241 matches
-
Rodolfo, fiul Contelui Walter. Șocat, Miller realizează că suspiciunile sale s-au dovedit întemeiate. Romanța Îl mio sangue la vită darei - din actul I, scena 2 Rezumat : Contele Walter a aflat că fiul său Rodolfo s-a îndrăgostit de o țărăncuța, Luisa. Vestea sosește într-un moment nepotrivit deoarece la castel fusese invitată Ducesa de Ostheim, în speranța că cei doi tineri se vor îndrăgosti. Aria Tu puniscimi, O Signore - din actul ÎI, scena 1 Rezumat: Tatăl Luisei fusese aruncat în
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
franciscan (baș); Preziosilla, o tânără țiganca (mezzosoprana); Marchese di Calatrava, tatăl Leonorei (baș); Curra, servitoarea Leonorei (mezzo-soprana); Trabuco, catargiu și intrigant (tenor); Alcade (baș); Un chirurg spaniol (tenor); țărani spanioli, soldați spanioli și italieni de diverse grade, recruți italieni, călugări, țărăncuțe. Actul I Castelul Marchizului de Calatrava de lângă Sevilla. Marchizul de Calatrava își vizitează fiica, Leonora de Vargas, pentru a-i ură: Noapte Bună! El nu știe că Leonora abia așteaptă plecarea lui pentru a fugi cu omul iubit, Don Alvaro
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
În satul Petia. Am avut și tabloul lui Cichirdic Însă nu l-am mai găsit după evacuare. Cichirdic era refugiat politic din Serbia. Nastasia Cichirdic avea În dosul caselor din str. Sucevei 327 vreo 20-30 ha teren care se numea Țărăncuța, deasemenea ceva teren În Valea Vișinului și În Lămășeni. Nu știu să mai fi avut și altă casă, era socotită ca fiind foarte bogată. Căminul de bătrâni a funcționat pe vremuri acolo unde a fost În urmă poștă pe strada
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
comuniste, când tradițiile patriarhale din lumea satelor noastre erau simple și curate, bazate pe muncă cinstită, pe omenie, pe respect reciproc și pe credința în Dumnezeu. Îmi amintesc cu emoție și cu evlavie de nemuritorul cântec al lui Dan Spătaru „Țărăncuță, țărăncuță, cu bujori în obrăjori...”. Este impresionant tabloul satului românesc de altă dată, cu oameni harnici, cu tineri care se îndrăgostesc sincer și curat, și care în cel mai frumos și mai cinstit mod, își întemeiază o familie. Este aici
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
când tradițiile patriarhale din lumea satelor noastre erau simple și curate, bazate pe muncă cinstită, pe omenie, pe respect reciproc și pe credința în Dumnezeu. Îmi amintesc cu emoție și cu evlavie de nemuritorul cântec al lui Dan Spătaru „Țărăncuță, țărăncuță, cu bujori în obrăjori...”. Este impresionant tabloul satului românesc de altă dată, cu oameni harnici, cu tineri care se îndrăgostesc sincer și curat, și care în cel mai frumos și mai cinstit mod, își întemeiază o familie. Este aici deosebit de
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
hotărăsc conținutul și orientarea posturilor de televiziune din România (și nu numai), dar undeva ar trebui să existe totuși niște limite. Am avut ocazia să văd cu multă tristețe, că și la emisiunea Etno, destinată exclusiv tradiției populare, au apătut „țărăncuțe” foarte decoltate, cu fuste românești scurte, doar de o palmă și cu tocuri foarte înalte, și m-am întrebat, în care colț de țară, în care sat autentic românesc au văzut organizatorii acestei emisiuni de televiziune țărăncuțele umblând așa îmbrăcate
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
populare, au apătut „țărăncuțe” foarte decoltate, cu fuste românești scurte, doar de o palmă și cu tocuri foarte înalte, și m-am întrebat, în care colț de țară, în care sat autentic românesc au văzut organizatorii acestei emisiuni de televiziune țărăncuțele umblând așa îmbrăcate (mai bine zis, așa dezbrăcate). Străinii își vor face despre România o impresie nemeritat de proastă, ceea ce nu aduce nimănui vreun folos, poate doar dușmanilor țării și neamului românesc. În vizitele mele în România, am cunoscut însă
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
pe la o petrecere și să ia legătura cu un inginer-șef. Îmi urează succes la acțiunea de pe Gotland. Mă întreabă dacă vorbesc franțuzește. Când îi spun că nu, îmi răspunde "se aranjează și asta". În mașină M. atitudine critică, "pe țărăncuțe le trimite acasă când începe distracția". 1 noiembrie Stockholm Oslo Bergen. 8 noiembrie Ce mai e și asta? Are armata nevoie de nouă zile ca să instaleze niște amărâte echipamente de testare? Unde-i eficacitatea lui Rosén? Tove-Rasmussen nu-i în
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
