatea era o așezare mică, cu câteva străduțe, casele țăranilor fiind făcute din chirpici și acoperite cu trestie, în jurul domeniului familiei Károlyi. La sfârșitul sec. al XVIII-lea în oraș existau următoarele cartiere: Cartierul Meseriașilor, al Șvabilor, al Haiducilor, al Străzii-Mari, al Orașului-Nou, al Evreilor și al Țiganilor, având magistraturi aparte pe cartiere (Judele, notarul și un funcționar), iar țiganii aveau un voievod. Tot în secolul al XVIII-lea sunt amintiți și nobilii curiali, cum erau familiile
Carei () [Corola-website/Science/296997_a_298326]
-
sistemului totalitar comunist o constituia pedeapsa cu închisoarea. Cea mai mare parte a persoanelor au fost arestate în perioada 1949 - 1964, după unii autori fiind de peste jumătate de milion, cifră la care trebuie adăugată cea a așa-zișilor chiaburi arestați, șvabii deportați în Bărăgan și existența detașamentelor militarizate prin care erau trimiși la muncă forțată tinerii cu "origine nesănătoasă". În iunie 1990, un grup de ofițeri ai SRI a încercat să distrugă documente ale fostei Securități. În prima fază, s-a
Departamentul Securității Statului () [Corola-website/Science/298379_a_299708]
-
un singur etnic german originar din Uihei. Populația germană a fost treptat înlocuită de cea română, însă evoluția populației s-a menținut constant în scădere. Șvabii bănățeni (germană Banater Schwaben, în română simplu șvabi) sunt o etnie germană din grupul Șvabilor dunăreni care au emigrat în Banat cu peste 200 de ani în urmă, venind din diferite regiuni din sudul Germaniei. Deși a format pentru lungă vreme o minoritate puternică și importantă, datorită transformărilor politice din ultimul secol cea mai mare
Șandra, Timiș () [Corola-website/Science/324506_a_325835]