192 matches
-
de el, o cazanie făcută ferfeniță, precum și sfânta evanghelie ferecată în argint, cu pecețile încremenite. Iar eu voi desface pecețile și voi deschide cartea ferecată și înăuntru voi citi: „La început a fost cuvântul și cuvântul era la Dumnezeu.” Telefonul țârâie undeva pe holul lung și întunecos ca un conduct auditiv. Curios lucru, urechea! Ce nu s-a scris despre a lui Mozart, cu desene cu tot, înfățișând-o mititică și netedă, asemenea urechilor de cauciuc montate pe maimuțoii de pluș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
adevăr care va trece, ca un nor pe cer sau o durere de măsele. În vreme ce madam Martinescu se găsește, ca în fiecare după amiază la acea oră de tihnă, în pijama, sub plapumă, cu mâinile sub cap, telefonul continuă să țârâie stăruitor, rugător aproape. Și ce este orice apel dacă nu o rugăminte? Martineasca se ridică alene, își lasă picioarele să lunece în papuci, își pune halatul și începe lungul drum către chemarea cea insistentă, căci în lunile de trecere reumatismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
devenea amenințătoare, ca un tirbușon gigantic gata să sfredelească grădina de la parter. Sunam și nu știam niciodată dacă soneria producea vreun sunet, fiindcă firul electric traversa curtea, ocolea o anexă și se pierdea în holul mare, unde se pare că țârâia încet ca un greiere. Așteptam două minute, după care se auzea o ușă deschisă brusc, care îmi vestea că Mama Mare a ieșit prin anexă și acum e în fața porții. Clanța tremura în timp ce razele soarelui nu mai ieșeau prin broască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
a apărea acel om... 251 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Nu va avea pentru cine. Undeva, zeflemitor, pe un nor, va sta Papa Secund și tot ceea ce îi va trimite, drept ajutor, în gamelă, va semăna cu un țârâit de urină într-un lighean ciuruit. - Ce autorități? Astea d-aia sânt autorități, ca să nu poată să vină... Ce să mai deranjăm atâta mândrețe de procurori și atâta amar de miliție?! Au și ele, săracele, treabă acolo, la ele, acolo-șa
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
amuzați și seduși, Mircea Martin se transforma într-un marchiz, a cărui probitate, eleganță, demnitate, curaj, cunoștiințe și gust literar deveneau domeniile nobiliare pe care am căpătat dreptul să colindăm ani întregi. Dar soneria secretă de încheiere a ședințelor nouăzeciste țârâia, iar globii oculari ai Profesorului se reîncețoșau. Redevenea personajul cu care, pentru a schimba un salut, trebuia să dezvolți un asemenea sistem de strategii și ritualuri, încît tot ceea ce mai 318 DANIEL BĂNULESCU Venise momentul unui contraatac. Și pe toată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
trezit abandonat unor asemenea dinți. Ai fi pornit prin popicării, ți-ai fi schimbat viața. Mi-l închipuiam pe bietul domn Costache veșnic flămând, 332 DANIEL BĂNULESCU Un funcționar, evoluând indecis către vârsta a doua, își părăsise serviciul pentru a țârâi de trei ori la ușa mea. - Dumneavoastră, zice, sînteți Daniel Bănulescu? Nu-l puteam altoi. Probabil aveam totuși de-a face cu primul meu admirator. - Bună ziua, s-a opintit el. Mă scuzați pentru că vă deranjez. - Nu face nimic, am zâmbit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ivi o linie albicioasă, întortocheată și lungă. Plânse adânc, în tăcere, din tot sufletul, ca un om singur, pierdut de ai săi, părăsit pentru totdeauna și, când i se uscară lacrimile, intră, uitând ușa dată de perete. Se auzeau greierii, țârâind tare și ascuțit. Femeia se așeză pe marginea patului, obosită. Stere îi simți mâna pe cearșaf. Nu spunea nimic, ca și când n-ar fi fost acolo... Iepe de șișic Vara pleca. era adâncă și verde. Vântul culcase ierburile sălbatice. Frunza măselariței
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Asta e dovada cea mai convingătoare a degenerării la care a ajuns ființa umană, pe scara evoluției... La toate speciile, din oricare clasă a regnului animal ar face parte, masculul e mai arătos. Are coamă, are coadă sau coarne. Rage, țârâie, boncăluiește. Femela n-are de niciunele, ba mai și tace pe deasupra. La om e tocmai pe dos. Femeia e frumoasă și înzestrată cu tot felul de podoabe de la natură. Pe când bărbatul, uită-te la el, burtos, chelios și bântuit de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de numeroase viziuni fantastice asemănătoare coloritului care apare în operele lui Poe. Atunci când calmul peisajului de vară ,,nici prea cald, nici prea răcoare; de vânt, nici suflare; pe câmp, așa liniște de toate patru părțile, că se putea auzi cum țârâiau și forfoteau gângăniile’’, devine cavalcadă, nu își schimbă coloritul și nici tonul. Povestirea, scandată pe alocuri, contribuie la impresia de incantație luminoasă. Dialogul abundent intensifică tonalitatea generală de fantastic încărcat de familiar. Chiar și atunci când întrebările iscoditoare ale babei și
