595 matches
-
-l băga În seamă. Face totul ca să se dea potrivnic. Merceditas tăgădui În tăcere, mînioasă. — Ei bine, eu vă las, că am o grămadă de munci și n-am vreme. Ziua bună. Am răspuns politicos și am văzut-o Îndepărtîndu-se, țanțoșă, izbind trotuarul cu tocurile. Tata răsuflă adînc, ca și cînd ar fi voit să inspire pacea recuperată. Don Anacleto lîncezea alături de el, cu chipul pălind de la o clipă la alta și cu privirea tristă și autumnală. — Țara asta s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a văzut orașele dintre New York și Chicago ca pe o vastă scenă de intrigi juvenile. O după-amiază la Plaza, cu amurgul de iarnă colorând cerul afară și zvon vag de tobe urcând de la etajele de jos... Se foiesc și umblă țanțoș prin hol, mai luând câte un cocteil, scrupulos Îmbrăcate, așteptând. Pe urmă ușile mari de sticlă se Învârt și pășesc Înăuntru, mărunt, trei ghemuri mari de blănuri. Urmează teatrul și apoi o masă la Midnight Frolic - desigur, mama va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cluburi, ca un fel de ultimă și disperată Încercare de a se cunoaște mai bine, de a rămâne uniți, de a lupta Împotriva spiritului schismatic al cluburilor. Era o coborâre de pe Înălțimile convenționale, pe care ei toți umblaseră atât de țanțoș. După cină au condus-o pe Kaluka până la promenadă, iar apoi s-au Întors agale la Asbury, de-a lungul plajei. Oceanul noptatic inspira o senzație nouă, fiindcă-i dispăruse toată culoarea și moliciunea de obiect vechi și părea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
noaptea târziu în noiembrie. Am intrat pe o ușă masivă din stejar și am pătruns în holul imens. Toate castelele germane ar trebui să fie atât de gotice. Fiecare senior teuton al războiului ar trebui să trăiască și să umble țanțoș într-un asemenea loc; fiecare bătăuș inchizitorial arian ar trebui să se înconjoare cu la fel de multe embleme ale tiraniei nemiloase. În afară de covoarele imense, grele, de tapiseriile groase și de tablourile plictisitoare, existau suficiente armuri, rasteluri cu muschete și arme albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-o pe mama care mă striga și întreba vecinele dacă auziseră de pozna mea. -Nu ați văzut-o pe Silvica că nu o găsesc de ceva timp? Am privit prin spărtura din zid și am văzut-o cum se plimba țanțoșă cu o nuielușa în mână și m-am hotărât să rămân acolo chiar și toată noaptea decât să primesc bătaie. După un timp se înserase, iar mama mă tot căuta și mi s-a făcut milă de ea gândindu-mă
COPILĂRIE DULCE COPILĂRIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364439_a_365768]
-
în palmele sale aspre de atâta lopătat pe oceanele nesfârșite ale pământului ăsta blestemat; o să-i înțepe obrajii ăia de sfântă cu barba lui încâlcită de toate furtunile de gradul 9(nouă) pe scara beaufort; o să-i lingă sânii ăia țanțoși cu toate brizele apusului de toamnă târzie; o să-i... abia s-a trezit. sfârșit, amorțit în toate mădularele, chiar și mădularul lui, odihnit până mai ieri, era acum mai flasc decât atunci după ce l-au prins amazoanele și l-au
TRĂIASCĂ, REGINA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363946_a_365275]
-
așteptate care este gata să se materializeze. Apelând când la consemnările cuprinse într-un jurnal al trăirilor pline de ... VII. GHEORGHE ANDREI NEAGU - LICHEAUA, de Gheorghe Neagu, publicat în Ediția nr. 2134 din 03 noiembrie 2016. Uite-l! Se plimbă țanțoș de parcă nici usturoi n-a mâncat și nici gura nu-i miroase! Tocmai te-a turnat. Tocmai te-a mai umplut de ceva urât mirositor în fața unor ipochimeni care-ți cam iau sâmbetele. E vesel. N-are scru, scru scrupule
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
El doar critică. Crede că un carton de filolog îi dă acest drept. Nici nu-și poate imagina cum ar ieși din mâinile lui un sonet, că din creier nici vorbă să iasă! Citește mai mult Uite-l! Se plimbă țanțoș de parcă nici usturoi n-a mâncat și nici gura nu-i miroase! Tocmai te-a turnat. Tocmai te-a mai umplut de ceva urât mirositor în fața unor ipochimeni care-ți cam iau sâmbetele. E vesel. N-are scru, scru scrupule
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
cu o oră! Sper că nimeni nu ignoră Și că toți veți înțelege, Dar asta este o lege! Au spus că-nțeleg cu toții, Însă azi, în zori, netoții Au cântat ca și-altădată Cu-cu-ri-gu! în poiată, Ori afară, în ogradă, Țanțoși ca la o paradă, De-au jucat găini în horă, La aceeași veche oră!... Referință Bibliografică: SCHIMBAREA OREI / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1537, Anul V, 17 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate
SCHIMBAREA OREI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363005_a_364334]
