610 matches
-
geantă diplomat în care își păstra ordinele, decorațiile și medaliile pe care le primise în decursul vremii. Câteodată, când era mai binedispus, se dezbrăca până când rămânea în boxerii lui negri și pe chiloții ăia își atârna decorațiile. Apoi se plimba țanțoș prin fața celor prezenți, zicând: “Uite, bre, așa ar trebui purtate decorațiile, în pielea goală, ca să vadă toată lumea că nu ai nimic de ascuns”.” Nichita e Nichita Stănescu, iar fragmentul de mai sus e din cartea lui Ștefan Agopian, Scriitor în
Amintirile savuroase ale unui scriitor prea sincer by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18442_a_19767]
-
îmi încuia ușa casei, eu ieșeam pe geam, mă percheziționa la intrarea în casă, eu îmi ascundeam sticluța de vodcă în chiloți, că aveam burta mare și tricoul peste și nu vedea ea că eu am ceva în chiloți. Intram țanțoș, treceam de percheziție și mă duceam și mi-o ascundeam undeva”. “De azi, nu mai beau”... Au urmat sevraje peste sevraje, din nou internări și din nou reveniri la vodca de toate zilele. I s-a declanșat și un diabet
Bomba pe patru roți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20259_a_21584]
-
spiritul și să te abată de la adevăratele realități, evident, că astfel de tabu-uri se instalează fără grijă. Așa cum îi dădeam un exemplu lui Bucurenci zilele trecute, dacă îmi iau un tricou roșu cu CCCP de la piata și mă plimb țanțoș prin targ devin super-fancy-trendy în vreme ce dacă îmi trag un negru cu zvastica mă salța la prima bordura. În ambele cazuri persoanele implicate n-au pic de habar de impactul istoric a celor două chestiuni asupra nației trecute la ei în
Ce cauta femeile in politica? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82995_a_84320]
-
Rompuy, s-a spus despre el că este un creator al consensului și un negociator eficient, ca și cum acestea ar fi atribute negative. Acestea sunt atribute foarte importante ale timpurilor în care trăim. Ce dorim? Un guru cu stil prezidențial care pășește țanțoș pe scena lumii, provocând neplăceri? Un distrugător, un perturbator? Nu, avem nevoie acum de un președinte bun, eficient, rațional și cred că l-am obținut. Îi doresc numai bine. În privința baroanei Ashton, s-a spus că nu a fost aleasă
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
Pârâului nr. 557 țel: 0740133130 16757 TAMÂȘ MARIA LIVIA (n. 1958) Tg. Mureș, str. Banat nr. 3/9 țel: 267892 23555 TANKO LENUȚA (n. 1960) Gurghiu, str. Ț. Vladimirescu nr. 5, bl. 5, sc. I, ap. 2 țel: 536087 5282 ȚANȚOȘ MARIA (n. 1955) Voiniceni nr. 108 țel: 432033 5286 TARNOVEAN ANA (n. 1949) Tg. Mureș, str. Libertății nr. 103/A, ap. 42 țel: 260589; 0741181887 5285 TAVASZI EMESE IBOLYA (n. 1962) Tg. Mureș, Bd. 1 Decembrie 1918, nr. 134/15
EUR-Lex () [Corola-website/Law/181859_a_183188]
-
lirice, de la imn la satiră, calitatea lor principală fiind energia transfigurată a verbului. De fapt, întreaga operă poate fi considerată un imn închinat verbului, cum se prefigurează în Ars poetica, din prima parte. Ciclul se deschide cu textul Verbul calcă țanțoș..., titlu care dă, totodată, seamă de mândria și firea românității oltenești, modelate la modul ironic, ca trecere și prin bănăție, dar și cu o anume rigoare a actului clar de narcisism al lui Ion Barbu. Textul propune o poetică a
Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
a lui Lucian Blaga (Liniște). De astă dată, nu tăcerea razelor de lună se izbește de geam, ci „Bucuria corului / de vrăbii - razele / taie geamul cu infinite ace-pliscuri / de diamant / de la gureșele / dezlănțuitoare de fotoni... / Dincoace de ferestre, Verbul / calcă țanțoș, / până ajunge / în marginea ninsă, / de unde-naintează prudent, / pe partea de-argint-viu, / carosa bilă, logosabilă / și verbos-abilă / a hârtiei, / făcânduse apoi nevăzut / printre hematiile / din auriculul drept / al Poemului...“ Poezia, așadar, se naște din bucuria cântecului natural intrat în „mântuitul azur
Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
săracă, dar "plină de demnitate" și a dus o viață singuratică. A fost însă „"cel mai elegant purtător de monoclu din București și nimeni nu l-a văzut vreodată decât de-o extremă corectitudine vestimentară"”. Avea „"... mustăți negre ca vopseaua... țanțoș ca un cocoș, în ghetre albe - pictorul N. Petrescu părea un hidalgo..."” Cei mai buni prieteni ai lui au fost Ștefan Luchian, Nicolae Vermont, Grigore Ventura și Alexandru Bogdan-Pitești. Cum Luchian a paralizat,și Grigore Ventrura a decedat în anul