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
de ce radioul a avut o epocă de mărire rapidă, ilustrativă și absolut prolifică. Foamea de informație însemna televiziune, care înainte de '89 era un surogat, pentru 2 ore cu Ceaușeștii, pe alb - negru, de calculatoare se auzea rar sau deloc, telefoanele țârâiau numai pe fir (și cu aprobarea securității), mai erau întâlnirile organizate sau petrecerile familiale (unde, dacă erau minimum 3 persoane, se auzea... "la organe"!). Radiourile portabile (cam din 1968), erau minuni ale tehnicii, deci rare pentru 2-3 game și 2-3
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
iubirile și deznădejdile lui, tot ce a creat, distrus sau urât într-o viață de om se materializează printro liniuță impersonală și anostă care unește două numere, numerele hotar al existenței fiecăruia. Glasul ei suna acum molcom, undeva un greier țârâi înalt și liniștitor, câinele dădu deodată un zvon scurt, lătrând de câteva ori, apoi mârâi înfundat, aciuându-se sub grămada lui de vreascuri. Simiuc o asculta în continuare pe fată: - Pentru mine trăiește ea, și Isidora își trecu drăgăstos palma
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
dacă se călătoresc cucoarele în vreo zi înainte de Ziua Crucii, în noaptea acelei zile va fi brumă. Semne de frig Cînd se vîră mîța în sobă sau în cuptor. Dacă zgrapțănă* mîța la ușă. Toamna, cînd pițigoii și ciocîrlanii vor țîrîi pe lîngă casă, ocoale etc. e semn sigur că frig o să fie în scurt și chiar omăt o să cadă. Dacă ies muștele și furnicile înainte de ziua Sf. Alexie. Cînd cîntă huhurezul. Cînd zgîrie mîța rogojina cu unghia. Semne de ger
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Cînd nu-ți arde focul e semn că se încălzește vremea ori face a moină. Cînd ciocîrlanul își lasă ciocul pe spate e semn că va fi moloșag. Semne de stricarea vremii Cînd sfîrșitul soarelui se face în nori. Cînd țîrîiesc vrăbiile. Cînd vin vrăbii și ciocănesc la fereastră, arată vreme rea. Cînd paserile se izbesc iarna în ferești sau se vîră prin șuri, are să vremuiască. Cînd luna-i în țarcalan, are să fie vreme rea. Cînd se văd trei sori pe
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
și mai aveți tupeul să veniți aici să vă scoatem noi basma curată! Nu se mai poate. Nu se mai poate! Tovarășul Lascu se liniști, vorbea acum iar calm. S-a așezat la locul său tocmai în clipa în care țârâi din nou telefonul - de data asta, convorbirea se lungi, părea că nu se mai sfârșește. Magdalena nici nu mai îndrăznea să se miște. Aștepta, aștepta și aștepta. Aștepta să se termine convorbirea telefonică. Apoi, pe măsură ce aceasta se prelungea, aștepta să
Audiența by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/7738_a_9063]
-
adormeam greu. În patul uriaș, din lemn de nuc, pe salteaua tare, învelit în plapuma de mătase, stăteam aidoma unei perle strălucitoare în cochilia sa și mă gândeam la câte-n lună și-n stele. Ascultam în fiecare seară greierii țârâind și mă treceau fiorii ("E semn rău să auzi greierii, îmi spunea mama-mare, moare cineva!"), ba chiar m-apuca tremuriciul. Apoi, oricât îmi dădeam silința să nu se-ntâmple astfel, mintea îmi ajungea și se oprea la același subiect - gaura
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
și am intrat acolo. Dar printre ostrețele gardului, urmăream să văd ce face tata în stradă. Întâi a stat nemișcat un timp, cu urechile atente la zgomotele nopții care, de fapt, erau ca și inexistente. Doar lângă mine se auzeau țârâind greierii. Tata a sprijinit bastonul de gard, așa de aproape de mine încât puteam să-l ating cu mâna, s-a aplecat spre stâlpul porții pe care intrasem noi, a moșmolit ceva acolo, apoi s-a furișat vizavi și iarăși s-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
