186 matches
-
care cântă în șoaptă povestea celor adormiți aici... Cruci negre și putrede, unele culcate pe-o rână, apar printre ierburi înalte, printre crengi uscate, verdeață și bălării. Acolo‟s străbunii satului... Acolo‟i o lume, care a fost... În jur, țăcănit de lăcuste, păsări care zboară și cântă prin copaci, flori firave tremurânde fără vreo adiere, fluturi albi mângâindu-le... gâze...Viața pulsează aici, cu zgomot măsurat, ținând de urât celor morți. - Ah, aici! ..tresări Anuca. În fața crucii, pe mormânt, un
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de somnul de frumusețe. Așa că hai. Bagă-te în pat, iar eu am să-ți aduc ceva fierbinte de băut și mâine-dimineață ai să te simți de o mie de ori mai bine. Nieve se holbă la el. —Te-ai țăcănit de tot? întrebă ea. Nu am nevoie de ceva de băut. Am nevoie de câteva milioane de dolari. Și n-am să mă simt mai bine mâine-dimineață. Carol, Rosa și Roy se întorseseră la hotelul Radisson, unde erau cazați. Darcey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
făcut asta? M-am cam săturat să aud aceste teorii, în care viața și moartea n-au nici o importanță. Nici spaimele sau iluziile. Ale noastre sunt doar tranzistoarele care strigă în urechile zeilor de piatră și aparatele de fotografiat care țăcăne... Vântul biciuie paginile caietului pe care scriu, pe ultima treaptă a Piramidei Soarelui. Și mă gândesc, poate nu întîmplător, că învățăm doar ceea ce eram pregătiți să învățăm. ― Unde duc, azi, treptele piramidelor? ar putea întreba Tatle cu vocea lui de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
pe coasta muntelui Lee, susținut de schelării înalte, înfipte în pământul de la poale. „A“-ul din „Hollywoodland“, înalt de cincisprezece metri, aluneca în jos pe un cablu de sârmă groasă, în timp ce camerele de filmat filmau de zor, aparatele de fotografiat țăcăneau, mulțimea de gură-cască se holba ca vițelul la poarta nouă, iar politicienii beau șampanie. Praful ridicat de tufișurile smulse din rădăcini ne intra în nări. Orchestra Liceului Hollywood, așezată pe scaune pliante, stătea cocoțată pe o platformă fragilă, ridicată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se Înșela NICIODATĂ. — Inspectore, spuse ea ignorându-l pe bărbatul cu care obișnuise să se culce, putem să ne grăbim? Insch Îi arătă cu mâna cabina nr. 3 și Isobel se strecură Înăuntru pentru a examina cadavrul, cizmele ei Wellington țăcănind În timp ce mergea. — Mi se pare mie, șopti Insch sau este și mai frig? Anunțară părinții lui Peter Lumley În aceeași seară. Domnul și doamna Lumley nu rostiră un cuvânt. Cum Îl văzură pe Logan și pe inspector, știură despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe care le au măscăricii la circ și din care scot tot felul de obiecte, mai mari sau mai mici, neînsuflețite sau chiar vii. Purta niște botfori roșii, aduși În față ca niște bărcuțe, cu tocul Înalt, ce se auzeau țăcănind sec atunci când călca; avea un fel de smoching terminat În spate cu un șnur lung, ce se mișca În sus și În jos când discuta cu mine despre; dar stai să-mi amintesc despre ce am discutat; da, am discutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vine acum, când simte (trebuie să simtă!) că eu o aștept, că nu am traversat toată plictiseala vacanței decât imaginându-mi cum va arăta ea În prima zi de Întâlnire, cum mă va privi și cum Îmi va vorbi. Margareta țăcăne ca o mitralieră, Îmi spune verzi și uscate, ce a citit, unde a fost, cu cine a fost, cum i s-a părut filmul „acela“ (pe care desigur ea nu-și Închipuie că nu l-aș fi văzut), „Ce părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cutia poștală pe care tocmai o descuiase, se afla o femeie supraponderală îmbrăcată într-o rochie de casă, cu buline. N-are mai puțin de optzeci de ani, s-a gândit Leigh și a răsuflat ușurată; nu se va auzi țăcănit de tocuri înalte pe podeaua din lemn, nu vor fi nici petreceri până noaptea târziu, nici tropăieli de musafiri. Chiar a doua zi Leigh a scris cecul să plătească un acont, iar două luni mai târziu s-a mutat nerăbdătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ce i s-a-ntâmplat -, m-am refugiat cu pas ușor din Berlin, cu una dintre Olivetti-urile mele în valiză, la Londra, unde am găsit adăpost la Eva Figes, o foarte amabilă colegă a mea; așadar, mașina de scris a țăcănit în altă