1,267 matches
-
Riri Sylvia MANOR Treceam pe lângă un palat, interminabil mastodont; treceam pe lângă masivele înspăimântător de asemănătoare clădiri cu nenumăratele obsedante ferestre menite să mă comprime la dimensiuni de gânganie neputincioasă; treceam pe lângă case comune țintuite peste groapa comună a caselor în care a fost aruncată de vie casa bunicii mele; case ucise ca oamenii; case care mi se alintau în cap lingușitoare ca pisicile, încercându-mi memoria cu degetul. Caut și nu găsesc nicăieri atât
Casa ucisă by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Journalistic/9940_a_11265]
-
urechi transcrie indiferent partitura-interogatoriului compus aproape integral din onomatopeele celui torturat. Pînă și ultimul strigăt este îndosariat pentru a deveni un semn pierdut în oceanul de hîrtii. Mr. Helpmann, șeful departamentului, un bătrînel cu o falsă jovialitate de Moș Crăciun, țintuit într-un scaun cu rotile, sugestie ironică a neputinței, invocă în fața lui Lowry puterea regulamentului. Simpla afișare a insignei de funcționar la etajele superioare, la Information Retrieval, îi face pe soldați să încremenească în poziție de drepți în fața conțopistului timorat
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
care vrea să ajungă într-un loc anume. Dar cred că am în primul rând capacitatea de a stăpâni cu închipuirea ce se întâmplă în scenă. Când m-am apucat din nou să scriu teatru, a fost ca și cum, după ce ești țintuit șapte ani în căruciorul cu rotile, înveți din nou să mergi. Nu rămăsese intactă decât reacția la castraveți. - Ai "reînvățat" de minune. Ba chiar ai trecut dincolo de mers, ca să-ți preiau metafora. Care sunt dramaturgii tăi preferați? Tragicii greci, Shakespeare
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
se dezorganizează, trupurile întinse pe paturi devin pachete de carne diformă, semănând, bizar, cu hălcile ce atârnă în măcelării. Odihna devine inerție, somnul, moarte. Seringa din brațul personajului din Figură întinsă pe pat, 1969, întărește această senzație de carne amorfă, țintuită pe patul ovoidal. La Picasso căderea nu e totală, odihna are ceva alert în ea. În tabloul expus spre ilustrare - Grand nu au fauteuil rouge, 1929 - personajul feminin nu se abandonează, ci se relaxează. Cu ambele picioare înfipte pe pămînt
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
Nu răstorn nimica. Nici o iotă, să știi! De ce, flcăul tatii? Pentru că în astă seară trecem pe la nașul. Așa spune, băiete. Și nu mai lungi vorba, că aduce pagubă. Au ieșit în aerul răcoros al serii de mai. Un cer limpede, țintuit cu stele, te îmbia să zăbovești ascultând liniștea din jur... Ei însă au pornit grăbiți... Uite la ei cum umblă noaptea, parcă-s holtei. N-au băgat încă de seamă că li s-au albit tâmplele și li s-o
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și ale oamenilor, mai ales că din zăpezile iernii, vrând nevrând părul lor împrumută din ninsoarea albă. 2 C ând profesoara Simona Deleanu intră la prima oră la clasa a V-a B, treizeci de perechi de ochi o săgetară țintuind-o cu mâna pe mânerul ușii. Zăbovi un timp locului apoi, văzându-le chipurile zâmbitoare, le spuse în limba engleză: Good morning! Toți, într-un singur glas, răspunseră: Goood morninnnng, teacher! Sit down please! spuse Simona. Copiii s-au așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și-și înghiți alt șuvoi de lacrimi care-i năpădiseră fața. Spune puiule, replică Simona oarecum domolită, îmbunată, spune: Mămico, făcu o pauză, apoi reluă: mămico, să știi, să știi... că-mi pare foarte rău că te-am cunoscut! O țintui apoi cu o privire în care se citea o dezamăgire greu de exprimat față de cea care-i dăduse viață. Mămica lui nu-l bătuse niciodată. Nici ea nu-și putuse închipui că ar fi în stare să-l lovească cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
meschine sunt îndeajunse, pentru a fi făcute compromisuri dintre cele mai rușinoase și mai josnice; iar, pentru un bărbat care arde de ambiție, dragostea de suprafață a femeii înseamnă doar a-ți lega o piatră uriașă de gât, care te țintuiește locului! Aceste simțăminte, ce m-au păstrat pe mine îndelungă vreme într-o stare de neîncetată încordare, au început să se destrame unul câte unul în clipa - de grea apăsare chiar și acum - în care (chiar dacă, în aceste urâte momente
