318 matches
-
select din Dalkey al lui Racey! Încântată. Încântată la culme. Poate reușesc să-i dau în sfârșit de cap slujbei ăsteia afurisite. Am condus într-o viteză până acolo! Dar casa lui Racey avea încă poartă cu interfon, ziduri înalte, țepușe în vârf. Cum reușesc alți detectivi particulari să intre oriunde? Poate că au un mic dispozitiv foarte la îndemână care dezactivează poarta. Sau poate sunt alpiniști amatori, așa că aruncă o sfoară în jurul uneia din țepușele din vârf și ajung în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
poartă cu interfon, ziduri înalte, țepușe în vârf. Cum reușesc alți detectivi particulari să intre oriunde? Poate că au un mic dispozitiv foarte la îndemână care dezactivează poarta. Sau poate sunt alpiniști amatori, așa că aruncă o sfoară în jurul uneia din țepușele din vârf și ajung în grădină până să apuci să zici „poartă“. Singurul talent pe care pot conta e că n-am nici o jenă. Am apăsat pe butonul de la interfon, am așteptat. După o vreme, o voce spartă de femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
surâs, primul pe care Hugo îl vedea înflorind pe buzele ei, că face bine la șocuri. În ultima vreme, Theo se atașase foarte tare de un joc în care un morman de inele de lemn colorate trebuiau înfipte într-o țepușă. În consecință, bună parte din după-amiaza care a urmat întoarcerii de la Chicklets Hugo a stat răbdător lângă copil, în camera acestuia, aclamându-l și bătând din palme de fiecare dată când băiețelul reușea să înfigă câte-un inel. Theo a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
el, și Theo, a cărui față purta încă dovada grăitoare a fasolei pe care o mâncase la prânz, arătau mai mult decât șifonați. Hugo s-a tras mai aproape de Theo, într-un gest protector. Copilul redevenise interesat de inelele și țepușa lui. Hugo s-a uitat la nevastă-sa cu precauție. În minte i-a apărut un alt posibil motiv al vizitei acesteia. Dar dacă Amanda își închipuia că putea să ia copilul acum, se înșela. Deocamdată, tribunalul nu decisese nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
au încercat să stăvilească năvala angajaților spre magazinul cu salam și spirtoase. Unul a prins o plasă de sârmă de gard, cu ochiuri mici, să nu poți băga piciorul; altul a supraânălțat zidul; al treilea a ridicat pe gard niște țepușe din fier ruginit, ascuțite cu polizorul la vârf și imposibil de escaladat; ultimul a plantat o grădină de zarzavaturi dedesubt. Nici muncitorii nu stăteau cu mâinile în sân; aveau metodele lor, directe și eficiente, de acțiune sindicală. Nimic nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Nimic nu-i putea ține departe de inevitabila excursie peste graniță; în orice caz, nu mai mult de patru ore lucrătoare. Luptele se dădeau mai ales noaptea, pe întuneric, departe de ochii curioșilor: plasa era tăiată cu bomfaieri industriali; vârfurile țepușelor, îndoite cu ciocanul în unghi de 45 de grade, să poți pune piciorul; tabla de susținere, scurtată din clește sau făcută franjuri cu freza. Cât despre zid, el fusese spart de-a dreptul, cu lovituri năpraznice de baros: a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
odihnească frumos, estetic și, desigur, durabil. Așa apăruseră monumentele. Statuile ieșeau de peste tot, oamenii căpătaseră vocație de ctitori sau poate doar de maniaci, unde suceai privirea, te lua-n primire un obiect imposibil: capsule, pastile, pietroaie, aripi, mutre de eroi, țepușe, arbuști, poeți, angrenaje. Specii hibride populau acum piețe și scuaruri, vopsite în rugină sau pișate verzui când de-oxizii eșapamentelor, când de găinațul păsărilor: la „Casa Scânteii“, Lenin fusese dat jos și-n locul lui aterizase o rachetă cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de bronz brăzdând-o ca un acid; din nou în mijlocul pieței, enorm și vizibil, un soi de țesut necrozat înfipt la vreo 20 de metri înălțime într-o furculiță de marmură (lumea îl botezase-n fel și chip: cartoful în țepușă, chifteaua pe băț, coiul canceros; autorul îi zicea mai simplu, „monumentul eroilor“). Noaptea, lumini verzi și portocalii împroșcau statuile cu-o ceață orbitoare, prin care dansau fluturi și musculițe. Nu trecea nimeni să se uite. Dincolo de piețe și parcuri, Bucureștiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