parte, până când, mulțumită Utei, am devenit din nou statornic. E drept, am fost foarte tandru cu ea. Niciodată nu a încasat înjurături în locul altcuiva, atunci când voiam să înjur persoane. Nici un cuvânt urât, atunci când eram prea leneș ca să schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Da..., dar la croitor am fost și.. N-ai fost tu. A fost mama ta... Poate te-a luat cu ea. Ce ai văzut acolo? Acolo? Era o cameră mare, mare de tot. Fiecare om avea o mașină de cusut. Țăcăneau acolo aproape toate. Lucrau. Erau și două femei. Croitorese. Să știți că i-a reparat foarte repede. Erau pantaloni de joacă... Aproape nu se cunoștea unde i-a reparat.... Avea un instrument așa, lung și îngust, ca o curea. Erau
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
suferisem un avort. Când am ajuns în Dublin, ploua. Pista de aterizare era alunecoasă și sclipea în întuneric. Iar holul de la sosiri era pustiu. Am trecut pe lângă benzile de bagaje care tăceau la ora aia. Tocurile mele înalte și sexy țăcăneau pe gresia de pe podele cu ecou. Nu anunțasem pe nimeni că mă întorc, așa că nimeni nu mă aștepta. Și se părea că nimeni nu venise să aștepte pe nimeni. Am ochit un hamal singuratic. Tocmai îi explica unui bărbat uluit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că nimeni nu venise să aștepte pe nimeni. Am ochit un hamal singuratic. Tocmai îi explica unui bărbat uluit că să pierzi un avion e o chestie nefericită, dar să pierzi două avioane e o dovadă de neglijență. Am trecut țăcănind pe tocuri pe lângă magazinele oblonite, pe lângă birourile de schimb valutar care se profilau în întuneric și pe lângă standurile pustii cu mașini de închiriat. În sfârșit, am ajuns la intrarea unde ploua cu găleata. În noaptea umedă nu aștepta decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
asalt, montezi capacele, Învîrți din nou, la refuz, cheița de argint, și-i dai drumul textului să meargă pe birou. Spre surpriza mea eram tot mai des acostat pe stradă de fete tinere care mă-ntrebau ce mai fac, textul țăcănea abia audibil, mă pierdeam complet, surîdeam creștinește, le pipăiam. Acasă cădeam În visare. Adevărul este că niciodată nu m-am simțit atît de minunat ca-n zilele acelea. Sigur că-n timpul demontărilor succesive Îți mai scapă cîte-o piesă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Hey, Jude, povestea emoționează, Îți ridică părul pe antebrațe, dacă ai așa ceva, unii nu mai au, le-au lăsat În junglă, frisonul Îți rotește Încet foliculii piloși, muzica amintindu-ți că Întreaga ta adolescență a stat lîngă roata de bicicletă țăcănind deasupra și mai ales În spatele ei. Pe vremea cînd te duceai prin stații nocturne de troleibuz ca să Împrumuți un disc cu Simon & Garfunkel uzat și nimic nu se-nvîrtea În afară de platanul pick-upului, lumea Încremenise ca femeia din nișă, din marmură, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Dublu? Bud Îl strînse și el de braț, și mai tare. — Nu te privește pe tine, jidane! Schimbare de direcție spre Johnny. — Tu ce-ai să faci acum, că Mickey a ieșit? Toc, toc, toc - un inel pe degetul mic țăcănea Într-o sticlă de Schlitz. — Nimic de care-ai putea fi interesat. Ne-am restrîns afacerile, așa că nu-ți face griji. Dar ce faci tu? — Lucrez la redeschiderea cazului Nite Owl. Johnny Începu să bată darabana prea tare - sticla lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și bunica erau tare necăjiți, în capelă înghețam, afară vuia vântul și așa mai departe. Dar cu o seară înainte am stat chiar în casă, unde au avut loc cele mai jenante situații. La aflarea veștii, mătușa Tabs s-a țăcănit de-a binelea și a început să-l acuze pe unchiul Lawrence că și-a ucis fratele! L-a atacat fizic în hol când cobora la masă: a încercat să-l pocnească în cap cu o crosă de croquet. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am fi păcălit, dac-am fi făcut-o“, și la asta a rîs ca și cum ar fi fost una dintre glumele ei: „Da, așa-i...“ Avea o voce de om bogat, și totuși vorbea În argou: „ți-am belit planurile“, „te țăcănești“. Viv nu-și putea Închipui ce vedea Helen la ea de-o plăcea atît de mult. Dar, la urma urmelor, era treaba lor. Viv Își tăie firul gîndurilor. Puse revista la loc În raft și se depărtă. Nici urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mînca, a mă umple cu materie neasimilată, Însemna să devin Încă o dată grotesc de vizibil. Nu m-am gîndit niciodată la asta, zise Kemp. În tot acest timp, pompa revenise la viață și Începuse să vibreze, să scîncească și să țăcăne, iar mirosul de benzină, abia simțit Înainte, deveni amețitor. Kay puse cartea jos și se uită la Mickey. Stătea destul de nonșalant, cu o mînă pe capota mașinii și cealaltă Încordată pe dispozitivul furtunului de benzină, și cu ochii țintiți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
