469 matches
-
despre ceva important, îl amintea pe unul Ceușescu, cine-o fi fost și acela. Ziua aceea se dovedi mai frumoasă decât întreaga săptămână. Soarele încălzea pământul aproape ca într-o zi de vară, iar măceșele licăreau, sclipind înfocate printre tufele țepoase. Era plin de ele, așa cum era plin și de porumbele și de fructe de păducel. Copila culese atentă, din fiecare, degețelele ei strecurându-se dibace printre crengi. Trecând de la o tufă la alta, de pe un deal pe altul și de la
RACAMEŢII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357787_a_359116]
-
rând într-o cabrioletă închipuind într-un oraș de cretă regala defilare, un deliciu; oricare: primadonă sau egretă țâșnesc prin bluze muguri de siliciu răstoarnă zațul iscodind vreun viciu să-l poată săgeta cu-o arbaletă, și să le vezi țepoase ca ariciu’ cum se privesc geloase prin lunetă! Referință Bibliografică: Poftiți la o cafea! / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 500, Anul II, 14 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
POFTIŢI LA O CAFEA! de ION UNTARU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357887_a_359216]
-
rând într-o cabrioletă închipuind într-un oraș de cretă regala defilare, un deliciu; oricare: primadonă sau egretă țâșnesc prin bluze muguri de siliciu răstoarnă zațul iscodind vreun viciu să-l poată săgeta cu-o arbaletă, și să le vezi țepoase ca ariciu’ cum se privesc geloase prin lunetă! Referință Bibliografică: La o cafea / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 502, Anul II, 16 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
LA O CAFEA de ION UNTARU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358424_a_359753]
-
publicat în Ediția nr. 319 din 15 noiembrie 2011. Titlul are iz macabru de film horror. Te face să vezi, pentru o clipă, imaginea înfricoșătoare, a unei siluete-n plonjon, având dinții rânjiți, ochii roșii ieșiți din orbite și pârul țepos, murdar și zbârlit. Cu toate acestea, scrierea de față nu are nimic sângeros în ea, rămânând totuși înspăimântătoare, prin prisma realității odioase pe care, vrând-nevrând, o pune în fața ochilor cititorului. Vă doresc din suflet să nu întâlniți nici o dată în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
haită - mai mică sau mai mare. Citește mai mult Titlul are iz macabru de film horror. Te face să vezi, pentru o clipă, imaginea înfricoșătoare, a unei siluete-n plonjon, având dinții rânjiți, ochii roșii ieșiți din orbite și pârul țepos, murdar și zbârlit.Cu toate acestea, scrierea de față nu are nimic sângeros în ea, rămânând totuși înspăimântătoare, prin prisma realității odioase pe care, vrând-nevrând, o pune în fața ochilor cititorului.Vă doresc din suflet să nu întâlniți nici o dată în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
Mai ales că hârca de baba Cloanța începu să șuiere printre măselele-i stricate: - Mie-mi amiroase a om! Și când văzu cele două căciuli cu ochi, începu să țipe ca o isterică, țopăind de colo-colo, arătând cu degetul ei țepos: - Cap! Cap! Cap! Auzind-o, toți croncănitorii din palat începură să transmită, în dreapta și-n stânga, noul cod, fără să înțeleagă despre ce era vorba: - Cap! Cap! Cap! Simțind primejdia, Norocel îi zise lui Mărțișor: - Să fugim, nene! Și cele
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
trăgeam o gură zdravăna de aer proaspăt, nepoluat de trabucuri, când o voce ascuțită mă înțepă în ureche: - Dan Gherghina este aici? Curios, m-am uitat atent pe peronul de pe care o fetișcana într-o canadiană roșie, cu un breton țepos care-i invada năsucul obraznic, mă privea insistent. - Dan ? Să văd dacă mai răsuflă ! Din spatele meu, cel căutat îmi expedie un ghiont strașnic în coaste. - Eu sunt Dan. Ce s-a întâmplat? - Un plic din partea tov. profesoare Câmpeanu! Ciripi față
Liviu Florian Jianu: Et in Arcadia ego. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339486_a_340815]
-
galbenă, culoare dată de cotoarele paielor de grâu, rămase după treierat. Culoarea dominantă este, totuși, albastrul, care se întinde deasupra mea, ca o cupola, si de jur-împrejurul meu că o cortina, dincolo de care este lumea. Sunt singur pe acest covor aspru, țepos, circular, fierbinte. Dacă îmi privesc picioarele, încălțate în teneși cu pânză găurita în dreptul degetului mare, văd iarbă crescută printre cotoarele paielor de grâu, volbura, știr, căprița, mohor, mult mohor, troscot și grâu, crescut din boabele căzute la seceriș... Îmi mut
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