valea Nistrului, de lângă Soroca! Nu se mai lucrează zilele din datină pentru domnie, nu se mai plătesc dările din toamna asta, dar vreau să văd de azi În două săptămâni palănci ridicate din valuri de pământ, apărători de cai, cu țepușe, străji urcate În turnuri de veghe zi și noapte... Cu buciumași pregătiți pentru vestea de primejdie, cu clopotele bisericilor bătând În dungă, din sat În sat... Cu câte doi călăreți de fiecare sat, cu cai pregătiți să fie Încălecați, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ca Iancu de Hunedoara... De la primul atac, era clar că ne Îndreptăm spre dezastru. A fost o șarjă a cavalerilor de Flandra, pornită dinspre centru. Șarja de onoare. Înecată În sânge de ienicerii lui Mahomed, care așteptau faimoasa șarjă cu țepușele bine ascunse În iarbă. După masacrarea cavalerilor, bătălia a fost un șir de erori. Turcii nici n-au putut fi clintiți. Atunci, regele Vladislav al Poloniei și al Ungariei, care nu era decât un tânăr fără prea multă minte, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Atacul era În avantajul turcilor. Numărul, forța de izbire, Înălțimea de pe care porneau ofensiva. - Așteptați... murmură Angelo, urmărind concentrat galopul achingiilor. Așteptați... Acum! Retragere falsă, cu Învăluire pe flancuri! Apărătorii făcură zece pași Înapoi, lăsând În locul lor patru rânduri de țepușe ascuțite. Săriră În șei, grupându-se pe două flancuri, În timp ce primele rânduri ale achingiilor se prăbușeau În vârful țepușelor care spintecau burțile cailor. Cele două coloane ocoliră poiana În care se aflau achingii, la trap ușor, apoi, la comanda lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
galopul achingiilor. Așteptați... Acum! Retragere falsă, cu Învăluire pe flancuri! Apărătorii făcură zece pași Înapoi, lăsând În locul lor patru rânduri de țepușe ascuțite. Săriră În șei, grupându-se pe două flancuri, În timp ce primele rânduri ale achingiilor se prăbușeau În vârful țepușelor care spintecau burțile cailor. Cele două coloane ocoliră poiana În care se aflau achingii, la trap ușor, apoi, la comanda lui Baldini, atacară simultan, Într-o șarjă devastatoare. Lupta la sabie schimba, În fiecare clipă, echilibrul forțelor de cavalerie. Achingii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Șarjă la sabie, fără nici un strigăt, luptă dură, seacă, cu sete de răzbunare. 1 septembrie. În zori. Avansarea continuă spre sud. Mahomed nu e nicăieri. La cinci ceasuri călare ne așteaptă un baraj de ieniceri, cu șanțuri de apărare și țepușe pentru oprirea cailor. În mod ciudat, oamenii nu sunt obosiți. Au luptat mai bine de cinci ore, la lumina făcliilor. Acum continuă marșul spre sud, cu aceeași Încrâncenare. Este un mod uluitor de a răspunde, sufletește, unei porunci care venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
doi oameni, nici o armată a Semilunei nu va putea trece. 3 septembrie. Întregul dispozitiv al ienicerilor a fost dat peste cap de strategie genială a celor trei Oană. Stefano s-a strecurat, travestit În ienicer, În mijlocul lor. A dat foc țepușelor care trebuiau să oprească Înaintarea cavaleriei și a produs explozii În lanț În depozitele de muniții. A măcelărit echipele trimise În cercetare. Apoi a dat semnalul de atac pentru tatăl și fratele său. Șarja Apărătorilor a fost un spectacol absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
din oraș. Ne aflam pe o arteră secundară în partea nord-estică a Timișoarei. De o parte și de alta a șoselei, câmpul golaș cu arături și semănături de primăvară, cu porumbiști de pe care nu rămăseseră decât cocenii scurți ca niște țepușe albe cu vârfurile în sus, cu haturi destul de dese, pe care iarba se uscase și rărise fugea și rămânea în urma noastră rece, străin, indiferent. Am înțeles că matale ești profesor și doamna institutoare... Sau, mă rog, acum sunteți proaspeți pensionari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
sară peste îngrăditură, urcându-se întâi pe o piatră mare din apropiere. Numai că înăuntru nu exista nimic pe care să se poată urca, iar barele de metal, înalte până la nivelul pieptului, își curbau spre interior vârfurile ascuțite ca niște țepușe. Turbat de propria lui tâmpenie și provocat acum de râsetele spectatorilor, alerga de colo-colo, holbându-se prin lentilele stropite de ploaie ale ochelarilor, încercând să găsească un loc pe care să-și rezeme piciorul, străduindu-se să se apuce cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
miză existențială. Ajunsese acasă mult după miezul nopții. Dormi pînă tîrziu și se ridică din pat abia la amiază. Dispozitivul pe care intenționa să-l folosească era unul foarte simplu. În limbajul inițiaților se numește caltrop. E un fel de țepușă multiplă, cu patru brațe, folosită Încă din vechime pentru a opri cavalcadele cavaleriei inamice. Fiindcă, oricum ar fi fost aruncate pe cîmpul de bătălie, una din cele patru țepușe rămînea cu vîrful În sus, distrugînd carele de luptă sau Înfigîndu-se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