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
Ștefan Petică, Gheorghe Petrașcu, Alexandru Satmari, Camil Ressu precum și sculptorilor Frederic Storck, Oscar Spaethe și la mulți alții. Autoportretele pe care Nicolae Petrescu-Găină le-a făcut sunt de fapt niște autocaricaturi. El s-a înfățișat adesea în postura de cocoș țanțoș sau plouat ca o găină. În ambele reprezentări capul cocoșului era portretul său. Avea pe cap când o creastă când o pălărie. Dacă înfățișarea este cea a unui cocoș țanțoș, îmbrăcămintea este neapărat un costum cu cravată sau papion, coadă
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
autocaricaturi. El s-a înfățișat adesea în postura de cocoș țanțoș sau plouat ca o găină. În ambele reprezentări capul cocoșului era portretul său. Avea pe cap când o creastă când o pălărie. Dacă înfățișarea este cea a unui cocoș țanțoș, îmbrăcămintea este neapărat un costum cu cravată sau papion, coadă înfoiată și stufoasă și aliura este cea a unui cocoș mândru nevoie mare. Dacă este găină, este neapărat o găină mare cu o coadă pleoștită. Ea poartă sub o aripă
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
-mi revin, să fac turul de vizitator prin toate sălile luminate cu becuri puternice. Fiat Lux! Ea este tot mai convinsă că va face față situației și de data asta, doar este o femeie tare că fierul, ce naiba! Calcă iar, țanțoșa peste pardoseala cu pătrate albe și negre. Lumină artificială cade peste ea din toate părțile și acel trup frumos, nu mai are umbră. Ea nu observă detaliul evident, straniu. Dintr-odată se grăbește. Trece cu privirea peste o vitrină, peste
Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
ceva vioi și agil, de cocoș de munte, un fel de frenezie bine ținută în frîu, care știe că trebuie să se supună unei inteligențe sigure de ea și aptă să controleze, pînă la urmă, totul. Această explozie de vitalitate țanțoșă deturnată spiritual explică pesemne forma de seducție, redutabilă, de care beneficia Dragomir. Dacă la acest portret adăugăm o privire albastră cu inflexiuni metalice, ne putem imagina ce a însemnat prezența sa vreme de doi ani într-o Germanie cvasigolită de
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
începe la High School Argentina, iar Fer (Fernando Dente), căpitanul echipei de rugby a liceului, descoperă că vecina și colega lui de clasă, Agus (Agustina Vera) s-a schimbat mult în timpul vacanței de vară. Delfi (Delfina Peña) a rămas tot țanțoșă și cu o atitudine superioară față de fratele ei, Walter (Walter Bruno) și de companioanele ei, Alicia, Clara și Valeria, pe care le numește "Invizibilele". Directorul școlii și Dn-șoara D'Arts, profesoara de arte, îi invită pe elevi să participe la
Viva High School Musical Argentina () [Corola-website/Science/320384_a_321713]
-
albi: — Cine se smiorcăie? Oricum sunt sătul și plictisit de prăvălia asta veche. De data asta, mă duc să servesc un samurai! Și, aruncându-și pe umăr bocceaua de haine, legă săculețul cu sare de un bambus și îl ridică țanțoș. — Se duse să servească un samurai! râse unul. Halal rămas bun! Râseră cu toții. Nimeni nu-l ura pe Hiyoshi, dar nici rău pentru el nu le părea. Din partea lui, după ce făcu primul pas în afara zidului de pământ, inima i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
dar n-au mai apucat, era vai de capul lor... Când i-am văzut... Era martie, era rece, iar ei mergeau cu caii, se țineau de coada calului... Înfășurați cu coada calului... Nu mai era armata aia de care știam, țanțoșă... S-au retras ținându-se de coada calului... — N-ați Încercat să vă ascundeți la retragerea lor? — Păi, ne-am ascuns, bineînțeles că ne-am ascuns... Târgușorul acesta era Între două dealuri și noi eram Într-o vale: de o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de Iorgu Iordan (1943). Metaforele au fost explicate de Iordan (în 1935, 1937) prin factori istorici: prin extindere de la vechea denumire glumeață a dorobanților (a se vedea Peneș Curcanul al lui Alecsandri) sau pornind de la o imagine: "atitudinea (comic de țanțoșă)" sau, mai curând, uniforma colorată a agenților din secolul al XIX-lea. Astăzi este încă în uz metafora sticlete ("Sticleții procurori", titlu în Ziua, 21.02.2006), în mai mică măsură curcan ("Dacă se bulucește lume, pac și curcanii cu
Polițist, substantive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7018_a_8343]
-