-
latente în Limbaj: vorba sa „dansul fotonilor” (fie al tahionilor sau quarcilor!), energetism sadea, de o savoare aparte: „Bucuria corului/ de vrăbii - razele/ taie geamul/ cu infinite ace-pliscuri/ de diamante/ de la gureșele/ dezlănțuitoare/ de fotoni.../ Dincoace de ferestre, Verbul/ calcă țanțoș, până-ajunge/ în marginea ninsă,/ de unde-naintează prudent,/ pe partea de-argint-viu, carosabilă, logosabilă/ și verbos-abilă/ a hârtiei,/ făcîndu-se apoi nevăzut/ printre hematiile/ din auriculul drept/ al Poemului..” ( subl. n). Verbul calcă țanțoș ... ( ars poetica) Acest textualism de practician semiotician, face
UN CAVALER LA CURTEA OXIMO(I)RONISMULUI de EUGEN EVU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362449_a_363778]
-
dezlănțuitoare/ de fotoni.../ Dincoace de ferestre, Verbul/ calcă țanțoș, până-ajunge/ în marginea ninsă,/ de unde-naintează prudent,/ pe partea de-argint-viu, carosabilă, logosabilă/ și verbos-abilă/ a hârtiei,/ făcîndu-se apoi nevăzut/ printre hematiile/ din auriculul drept/ al Poemului..” ( subl. n). Verbul calcă țanțoș ... ( ars poetica) Acest textualism de practician semiotician, face farmecul volumului inspirit titrat - aluziv la o „eră Arheopterix”: așadar a unei MUTAȚII a speciei (speței) umane. Poetul apelează atitudinal la oxymoron, ( procedeul stylistic „mușcătura nebunului”), și aici ne amintește de Adrian
UN CAVALER LA CURTEA OXIMO(I)RONISMULUI de EUGEN EVU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362449_a_363778]
-
Nu se formalizează, De-i contrazic nu protestează. Se armonizează diversele profiluri, Antagonice stiluri. Istorici, dramaturgi, poeți gingași, Parnasieni, Polemiști pătimași. Când toți vorbesc deodată, În surdină- Învolburări de corn, nai, Violină. Timizii, blânzi ca temperament, Sub permanentul acompaniament, Prea țanțoși unii, Alții chiar cu trac... Și stă înțelepciunea strânsă-n vrac. Pe rafturi rânduită, Ori în geamantan, În drumurile noastre Peste an. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Ambianță / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 291, Anul I, 18
AMBIANŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361125_a_362454]
-
acum vicarul din Gyula. De la vecinele mele am aflat că de câțiva ani se organizau astfel de ieșiri. “Să știi tu, Corina dragă, că Viena-i un oraș, nu o țară!” mi-a povestit într-o zi tanti Florica, o țanțoșă precupeață, vecină cu mine...de când mă știu. Mândră de graiul ei încă bihorenesc, mi-a zis, ca la carte, tot ce aflase de la “popa Pepi” despre Viena, deși ea e trecută de ani buni la penticostali. Atunci, după Revoluție, mânați
DRUMUL SPRE ACASĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360866_a_362195]
-
găsești oricând, că nu se mută casa din loc. Dar să nu întârzii la masă. Te așteptăm până la două, hai, două și jumătate. Am plecat, pa! Zamfirescu n-apucă să mai spună ceva, că bătrânul, cu nepoata de mână, mergea țanțoș pe trotuar, privind mândru la cei din jur, care-i zâmbeau admirativ. --Ei, ce zici Trache de taică-meu? Nu ți se pare cam trăsnit? --O iubește mult. Poate îl vom înțelege când vom ajunge și noi bunici. --Hai să
TRANDAFIRUL SIRENEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368249_a_369578]
-
măgărușului, ai văzut afișele? Am de gând să mă distrez în seara asta! Vino cu mine să ne batem joc de porcușorul acesta fără talent! Cocoșul se lăsă înduplecat abia când văzu că, la ora cinei, ograda rămăsese goală. Păși țanțoș în luminile vii ale hambarului, printre fâșiile de panglică colorată și baloanele agățate de grindă. Uimit de asistența adunată să vadă concertul, îl înghionti pe măgăruș. - O să se facă de râs la scenă deschisă, îi spuse Aurel cocoșului. Ce vom
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
rase și o coamă vișinie pe mijloc. Doamna Fira țâțâi întristată. Ar fi trebuit ca fetele astea să o cunoască pe Maricica. Nimeni nu reușea așa „permanent” cum reușea să facă Maricica, vecina și coafeza ei. Cu pieptul în față, țanțoșă și mândră de buclele strânse care îi împodobeau capul, Doamna Fira traversă în dreptul unei stații de autobuz, foarte atentă să respecte întru totul regulile de circulație aplicabile pietonilor. Un băiat o depăși pe trecere, vorbind singur cu voce tare, cu
DOAMNA FIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368428_a_369757]
-
sud a țării unde poposea mai întâi primăvară și simțeam că soarele trezea din somnul lung al iernii toate fiintele pământului perpetuând ritualul renașterii din fiecare primăvară. Mi-e dor de curtea casei cu păsăretul foind și cotcodăcind, de cocosul țanțoș dând rotocoale în jurul găinilor, de fluturii zburând în zig zag, de rămurelele cu muguri gata să pleznească, de pisică ce mergea agale prin curte până o stârnea la goana câinele supărat că i-a trecut chiar pe sub nas, de adierea