galbenă, culoare dată de cotoarele paielor de grâu, rămase după treierat. Culoarea dominantă este, totuși, albastrul, care se întinde deasupra mea, ca o cupola, si de jur-împrejurul meu că o cortina, dincolo de care este lumea. Sunt singur pe acest covor aspru, țepos, circular, fierbinte. Dacă îmi privesc picioarele, încălțate în teneși cu pânză găurita în dreptul degetului mare, văd iarbă crescută printre cotoarele paielor de grâu, volbura, știr, căprița, mohor, mult mohor, troscot și grâu, crescut din boabele căzute la seceriș... Îmi mut
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
galbenă, culoare dată de cotoarele paielor de grâu, rămase după treierat. Culoarea dominantă este, totuși, albastrul, care se întinde deasupra mea, ca o cupolă, și de jur-împrejurul meu ca o cortină, dincolo de care este lumea. Sunt singur pe acest covor aspru, țepos, circular, fierbinte. Dacă îmi privesc picioarele, încălțate în teneși cu pânza găurită în dreptul degetului mare, văd iarba crescută printre cotoarele paielor de grâu, volbură, știr, căpriță, mohor, mult mohor, troscot și grâu, crescut din boabele căzute la seceriș... Îmi mut
CÂNTEC de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341111_a_342440]
-
de nici o instanță politică ori slogan publicitar. A treia forță: România profundă nu este bricolaj conceptual manufacturat de doi universitari. Autoritatea autorilor Ovidiu Hurduzeu și Mircea Platon nu provine din niscaiva fraze lungi și amenințătoare, delicat-ininteligibile, nici din docte și țepoase note de subsol, ci din faptul că ei știu să ți se adreseze direct, franc, iar nu cu identitatea tupilată după tufișul unor concepte costelive și arabescuri “telectualiste”. În cartea lor - scrisoare-manifest, iar nu poligon pentru patinaj teoretic - se vorbește
A TREIA FORŢĂ – ROMÂNIA PROFUNDĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 148 din 28 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344346_a_345675]
-
Acasa > Poezie > Sonete > SONET VI Autor: Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 2298 din 16 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Alunecă-n amurguri poteci strivite-n verde, Țepoasele tăceri zvâgnesc departe-n lacrimi, O undă se adapă și-n suflet se dezmierde, În umbrele mâhnirii prin pașii grei de patimi. A încolțit nomad un bob de grâu în stele. În pietrele de moară s-a macinat tot timpul
SONET VI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342896_a_344225]
-
a spiritului său expres tradiționalist, profund, zelos și cult s-a asumat ca merit vital și esențial în acel secol al „abisurilor” și „culmilor” filosofice din aria Occidentului în care plana o epocă cu aggiornări de tot felul, cu sincretisme țepoase și încețoșate, cu confuzii spirituale în plină derivă bezmetică, sesizând astfel exigențele concrete ale Ortodoxiei creștine-imperativul mistic, dogmatic, înțelept, liber și constructiv de-a lungul secolelor, în orice nație, în orice epocă, dar mai ales în cultura și spiritualitatea dacoromână
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (V) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342755_a_344084]
-
belea”, / Ca o mănușă îi venea. Era sărac celălalt frate - / Sărac să fie de păcate! - Dar tot avea și el apoi, / Perechea lui mândră de boi. Precum porumbul se vădeau, / La păr, acești boi că erau. Erau înalți și ciolănoși, / Țepoși la coarne și frumoși. Cudalbi fuseseră și-apoi / Țintați în frunte cei doi boi. Deci erau buni de înjugat / Și puși la treabă de îndat’. Dar omul n-avea plug, nici grapă, / Teleagă, car, sanie, sapă, Tânjeală, hrepcă sau țăpoi
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
acuma iubirea cu-al lui freamăt dulce, sărat și rotund sărutu’-ți de mătase doar luna-l mai aduce în inima-mi rămasă-n vârf de brad apos în legănarea nopții rog stelele să culce a minții nebunie, dorul arzând țepos noi am rămas acolo, îndrăgostiți și singuri între pereți de ceară topindu-se în cer în timpul din astere-n urechea mea mai gânguri cu suflu de emoții, cu sacadate simțuri, rămâi al meu mister Referință Bibliografică: Rămâi al meu mister / Mihaela
RĂMÂI AL MEU MISTER de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379352_a_380681]
-
și truda mea! Din ale cărui miezuri vii de stele Cerc să-mi îngheț o boabă de mărgea” -Psalm. Sau de solitudine torturantă: „Tare sunt singur, Doamne, și pieziș! Copac pribeag uitat în câmpie, Cu fruct amar și cu frunziș Țepos și aspru-n îndârjire vie.” -Psalm. Apoi de implorare: „Nu-ți cer un lucru prea cu neputință În recea mea-ncruntată suferință. Dacă-ncepui de-aproape să-ți dau ghes Vreau să vorbești cu robul tău mai des.” Și de ce nu
DIALOGUL LUI TUDOR ARGHEZI CU DUMNEZEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374973_a_376302]
-
