216 matches
-
cum îți străluceau ochii când ai văzut trandafirii. Dacă vrei, îți și gâcesc dacă tă place și dacă tă-nsori cu ea. - Ești nebună copilă! Nu mă duc la pețit, tu nu auzi? Cât face buchetul? întrebă el iritat de insistența țigăncușei. - Pentru matale 150 lei, că ești boier, să vede dă la distanță. Ștefan plăti fără să mai comenteze prețul cerut, cu toate că văzuse un preț mult mai mic pentru firul de trandafir. Îl dublase țigăncușa. Nu se mai tocmi că era
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376628_a_377957]
-
buchetul? întrebă el iritat de insistența țigăncușei. - Pentru matale 150 lei, că ești boier, să vede dă la distanță. Ștefan plăti fără să mai comenteze prețul cerut, cu toate că văzuse un preț mult mai mic pentru firul de trandafir. Îl dublase țigăncușa. Nu se mai tocmi că era tânără și frumușică foc. Nu avea mai mult de cincisprezece - șaisprezece ani. - Auzi conașule? Ai să tă’nsori cu fata, să știi! Îi mai strigă țigăncușa din ușa florăriei. - ”Nu-i în toate mințile
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376628_a_377957]
-
mai mic pentru firul de trandafir. Îl dublase țigăncușa. Nu se mai tocmi că era tânără și frumușică foc. Nu avea mai mult de cincisprezece - șaisprezece ani. - Auzi conașule? Ai să tă’nsori cu fata, să știi! Îi mai strigă țigăncușa din ușa florăriei. - ”Nu-i în toate mințile”, gândi bărbatul. Când reveni la mașină, Gloria îl aștepta cu un pachet de prăjituri și răcoritoare în mână. - Vai ce frumos aranjament floral! se miră femeia luându-i buchetul din mână. Parcă
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376628_a_377957]
-
ar fi un buchet de mireasă. Ștefan se uită mirat la ea. Ce au femeile astăzi? Vorbesc despre mirese în loc să se gândească la cea căruia îi sunt destinate de fapt florile? - Mi-a mai spus cineva același lucru. - Da? Cine? - Țigăncușa care l-a aranjat. - Sigur, este deosebit de frumos, mai spuse ea privind buchetul cu interes și admirație, de parcă i-ar fi fost dăruit ei. - Și ce parfum suav împrăștie în jur, completă ea. Nicio femeie nu poate rămâne insensibilă la
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376628_a_377957]
-
două străchini smălțuite, în care mai rămăsese câte ceva din ciorba de găină, pusă în ele. Prezența lui, venit pe neașteptate după atâta vreme, strică rostul tainei duse la masa plină cu bucate. - Vă stricai masa și taina, mumă! Cine-i țigăncușa asta așa de frumoasă de ți-a intrat pe sub piele și mâncarăți amândouă? - E de la corturile pe lângă care trecuși. Mumă! Ăștia-s lăieți ca lumea, cinstiți și curați și mai spălați ca Ioana lui Floricel, după care, de nespălată ce
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372290_a_373619]
-
bacșiurile pe care le primea. Crâșmarul Gheorghe Dinescu l-a provocat pe scripcarul Prichindel (soțul Matildei) la o partidă de zaruri. Muzicantul, care era ciupit bine de aburii băuturii... a pierdut-o pe Matilda la „un pariu nenorocit”, dar focoasa țigăncușă, mult mai tânără decât scripcarul ei, l-a rugat pe conu' Gogu (Gicu-Gagicu, îi spunea ea când îl giugiulea) să-l lase pe amărâtul de Prichindel ca cânte în crâșmă (asta ca pedeapsă pentru nesăbuința lui), că altfel „Nebunul își
AMINTIRI DE LA MANDRAVELA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374737_a_376066]
-
a lui Alfredo. Scenă 2. Saloanele Florei de la Paris. Violetta da curs invitației de a participa la serbarea organizată de Floră și apare însoțită de protectorul ei, Baronul Douphol. Petrecerea este în toi și este pigmentata cu corul și dansul țigăncușelor (Noi siamo zingarelle) împreună cu corul și dansul matadorilor (Di Madride noi siam mattadori). Apare și Alfredo care câștigă sume importante la masa de joc în dauna Baronului Douphol. În timp ce invitații sunt la masă, Violetta îl cheamă pe Alfredo și îl
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
rădăcini. „Încep să cunosc plantele din taiga pe de rost”, a spus Albertine, turnând din supa aceea în farfurii. „De altfel, mă întreb de ce le folosesc atât de puțin oamenii de aici...” Le-a salvat și prezența unei copile, o țigăncușă găsită într-o zi, pe jumătate înghețată, pe treptele lor. Zgâria scândurile întărite ale ușii cu degetele ei înțepenite, vinete de frig... Pentru a o hrăni, Charlotte a făcut ceea ce nu ar fi făcut niciodată pentru ea însăși. La piață
