414 matches
-
ca și Selim, tot o narațiune poetică având aspect de baladă. Atmosfera copilăriei e surprinsă între niște coordonate spirituale folclorice, în versuri cu metru de descîntec:”Când Păresimii, prin lunci,/ Răspândeau pietriș de-albine,/ Ne părea la toți mai bine:/ Țînci ursuzi,/ Desculți și uzi,/ Fetișcane/ ( Cozi plăvane )/ Înfășate-n lungi zăvelci,/ O porneau în turmă bleagă,/ Să culeagă/ ierburi noi, crăițe, melci “ ... Tonul simulat de legendă care este introdus prin motivul melcului descântat de copilul curios să vadă sugerează metamorfoza
TREI OGLINZI PARALELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356797_a_358126]
-
Dimineață te urcă nenea Cornel pe motocicletă, tu ne arăți drumul și gataa! - Unde stai tu? - La pod. - Dar satul tău cum se numește? - Nu e nici un sat. Numai casa noastră și ceva mai încolo a lui nenea Tudor. - Un țânc ca ăsta, să nu ne aducă ghinion. Înseamnă că trebuie să ne mutăm și noi în altă parte. - Plecăm mâine dimineață cu toții. S-a uitat pe hartă cu atenție încercând să ghicească de unde ar putea să fi plecat copilul de
RICĂ NĂZDRĂVANUL de ION UNTARU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356729_a_358058]
-
cad lovindu-se de Munți, Să alergăm în calea lor desculți Ca două curcubeie de demult... La Herculane plouă și ascult Cum plânge ploaia noapte peste ziduri Și timpul dintre noi e plin de riduri, Doar inimile noastre sunt de țânci Și stropii cad rănindu-se de stânci. Plouă, să ne bucurăm de ploi, Când e atâta secetă între noi!... Referință Bibliografică: La Herculane plouă... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 213, Anul I, 01 august 2011. Drepturi
LA HERCULANE PLOUĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370929_a_372258]
-
piele, doar speranțe avea și câțiva pistrui aruncați pe vârful nasului. ************************************************************ Îndată ce și-a luat doctoratul în Istoria Artei, Mărțina Herseni și-a vândut partea de pământ pe care moștenit la Glodoasa, într-un sat cu contigente după contigente de țânci fără noroc și podgorii cu vinuri medaliate, interbelic, la Expoziția de la Paris. De Glodoasa o leagă încă amintiri vagi că fotografiile vechi și uitate într-un scrin cu secrete de familie. Acolo, la moșia bunicilor, a fost fericită. Eliza, mama
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
nu nimeleai Ce-am în brațe să îmi dai. Moșul a roșit la față Și să iasă cât mai bine Din încurcătura asta, A scos darurile-n grabă Și... suflând într-o batistă N-a mai nimerit cadoul Pentru fiecare țânc, Cum i-avea înscriși pe listă. Cu serviciul încheiat, A plecat pocnind din bici, Iar copiii într-un glas: - Moșule, la anul să treci pe-aici! Toți, cu darurile-n brațe, Bucuroși s-au dus acasă. Unii și-au gătit
MOȘ CRĂCIUN ȘI MOȘ GERILĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370374_a_371703]
-
care cade din înalturi se va grăbi câmpia s-o îmbrace în ritmuri line rupte ca din valsuri cu straturi succesive de cojoace colinele amarnic troienite se vor brăzda de riduri de la sănii și-or tremura sub chiote pornite de țâncii ce-n zăpadă fac mătănii pământu-și va păstra îmbrăcămintea întreaga iarnă și pe săturate ne-om zbengui cât nici cuprinde mintea pe pârtii albite peste noapte *** Referință Bibliografică: zăpada care cade din înalturi / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ZĂPADA CARE CADE DIN ÎNALTURI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369684_a_371013]
-
rotofei care împarte grăbit și cu lehamite niște jucării Made în Chină tututor necrescuților și prost-crescuților. Mulți dintre ei meritau, de fapt, niște dosuri de palme peste față. Le mai trăgeam eu câte una atunci când părinții lor se uitau altundeva. Țâncii începeau să urle că i-a bătut Moș Crăciun... Dar părinții lor le explicau cu răbdare că... Moș Crăciun nu exită ! Adesea mă trezeam vameș de gânduri, vameș de vise, controlând traficul a tot felul de bunuri subiective de larg
POEME BILINGVE (6) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370237_a_371566]
-
mea. Cum spunea și Nichita Stănescu, scriitorii nu se compară între ei, fiecare are lumea lui, universul lui, rădăcinile lui care diferă de la unii la ceilalți. De unde vine, cine-i sunt părinții, bunicii, care are altă influență în privința creșterii de țânc, ca să zic așa. Deci nu există scriitori buni și slabi. Este o treabă a criticii literare care face munca aceasta. Nu poți spune care sunt cărțile de rafturile unu, doi sau trei. Fiindcă nimeni, decât Dumnezeu poate ști dacă o
INTERVIU CU SCRIITORUL STERIAN VICOL -PARTEA I de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353329_a_354658]