grotesc de plută pe apele-adormirii-n dedeochi... ...nici foaie - nici condei n-am să Te scriu și mă tot mir: de ce mă chinui viu? MĂ CAUT mă caut - mă caut - mă caut - necăjit că nu mai exist pe undeva - e drept - țepoși fumegoși - se mai înalță Vulcanii din dușmănia cea veche a Văii - pe altundeva trăsnesc Valuri de-Ocean - zilnic repetând Stâncilor toată pedagogia Furtunii - și - cam peste tot - răsar cosmic furnicând epiderma solară - Stele - și Flori - ba chiar snopuri de Stihuri
CONTRADICŢIA SINGURĂTĂŢII (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375333_a_376662]
-
veșnic tristă ..dar frumoasă! Pe foaia albă din suflet se vede o pată ca-o rană... Un gând ce mă consumă zboară-n ploaia diafană. Alergăm prin ploile gândurilor ce se-nchid în miros, De floare albă a Universului salcâmilor țepoși... Clipele de adevăr pândesc speranța deșartă Ce moare și-apoi învie în tăcerea ce m-apasă. Plouă...iar picăturile de ploaie vestesc reînvierea Din singurătatea pomilor ,din zarea stropită.. Zeii oftează-în Universul ce-a pus pe trupul gol, Haina udă
PICĂTURILE DE PLOAIE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372410_a_373739]
-
era de statura unui copil de zece ani. Îl nedumerea la ea nespus contrastul dintre mâinile micuțe, cu piele de un alb mătăsos și fața de un galben-verzui, zbârcită ca scoarța unui copac bătrân. Mintea lui nu-i găsi rost țeposului stog ce-i trona deasupra frunții, culorile schimbătoare pulsând în neorânduială și făcându-l iar să-și piardă răsuflarea. Închide ochii! Închide-i, altfel cazi pradă leșinului... Așa mi s-a întâmplat și mie când am pășit aici prima dată
ZILELE BABEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373016_a_374345]
-
emisfera nordică se simte cu prisosință. Primele brazde de iarbă cosită peste care trecem, s-au uscat și sunt aproape bune de strâns. Alte fire fragede de iarbă își fac loc să surâdă soarelui, grăbindu-se să apară printre tulpinile țepoase ale celei culcate deja la pământ. Cerul este senin, de un albastru aproape mediteranean, pe care se zăresc câteva firișoare de nori albi, ce se deplasează spre nord, spre Polonia. Câțiva salcâmi stau împovărați de măreția și frumusețea florilor albe
IPOTEŞTII MITICI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346022_a_347351]
-
necazuri nemărturisite păstrase în ea. Iar mai târziu se accentuase miopia, moștenită dinspre tată”. Gândind la el resimți dorul de căldura brațelor lui puternice. O îmbrățișa cu amândouă mâinile cât mai aproape de pieptul lui, își frecă obrazul, cu barba uneori țepoasă prin părul ei cu reflexe de miere stătută. El o așezase la violoncel. O seconda cu atenție când exersa... O asculta transfigurat de câte ori o auzea cântând la harpă. Și iar revăzu cu ochii minții, mânerul oglinzii ținut în mână și
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
el ținea și-n somn țigara lui Mărășești între buze, o trecea dintr-o parte în alta a gurii, stinsă, aprinsă sau cum era, o smotocea, o mesteca numai s-o simtă acolo mereu...era știrb, cu mustăți mari, galbene, țepoase și-l asculta mereu cu frică, uitându-se țintă la el cu ochi mari, pregătit în orice moment să fugă cât îl țineau picioarele... Vacile rumegau și-n mers, știau ce drum trebuiau să urmeze...Balta începea la mai puțin
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
torțe și furci. În fruntea lor, își juca alde Bogatu’ calul în spume. Parcă era un vis rău... nu-i mai recunoștea pe megieși, ba, uite, printre ei chiar și cumătru-său... Îi bănuia pe toți în înserare cu bărbi țepoase și ochi însângerați... Dar, ce făceau aici, de ce-i înconjuraseră locul?! Și de ce-l împungeau în vedere cu torțele și cu furcile?! Omul alerga pe marginea ariei, hăituit precum un animal sălbatic. Abia își trăgea suflarea, iar mintea sta să
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
am spus tot adevărul, voi fi terminat! Mă omoară Lea! Să nu mai vorbesc de tata!... Poate, doar mama să-mi vină în ajutor!Ce mai, am pus-o!...” - Cris, te simți bine? îl întrebă mirată Maria, ciufulindu-i părul țepos cu blândețe. Unde ți-s gândurile? Băiatul tresări violent, înroșindu-se și bâlbâind speriat niște scuze nedeslușite. Toate privirile se ațintiră intrigate asupra lui, făcându-l să se simtă ca un trădător, deconspirat de propria ... Citește mai mult Pe măsură ce volubilitatea
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
am spus tot adevărul, voi fi terminat! Mă omoară Lea! Să nu mai vorbesc de tata!... Poate, doar mama să-mi vină în ajutor!Ce mai, am pus-o!...”- Cris, te simți bine? îl întrebă mirată Maria, ciufulindu-i părul țepos cu blândețe. Unde ți-s gândurile?Băiatul tresări violent, înroșindu-se și bâlbâind speriat niște scuze nedeslușite. Toate privirile se ațintiră intrigate asupra lui, făcându-l să se simtă ca un trădător, deconspirat de propria ... XIII. DAR DE ZIUA MAMEI
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]