795 matches
-
păsăroiul ăsta afurisit cu penajul pătat... A măsurat Înălțimea și a făcut fiecare gest cu precizia unui chirurg care taie un braț... Și a frînat chiar În clipa În care trebuia să se oprească... Încă un metru și-și zdrobea țeasta... Îi plăcea să se așeze pe stînca aceea În amurg și să parieze pe viața și moartea marilor albatroși care se Întorceau „acasă” după lungul lor periplu, invidiind senina frumusețe a zborului lor tihnit și Întrebându-se ce simțeau atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nenorocit! Auzi, dom'le, ești un copoi nenorocit, asta ești!" A simțit că i se urcă sîngele în obraz, urechile erau fierbinți, atît de fierbinți, încît păreau că-l frig, eh, dacă erau atît de mari și de lipite de țeastă, în piept a urcat un ghem viu care îi întretăia respirația. S-a întors în fugă, l-a prins de piept, chiar era un năpîrstoc, aproape că l-a ridicat de pe pavaj, "ar fi mai bine să-ți ții gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai bine spus, hlizindu-se la aparat. "Uite, îl vezi, cum să nu-l știu pe Cocoș! Aici e tot. Aici și aici." Nu l-a văzut, dar l-a auzit cum se bate cu degetul negru și uscat în țeastă. "De ce să te duci la Sarichiojd și să piardă omul bunătate de cal, că nu ești dumneata ăla care să te pricepi la animale, poate un măgar ar rezista, dar n-am văzut încă domn de București într-o haraba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
s-a clintit din fața ferestrei. A așteptat nemișcat, reușind așa să-l privească în liniște și amănunțime pe directorul Serviciului. Era înalt, trupeș, ușor adus de spate, cu o coamă leonină sură, chelia lucea în lumina zilei, urechile lipite de țeastă, pielea încrețită, mai mult cenușie decît albă. Stătea cu brațele încrucișate, lăsîndu-și ușor capul pe spate, ceafa făcînd cute mari, revărsîndu-se peste gulerul tare al cămășii. Un miros amestecat de tutun bun și lavandă stăpînea odaia, aducîndu-ți aminte de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cel din barcă ori cînd o să audă numai tîrșîitul lotcii pe fundul nisipos al Dunării, cînd va acosta. Și, în vreme de război, orice soldat, chiar și unul mai hăbăuc, unul care umblă noaptea pe malul Dunării ca să-și răcorească țeasta aprinsă de băutură, tot știe ce are de făcut cînd se trezește nas în nas cu doi inși ce vor să treacă apa în miez de noapte, pe nevăzute, pe neștiute. Iar de înarmat era înarmat, catarama care zăngănea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
tot dezastrul. Un ochi neobișnuit, cineva care îl privea, îl judeca, îl făcea să fie atent și să se strecoare nevătămat printre nenumăratele pericole care pîndeau Serviciul, acest ochi atoatevăzător pe care uneori îl simțea dureros de real, fizic, în țeasta lui, văzuse ceva, el, Mihai Mihail, începuse să se teamă. Începuse să-i fie frică de boală, de moarte, de propriul sfîrșit, chiar dacă privea altceva decît Serviciul, acest timor mortis în cele din urmă îl lipsea de libertatea de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
izbi de pământ și trupul lui Simon Magul. Prima care se apropie fu Sofia Prostituata, credincioasa lui Însoțitoare. Vru să‑i tragă pe ochi șalul pe care i‑l dăduse, dar nu găsi atâta putere, Închizând ochii de groază. Cu țeasta zdrobită, cu membrele frânte, cu chipul desfigurat și Însângerat, cu măruntaiele la vedere, precum o vită Înjunghiată, zăcea pe pământ; pe pământ zăcea o masă de oase frânte și carne căsăpită, cu burmazul, crepidele și șalul amestecate laolaltă cu trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o văpaie, ca aripile pârlite ale Îngerilor, Încât el va Închide ochii strâns, dureros de strâns, iată, nu de beznă și năluciri, ci de preaplinul luminii; dar le desluși felurimea de după pleoapele temeinic trase, căci În cuget, la frunte, de după țeastă, chiar Între ochi, chiar În miezul văzului, pâlpâiau rotocoale roșiatice, roșiatice și sinelii, și vineții, și gălbui și verzulii, și iarăși rumenii, care, de bună seamă, tot lumină era, nicidecum nălucire, sau poate doar nălucire, vedenie, oricum era lumină! 11
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