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA DOAMNEI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368471_a_369800]
-
împărătesei. Se așezară fiecare pe câte un sloi sau bolovan de gheață, dar lui Nămețilă îi trebui un bloc de gheață cât un munte ca să se poată așeza, fără să facă stricăciuni în jur. În fine, apăru și generalul Prăpădenie, țanțoș și țâfnos ca un curcan, umflându-și pieptul plin de decorații. Nervos, tot învârtea în mână o biciușcă plumbuită. Aici trebuie să facem observația că toți vitejii împărătesei mai aveau în dotare, pe lângă armele cuvenite, și câte un harapnic mai
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
atâta vreme cu ideile tale nenorocite și acum ai curaj să te prezinți în fața mea în... cărucior? Hm, ești un... ” și i-a aruncat în brațe o hârtie de 10 lei, după care i-a întors spatele și a plecat țanțoșă ca și cum gestul ei ar fi pus în mișcare întregul univers. Mai păstrează și astăzi bancnota, ca amintire, ca o dovadă concretă că s-a întâlnit și el cu o femeie, prima după accident. Să cazi din cer și să ajungi
ÎMI EŞTI DRAG AŞA CUM EŞTI! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366948_a_368277]
-
înțep peștele. A fost un mic dejun cu întreruperi, dar numai pentru mine, căci amica mea își vedea calmă de masă și privea cu interes la cârdul de lebede ce apăruseră pe luciul apei, după pâlcul de stuf. Masculul-tată mergea țanțoș, însă vigilent în fața cârdului, iar mama-lebădă domina ariergarda. Cei cinci pui, mărișori, însă tot cu penele colorate în maro spre gri, se avântau în urma tatălui pe luciul lacului. Părinții aveau un colorit de un alb imaculat, cu chenare negre la
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
melancolică mireasmă din tei aliniați, să împiedece trecutul să existe Privirile li s-au atins în himere și-au zâmbet neștiut, neauzit de ceilalți prezenți în antice săli când ploaia lovea florile reci când lumina se îneca în întuneric, Tineri țanțoși ieșeau la vedere de-a lungul zidului de promenadă Neștiutor, el aluneca prin coridoare să dispară în volume cu praf bizantin pășea pe mozaic din năluci de ocazie departe în Sala Pașilor Pierduți De departe oglinda cu vise chema pe
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
Bunelor Maniere, foarte politicos motan mai am, de altfel! -‘Draguț fenomen al naturii’, am zis ca pentru mine. Respectă acel canon al respectului de a merge în spatele persoanei respectate, iar 'persoana aceasta - măi, ce mai jongla din coadă și mergea țanțoș! Motanul, nu numai că nu se opunea s-o oprească, dar....cumva, numai după glas depistai toată suferință dânsului!! Mm, dulce moment! Aș fi vrut numai pentru aceasta să am o camera cu obiectiv infraroșu, deoarece apariția albă s-a
UN ALT FEL DE IUBIRE, POATE MAI PURĂ!? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349856_a_351185]
-
mănânci cu plăcere o friptură de purcel, un șnițel de vițel sau chiar o pulpă de pisică. Acestea nu sunt animale? Nu mai zic de găină căreia îi sugi și oasele și te delectezi cu târtița. Și mai ieri purtai țanțoș mănuși din piele de cuțu-cuțu. Oare astăzi nu mai este rentabil să faci mănuși sau, oricum, să valorifici cumva cățelul eutanasiat cu bâta-n cap? Porcul mănâncă ciulama de purcel, de ce n-ar mânca și cuțu-cuțu tocană de ham-ham? Dreptul
INTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 8 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349854_a_351183]
-
înțep peștele. A fost un mic dejun cu întreruperi, dar numai pentru mine, căci amica mea își vedea calmă de masă și privea cu interes la cârdul de lebede ce apăruseră pe luciul apei, după pâlcul de stuf. Masculul-tată mergea țanțoș, însă vigilent în fața cârdului, iar mama-lebădă domina ariergarda. Cei cinci pui, mărișori, însă tot cu penele colorate în maro spre gri, se avântau în urma tatălui pe luciul lacului. Părinții aveau un colorit de un alb imaculat, cu chenare negre la
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
regulă în portul popular, pășind alături de familie cu coșurile încărcate de prinoase, roadele muncii lor harnice și cinstite. Nevestele frumoase, adevărate Amazoane trace, purtau coșurile acoperite cu ștergare de in țesute de ele, pe cap sau în mână, iar bărbații țanțoși ca niște curcani, cu pălării de fetru și pană de cocoș la ele, țineu în mâini sticlele cu vin, scos din butoiul ori damigeana neîncepută din toamnă de la cules, care spumegau de bucurie ca niște șampanii. Cei care se sculaseră
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]