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Octavian Paler Daniel Cristea-Enache) Zăvorât - ca-ntr-o duminică fără rugăciune Deschide, Îndură-te, iubite! sunt eu, cea născută dintr-un cuvânt trufaș; cu sărbătorile toamnei am trecut prin oraș, iar bănuții de aur sunt darul meu pentru tristețile tale, țintuite În fotolii vechi și-n rânduri Înșirate pe foi mototolite și aruncate la coș. Nu-ți fie teamă de măreția atâtor asfințituri ce ard În părul lung, mătăsos, și nici de florile ce-au rămas ca o mirare pe trupu-mi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
desăvârșită, urma să aibă loc prima lor scenă de dragoste. - Totul e atât de nou pentru mine, spuse avocatul! - V-am spus că n-o să vă pară rău dacă veți onora invitația mea. De fapt, de acum încolo începe nunta. Țintuind tot timpul cu ochii cortul mirilor, bulibașa rosti ca pe o taină: - Sunt sigur că mireasa este pură! Veți avea ce povesti prietenilor dumneavoastră despre nunta noastră, mai ales celor care ne consideră sălbatici, oameni care nu cred în nimeni
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de lămuritoare, avocatul Jan Mocanu interveni: - Vă mulțumesc, doamnă Clara, ne-ați fost de mare folos! și o conduse pe martoră până în primele rânduri ale sălii, îi oferi un scaun, apoi urmă: - Domnule președinte, mai există un martor care, fiind țintuit la pat, se află în imposibilitatea de a fi prezent în instanță. E vorba de soțul Olgăi, Victor Stamate. Olga Dragomir, care a dobândit prin căsătorie numele de Stamate, i-a destăinuit și acestuia, la un moment de cumpănă al
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
copilului nostru, toate menirile. Lisandru se răscolea în muțenia sa, negăsindu și locul, și privea într-o parte de parcă ar fi vrut ca vorbele spuse de bulibașă să le ia vântul și să le ducă în cele pustiuri. Se trezi țintuit de ochii stăpânului care îi aruncă furios mustrări pline de obidă: - Lisandre, eu cu tine vorbesc, să fii cuminte! Nu e bine să te năzdrăvănești. Și eu, de când am aflat vestea cea tristă, am avut odihna vântului și toate nopțile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
-se ușor. El Își plimbă privirea pe trupul ei subțire, Îndulcit de soarele care asfințea, și bănui cornițele sânilor Înțepând sub rochița simplă. Îi remarcă părul fumuriu și foarte lung, care-i Învăluia trupul. Ochii ei, neînțeles de mari, Îl țintuiră ca o poruncă vehementă. Se aștepta să-i spună ceva, dar ea continua doar să-i zâmbească. Privind-o atent, sesiză uluit că fata se legăna ușor, ca o pânză atârnată, că, de fapt, tălpile ei nu atingeau partea de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care să-și așeze capul îngreunat de gânduri încețoșate. Impresia care se degajase pe tot parcursul acelor mărturisiri era că se aflau în fața unor porți aparent deschise, fără interdicția de a intra una în curtea celeilalte, dar în fapt erau țintuite în pragul acestora, fără putința de a se edifica dacă dincolo de gard cresc flori sau spinii unor îndoieli. Această stare de neliniște le măcina fiecare clipă a existenței. Voiau cu tot dinadinsul să deschidă toate ușile zăvorâte, mai ales că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
și se apropie de mine. Eram convins că mâna mea dreaptă era cea vizată. Mă cuprinse disperarea. Am început să strig, să implor, să ameninț, să mă ascund. Degeaba. Guma îmi șterse trei degete. Mă zbăteam, dar ceva mă ținea țintuit în scaunul cu rotile. Singura scăpare era să ies din casă, din bloc, din oraș. Goneam pe străzi,împingând cu mâna rămasă scaunul mecanizat, uitasem total de baterii și de mecanism. Împingeam cu toată forța și nu mă uitam înapoi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
prezent spre ceva ce nu eram sigur dacă era adevărat. Toate astea până când am să recunosc silueta Laurei intrând în apartament cu părul fluturându-i pe umeri, purtând pantalonii albaștri. Însă, ca de obicei, singurele ființe din jur erau fluturii țintuiți în spate cu câte un ac de gămălie și mirosind a formol, iar cadavrul lui Emil devenise unica prezență nouă și atât de diferită printre ei. LECȚIA Ce-ar fi dacă în loc să citești acest text pe care ar trebui să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
uită spre noptiera pe care trona o vază cu o singură floare vestejită, pusă de cine știe cine și de când, accentuând parcă și mai mult atmosfera sumbră din rezervă și starea Olgăi. Inei îi era cumplit de milă de ființa aceasta împuținată, țintuită într-un pat de spital, fără putința de a fi acea fată de altă dată, viguroasă, robustă, plină de viață, în ochii căreia acum se stinseseră scânteierile de lumină, cândva atât de vii... - O speranță totuși poate mai există!? - Ce