-
din când în când spre nepoțelul, Care ar vrea doar pentru el scuarul, Sunându-i tricicletei clopoțelul. Cu pălării-ngrijite și cochete, Trei doamne povestesc câte în stele. Par supărate când, pe biciclete, Doi tineri se apropie de ele. Doar țâncii adormiți prin cărucioare, De biberonul lor de griș cu lapte, Zâmbesc ușor când vântul cu o boare, Îi mângâie ca mamele cu șoapte. Se trece ziua caldă spre amiază, Frunzișul țese umbre pe alei, Pe băncile pustii se aciuiază Adolescenți
PARCUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352955_a_354284]
-
Acasa > Orizont > Portret > CINE N-ARE CARTE, N-ARE PARTE! Autor: Alexandru și Maricuța Manciuc Toma Publicat în: Ediția nr. 503 din 17 mai 2012 Toate Articolele Autorului Eram mic, ...un țânc de vreo cinci anișori jucându-se prin curtea noastră mare și plină de pomi fructiferi, sădiți și bine îngrijiți de mama. În jumătatea din spate, despărțită de restul curții prin patru cireși mari de soiuri diferite, mama sădise o micuță
CINE N-ARE CARTE, N-ARE PARTE! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358417_a_359746]
-
Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1456 din 26 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului azi anul lung mai scade-n trudă și zarea toată-i îngropată sub colburi albe care poartă zvon de tilinci să se audă prin roi de țânci ce dau de veste la toată liota de prin case o, lerui Doamne, lerui ler primim lumina Ta din cer chip de pruncuț ce plămădește din bucuria toată strânsă aluat de bucurie prinsă într-o colindă care crește prin glas
COLIND de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357629_a_358958]
-
dau de veste la toată liota de prin case o, lerui Doamne, lerui ler primim lumina Ta din cer chip de pruncuț ce plămădește din bucuria toată strânsă aluat de bucurie prinsă într-o colindă care crește prin glas de țânci ce dau de veste la toată liota de prin case o, lerui Doamne, lerui ler primim lumina Ta din cer din ea sub țol de fulgi s-adună agoniseli de grâu în brazde dar și credința că din hazne sporește
COLIND de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357629_a_358958]
-
de prin case o, lerui Doamne, lerui ler primim lumina Ta din cer din ea sub țol de fulgi s-adună agoniseli de grâu în brazde dar și credința că din hazne sporește rod de vreme bună ce-l laud țânci și dau de veste la toată liota de prin case o, lerui Doamne, lerui ler primim lumina Ta din cer în ochi și inimi ea adastă născând un gând de bună stare smerită în credința care, pe toți ne duce
COLIND de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357629_a_358958]
-
liota de prin case o, lerui Doamne, lerui ler primim lumina Ta din cer în ochi și inimi ea adastă născând un gând de bună stare smerită în credința care, pe toți ne duce-n calea dreaptă prin cânt de țânci ce dau de veste la toată liota de prin case o, lerui Doamne, lerui ler primim lumina Ta din cer *** Ciclul "Iarna" Volum "Surori metrese timpului" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: Colind / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
COLIND de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357629_a_358958]
-
cu cobără din piele, cam scorojită ea pe alocuri, arcuri din foi de oțel și roți cu bandă de cauciuc. Nemaiavând mașină, uica Livi, medic de profesie, își inspecta circumscripția sanitară cu trăsura, luându-mă uneori și pe mine, un țânc de vreo zece ani, însoțitor. Dacă-mi îngăduia să șed pe capra trăsurii, lângă conducătorul ei, eram fericit. Vizitiul tresărise din moțăială simțindu-mi apropierea și își ridicase ușor, elegant, pălăria cu calotă ovală și borurile răsfrânte. Avea ochi roșii
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
plină de riduri striate și care se înnegrește pe zi ce trece, cu porțiuni de scrob adăpostite unde nu bate soarele, să-și mai lungească agonia, cu muguri care pocnesc ca niște flamuri, anunțând trezirea la viață a naturii. Cu țânci care ies la zbenguială, deși nu este cald încă. Și cu vânt subțire, se schimbă sângele, ca vinul care începe din nou să fiarbă și, mai departe, cu arături, semănături, sapa la umăr și hai din nou pe câmp, alt
SCRUMIERA, ŢIGAREA ŞI FUMUL; 9 de ION UNTARU în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359513_a_360842]
-
trona, trântită direct, o mămăligă uriașă, cât roata carului, iar în jur așteptau cuminți blide cu de mâncare, care cu mujdei, care cu urzici, care cu ciorbă de barabule și cu ce-or mai fi fost... Roată mesei făceau câțiva țânci, așezați pe scaune ori pe buturugi. Nu li se auzeau decât lingurile de lemn lovind blidele și plescăitul zgomotos... Arar, se putea desluși doar vocea răgușită a unei bătrâne care nu prididea s-aducă din fierturi la masă, rostind către