simplu. În limbajul inițiaților se numește caltrop. E un fel de țepușă multiplă, cu patru brațe, folosită Încă din vechime pentru a opri cavalcadele cavaleriei inamice. Fiindcă, oricum ar fi fost aruncate pe cîmpul de bătălie, una din cele patru țepușe rămînea cu vîrful În sus, distrugînd carele de luptă sau Înfigîndu-se În picioarele cailor. Nici nu era nevoie de mai mult. Atîta doar că acum nu era vorba de cai, ci de pneurile mașinii. Pregăti totul cu minuție, timp de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
vânatul prins chiar de ei. Lică, Îndemânatic, Începu să smulgă penele și fulgii. Găinușa nu era mai mare decât un guguștiuc, iar jumulită arăta cât o vrabie. Tăiară bucățile mici și, Împreună cu ficatul, inima și pipota, le Înșirară pe o țepușă. Nu le mai ardea nicicum de pescuit și parcă uitaseră cu totul de ce veniseră acolo. Plasa atârna, obosită și murdară, Între aracii Înfipți În pământ. Blondul Își zise chiar că, așa cum stătea ea acolo părăsită de toți și nebăgată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un bou. Dar nu le păsa. Se bucurau la vederea focului, urmăreau cum limbile galbene și roșii cuprindeau lemne din ce În ce mai groase. Când flăcările se potoliră, stropiră jarul cu apa adusă În gură și În pumni din Gropan. Proptiră, În sfârșit, țepușa Între două crăcane Înfipte În pământ și Blondul trebui s-o Învârtă Întruna ca să nu se ardă prea mult pe-o parte. Întinseră pe iarbă o cămașă și pe ea Lică așeză ce avea În traistă: mămăligă, câteva ouă fierte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aleagă decât câteva firicele de carne și puțină piele care mirosea a fulgi arși. Ceilalți, mărinimoși, Îl poftiră să ia și bucățele bune, mai ales că fricosul avusese o idee care le Îmbunătățise ospățul: Înfipsese felii groase de mămăligă În țepușă și le fripsese. Chiar izbutise, cu toată neîndemânarea lui, să nu scape mămăliga pe jar. Înfometați, mâncară până la urmă și ce se putu roade din oasele păsării. Își linseră degetele și oftară de sătui ce erau. Scuturară cămașa de rămășițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
invizibil și impalpabil. Și tot Arghezi: "Ruga mea-i fără cuvinte act pur de instalare în sublim. Oratio mentis! Într-un Raport către Nichita Stănescu, mai tânărul confrate izbucnește: "Arză-te-ar focul, poezie, precum mă ard și pe mine / țepușele cuvintelor în care-s rezemat lângă stâlpul / de aur al lunii". În practică, un George Vulturescu febril, inflamabil, vulcanic, departe de a abandona, nu se dă bătut. Ostil poeziei lâncede, somnolente, îl tentează "poezia cu lupi", aspră, agresivă, intransigentă, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de slujește pe cine-i place, se aleg 50 de oameni cei mai deosebiți și mai bine făcuți care se gâtuie, și ucigându-se un număr deopotrivă de cai, se înșiră acești călăreți morți în jurul gropii sprijiniți câte într-o țepușă (IV, 72). Acest obicei arată într-un chip învederat că ideea nemuririi exista și la Sciți încă înaintea ivirii lui Zamolxis, după cum această idee se vede că se află chiar în mintea omului preistoric. Ea pare a se fi trezit
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
locuiește În sufletele lor. Iar pe Dumnezeu e cu neputință să‑L Învingă cel ce se luptă cu El, ci trebuie neapărat să plece rușinat și să fie biruit cu rușine. Nu este bine să lovească cineva cu piciorul În țepușă, cu alte cuvinte, nu se poate Împotrivi lui Dumnezeu fără a se lovi. 150 Suferința și creșterea spirituală Spiritualitatea creștină, prin exemplul sfinților martiri din primele veacuri creștine, vine În sprijinul bolnavului de astăzi, asigurându‑l că În durerile fără
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
pârg” și se cocea, se recolta uneori cu ajutorul unei coase care avea la capătul toporâei 1 o mică greblă numită „hreaplă” ce culca uniform firele cosite, căratul acestora la arie făcându-se cu ajutorul căruțelor pe care erau montate corlate cu țepușe. În mod „clasic”, grâul se secera cu ajutorul secerilor confecționate și zimțuite periodic de către fierarii satului. Seceratul se executa de către fiecare familie în parte, iar când grâul era în pericol să se scuture, datorită coacerii prea puternice, se organiza „clacă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]