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sora ei?) a venit să o caute și, fără să explice nimic, a luat-o cu ea. Charlotte a ajuns-o din urmă la marginea mahalalei și i-a întins fetiței păpușa mare cu obrajii scorțoși cu care se juca țigăncușa în serile lungi de iarnă... Păpușa aceea venise odinioară de la Paris și, împreună cu ziarele din „cufărul siberian”, era unul dintre ultimele vestigii ale vieții lor de altădată. Adevărata foame, Albertine o știa prea bine, avea să vină primăvara... Nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Între 1960 și 1962 este inspector la Secția de învățământ și cultură a regiunii Cluj, iar apoi trece în învățământ, ca profesor și director al unei școli generale clujene, predând ulterior și la liceu, până la pensionare (1996). Debutează cu nuvela Țigăncușa în „Tribuna” (1958), iar editorial cu volumul de povestiri 1100 de zile risipite (1975). Mai e prezent cu proză, reportaje, profiluri de scriitori români și străini în „Steaua”, „Tribuna școlii”, „Contemporanul”, „Adevărul de Cluj”, „Cetatea culturală”, în diverse almanahuri și
VARVARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290440_a_291769]
-
cu măgari, cadâne șezând pe pietre ori ducându-se să ia apă în vase de aramă. O remarcabilă pânză e cea înfățișată în Cimitir tătăresc, cu râpe văroase și cu pietre sure, printre care umblă asini cu urechile pleoștite, unde „Țigăncușe cu basma și în șalvari / Vișinii, portocalii, de-un roșu mat, / Joacă-n pântec pe un viers tărăgănat / Și aleargă și se bat pentru-o para”. Exprimarea directă, în genere discursul, comentariul, meditația lirică îi reușesc mai rar, iar în
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
scrie despre aceste personaje bizare pe care le-am tot urmărit de-a lungul anilor. Urmărirea a început încă de prin al doilea sau al treilea an de studenție, de pe terasa cofetăriei „Colombo“ (acum „Liana“), din dimineața când am observat țigăncușa de cinci-șase ani care venea să cerșească. Am fotografiat-o atunci cu aparatul primit nu demult cadou și cu care umblam întărâtat să prind cât mai mult din chipul Lumii. De la țigăncușa aceea am început să-i văd și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Colombo“ (acum „Liana“), din dimineața când am observat țigăncușa de cinci-șase ani care venea să cerșească. Am fotografiat-o atunci cu aparatul primit nu demult cadou și cu care umblam întărâtat să prind cât mai mult din chipul Lumii. De la țigăncușa aceea am început să-i văd și pe ceilalți, până jos, la „Tosca“, de la Drept, cafeneaua unde ascultam fascinat poveștile Teodorei, „ultima curvă bizantină a Bucureștilor“, după cum se recomanda. Teodora, pe atunci, era încă studentă (așa se spunea), dar își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cravată de lână, „coadă de păun“, o pereche de butoni suflați în aur și o Biblie, găsită la Anticariatul de pe Bulevard, de peste drum de „Gambrinus“. Fotografiam, fascinat de aparatul primit, într-o frenezie a descoperirii Lumii. Am început cu o țigăncușă de cinci-șase ani care venea și cerșea la „Colombo“. Banii îi lua taică-su, un ins șchiop care pândea de pe trotuarul vecin, din dreptul C.E.C.-ului, devenit mai apoi restaurant „Havana“. De la fetița aceea am început să fiu atent la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
venit încă profesorul?“, avea să întrebe, ca de obicei, șoricuța salariată, încheindu-și ultimul nasture al bluzei. Nimeni nu-i va răspunde, pușlamalele arboraseră deja măștile blazate. Gina trebuia să rămână, așa deciseseră tovarășii, neglijabilă. Să-și vadă lungul nasului, țigăncușa!... Degeaba încerca să le intre în voie, să se alieze antipatiei lor față de bufon. „Încă n-a venit profesorul?...“ Nepăsarea lor mocnită și rea nu accepta această complicitate. „Mai taci și tu, acolo... Lasă-l în pace, nebunul are dichisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
era acuzat, și despre care continuă să scrie denunțuri tot mai țicnite, deși nefericitul a murit de mult în închisoare. Iat-o și pe astălaltă: ochi somnoroși, imenși, cozi grele, negre, rochie de călugăriță. Florăreasă, dansatoare, filatoare, ce-o fi țigăncușa asta magnifică... Nicidecum, e ingineră! Șefă de promoție, electronistă, mândria cartierului, veselă, frumoasă, sfântă, măritată cu un coleg inginer, trimis pe doi ani în Siria. Așteptare cu lacrimi și lacăt, revedere disperată: bocet, giugiuleli, țipete. Soțul gras și guraliv nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care venea spre masa lui bărbatu-său. Ia mâna, că-s cu bărbatu-meu, șoptește aia, arătându-și iar strungăreața. Stai, fată, puțin! o țipă Viner. Zi-i ce vrei! Păi vino-aicea, că nu pot să urlu! Hai, zi-i! Țigăncușa se-apropie fără chef de masa noastră, până ajunge să dea cu pântecul de muchea de tablă. Da’ să știi că nu-ți mai dau băutură! Nu băutură, da’ un pic de apă de la tine din pizdă-mi dai? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