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
475 din 19 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului ZIARUL STRADA MARE Citesc unii cu voce tare, Din ziarul Strada Mare. Știrile din mahalale, Unde stau toți la taclale. La bodegile cu bere, Sâcâiți de vreo muiere, Care nu stă lângă țânci, Și s-a încurcat pe aici. La o bere cu mulți mici, Ce să-i faci? Și ce să zici? Asta e stimați amici! *** CU ADRESĂ Am adus azi o postare, În ziarul Strada Mare, Dacă mai schimbați adresa, Dau
ZIARUL STRADA MARE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 475 din 19 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359166_a_360495]
-
mine arde-un tainic dor: Să fiu amantul tuturor, Al tuturor femeilor, Al tuturor virginelor. Mă doare și când rupeți floarea, Când norii negri umbresc zarea, Dar ce mă doare cel mai rău, E lacrima din ochiul tău! Mă doare țâncul care plânge, Asta-i durerea ce mă frânge, Inima în piept se strânge, Lacrima-i plină de sânge. Mă doare când copilul tău, Copilul tău care-i și-al meu, Asta jur că mă dă gata, Când te-n treabă
OI FI ŞI EU VREUN CASANOVA de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 481 din 25 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359206_a_360535]
-
e o cireadă de case. Unele-s sinistre, altele sunt invizibile, iar câteva mai pufăie parfum de-arhitectură. Marea lor majoritate însă sunt cotropite de locatarii conlocuitori. Unii le zic de-a dreptul înlocuitori, dacă te apuci să le numeri țâncii. Vecinătatea cu ei era (și cred că încă este) măsurabilă în lungimea unei respirații. Mereu m-am întrebat: de ce asemenea apropiere? De ce-ntre noi nu lăsăm aer destul? Ei lasă! - voi fi actor. Am obiect de studiu, sunt mai aproape de
N-ai tu puterea să mă ierți! () [Corola-blog/BlogPost/338426_a_339755]
-
Nu mi-am iubit hainele, mobilierul sau aparatele electrocasnice. N-am avut parfumuri scumpe, nici ochelari de soare. Nu m-am dat în vânt după umbrele și ceasuri de mână (când întreb pe stradă despre ora exactă, ca atunci când eram țânc, ceilalți mă privesc chiorâș: acum ceasul îl ai pe telefon, cum să nu știi pe ce lume te afli?). N-am purtat costum sau cravată, n-am avut o geantă de firmă sau pantofi scumpi. Nu știu ce-s ăia adidași originali
Omul fără niciun mobil () [Corola-blog/BlogPost/338890_a_340219]
-
și tot timpul din balamale,/ și am să le zvârl să le calce, uite-așa să le calce roata de la moara cu noroc!”... Sigur că da! cred că și boii se uită la mine! ca și cum s-ar uita lămuriți la țâncul pământului ieșit la suprafața pământului să înțeleagă rostul pământului! se uită și se văd în ochii mei! se văd cum rumegă fire de iarbă, fire de viață, fire de moarte! înghit și rumegă și au răbdare fiindcă trebuie să fie
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (III+IV) () [Corola-blog/BlogPost/340002_a_341331]
-
sfânta osteneală” cum se cuibărește în carne și în oase, cum își cere dreptul la hodină și tăcere!... Chitit lângă mătușa cea mare și abia văzându-mi-se scăfârlia dintre unelte și volbură, mă uit în urmă și aud cum țâncul pământului rămâne singur, fără legănare și strigându-ne să ne întoarcem mereu!... Mai încolo, în față, se aude satul, se văd lămpile începând să licărească a noapte și eternitate!... Stai să vezi! Aproape de poartă, aud vița de vie trosnind în
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (III+IV) () [Corola-blog/BlogPost/340002_a_341331]
-
în odăile lor. Bunica, ultima, se duce să se hodinească în chilerul de la vale. Eu și unchiul ne culcăm pe prispă. El, mai ostenit decât mine, începe să doarmă cât ai zice somn. Eu, cu gândul prin poghiazuri și la țâncul pământului singur în hectar, mai am oleacă de umblat încolo și încoace, fără să merg. Stau întins pe țolice, învelit cu plapuma. Ce plapumă frumoasă a făcut mătușa cea mare la războiul de țesut! Lângă mine stă un oleandru cu
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (III+IV) () [Corola-blog/BlogPost/340002_a_341331]
-
seamănă cu o carte de rugăciuni! Bunica o citește în fiecare zi, pe toată! Cred că, și de asta, bunica visează frumos! Adică, zice ea, mă visează pe mine! Gata, simt atingerea somnului! Și, în loc să dorm, visez că eu sunt țâncul pământului, și am venit la bunica Maria, că tare-i plină de suflet și de mărunțele pentru film!... Sigur că da: sunt țâncul pământului, sunt la bunica Maria s-o întreb ce face și să n-o uit niciodată! Autor
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (III+IV) () [Corola-blog/BlogPost/340002_a_341331]