247 matches
-
asta îmi aduce uitarea! Speranță deșartă. Adoarme cu greu, abia spre dimineață. Se trezește brusc din somnul greu cu gura năclăită și amară, având mintea încă sub impresia coșmarului de peste noapte. Privește cu ochi tulburi înspre mica noptieră de unde vine țăcănitul insistent al ceasului care îl anunță ca este 12 fără 10. Prin sticla ferestrei simte cum soarele aproape că frige pe cer. Razele fierbinți cad direct peste hainele lui aruncate grămadă pe dușumea. Se ridică fără grabă din pat. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și bârne. Două santinele înfofolite în mantale, degeră stoic. La apariția lor salută regulamentar și după un control riguros al actelor sunt lăsați să intre. Înăuntru, între pereții al căror var de abia își mai arată culoarea originală se aude țăcănitul permanent al teleimprimatoarelor precum și agitația specifică punctelor de comandă. Oriunde privești vezi furieri sau agenți de legătură care aleargă grăbiți să își îndeplinească misiunile încredințate. Ofițeri în uniforme kaki studiază atent hărțile prinse în pioneze direct pe perete sau dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și zâmbește rece, siberian. Mnogo sciastia, tovarisci starșii leitenant!129 Spasibo, tovarisci capitan!130 Glasul hotărât precum și fața calmă, inexpresivă, nu trădează în nici un fel iritarea lăuntrică. Ieșirea rusului lasă în urmă o tăcere apăsătoare. De dincolo de ușă pătrunde firav țăcănitul grăbit al unei mașini de scris. Probabil așterne pe hârtie cine știe ce ordin urgent adresat vreunei unități. Domnule colonel... Comandantul tresare surprins la intervenția căpitanului Apostol. Da, spune, te rog. Dacă asta este tot, permiteți să ne întoarcem la companie? Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de munte răsare dintr-un morman de cadavre, la nici câțiva metri de cazemată. Aruncă o grenadă înspre ambrazura betonată. Mitraliera îl ciuruie cu o rafală lungă. Se zguduie neîncetat, cuprins parcă de fiori. O detunătură înfundată face să tacă țăcănitul prelung. Norul gros de fum se împrăștie repede, în urma lui rămâne un miros greu de carne arsă. Câțiva germani, echipați în halate albe, ies din cazemată ca să se prăbușească sub gloanțele lui Marius și ale lui Nicky. Căpitanul face semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
soldații aceia au fost pedepsiți cu arest sever 10 zile, așa cum și tatăl dumitale trebuia să plătească pentru ceea ce a făcut. Unde am ajunge dacă fiecare ia legea în mână și o aplică după capul lui? Replicile se amestecă în țăcănitul continuu, ca rafalele unei mitraliere, al mașinii de scris. Obosit, locotenentul Răducu privește printre zăbrelele ferestrei mari din spatele locotenentului major, către foișorul de pază al unității, dar fără să-l vadă. "Mda, își spune în sinea lui, Armata Roșie eliberatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aceea matinală, pe forum nu părea să fie nimeni. Ultimele mesaje datau de la ora 2,35 a. m., urmată de un hiatus temporal: după aceea, ori adormise toată lumea cu capul pe tastatura computerului, ori se dedase unor îndeletniciri mai plăcute decât țăcănitul pe clape și mișcările de mouse. În fine. Lăsând din mână cana cu ceai fierbinte și potrivindu-și cu gesturi măsurate ochelarii cu rame aurii pe nas, Bart rămase câteva minute în expectativă, apoi începu să citească mesajele din seara
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
prezidențial, ca eu și Ramona, după ce ne cocoțaserăm în vârful grămezii de sub plop, să coborâm agale treptele avionului, fericiți, făcând cu mâna mulțimii care ne ovaționa frenetic. 2. vasele de laborator, cât de sofisticate, se fac una-două zob. În boxa Țăcănitului, al cărui tată era chimist și director de institut, am deschis prin august, seara, zeci de cutii brune, verzui și bej, cu înscrisuri nemțești și franțuzești, am scos dinăuntru obiecte din sticlă nemaivăzute, boluri mari, fragile, cu forme ciudate, prelungite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pregătiți într-o sacoșă cadrilată, urla ca un războinic pornit la atac, țintea și ne îndemna să țintim cu precizie, tirul era nimicitor, obiectele alea delicate se făceau țăndări, fără să geamă, fără să țipe, împroșcând cioburi, nu polimeri. Părinții Țăcănitului tocmai divorțaseră, iar taică-su plecase la mare cu o cercetătoare creață, aflată la început de drum. 3. când multe, multe chipuri sunt aplecate asupra ta, când auzi voci îngrijorate și când simți răceala pardoselii întinsă în tot spatele, observi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