abia mergând pe cărarea din mijlocul grădinii și striga la tata, care prășea niște varză: - Teateaie, ai a maci! (Tatae, hai la masă!) Tata se făcea c-o caută printre bălăriile de bostani: - Măi să fie, parcă am auzit un țârâit de greieraș, spunea el și punea mâna streașină la frunte, prefăcându-se că n-o vede și o caută. Când se hotăra s-o vadă, își dădea pe spate pălăria de pai cu boruri mari și o lua în brațe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
doi i-a luat cu el la secție. Găinarul care stătuse lângă mine avea mâna umflată, probabil că va avea nevoie de medic. Erau amândoi, pesemne, mușterii vechi de-ai poliției. Mi-am urmat drumul pe jos, prin ploaia care țârâia insistent. Am ajuns la ghișeul de care aveam nevoie, dar funcționara, o pițipoancă blondă și cu ochii umbriți de mai multe nuanțe de negru spre mov, își privea admirativ manichiura care, de fapt, era impecabilă. Nici nu se uita la
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cele douăsprezece pipe ce le aveam în rastel, m-am aruncat întrun fotoliu de nuiele și... străveziu cum eram, căci și pipa și fumul erau străvezii, m-am apucat să fumez. Simțeam totuși în mine fumul tutunului aromat. Auzeam greierii țârâind lângă mine, în florile de sub terasă, auzeam din vale motorul unei mașini și încercam să ghicesc marca, după caii putere ce bâzâiau, puteam auzi chiar și iarba din preerie călcată de un mustang încălecat de un cowboy, puteam auzi totul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
prin băltoacele șanțului de apărare. " Ce s-a întîmplat, Doamne?" își zise Bologa, înfiorîndu-se și căutând să se trezească din amorțirea ce-i oprise în loc gândurile. Vântul sufla mai friguros, desfundând iarăși o bură de ploaie măruntă, moleșitoare. Picurii îi țârâiau în spinare ca niște fire de nisip... Apostol își zicea că la fel îi târâie și gândurile în creieri, subțiri, nesigure, pipăitoare. Încetul cu încetul însă izbuti să le rânduiască... Vasăzică și-a atins ținta și se poate prezenta în fața
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cobora printr-o vale seacă, strâmbă. "Nimai de n-aș întîlni vreo patrulă", își zise Apostol, fără frică, parc-ar fi vorbit de altul. Pe urmă, după câțiva pași, își auzi cizmele bocănind pe cărarea bolovănoasă, și pintenii ca un țârâit de greier. Și iar îi trecu prin minte că undeva trebuie să cotească în dreapta, spre regimentul de infanterie. Dar gândul acesta i se clătină în minte numai o secundă, ca și cum n-ar fi găsit de ce să se agațe. Se pomeni
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe care în fiecare zi îl treceam cu bacul în drum spre facultate. Nopțile auzeam rafalele de ploaie răpăind pe pereții mei de tablă. într-una dintre dimineți (nu era încă șase și era complet întuneric) m-a trezit un țârâit la ușă. Niciodată, nimeni nu suna la ușa mea neanunțat, nici ziua, darmite noaptea. Mi s-a făcut frică și n-am răspuns inițial. Dar cel de afară insista și până la urmă a început să bată și cu o cheie-probabil-în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
seară de seară de taină cu greierii. Ce-i spun greierii este, fără doar și poate, la propriu vorbind, doar o poveste. Și, În mod ciudat, e parcă povestea vieții lui. Și-a tuturor... La ce bun greierii, decît să țîrÎie povești fără cuvinte... Dacă haiku-ul n-ar avea nevoie de ceea ce se adresează direct simțurilor, poemul s-ar putea rezuma la o structură simplă și scheletică, din două cuvinte: atît... poveștile. Poemul are Însă nevoie de toată forța, amplitudinea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
E seară de vară, e liniște. PÎinea se rumenește ncet În cuptor. Ceea ce este minunat realizat aici, este transferul, concretizat prin cuvîntul Înțeapă, Între cele două imagini și planuri: una vizual-olfactivă - pîinea care se coace și cealaltă auditivă - greierul care țîrÎie. Corespunzătoare planului real și al celui imaginar. Și liniștea, și pîinea se coc, se maturează, se pătrund parcă de o stare de spirit care le aduce la Împlinire. Nimic mai nimerit deci pentru a Încerca frăgezimea liniștii, așa cum gospodina sau
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Zâmbi. Voia ca fiica ei să fie perfectă. Probabil că orice mamă avea această dorință. Privi un moment în gol, spre oglindă, imaginându-și-i pe Wolfie și pe fata ei perfectă jucându-se în grădina din spatele casei. Apoi soneria țârâi din nou și o readuse în prezent. Fir-ar să fie, se gândi. Dacă Amelie și Tish au venit pentru o seară ca-ntre fete, pot să plece de pe-acum. Clar nu voia ca gemenele să întârzie declarația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]