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
a făcut, cu acea cameristă, nu și-a putut rupe, din cât avea, atâta, cât, femeia să fie mulțumită, și să nu-l mai reclame, ulterior? Lumea nu prididea să-i comenteze fapta, socotită a fi oribilă, și să-l țintuiască la stâlpul infamiei. Acuzațiile de viol, aduse lui Sarco, au răscolit inimile și mințile celor mai diferite categorii de oameni. În opinia lui Putin, acolo trebuie să fie vorba de o lucrătură, cu dedesupt politic. Prin care se urmărește distrugerea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mări și țări. Viața nu era deloc liniștită În Recycle Bin. Japonezii, Încă nedeprinși cu diferența de fus orar, se trezeau când noi ceilalți ne culcam și se apucau să filmeze. Nu era chip să adormi sub fulgerele blițurilor ori țintuit de ochiul roșiatic al videocamerei, mai ales că, de fiecare dată când ne descopereau În fața obiectivului, scoteau niște mici chiote de surpriză și se chemau unii pe ceilalți pentru a ne arăta Încântați cu degetul. Bătrâneii se luau la ceartă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vedea gaura tunelului prin care fuseserăm aruncați cu toții În acea lume. În partea opusă, spre răsăritul teoretic, se găsea micul cubicul al cabinei de toaletă. De-a lungul camerei, pe centru, aliniate perfect, asemenea miriapodului cu picioare argintii al microprocesorului țintuit pe placa de bază, se aflau paturile. Ce se găsea dincolo de peretele nordic, pe care-l bănuiam a fi exterior, nu știam. Imensa fereastră din centrul lui nu era, de fapt, o fereastră, ci, ne-am dat seama Într-un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Povestește-mi atunci ceva ce știi sigur c-ai visat. Din nopțile trecute. Sunt Împreună cu Édouard În Auditorium Maurice Ravel. Orchestra interpretează Simfonia neterminată a lui Schubert. Muzica e sublimă, instrumentiștii cântă admirabil, totuși ceva straniu se Întâmplă. Spectatorii stau țintuiți de scaune, singurii care se mișcă prin sală sunt doi supraveghetori. Sunt prea gălăgioși pentru o sală de concerte. Lanternele le joacă În palme, uneori ațintindu-se asupra figurilor celor de pe scaune, dar nu le pasă. Caută, mă gândesc, aparate
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
parte cât de bun ești. — Încep să-mi dau și eu seama, am spus. În primul rând pentru că e îngrozitor de dureros. Antonia se lăsă din nou pe călcâie. Își exercita puterea asupra mea în mod deliberat, aș zice nerușinat. Mă țintui un timp sub focul atenției ei; iar eu i-am îngăduit să o facă, cuprins de un fel de disperare și conștient că n-avea nici un rost să o iau în brațe. — N-o să te abandonăm niciodată, Martin, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
altă personalitate. — Ce prostii spui! Stai jos, Antonia, pentru numele lui Dumnezeu, și calmează-te, sper că n-ai să începi să urli, am spus. — Dar e complet schimbat, spuse Antonia ridicând glasul. S-a întors împotriva mea. Antonia mă țintuia cu o privire fixă, ca și cum ar fi vrut să-mi transmită starea ei de nebunie. — Cum adică „s-a întors împotriva ta”? am întrebat. Haide, Antonia, las-o baltă! Și nu mai fi atât de dramatică. Nici eu nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mă desființezi, spuse Alexander. — Trebuie totuși să recunosc că te-ai mișcat repede. L-am auzit pe Alexander râzând ușurat la celălalt capăt al firului. — Măcar o dată am știut și eu ce vreau. Am pus receptorul jos și am rămas țintuit lângă măsuță cu ochii la grădina cufundată în întuneric. Ploaia încetase și, în liniștea care se lăsase, se auzea apa picurând de pe ramurile magnoliei. Antonia intră și văzându-mi fața întrebă: — Ei, Doamne, dar ce s-a întâmplat? — Alexander, iubitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
jelesc ca la o înmormântare. Dar am rămas pe loc, cu același zâmbet șters pe față. M-am întrebat dacă, în caz că aș întinde mâna să-i mângâi ușor mâinile, gestul meu ar părea nepermis de artificial. Simțeam că Honor mă țintuiește întruna cu privirea ca un soare rece. — Păi, asta dă de lucru colegilor mei de breaslă, zise Palmer. Totuși, trebuie să recunosc că nu întâlnesc în fiecare zi pacienți atât de încântători. Ca de obicei în asemenea cazuri, lui Georgie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]