Mahmureala lui Wakefield s-a dus, mulțumită pastilei de la Susan și o euforie moderată Îi ia locul. O privește pe fosta sa soție cu admirație reală În timp ce ea Își ia rămas bun de la aliații ei. Umflată de victorie, Mariana merge țanțoș cu cîțiva pași În fața lui Wakefield, care se Întreabă de unde a apărut femeia asta, care i-a fost cîndva soție. Nu a bănuit nicicînd existența unei astfel de Mariane. La cîțiva metri de expoziția suedeză se află pavilionul belgian. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
crezut chiar c-o încurajai. Păi, da, tu așa ai văzut lucrurile, mi-a replicat el rânjind. Presupun că așa vrei să vezi lucrurile, a continuat ceva mai blând. Un chelner zâmbăreț s-a apropiat de masa noastră cu pas țanțoș. Dar s-a oprit, după care a făcut scurt stânga-mprejur, îndreptându-se spre o altă masă când a văzut ce privire amenințătoare i-a aruncat James. Așa că te-ai gândit să mă ajuți să mă maturizez. Ai crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
griji ca nu cumva Racey să fi plecat la Marbella și să trebuiască să mă duc și eu. Apoi, la cinci, s-au deschis porțile și apare Racey. Arată bine în carne și oase. Bronzat, ochi de un albastru strălucitor, țanțoș. Din păcate, purta pantofi de mafiot de culoarea oului de rață, cămașă descheiată la guler și un lanț de aur. Arăta ca managerul unei echipe de fotbal, dar mult, mult mai bine decât Mr Big. Ducea în mână un sac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pământul, 138 dacă aș simți un pericol real de dictatură în jurul meu. Mi ar plăcea să scriu tăios ceva gen : nu mai cred în țări, în conducători, nici atât. Dar dacă raiul va fi îndeplinirea tuturor dorințelor, eu mă voi plimba țanțoșă o vreme cu șnurul albastru de comandant de unitate atârnat pe piept și cu cravata roșie de pionier fluturând în vânt. În capul meu sunt amintiri veșnice despre ce a fost iubire și bun și frumos și ce a durut
Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
scurt Mel și s-a așezat la loc. În continuare, era rândul Amandei. Care a sărit în picioare în ciuda burții. Pe buze i se întinsese un rânjet rigid, marcat cu ruj roșu. —Numele meu e Amanda Fine, a declarat ea țanțoș. Deși e mai probabil să fi auzit de mine, datorită profesiei mele, în calitate de Amanda Hardwick. A urmat o pauză în care Amanda a așteptat manifestarea unui semn de recunoaștere. Ești tipa de la The Bill? s-a hazardat, într-un final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o firmă de avocatură, dacă bărbații din restul paginii erau un exemplu de luat în considerare. Grayling Hotchkiss. Bradford Todd. Strâmbându-se, Alice s-a ridicat ca să se întoarcă la birou. Mai târziu, în cursul după-amiezii, o blondă a intrat țanțoșă în biroul lui Alice. Capul părea să-i iasă direct dintr-un decolteu adânc și alb, iar gura vopsită cu ruj roșu purta o expresie bosumflată și defensivă. — Vrei niște cafea? i-a oferit Alice. Nu e nimic rău, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
spre lumea din jur. Nu găseam ce trebuie, trimiteam zadarnic semnale în spațiu, ca telescopul uriaș din Puerto Arecibo, care îi caută și-astăzi pe extratereștri. Nimic nu se potrivea, între iradierile mele ipotetice de iubire și lumea ce defila țanțoș dincolo de geam exista o imensă gaură neagră. Momentul în care femeile de care mă apropiam cădeau în ea era diferit: unele de la prima privire, altele în patul meu virtual, altele după luni grele și inabile de plimbări prin Cișmigiu (parcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pietrele prețioase sau lucea sfera unei bile nichelate, înșurubate calm în buric. Puștoaicele circulau în grupuri de câte două, nesimțite, cu capul gol. Frigul nu le descuraja, dimpotrivă, cu cât gerul părea mai aspru, cu-atât pielea era plimbată mai țanțoș pe străzi, curată și roz, ca un bebeluș. Doar când dădea zăpada, se mai schimbau lucrurile. Apăreau niște paltoane lungi și negre, fără guler, cu care măturai pe jos, iar cizmele de echitație erau înlocuite cu unele îmblănite, de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
târziu. Văd că ai musafiri. La poarta spre nicăieri se afla, mică și nemișcată, Midori. Era Îmbrăcată Într-un chimono de culoarea caisei, pe care erau desenate frunze mari de stejar, de un maroniu cald, aproape vesel. - Copilul Albastru trece țanțoș pe cal și nici nu se uită În jurul lui! izbucni fetița, luând o mutră supărată. Oan-san se apropie și Întinse mâinile. Le Întinse și Midori, până când degetele lor se atinseră. Apoi le coborî. Era salutul lor, al celor doi copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]