ne repede drumu’ că ți l-am scăpat! Bine că ne-am văzut Înăuntru. Din nou așteptam, dar de-acum așezați În jurul unei mese și puteam vedea cu ochii mei că Andrei nu exagerase deloc În privința Steluței, În pofida aerului de țărăncuță puțin șocată, care se trăgea desigur de la infirmitatea ei. Desculță și-n rochia aia neagră fără mâneci, cu poalele până la jumătatea pulpelor, părea cam de-o seamă cu văru' Laur, dar de o rasă cu totul diferită, așa Îmbujorată și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
însuflețite: Parcă ar ieși dintr-o biserică acest mic popor, atât e de vioi și de sărbătoresc. A pornit ceata spre iarmaroc sau se împrăștie numai după un joc zgomotos și fierbinte, într-o duminică mare de sat? Iată o țărăncuță din Gorj, cu zigzaguri galbene, cu iia de coloarea zăpezii; aceea cu catrință neagră și cu broboadă bogată coboară de la Hațeg. Grănicerul din Banat e aci, cu pălăria țuguiată, cu cămașa simplu împodobită cu ornamente pătrate. Nu lipsește nici primarul
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
al imaginației, În care erau proiectate, nestânjenit, fanteziile sexuale ale occidentalilor. În acest spațiu, restricțiile menite să cenzureze manifestările erotice În societatea civilizată de acasă puteau fi suspendate fără nici o reținere, atât de călătorul care profita de o sclavă sau țărăncuță Întâlnită În drum, cât și de cititorul său, care Își imagina același lucru. Chiar dacă Transilvania rurală vizitată de călătorii maghiari nu era nici Orientul pictat de Ingres sau Delacroix și nici măcar Rusia explorată de Casanova, cu toate acestea, putem detecta
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
a dovedit a avea ramificații până În străinătate. Vladimir Tismăneanu: Ai văzut vreodată albumul? Mircea Mihăieș: Da, albumul În sine e o lucrare alcătuită În bune condiții tehnice, onorabil, nu despre asta era vorba. Nimeni nu i-a contestat calitatea artistică. Țărăncuțe frumoase, peisaje minunate din Maramureș, Țara Bârsei - nu aceste aspecte erau puse În discuție, ci disproporția Între sumele care s-au scurs dinspre țară În străinătate. Cum spuneam, ramificațiile sunt complexe, s-a vorbit la un moment dat și de
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
de intemperii -, se lasă împresurat de fantasme, deslușind în jocul limbilor de foc plăsmuiri nemaivăzute (Serile la Mircești). Gerul, iarna sunt personificate, ca în mitologia populară. Un imn e înălțat îndeletnicirilor agreste, săvârșite de țărani radioși. Exuberanți, zburdalnici, țăranul și țărăncuța (Rodica) au un irezistibil tonus amoros, însă idila care îi ațâță suferă de prea mult dichis, alintându-se în artificiozități. Acest lirism descriptiv, bucolic etalează, în ornamentica lui, o notă parnasiană. Ca, de exemplu, înclinația către miniatură, în poezii ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
Râmnicu Vâlcea, 1939; Armando Palacio Valdés, Sora Sân Sulpicio, București, 1940; Pedro Calderón de la Barcă, Viața este vis, București, 1942, Doamna Spiriduș, pref. Paul Alexandru Georgescu, București, 1966; Lope de Vega, Teatru ales, pref. trad., București, 1943, Fata cu ulciorul. Țărăncuța din cetate, București, 1943; José Maria Ferreira de Castro, Pădurea virgina, București, 1944; Miguel de Cervantes, Iscusitul Don Quijote de la Mancha, I-II, București, 1944-1945; Mihail Sadoveanu, Un mulino arrastrado por el Siret, București, 1962, El zodiaco del Cáncer, București, 1963
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288954_a_290283]
-
ales, cu un șir rotund de odăi ispititoare, ocolind, cu cer dacul lor dantelat, un „patio“ de stil spaniolesc, pavat cu dale colorate și cu flori multe, multe și un avuz vesel și răcoros - am găsit, spre norocul meu, o țărăncuță din Vinț, proaspătă la trup și care ți se dăruia cu dărnicia elementară a pomu lui care-ți oferă poamele din crengile lui anume aplecate spre tine (cum susține Bernardin de Saint-Pierre). Îmi ziceam, plecând de lângă ea ca un fulg
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-te năvlegule!!!" ... Și l-a tăiat! Bine-bine, mai greșește omul, bălmăjește Isaia închiondorat. Dar... dar să nu ții sama de rang, de stare... Boier, țăran să-i bagi în aceeași oală? Și-apoi, un cap de boier pentru fâșneața unei țărăncuțe? se agită Isaia de colo-colo, furios din cale-afară, simte că-l strânge ceva de gât. Numai noi suntem de vină! izbucnește cu glas hârjit. Cum a fost posibil?!... Cum?!... Cine gândea ce va urma "Descălecatului blăstămat de la Direptate"?!... Cine gândea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