urma să i-l dăm din bun-simț. Ce să mai amânăm dacă tot suntem aici? Certificatul e gata, v-am trecut în registru, nu mai are rost să amânăm. Ne-a împins în sala de ceremonii, unde era doar o țigăncușă responsabilă cu aruncatul orezului în capul tinerilor însurăței. Omul s-a urcat pe soclu, și-a trecut peste cap fâșia tricoloră și s-a umflat de zâmbet. A rămas un timp așa, cu ochii-n bagdadie. Începeam să sper că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
provincie: toată lumea e înrudită cu toată lumea. Dacă nu sunt rude de gradul întâi sau doi, atunci sigur sunt foști colegi de creșă, grădiniță, generală, gimnaziu. Ajung să se încrucișeze între ei și se duce pe apa Sâmbetei vigoarea rasei provinciale. Țigăncușa scoase dintre fuste o brichetă și se apropie să aprindă lumânarea înfiptă în tufa de brad. Acum stăteam toți patru în fața ofițerului, care ne spunea rânjind că statul ocrotește familia și-i asigură dezvoltarea armonioasă ca celulă de bază a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că mai sunt și trebuie să pun în mâncare. Dați-mi bani că vă cumpăr eu,cucoană. Doamna s-a gândit:” Îi dau banii și n-o mai văd nici cu bani nici cu roșii, deși mi se pare o țigăncușă de treabă.După înfățișare n-ai zice că-i țigancă.O trimit să-mi cumpere. Ce-o fi, o fi. N-oi rămâne săracă de un kilogram de roșii.” — Știi de unde? De la aprozarul din vale. Prințesa a luat banii și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
a terminat de mâncat s-a ridicat. — Săru’ mâna cucoană! Să fie pomana matale. Doamna i-a făcut un pachețel cu de toate, i l-a pus în trăistuță. — Să mai vii pe al mine că văd că ești o țigăncușă de treabă. — Săru’ mâna, a salutat prințesa și a plecat. Întorcându-se acasă, Prințesa s-a gândit la ce-i spusese cucoana, cum că ea n-ar fi țigancă. „Are dreptate cucoana, că eu nu sunt țigancă. Își amintea cum
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
așa cum îmi place mie mâncarea; cu multă ceapă, cu multe roșii. Știi că nu mai aveam roșii și m-a salvat o fetiță. — Ce fetiță? — Una care vine din când în când și-i mai dau câte ceva. — A! cerșetoare. — O țigăncușă. — Du-te, tu! — Este de-ai lui Ciurdaru. — Cei cu corturile de la ieșirea din oraș. — Da!însă nu pare a fi țigancă. E albă la față, are un păr galben atât de frumos, cu o privire fermecătoare și-i foarte
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de frumos, cu o privire fermecătoare și-i foarte cuminte, nu obraznică așa cum sunt țiganii. Nu mai spune. Te-ai îndrăgostit de ea? Zău că m-am îndrăgostit. — Zina dragă, spui prostii. Chiar atât de mult te-a atras o țigăncușă? — Ai s-o vezi și tu, că mai trece pe-aici și-ai să-mi dai dreptate. — Mă rog! Cum zici că te-a ajutat? — I-am dat bani să-mi cumpere un kilogram de roșii. — Dacă n-o mai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Săru’mâna cucoană, îi întâmpină ei. — Ați pregătit-o pe Prințesa? — Am pregătit-o, boierule. — Ați făcut-o frumoasă, frumoasă!o admiră doamna Stamate. — Dumnăzău a făcut-o frumoasă, cucoană. — Uite, i-ați pus și salbă la gât. O adevărată țigăncușă, observă doamna Stamate. — Iată ce e! Luați salba că voi aveți nevoie de ea, nu noi, vrea să-i dezlege șnurul de la gâtul Prințesei, domnul Stamate. — Stai, boierule, săru’ mâna, se repede Dedi. Asta e salba ei și dacă e
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
lua păpușa și pleca acasă. Ada se uita lung după ea. Avea cârlionți cafenii, strălucitori, și ochi triști, cu pleoape umflate. Mai stătea puțin cu noi, dar pleca apoi și ea după soră-sa, căci nu suportau să stea despărțite. Țigăncușa, Garoafa, le drăcuia printre dinți, fiindcă uneori gemenele veneau de dimineață la poarta ei și începeau să strige "Garoafa-scroafa" până ieșea afară toată șatra, cu spume la gură de furie, în rest însă, când treceau pe la tanti Aura sau când
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]