dar cu toate ca Tapú Tetuanúi cunoștea foarte bine locul pe unde fugea, nu reușea deloc să se desprindă de urmăritorul sau, care încerca în același timp lovituri năprasnice cu ghioaga, fiecare dintre ele fiind parcă pe punctul de a-i zdrobi țeasta. „Oare ce-i făcuse acelui nebun, de ținea atât de mult să-l căsăpească?“ Băiatul nici nu avu timp să-și pună această întrebare în timp ce zbura în josul dealului, dar cu toate acestea o mie de idei, care mai de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
prietenii lui. Vetéa Pitó era foarte palid, insă strângea cu putere sabia în mână, în timp ce puternicul Chimé din Farepíti, la rândul lui, isi încleștase dinții și ținea cu ambele mâini o măciuca enormă, cu care părea dispus să-i zdrobească țeasta oricui ar fi încercat să se apropie de el. Vahíne Tiaré și Vahíne Tipanié încercau să le calmeze pe fețele cuprinse de panică. Catamaranele se apropiau tot mai mult. Miti Matái se hotărî până la urmă să dea ordine scurte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
continua. —Vreau să continui, replică ea cu seninătate. Vreau să știți cu toții cât ne-au făcut să suferim, pentru ca, dacă vreunul din monștrii aia o să vă mai iasă vreodată în cale,să n-aveți nici o reținere și să-i zdrobiți țeasta. Vocea i se franșe. După câteva clipe, reuși să reia firul povestirii: Odată ce ne-a violat pe toate, Octar ne-a dat oamenilor lui și, cu toate ca dupăce trecusem prin mâinile lui orice lucru părea ușor de suportat, au fost atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
adus o pungă de haine, cu un săculeț rotund fixat în partea de sus. Aplecându-se peste propriii săi sâni imenși, ținându-i în brațe ca pe un copilaș, doamna Clark o întrebă pe Sora Justițiară dacă a adus o țeastă de om. Și Sora Justițiară deschise săculețul cât să se vadă cele trei găuri ale unei bile de bowling și zise: — E hobby-ul meu... Tovarășa Lătrău își plimbă privirea de la Contele Calomniei, care mâzgălește ceva în carnețel, la părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Calomniei, de carnețelul și reportofonul lui. Bucătarul Asasin, de cuțitele lui. În lumina slabă din autobuz ne uităm cu toții pe furiș la domnul Whittier, organizatorul atelierului. Profesorul nostru. Sub cele câteva fire cărunte pieptănate de-a curmezișul i se zărește țeasta lucioasă cu scalpul acoperit de pete. Gulerul cămășii apretat, ridicat ca un gard alb în jurul gâtului său subțire și pătat. — Oamenii de care vă ascundeți, va spune domnul Whittier, nu vă vor iluminați. Ei vor să știe la ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
caverne, spune domnul Whittier, le facem și azi. Așa că poate ne e dat să ne batem și urâm și torturăm unii pe alții... Domnul Whittier își apropie scaunul cu rotile de marginea scenei, domnul Whittier cu mâinile lui pătate, cu țeasta lui pleșuvă. Cutele feței lăsate par să-i atârne de cei doi ochi prea mari, de ochii lui încețoșați, umezi cenușii. Cu cercelul vârât printr-o nară, căștile CD player-ului încolăcite în jurul ridurilor și cutelor gâtului uscat ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
hip-hop. Cu șapca pusă invers, cu cozorocul la spate. Ca un puști de liceu. O versiune îmbătrânită a propriilor lor copii. Nu se pot abține să nu-i răspundă la flirt. N-au cum să nu-l placă puțintel, cu țeasta lui pătată și acoperită de șapca inversată, cu căștile în urechi, ascultând heavy metal atât de tare încât se aude și în încăpere. Pe hol, parcat în scaunul lui cu rotile, domnul Whittier ridică mâna cu palma în sus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
opt milioane de copii suferă de sindromul progeriei Hutchinson-Gilford. Un defect genetic al proteinei lamin A care provoacă dezintegrarea celulelor. Le îmbătrânește de șapte ori mai rapid. Ceea ce înseamnă că domnul Whittier, cu dinții lui înghesuiți și urechile clăpăuge, cu țeasta lui brăzdată de vinișoare și ochii exoftalmici, are corpul unui bătrân de 126 de ani. — S-ar putea spune..., le zice el mereu femeilor înger, risipindu-le îngrijorarea cu un fluturat al mâinii ridate, s-ar putea spune că îmbătrânesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Chiar în clipa aia, cu lacrimile prelingându-se din ochii lui roșii de drogat, va spune: — Te rog... Puștiul ăsta bătrân și ridat, se va smiorcăi și va zice: — Te rog, nu-mi mai spune domnule. Îngerului care-i mângâie țeasta cheală și pătată îi va spune: — Mă cheamă Brandon. Și apoi va aștepta. Și ea îl va rosti: Brandon. După care, desigur, se fut. Ea, răbdătoare și delicată. Madonă și târfă. Cu picioarele ei lungi, antrenate la yoga, desfăcute în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și a căzut. Ceilalți băieți au râs. Ce mai mototol! a adăugat el. Adam a Încercat să se ridice, dar i se Înmuiaseră picioarele, fața Îi ardea și nu era În stare să spună o vorbă. Simțea că-i plesnește țeasta și că-i vine să verse. Urechile Îi vuiau ca pe malul mării Înain tea furtunii, când vuietul valurilor acoperă orice alt zgomot și nu mai știi unde te afli. Zăcea Întins și picioarele Îi zvâcneau prin frunzișul arămiu căzut
