1,198 matches
-
drum. Să nu fim deranjați. Cum dorește doamna inspector - șef. Ușa se trânti. Îl auzeam pe ofițer Îndepărtându-se ca un dansator de step, care părăsește scena. Neștiind dacă e cazul să mă apropii, am rămas țintuit Într-un loc, țeapăn ca un soldățel de tinichea. Nu vreți să vă faceți comod, domnule Knisch? Manetti indică spre un scaun de lângă ușă. M-am așezat - și m-am trezit imediat cu soarele amiezii În ochi. Acum vedeam și mai puțin din presupusul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de atâta așteptat, Else s-a hotărât să rămână Într-o seară peste program, când Apollo era Închis pentru una din sesiunile private ale lui Stegemann. Când Hauptstein a intrat În foaier, l-a și Încolțit cu scaunul cu rotile. Țeapăn de parcă ar fi Înghițit un băț, acesta susținuse că filmul În care jucase și fiul ei a fost proiectat doar În cinematografe selecte. În plus, se vedea nevoit s-o Înștiințeze că toate scenele În care apărea fiul ei, „au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că... Nu. Stai. Știu cine e! Ciudat că nu m-am gândit mai devreme la asta. Ce orb am putut să fiu! Dar băiatul din fotografia care ilustra articolul de ziar, pe care l-am citit - putea fi el, stând țeapăn În poziție de lotus În fața lui Froehlich și a lui Gileke? M-am ridicat și m-am apucat să caut exemplarul din Tageblatt, pe care mi-l dăduse Dora. Într-un final, cotrobăind destul de mult, l-am găsit sub calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
așa că i se vedea doar un obraz, palid ca turta de ceară. Și pe ultima scară, În fața pacienților și a angajaților stătea un băiețel de vreo doisprezece-treisprezece ani, cu fața plină de coșuri, pumnii Încleștați În poale și cu spatele țeapăn ca o scândură. Acum, peste zece ani nu era greu de spus cine era. Părul era la fel, ochii inteligenți și constituția atletică, aceleași. Domnul cu Păr Blond ca paiul. Dora a născut În 1907. Dacă băiatul era un adolescent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
meritat medalii de la March of Dimes 3. Cască gura. De ce ești roșu-n gât? Te doare cumva gâtul și nu-mi spui? Nu mai mergi la nici un joc de baseball până nu-ți dai drumul la gât. Mai ai gâtul țeapăn? Atunci, de ce ți-l miști așa ciudat? Ai mâncat de parcă ți-ar fi fost greață, ia zi, ți-e greață? Păi ai mâncat ca și cum ți-ar fi fost greață. Să nu cumva să mai bei apă de la țâșnitoarea de pe terenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
avut șanse să izbutesc! Existau șanse să mă ajute chiar el! Nu trebuia decât să fac un salt peste masa așternută de cină, cu degetele îndreptate către traheea lui, ca să-l văd căzând moale sub masă, cu limba atârnându-i țeapănă. De zbierat știa să zbiere, de făcut tămbălău știa să facă tămbălău și, vai de mine, de nudien 2 știa să nudien, și încă cum! Dar să se apere împotriva mea? — Alex, termină cu obrăzniciile - mă previne maică-mea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Ce să pipăi? o întreb eu în timp ce mă apucă de mână și mi-o duce spre trupul ei. Mamă... — N-am pus nici două kilograme pe mine de când te-am născut, zice ea. Pipăie, mă îndeamnă și-mi lipește degetele țepene de șoldurile ei rotunjite, care nu arată rău deloc... Și ciorapii. Au trecut mai bine de douăzeci și cinci de ani (de jucat s-ar zice că nu ne mai jucăm), dar mămica încă își mai trage ciorapii de față cu băiețelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
multiplicară și locomotive fără garnitură se-apropiară de expres, fluierând și scoțând jeturi de abur. Semnalele clipiră verde pe deasupra vagoanelor de dormit, iar arcul acoperișului gării se ridică deasupra vagonului. Vânzătorii de ziare Începură să țipe. Un șir de bărbați țepeni și gravi, În pelerine negre, și de femei cu voaluri negre așteptau În lungul peronului. Neinteresați, asemenea unei adunături de străini eleganți veniți la o Înmormântare, aceștia priviră șirul de vagoane de clasa Întâi trecând prin fața lor, Ostende - Köln - Viena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să-mi iau bagajele, iar tu trebuie să-ți faci interviul. Bea-ți ginul și hai să plecăm! Mabel Warren Își ridică paharul și-l bău. Apoi se sculă și forma ei pătrățoasă se clătină puțin. Purta cravată, un guler