887 matches
-
aducînd un braț de lemne. Treziți din somnul abia instalat, copiii încep să plîngă, cerînd de mîncare, iar studenta și tatăl o iau de la capăt cu plimbatul și cu legănatul în brațe. În bucătărie, Sultana și Mihaela sînt ajutate de țărancă și încă de o pasageră la curățatul farfuriilor. Pe colțul ei de saltea, Letiția s-a cuibărit cu genunchii la gură, încercînd să doarmă, dar deschide mereu ochii și-și aruncă privirea spre bucătărie, cînd aude pași. Sus, în dormitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pus să cobori? întreabă șoferul. Stați sus cît mai mult, poate vine autofreza. Și-apoi, mai sînt cîteva găini. De jos, din sala restaurantului, se aude iarăși scheunatul cățelușei. Nu-i a bună spune țăranul nevestei. Da, scheaună urît confirmă țăranca. Îți amintești?, și-n vara lui '40, cîinele nostru, care era legat sub șură... Noi amîndoi dormeam afară, în coșul căruței, mai ții minte? Bătrîn și fără minte! dă țăranca un cot soțului. Numai la prostii ți-i gîndul... Dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i a bună spune țăranul nevestei. Da, scheaună urît confirmă țăranca. Îți amintești?, și-n vara lui '40, cîinele nostru, care era legat sub șură... Noi amîndoi dormeam afară, în coșul căruței, mai ții minte? Bătrîn și fără minte! dă țăranca un cot soțului. Numai la prostii ți-i gîndul... Dinspre bucătărie se aud bătăi într-o ușă. E deschis, intră, ce naiba mai vrei? întreabă Mircea Emil supărat că a fost trezit. Deschide, vreau să mă uit la grinzi spune arhitectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Ajunsă jos, cățelușa o zbughește înnebunită spre ușă, dar pe la jumătatea drumului se întoarce la bătrînă, își înfinge colții în poala paltonului cu care e îmbrăcată stăpîna și trage în direcția ușii. Bărbate, ai dreptate, se întîmplă ceva! se sperie țăranca, sărind în picioare, strîngîndu-și sumanul la piept, amintindu-și că, în '40, așa s-a zbătut cîinele lor în lanț, l-a rupt și a sărit în coșul căruței, a tras de ei pînă au sărit amîndoi jos să caute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-se pe lîngă restaurant, pe sub platforma din beton. Fugi! îl ia țăranul de braț pe profesor și-l îmbrîncește către autobuzul aflat de partea cealaltă a șoselei, ducîndu-l mai mult tîrîș, abandonîndu-l într-un sul de zăpadă. Întoarsă către intrare, țăranca se opintește să deschidă ușa. Soțul ei o dă la o parte, trage din toată puterea, intră și strigă cît îl ține gura spre cei dinăuntru: Ieșiți că restaurantul se dărîmă! Apoi, pînă ca lumea să se dezmeticească, să înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
am! țipă copilul, iar maică-sa, lăsînd iarăși sacoșa în zăpadă, face un gest nervos, să-l liniștească. Potolește-te, dragă! o roagă soțul. Vezi că ți-l dau și pe ăsta acuși! spune femeia nervoasă, continuîndu-și drumul. Țăranul și țăranca pleacă spre gară, să ia, mai departe, trenul. Dorin se uită speriat la o femeie în doliu, aflată pe peron, se apropie de ea, își dă seama că nu e din familia lui și plecă spre spital. Abătut, arhitectul pornește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se reorganiza în jurul clădirilor joase de la Abatorul de Bovine - loc ce suna de rău augur, chiar numai prin pronunțarea numelui său, dar încă nu se știa pentru cine - o mare de oameni se replia spre oraș pe Podul de Fier. Țărănci cu coșuri pe cap, de unde se ițea câte o gâscă, porci înnebuniți, care scăpau printre picioarele mulțimii, urmăriți de băieți urlând (speranța de a salva ceva de la rechizițiile militare împingea familiile de la țară să împrăștie pe cât posibil copiii și animalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și abia apuc să-i răspund la altă întrebare: Locuiți singură? Nici vorbă. Trăiesc în mijlocul unui popor de cărți‡, că Tano face noc-noc cu coada în ușa de la intrare. Își cere drepturile. Musafirele lui, Gipsy și Dunguța, au rămas, ca țărăncile, în spate. Nu-i chip să mă ocup de musafira mea pînă nu-l hrănesc, că-mi dărîmă ușa. Apăs tasta radioului și o voce parcă transpirată umple livingul: "Domnișoară, nu pleca, hai să bem orice, cafea nu plecaaaa... în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Ivănescu, Poetul. Stăteam la masa rotundă de la Nestor (m-aș fi vrut la "Albina", mîncînd studențește. Lapte acru, foarte rece, cu brînzoaică fierbinte) și încercam să înghit o sofisticată pèche Melba, vag alcoolizată. Nu-ți place? Tu trebuia să rămîi țărancă-n Dorobanț, să coci plăcinte ca preoteasa de bunică-ta. Și ce-i cu peruca aia? Pe dracu' naibii, du-te la