priceput a fost că e o chestie cu taste pe care zboară uneori degete grațioase de femeie. La Început, am crezut că trebuie să fie vreun soi de instrument muzical și am fost destul de mirat de lipsa de armonie a țăcănitului său intermitent. CÎnd, În cele din urmă, mi-am dat seama că e o mașinărie cu care se aștern cuvinte pe hîrtie, am fost extraordinar de surescitat. Deși nu exista nicăieri În preajma mea vreo mașină de scris pe care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pervers, este evacuat de pe această planetă”. Era semnat de generalul Logue Însuși. De ce-mi dai asta ? E o Înștiințare de evacuare. — Sau o invitație. Tu hotărăști. A plecat, trîntind ușa În urma ei. Am auzit yala Închizîndu-se scurt, urmată de țăcănitul descendent al tocurilor ei pe scări. A urmat apoi un zgomot blînd și Învăluitor, al ușii de la intrare deschizîndu-se și apoi zgomotul, tot mai puternic, al unui buldozer ce urca dealul pe Cornhill, cu șenilele de oțel țăcănind amenințător. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
prezentă. Stăteam pe burtă, fără să-mi pese că-mi șifonam rochița cea mai bună, cu care o vizitasem pe mama și pe care nu vroiam să o schimb, îmi băgasem o mână sub pernă și ascultam fără să aud țăcănitul obsedant al mașinii de cusut din camera cealaltă. Când m-am ridicat (tanti Aura mă chemase la masă), în cameră era întuneric. După masa de seară m-am culcat și am visat un pahar. Doar o parte din buza lui
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să vrea și mai mult să fie în centrul atenției. Mobilele, scara de lemn, toată boazeria casei trosnea, era rece și umed în casă, și toate oglinzile erau acoperite. Ce bine își amintește încă acea lungă duminică ploioasă, pocnetul streșinilor, țăcănitul ceasului cu păstorul și păstorița încremeniți pe emailul albastru, și privirile curioase, admirative ale tuturor, da, în ziua aceea, ea, nu Muti, era cea mai importantă persoană a casei ! Auzea ploaia lovind ferestrele, lovind pavajul, în timp ce urca treptele spre camera
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai secretele însemnări. Sub coșul ridicat al trăsurii, neferit însă nici de praf, nici de zăpușeală, se vede că el începuse să moțăie. Poate chiar ațipise ? Pentru că acum urechea auzea cu totul altfel liniștea cunoscută a străzii care dormita, pustie, țăcănitul potcoavelor de cal, hurducăturile trăsurii pe pavajul desfundat, zăngănitul obloanelor unei dughene care se grăbea să deschidă. Ba chiar și zvâcnetul apei din stropitoarea cu care, sub prelata dungată, jupânul răcorea trotuarul încins din fața prăvăliei ; ba chiar și plesnetul dudelor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
picioarele noastre se vor mai auzi vreodată sunând pe pavajul crăpat al curții, pe cele trei trepte de la intrare, fiecare mergând pe rând, la biserica Boteanu, vom pleca spre Boteanu, desigur, dar nu amândoi, nu deodată, de mult, ah, suport țăcănitul acesta supărător de vase din bucătărie, supărătorul gâlgâit al apei de la chiuvetă, mugetul înspăimântător al animalului acvatic ce se zbate zadarnic să mai iasă din țeavă, cu apa, prea fierbinte, opărindu-i țeasta lucie și cheală, sub o căciulă roz-murdar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mă gîndesc adesea. Să știi că nu Îți Împrumut nimic de la mine. Nu ! zic indignată. Pe bune, Jemima, am și eu haine, să știi. — Bine. OK. Atunci distracție plăcută. Lissy și cu mine așteptăm pînă cînd nu Îi mai auzim țăcănitul pașilor pe coridor și pînă cînd ușa de la intrare e trîntită fără drept de apel. — Așa ! zic surescitată, dar Lissy ridică o mînă. — Stai. Rămînem amîndouă nemișcate preț de cîteva clipe, după care auzim ușa de la intrare deschizîndu-se, cu grija
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
tău. Bucură-te de el ! Mama natură ți l-a dat ! Dacă vrei să vii la seminarul nostru cu discuții libere sîmbătă... Îmi trag brațul Îngrozită din strînsoarea ei și Încep să cobor pe scările de marmură, care-mi amplifică țăcănitul tocurilor. Dar, În clipa În care ajung la etajul următor, mă Înhață alt braț. — Hei, poți să-mi spui și mie la ce magazine de mîna a doua te duci tu ? E o fată pe care nici măcar n-o recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