capul în mâini, ațintind firișoarele ce se prefirează în clepsidră... Doborât de somn, capul greu îi cade pe masă. A adormit. Clopotele... Broaștele Sucevei... 17 La mănăstire, Maria !? Pe culoarul luminat de două torțe, e vânzoleală mare. Un du-te-vino de țărăncuțe ce aleargă lipăind cărând felurite lucruri și odoare: o icoană a Maicii Domnului ferecată în aur și argint, un sfeșnic cu șapte brațe, brocarturi, lădițe, cărți ferecate în argint, covoare, scoarțe... Dați zor fetelor! Zor! Zor! Vin turcii! le îndeamnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am fost găzduit la unchiul meu, medicul, care locuia într-un apartament vast, elegant, pe strada vecină cu viitoarea noastră reședință. Odaia pusă la dispoziția mea era vecină cu aceea unde dormea una dintre cele două slujnice, cea mică, o țărăncuță de vreo șaisprezece ani, ca mine, cam oacheșă, dar nu țigancă, cu forme plinuțe fără a fi durdulie, ispititoare și prin sfiiciunea ei, și virginală, și lascivă: prima femeie care mă ispitea. Mă masturbam imaginându-mi că o posed. Într-
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
C: Îmi place foarte mult la școală însă am și câteva materii preferate. Printre acestea se numără și muzica. Îmi palce foarte mult să cânt și să aflu cât mai multe despre muzică. Ba chiar am făcut parte din corul "Țărăncuța" în clasele IIV. Aș vrea și eu să fac parte din corul școlii. Îmi respect foarte mult profesoara și mă simt foarte bine la ora dumneaei, și cred că aceeași părere o au și colegii mei. Doamna profesoară este foarte
Sfera by Pavăl Cristina Maria () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93597]
-
vie, după ce trăsese primul fum, a căzut mai întîi poc ! în fund și dup-aia s-a lăsat moale, cu fața ca varul ; desi gur, n-a murit din asta ; Popularele, scurte și îndesate, rustice de-a dreptul, ca niște țărăncuțe cu pulpele groase, cu hîrtia dulce, din trestie de zahăr, și tari de-ți dădeau lacrimile ; H. Upmann, dragele de ele, venite parcă dintr-o altă lume, din lumea mor ților, desigur, fiindcă aveau un puternic iz de mortă ciune
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
definitiv la totalitatea zidirii dintăi; mă închin gânditorilor cutezători care au putut alege calea adevărului în întunericul și confuziunea lumii de ieri. * Eterna scenă a vieții și morții. În preajma poetului, între ruini și morminte, doi tineri se îndrăgostesc. Trec două țărăncuțe care descifrează silabisind versurile de pe soclul pe care stă poetul (gânditor pe o bancă). ...Ceva despre liniște, despre un lac cu lebede... N-a mai rămas nimic din toate decât viersul... * Sunt bucuros că armata roșie ne-a scăpat poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se găsește e Adrian Marino) că valoarea unei cărți depinde de priceperea posesorului său ar putea fi Ciociara de Alberto Moravia. Încercînd să acopere furtul unor volume din biblioteca profesorului la care fusese adusă fată în casă, eroina povestirii, o țărăncuță analfabetă, cumpără de la anticariat o cantitate de cărți egală cu cea pe care o vînduse: „cinci volume” în greutate de „patru kilograme și șase sute de grame”. Indiferentă față de conținutul lor, ea ignoră că acestea nu sînt de arheologie (pasiunea profesorului
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
expună nurii indiferent de condiția socială, de mediul din care provine sau de vârsta personajului pe care-l interpretează. Vor pantofi cu toc ca să pară mai înalte, chiar dacă acțiunea se petrece în vârful muntelui, ciorapi lycra deși joacă rolul unei țărăncuțe care aleargă după găini, rochii mulate sau pieptănături pretențioase și nu fac nici un efort pentru a afla măcar un element care să-i fie propriu bietului personaj. 14 iunie 2004 - acasă În scenă nu te afli întâmplător. Dacă ești acolo
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mai ales în timpul campaniilor electorale, e de negândit fără o sumedenie de „figuri impuse“. Trebuie să devii simpatic alegătorilor, să te faci văzut printre tarabele vreunei piețe, să tragi câte o horă, să pupi copii care îți dau flori și țărăncuțe care îți dau pâine cu sare etc. Dar toate astea se pot face teatral, fără har, fals, dacă nu-ți pui problema să asumi în cât mai mare măsură omenescul lor, hazul lor conjunctural, cordialitatea - fie și simbolică - a desfășurării
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
deportată la muncă silnică în Uniunea Sovietică. Cinci ani a stat în lagărul regelui care ucide, și în acești cinci ani a fost mereu pe punctul să moară de foame. Ajunsese acolo la nouăsprezece ani, purtând cozi lungi ca orice țărăncuță. Motivele pentru care te rădeau în cap alternau, povestea mama. Existau două, dar ea o pățea mereu, indiferent din care. Când erau păduchii motivul, când faptul că furase de pe câmp câțiva cartofi sau sfeclă furajeră ca să nu moară de foame
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]