toaletă și fă-o să dispară. Puțin îmi păsa, atunci, de felul cum arătam. Îmi explic vălul kabul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în cap/ Și-am să-mi fac o gaurăăă... Mă mut spre spate și particip, fără voie, la discuția despre alte găuri, de data asta în șosele, a doi băietani. Înjurăturile mă fac să-mi schimb din nou locul. O țărancă îmbrăcată într-o bundă, de sub care se ivește un tricou cu îndemn deocheat, îi strigă alteia, de lîngă șofer: Ăi, Lenuțî, nea Gogu o chicăt în fîntînă. La nunta lu' Costicî. Cuscru, tu, Auricî? se vaită Lenuța de sub haina matlasată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o scos mort, fă proasto, mort l-o scos. Mă abțin să gîndesc asta, dar o fac: limba română (limbo romanesco, eventual cu r-ul dublat, cum se pronunță în varianta frundo-udemeristă) e în regresie, în cădere liberă. Arată ca țărăncile în bunde și, pe sub bunde, cu tricouri second hand, pe care stau scrise orizontal-vertical, nuștiuceuri ca Love-Coach. A ajuns limbă second-hand. Șoferul ne lasă la intrarea în Dorobanț, lîngă o reclamă de șampon. Exact unde se înălța alta: "Nici o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
parcă să dispar. Mi-era greu să hotărăsc ce era mai bine pentru el, să moară devorat de istovirea iubirii sau de dorul meu. Pentru prima dată suferința umană mi-a devenit insuportabilă. Am încercat să-l îndrăgostesc de o țărancă ce spăla zilnic la râu, dar puterile mele nu funcționau asupra lui. Probabil că l-am iubit pe bietul meu pescar cu o iubire demnă de o Aspidă prinsă în propria ei cursă... Asistam la suferința lui ce era deopotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
O-H-O! O-H-O! Bine! / Deșurubându-ne alelele acizilor nucleici O-H-O! Încă o dată!“(Imposibila dedublare) ‹ Uităm cu plăcere cartea, imediat după ce o închidem. Un singur gând ne urmărește: cum o fi, totuși, vulva prehensilă? Naivitati Scris la persoana întâi, din perspectiva unei țărănci, Bădița Dinicu, dintr-un sat din lunca Neajlovului, romanul Spânzurata (Antim Ivireanul, Râmnicu Vâlcea, 2006) de Constantin Argeșanu este plin de naivități. Dar nu de naivități „jucate“ și expresive, cum întâlnim la toți marii noștri scriitori interesați de lumea satului
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sau absurdul sau caracterul periculos al existenței, autoarea nu face decât să o de-dramatizeze și să rateze ocazia de a ajunge la literatură. În literatură, dacă dramatism nu e, nimic nu e. În centrul romanului se află o tânără țărancă, Silvia, soțul ei, Costa, și cei cinci copii ai lor. Duc toți o viață aspră, pe care însă romanciera o înfățișează ca pe un balet plin de grație. Când apare câte un conflict (un copil de-al lor este bătut
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nefericită. Noi, cititorii, o compătimim sincer, dar nu înțelegem ce legătură are lamentația ei cu literatura. Istorisirea începe, bineînțeles, cu anii copilăriei. Ca într-un film indian melodramatic, Silvana, un copil fără tată, se cuibărește la pieptul mamei ei, o țărancă săracă și aspră, cerșindu-i zadarnic puțină afecțiune. Într-o curte vecină se plimbă arogant personajul negativ, Neagu, un țăran cu o gospodărie frumoasă, pe care Silvana îl urăște instinctiv pentru bunăstarea lui. Cu inima sfâșiată de durere, fetița află
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a rămas acolo 600 de ani, ceasul din turnul bisericii evanghelice arhiva suflete. Prin anii 70, Ceaușescu a scos sașii, ca pe niște vite, la vânzare, pe cei rămași i-a mixat cu textilistele venite din Vâlcea, Vaslui, Caracal, Botoșani. Țărăncile luate cu arcanul de la coada sapei au pus, cum s-au priceput mai bine, curul la "armonizarea națiunii" și, implicit, la "înălțarea socialismului pe cele mai glorioase culmi ale progresului". Bâlbâitul nu a fost prost deloc, a avut de la cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fost prin preajmă, doar cei bătrîni și cu mine i-am Întîmpinat. Musafira, o consăteană de-a lor, Întîlnită de moșu’ la piață și invitată pe la noi Împreună cu soțul ei, a vorbit mult și despre toate, citeam ușor În ea țăranca tenace și răzbătătoare. În schimb, de cum a deschis gura bărbatul, am Înțeles, din accent și din discurs, că aveam de-a face cu un intelectual. Femeia se plîngea mereu că unui om cu pregătirea lui nu i se dă o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