țeapăn și un costum „sport“ de tweed. Sprâncenele-i erau grele, iar ochii Îi erau Întunecați, hotărâți și roșii din cauza plânsului. — Știi de ce beau, protestă ea. — Prostii, dragă! spuse Janet Pardoe, asigurându-se În oglinda ei micuță că arăta bine până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Viena. Majoritatea compartimentelor zăceau În Întuneric, cu excepția unui glob orb care ardea În tavan. Pe băncile de lemn pasagerii se aciuaseră pentru noapte, cu hainele făcute sul sub cap. Unele compartimente erau atât de pline, că bărbații și femeile dormeau țepeni, În picioare, pe două șiruri, cu fețe verzui și impasibile În lumina scăzută. Din sticlele goale, aruncate sub banchete, venea un miros de vin roșu și ieftin, iar pe podea zăceau câteva bucăți de pâine acrită. Când ajunse aproape de closet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
palidă și lungă, ochii alburii, impresia culturii moștenite, toate Îl intimidară. Prin solicitarea sa, va recunoaște superioritatea preotului - și deveni iarăși, pentru o clipă, băiețelul cu mâinile murdare care roșea În semiîntunericul confesionalului la banalele sale păcate. Spuse În engleza țeapănă care-l dădea de gol: — Vă rog să mă scuzați. Poate că vă deranjez. Vreți să dormiți? — În nici un caz. Cobor la Buda. Nu trebuie să adorm până când ajung În siguranță, la țărm, râse domnul Opie dezaprobator. — Numele meu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
zâmbea În sinea lui. Când se apropie de el, putu vedea mai bine ce fel de zîmbet era - vag și sentimental. Părea cu totul nepotrivit. — Scuzați-mă că mă adresez dumneavoastră, spuse ea umilă și puțin speriată de respectul lui țeapăn. El se Înclină și Își puse mâinile Înmănușate În gri la spate. Tânăra zări o gaură la degetul mare al mănușii. — Mă Întrebam... ne Întrebam... dacă n-ați vrea să luați cina cu noi diseară. Zâmbetul omului se șterse de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aceștia s-o ajute, tot nu puteau Înțelege ce spune sau ce dorește. Îl imploră pe doctorul Czinner: — Spuneți-le că trebuie să prind neapărat trenul acesta! Cereți-le să-l anunțe pe prietenul meu. El nu o auzi. Rămase țeapăn lângă sobă, cu mâinile Înfundate În buzunare și răspunse la Întrebările ce i se puneau. Fata se Întoarse spre germanul din colț, care-și privea vârful pantofilor. — Spuneți-le că n-am făcut nimic, vă rog. El ridică ochii o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
afecțiune. Frumusețea și fragilitatea femeilor Îl făceau să se simtă mișcat. Își lovi iar palmele lui mari și stângace una de cealaltă. — Atenție, Îi șopti prietenul lui și amândoi bărbații se Îndreptară și rămaseră „pe loc repaus“, Într-o atitudine țeapănă, căci pe drumul spre gară apăru brusc un automobil ce spărgea pojghița Înghețată și făcea apa să Împroaște. Cine naiba-i? șopti prietenul lui aproape fără să miște din buze, dar Ninici era mândru că el știa. Știa că ofițerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În același timp, atenția vagă pentru nepoata lui Stein i se cristaliză. Descoperirea faptului că mama ei fusese evreică Îl făcu s-o privească brusc cu mai mult interes. Devenea abordabilă și Myatt regreta că noaptea trecută fusese atât de țeapăn În compania ei. Cinaseră Împreună În tren la Întoarcerea lui din Subotica, dar el se comportase tot timpul ireproșabil. Spuse fără grabă: — Oh, da, am cunoscut-o pe domnișoara Pardoe În tren. De fapt, e jos În hol chiar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să-și Înceapă operațiunea de căutare a butonilor Fabergé. După câteva zile, m-a convins să o Însoțesc până acolo. M-am dat cu parfumul ăsta nou, Park Avenue, Îmi spuse În mașină, În drum spre magazin. Încerc să par țeapănă, ca să intru acolo. Asta e trăsătura lor caracteristică. Spusese ea așa, dar nu părea deloc țeapănă: era Îmbrăcată cu o rochie scumpă, de culoarea cireșelor, creată de Giorgio di Sant’Angelo, al cărei decolteu mai că-i ajungea până aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o Însoțesc până acolo. M-am dat cu parfumul ăsta nou, Park Avenue, Îmi spuse În mașină, În drum spre magazin. Încerc să par țeapănă, ca să intru acolo. Asta e trăsătura lor caracteristică. Spusese ea așa, dar nu părea deloc țeapănă: era Îmbrăcată cu o rochie scumpă, de culoarea cireșelor, creată de Giorgio di Sant’Angelo, al cărei decolteu mai că-i ajungea până aproape de talie. Era Îmbrăcată ca pentru Studio 54, nu ca pentru 59th Street. După petrecerea de divorț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