eronată fusese bănuiala ei. Dermot, șoferul de taxi care o ducea până în centru, nu făcuse altceva decât să-i sporească proasta dispoziție. Era vorbăreț și amabil, iar Lisa numai de asta nu avea chef. Se gândea cu jind la psihopatul țăcănit care ar fi condus taxiul dacă s-ar fi aflat la New York. —Ai familie aici? întrebă Dermot. — Nu. Un iubit, ceva? Nu. Deoarece ea nu era dispusă să vorbească despre ea, vorbea el în schimb. —Ador să conduc, se confesă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
multe manuale de instrucțiuni și cărți tehnice de reparat mașini vechi, precum și un interviu În care Sartre declara că avea oroare de mașinile de scris, recunoscînd totodată că sexualitatea motiva acea oroare. Un alt romancier, Henry James, ceruse să audă țăcănitul mașinii lui de scris În camera În care trăgea să moară. Pentru François, zgomotul mașinilor de scris mecanice era legat de amintirea tatălui care bătea la mașină, noaptea, În camera În care dormea și soția lui. François nu Înțelesese niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
dădaca Înconjură cu brațele umerii fetei și o călăuzi spre pragul unui coridor În care dispărură amîndouă. Julián Își coborî privirea și se pomeni din nou cu Jorge. — Ea e Penélope, sora mea. Ai s-o cunoști. E un pic țăcănită. Își petrece toată ziulica citind. Hai, vino, vreau să-ți arăt capela din pivniță. Bucătăresele spun că e vrăjită. Julián Îl urmă, ascultător, pe băiat, Însă pămîntul Îi fugea de sub picioare. Pentru prima oară de cînd urcase În Mercedes Benz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
în mâna dreaptă a lui Ippolit a strălucit ceva și cum în aceeași secundă micul pistol de buzunar i-a ajuns lipit de tâmplă. Keller se repezi să-l apuce de mână, dar în aceeași clipă Ippolit trase. Se auzi țăcănitul tăios, uscat al cocoșului, dar acesta nu fu urmat de împușcătură. Când Keller îl înșfăcă pe Ippolit, acesta îi căzu în brațe, parcă leșinat, poate într-adevăr imaginându-și că e deja mort. Pistolul era deja în mâna lui Keller
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
imaginându-și că e deja mort. Pistolul era deja în mâna lui Keller. Câteva persoane l-au luat în brațe pe Ippolit, l-au așezat pe un scaun și toți se îmbulzeau în jurul lui, toți strigau, toți întrebau. Toți auziseră țăcănitul cocoșului de la pistol și-l vedeau pe omul acela viu, fără măcar o zgârietură. La rândul lui, Ippolit ședea pe scaun, neînțelegând ce se întâmplase, învăluindu-i pe toți cu o privire fără sens. Lebedev și Kolea intrară în fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să se ascundă, Nastasia Filippovna a rămas peste noapte la ele. Prințul se ridică de pe scaun complet distrus; femeile aveau să povestească pe urmă că „pălise groaznic la față“; într-adevăr, aproape că i se tăiau picioarele. Până la urmă, din țăcănitul îngrozitor al vocilor, înțelese că femeile încearcă să-l convingă să accepte colaborarea lor și-l întreabă de adresa lui din oraș. Prințul nu avea adresă; îl sfătuiră să se oprească la un hotel. Prințul se gândi și le dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de exemplu, care se întrec în răcnete, înveșmântați în negru din cap până-n picioare, și-și fac răni la brațe și la șale cu o secure, ca să ofere prinos zeiței sângele lor. Geme înăbușit. Cum să-i considere altfel decât țăcăniți? — Io mi-s ateu de felul meu, hohotește tare un gladiator, așa că m-am pus sub protecția pizdei. Rufus întoarce iute capul spre namila neagră de lângă el. Doar albul dinților contrastează puternic cu pielea întunecată, în rest e tot numai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu 25 lei plus hrana. Le admir caii, hamurile, coviltirul. Dacă ar lipsi șoseau de asfalt aș zice că sunt pe Băragan. De altfel, atât mașinism, atât miros de benzină, mă fac să mă gândesc nostalgic la poezia drumului, la țăcănitul cailor, pe Bărăgan. Drumul cu căruța cu cai însă are farmecul său deosebit. Dar pentru asta trebuie să te fi născut și să fi copilărit pe acele meleaguri. Jean Jaques Rousseau, în confesiunile sale, descrie cu deosebită căldură drumul făcut
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
Belbo! Ce se-ntâmplă?” „M-au găsit, parola...” Un pocnet sec, ca de armă. Trebuie să fi fost receptorul care căzuse și se izbise de perete sau de tăbliile acelea care se găsesc sub telefon. Un amalgam de voci. Apoi țăcănitul receptorului pus la loc În furcă. Desigur, nu de Belbo. M-am băgat imediat sub duș. Trebuia să mă trezesc. Nu Înțelegeam ce anume se petrecea. Planul era adevărat? Ce absurditate, Îl inventaserăm noi. Cine pusese mâna pe Belbo? Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]