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sunet ascuțit și electric. M-am poticnit, frecând de asfalt vârful pantofului și crezând speriat o secundă că pachetul de la subsuoară mea scosese acel sunet, dar apoi am înțeles - aproape imediat, simțind cum surpriza îmi trimite un șoc electric spre țeastă - ce se întâmpla de fapt. Am scos telefonul mobil din buzunarul pelerinei și am mijit ochii la ecranul verde, luminat: <<Apel>> Răspunzi? 12 Fragmentul becului (Partea a doua) Clio își lăsă arătătorul și degetul mare să alunece în jurul piciorului paharului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
singuratic. Din umerii încordați. Din rînjet. Om stăpîn pe stările lui, de orice natură s-ar dovedi ele. Îi șade scris pe frunte. Și, neașteptat, în colțul de jos: mărul tăiat în două de o sabie șogun nu-i decît țeasta mea. Alt autoportret, hieratic, da, mi-a plăcut. Parcă-i născut în dimineața întîi a lumii Rusalin. N-are conștiința vremelniciei. Asta vine mai spre seară. Nu dimineața, devreme. Aici dă peste tine Arta, Russ, am exclamat. Capul e separat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cînta balada în sol major de Chopin, să nasc fără durere. "Nu țipa, nu te doare. De ce țipi?" Nu spune Ibrăileanu că muzica e "țipăt perfecționat"? Copleșitor vis. Pruncul ieșit din mine, cu capul ud, cu părul ud, lipit de țeasta moale, era Iordan. Pe el l-am născut. M-am trezit într-un lan de porumb, cu un cucui pe frunte. După ce i-am povestit accidentul (și visul: "Poți să-mi zici mamă, Iordan. Am visat că te-am născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la cap. Și cum își mai articula venerația: "Partidul, Institutul și Mistrie!", cum mai cînta la petreceri Malageña, să-i facă pe plac stăpînului! Cei de la Institut au avut ocazia, după eveniment '89, să strige că regele e gol-gol-gol, cu țeasta tanga. N-au făcut-o. Se învățaseră așa și erau dispuși să accepte pe mai departe nesimțirea stalinozaurului devenit penelist. Volodea Mistrie și-a vîndut frumos blana URSS din pădure. Pe una dintre mielușelele din subordine a văpsit-o, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Creangă, am închis ceaslovul zilei și le-am presat între file... * * * G ândirea Brăileanului influențată de caracteristica intonațională a muzicii populare judeca ferm așa cum i se transmisese din bătrâni, după modelul bătutei, din jocul cu leit-motivul lovirii cu piciorul în țeasta Pământului. Era războiul cromozomilor împotriva structurii atomilor. Prostia nu e numai odihnitoare, dar și călăuzitoare și îndrăzneață. Trei însușiri care stau la baza tăvălugului direcționat spre distrugere. Cimitirele își salvară orgoliul terfelit, îngropându-și morții în picioare. Pe 4m2 încăpeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
L-ai omorît, se sperie Gulie primul, privind la masa inertă, în timp ce Dendé, păstrîndu-și sîngele rece, se apleacă deasupra lui întorcîndu-l pe o parte, a dat rău cu capul le strigă privind la firișorul de sînge care îi țîșnește din țeastă, dați-mi ceva ascuțit, le strigă, și cu degetele începe să-l pipăie pe gît căutîndu-i pulsul. Tîrnăcop abia acum își dă seama ce s-a întîmplat și brusc se dezmeticește, cine îl împinsese oare să facă un lucru atît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
îndreptîndu-i-se spre frunte și un deget așteptînd încordat pe trăgaci. Nu mai are timp nici să se scape pe el de frică, pentru că odată cu o pocnitură scurtă glonțul zboară din țeavă, trece prin placajul ușii și i se înfige în țeastă. Se trezea transpirată din creștet pînă în tălpi. Cămașa de noapte i se lipea de spate, obrajii îi ardeau ca două plite încinse. Se perpelea toată noaptea, abia dacă reușea să ațipească de două, trei ori, nu mai mult de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]