program "de voie" pe zi... Iată imaginea ideală a unei vacanțe japoneze, cu care organizatorii proiectului sperau să "spargă" piața turistică... Îmi închipui varianta națională a acestui concediu, cu studii arheologice la Herculane, de documentare la Peștera Muierii, antropologice pe lângă țărăncile cu broboadă, vânzând porumb fiert, zmeură și faguri la marginea drumului, atunci când se face vad, pe înserat, și lumea iese la plimbare, hai-hui, hai-hui... Pe bancheta autobuzului, încovoiată de dureri de spate, simțind că-mi dau duhul la gândul că
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și se întoarce către un realism denotativ și arhaic, chiar înainte ca România să cadă explicit sub tăvălugul comunismului sovietic. Încă din 1945, cînd mai erau încă doi ani pînă la abolirea monarhiei și trei pînă la naționalizare, el pictează țărănci monumetale și austere sau peisaje panoramice, legate subtil de ideea proletariatului suveran, cum ar fi acela din Petroșani. Și, alături de el, vin, în aceeași direcție, și alți exponenți ai avangardei, spirite nonconformiste și ostile establismentului burghez, care își reneagă propriile
Artiști și vremuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7002_a_8327]
-
a crescut din septembrie 2010, când celebrul "Car cu boi" a atins suma de 155.000 de euro, iar ulterior, în decembrie anul trecut, lucrarea "Păstoriță" a fost adjudecată pentru suma de 175.000 de euro, la licitațiile Artmark. Pictura "Țărancă odihnindu-se", prin tematica sa având în centru reprezentarea femeii, face parte dintr-o dimensiune importantă a operei grigoresciene, una ce oferă un inventar prețios de informații estetice, etnografice și de istoria artei și culturii, despre România începutului de secol
"Ţărăncuţă odihnindu-se" de Grigorescu a devenit cel mai scump tablou vândut pe piaţa românească de artă () [Corola-journal/Journalistic/70345_a_71670]
-
acestui căutător de frumos, oriunde s-ar fi găsit el și sub indiferent ce formă. Cîteva ore la Snagov păstra un echilibru între prezent și trecut, între viața contemporană și muzeul reprezentat de mînăstirea Snagov. Semnele prezentului (drumul la mînăstire, țărăncile excitante întîlnite întîmplător, plimbarea pe lac, ospățul final cu plătică friptă) se găseau contrabalansate de cele ale trecutului, concretizat aici de obiectele medievale. O astfel de echilibrare contribuie la reușita bucății. în schimb, în celebrul Pseudokynegetikos (1874), deși se mai
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
frigiderului General Motors o deschideam...zumzăitul lui continuu se oprea scoțând un pocnet..., un dârdâit electric... și mă gândeam la coșmelia cu pepeni de lângă Caracal unde făcusem milităria... la pepenii bostănăriei și cum într-o duminică mă culcasem cu o țărancă tânără... și cum și băiețelul ei dormea lungit peste pepenii verzi... peste lubenițe cum le ziceau oltenii... și cum un pepene de dedesubt se rostogolise și Săftica... așa o chema țipase aoleo copilu^!... mi-l omoară... și o liniștisem întrerupându
"General Motors" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7956_a_9281]
-
băiat aicea, și-l căutam, unde o fi, nu s-o fi scufundat, să-l înghită noroiul..." zice. "E la duș, se spală, zic, strig și femeia se apropie vorbind. E o femeie tânără încă îmbrăcată ca la oraș, nu țărancă... Repet că s-a dus să se spele. Îmi închipui că celălalt a inventat sau exagerat crezând că așa poate intra în vorbă cu femeia. Care zice că aici nu ai putea să te îneci, că vara vin oamenii, fac
Vulcanii noroioși by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7547_a_8872]
-
alta, ci lanurile de porumb devastate de cules și de toamnă. În acest sens, n-am plecat nicăieri. - Un fel de "voiaj în jurul odăii"... Odaia aceasta a ta o iei cu tine peste tot... La Mangalia țin minte că o țărancă bătrână privea valurile mării... La un moment dat, s-a întors spre mine și a spus: Da' mult pământ mai înghite și marea asta, maică!"... -Înțeleg, înțeleg... - Voiajul meu s-a petrecut, de fapt, în retorta colosală a naturii, pe
Măsura câmpiei române by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7340_a_8665]
-
și găsind în bătătură un copil de care nu se știa răspunzător, soțul legitim al mamei nu uită, nici el, să-i amintească băiatului că nu-i decât un bastard. Cât despre mamă, aceasta „înfășurase totul în basmaua tăcerii, așa cum țărăncile își pun bunurile de preț într-o basma adevărată: întâi o întind pe pat, apoi pun cu grijă fiecare lucrușor acolo, le mai învăluie o dată cu privirea și strâng colțurile basmalei, înnodându-le zdravăn: ani de zile, poate niciodată în viața
Un om din Est by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5707_a_7032]