motivul pentru care locuia acum Într-un apartament care arăta ca interiorul catedralei Notre-Dame. Când, puțin după ora 6, am ajuns la ea, am găsit-o pe Marci În salon, cocoțată pe o sofa verde Închis, decorată În stil auster, țeapăn, pe care se afla un exemplar din cartea Sunt necesari bărbații? de Maureen Dowd. Avea un pahar cu ceva de băut Într-o mână și telecomanda În mâna cealaltă. Ochii nu i se dezlipeau de ecranul televizorului. Schimba de pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
zice că soția poate să-l acuze pe bărbat că și-a omorât copilul și toată lumea trebuie s-o creadă pe ea. Pe măsură ce dau paginile agendei în urmă, scrisul devine tot mai șters și mai greu de citit. Hârtia e țeapănă și pătată de muște. Și mai în urmă, cineva a început să rupă paginile cele mai vechi. — I-am cerut lui Dumnezeu - zice omul. Gesticulează cu sticla de bere spre mine și zice: I-am cerut să-mi dea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
deschide portiera smucind-o. Așa faci cu un câine pe care n-ai reușit să-l dresezi, nu-i așa? zice. Chipul și mâinile-i sunt mânjite de sânge. Chipul diavolului. Șuvițele blonde de pe frunte îi stau în sus, ciufulite, țepene și roșii precum coarnele diavolului. Țăcălia lui roșie. Totul este roșu; doar ochi-i sunt albi. Nu acel alb al steagurilor albe, al abandonului. E albul ouălor fierte tari, al puilor ghemuiți în cuști suprapuse, al durerii, suferinței și morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ochilor mâinile cu unghii negre date cu ojă roz și cu vârfurile albe. — Te rog să-i spunei doamnei Boyle că nu-mi convine deloc că mi-a răpit corpul și mi-a făcut o asemenea porcărie. Arată spre balonul țeapăn de păr, spre obrajii fardați și spre rujul roz de pe buze și zice: — Pur și simplu mi-a fost violat look-ul! Trântește capota portbagajului cu unghiile ei roz. Arătând spre cămașa mea, zice: — Văd că întâlnirea cu amicul dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vînt, cu cîțiva fulgi, pătrunde prin ușa deschisă. Căruța cu cai trece în sens invers pe lîngă cursă, auzindu-se galopul potcoavelor pe asfalt. Bătrînul a făcut din sacul de cînepă o glugă și a pus-o peste căciulă. Stă țeapăn în scaun, cu statura lui de țăran înalt, purtîndu-și mîndria ca pe un blazon și îndeamnă caii lovind hățurile de spinările lor. Mihai o să te aștepte chiar de-i vreme rea strigă el șoferului, care a urcat la volan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
puțină apă, vrei? Nina se ridică și ea, pătrund împreună după bar, Iulian se preface că umblă la robinetul pe care nu curge apă, pentru că nu-l deschide și, cu paharele goale în mînă, intră amîndoi în bucătărie. Nina așteaptă, țeapănă, un semn de afecțiune. Speriat de un zgomot venit de pe sală, Iulian iese, ignorînd gestul ei. Ce zici, Lazăre, îți plac? întinde profesorul pachetul cu cărți luat de la bătrînă. Să le controlăm spune Lazăr, așezînd pachetul cu fața în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ei orgasm provocat de un bărbat. Mai târziu, într-o stare de leșin abțiguit, se chircise și urinase pe un vraf de cărți de-ale lui Dan, care zăceau într-un colț al încăperii. Când s-a întors pe salteaua țeapănă, s-a ghemuit în poziție fetală, simțind cum moțul lui Dan i se freacă de omoplați și gura lui bine conturată îi mozolește carnea. I-a răspuns cu o precizie matematică. Cam după un an, Dan și Carol s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Dan cu prietenii. E greu de spus de unde pornise totul. Evident că tocmai asta a alimentat fricțiunile dintre cei doi. Carol se lăsase ea însăși de Băutură (cu B mare) și nu a mai tolerat Amicii pe canapea. Dimineața stătea țeapănă în pat, în timp ce Dan, în baia alăturată, își băga capul sub robinetul de culoarea fructului de avocado. Apa călâie i se scurgea pe cap în vasul de culoarea fructului de avocado. Nu ne-o mai tragem deloc, spunea ea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]