respinse. — Șterge-o! rîse ea fără să vrea. Pentru tine e bine... — E ca dracu’. GÎndul că... O! se cutremură. RÎse și el. Spui asta acum. Dar să vedem ce-o să zici peste-o săptămînă sau două. — O săptămînă-două! Ești țăcănit. Un an sau doi, așa mai vii de-acasă. — Doi ani? O să mă tîmpesc. Cel puțin dă-mi o rază de speranță. Asta-i mai mult decît ți se dă pentru dezertare. Ea rîse din nou, apoi Își ținu respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să vadă viața. Până în ultimul moment. Zgomotul fâlfâitului unor aripi a făcut pe amândoi să ridice privirea către cer, acolo unde se rotea un porumbel. Pată albă pe cel mai frumos albastru văzut vreodată. Pluton drepți! Încărcați arm'! Închizătoarele au țăcănit sinistru, anunțând intrarea glonțului pe țeavă. La ochi arm'! Gurile negre ale armelor s-au ridicat la unison. Nasturii de la tunica fără centură a condamnatului străluceau orbitor. Iscat din senin, un vânt fierbinte ca suflul unui furnal trecuse peste firele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
picioare, fără să miște un mușchi. „Ai terminat? Am voie să merg la baie?“ Urma ritualul pomădării. Puteam să stau liniștit, să citesc presa pe două zile. Baia se transforma într-un laborator secret, cu ușa închisă și multe cutiuțe țăcănind sub atingerea degetelor. Era un spațiu îngust, dar generos: pensulele foșneau pe pleoape, loțiunile mângâiau pielea, dulci și zaharate, pudrele zburau prin aer. Nu mai știai unde ai nimerit: într-o cofetărie sau o uzină cu aburi? Ca tot românul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și-o cremă de legume în stomac. Oamenii se-adăposteau în cârciumi și restaurante, ignorându-se unii pe alții, ca niște infractori responsabili și respectuoși. Nimeni nu-și întreba vecinul ce caută acolo, se auzea doar zgomotul pofticios al tacâmurilor, țăcănind printre farfurii și mirosuri. Mi-am verificat ceasul, dar parcă și orele își pierduseră ordinea și claritatea. Priveam cadranul și nu mai vedeam cifrele, aburite de umezeală. O agitație simplă, dar eficientă, cuprinsese mecanismele interioare, dereglându-le rostul și împiedicându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Cezar, Andrei, Nicu, Gino și toți ceilalți. Nu știam cum să păcălim mai bine sistemul, să rămânem intacți, neimplicați, singuratici. Fusesem deformați, ni se umblase ani în șir la toate rotițele interioare, până ne-obișnuisem să nu le mai auzim țăcănind, și-acum ni se cerea s-o luăm de la capăt: altfel, de-adevăratelea, mai bine, împreună. Încă 10 ani, și încă 10, poate chiar vreo 15 peste cei dintâi. Ne confundau cu pisicile, credeau că avem nouă vieți de scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
astăzi, când suprafața consecințelor nu se mai suprapune peste cea a faptelor, pătând fiecare amintire cu intenții pe care nu sunt sigur că le-am avut, legăturile strălucesc în toată splendoarea lor. Aveam cinci ani, eram singur și mintea îmi țăcănea. O dată pe săptămână, așteptam cu nerăbdarea puștiului comunist să sosească Pif-Gadget-ul, ambalat în țipla lui catifelată, mirosind a plastic și aer curat. Pe vremea aia, ne mutasem într-un demisol rece și întunecos, pentru care Dostoievski m-ar fi invidiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în care strălucea nebunia viitorului: mașini, dulapuri de haine, o firmă, sufragerii decapotabile, cu geamuri enorme, sticle de șampanie, sexul bărbaților ținut între aceleași două degete care-acum răsuceau creta colorată. Le întâlneai doar pe Calea Victoriei, lângă marile magazine, subțiri, nervoase, țăcănindu-ți pe retină cu tocurile lor perfide. Așa arăta pepiniera cartierului de urâciune și frumusețe. Ultima trebuia desenată, pornind de la schiță. Semnele se-aflau acolo, nu lipsea decât ochiul care să le citească și mintea, murdară și inofensivă, care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]