317 matches
-
vedem ceva prin jur, am coborât și, ca Hansel și Grethel, ținându-ne de mână, am luat-o spre Alexanderplatz. Era început de februarie, o vreme rece, cu ceață și frig, tipică Berlinului. Deși era doar 2 după-amiază, pe strada țipenie de om. Pentru noi, obișnuiți cu forfota Bucureștiului, spectacolul ne-a impresionat neplăcut, dându-ne ulterior seama că la ora respectivă fiecare neamț era unde trebuia să fie, la locul său, pe când ai noștri... Ajunși în Alexanderplatz, am dat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
liniștit. Sunt singură cu doi răniți în imensitatea Stepei Calmuce. Sunt singură în pustietatea câmpurilor nesfârșite. Când eram mică îmi părea o adevărată expediție să ajung la capătul depărtat al grădinii; acum, la zeci de kilometri împrejurul meu nu e țipenie de om. Și cei pe care i-aș întâlni, sunt necunoscuți și chiar dușmani. Sunt singură în avion cu doi oameni cari mi-au încredințat viața lor. Un eventual aterisaj forțat ar însemna mers pe jos mai mulți kilometri, sau
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
echipajului padișahului ca niște rațe grăbite să ajungă la baltă, spre a cerși, sufocați, o privire binevoitoare de la Stăpîn, în cea mai aiuritoare escortă de onoare. De la Constantinopol la Salonic am călătorit cu trenul, traversînd cîmpii, fără să fi văzut țipenie de om, doar mlaștini unde berzele în căutare de broaște își înălțau silueta ascuțită printre stufărișuri. Acest traseu terestru te făcea să pierzi priveliștea feerică oferită de sosirea cu vaporul în golful ca un arc de cerc, încadrat de munții
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
bătut de câteva ori, dar nu mi-a răspuns nimeni. Am apucat mânerul din alamă ce-și pierduse de mult strălucirea și l-am învârtit ușor. Ușa s-a deschis spre interior fără nici un zgomot. Nu era nimeni înăuntru. Nici țipenie de om în jur. Încăperea era complet goală. Ca o sală de așteptare în gară când nu trec trenuri. Nimic cu care să-ți clătești ochii, nici măcar ferestre. Am văzut în final o masă ponosită, trei scaune și o sobă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Erau clădiri simple cu un etaj, grupate câte trei. Dincolo de ele, un grup de case mici. Între acestea se înălțau copaci, iar zona era împrejmuită de un zid mic de piatră. Totul era îngropat în buruieni și nu se vedea țipenie de om. Fusese probabil teren de antrenament. De fapt, am văzut niște tranșee și un suport de steag. Chiar nu înțeleg de ce s-au mutat militarii de-acolo și au lăsat locul în paragină. Spre est, se termină câmpia și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Strugurii sunt mai dulci decât mi-am închipuit eu vreodată că pot fi niște struguri. Sunt din ăia mici. Trebuie să le scuipi coaja. Stăm, mâncăm, scuipăm coji în șanț. Peste un minut mă ridic, mă uit în jurul meu. Nici țipenie. Mă duc și mai rup trei ciorchini. Vin înapoi și mă așez lângă ea. Stăm, mâncăm, scuipăm coji. Ne uităm unul la altul. Îmi zâmbește. Îi zâmbesc. Mă-ntreabă dacă am idee cum se cheamă locul ăsta în care am
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
ar spune, în patul lui. Sub cerul lăsat care își înmuia franjurii în mare, era încă zi, dar farul se și aprinsese, iar lumina lui mătura la intervale regulate hula marină, de-acum acoperită de întuneric. De jur împrejur, nici țipenie de om. Niciun zgomot, afară de amenințarea surdă a mării. Omenirea era invizibilă, ca înainte sau după o catastrofă. Dintr-odată se făcu foarte întuneric. Noaptea, ieșită din trunchiurile jilave ale salcâmilor, îl adună sub aripa ei înghețată. Un fior îi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mai târziu a lui Dumitru Cojocaru, adunau cetățenii care aveau drept de vot și le vorbeau despre politică, promițându-le școală, poduri, dispensar, șosele, biserică etc., însă toate promisiunile rămâneau nerezolvate, după ce primeau votul. Prin comună nu se mai vedea țipenie de deputat, până la noile alegeri. Nu toți cetățenii aveau drept de vot; celor care aveau drept de vot li se dădea băutură la discreție... Prin 1928-1929, în timpul campaniei electorale, veneau de la Bacău, bancherul Cristea Cristoveanu, avocat din Bacău, cu Gr.
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
străbătând o țară a nimănui, în plină transă creativă... Prima haltă în Spania, unde se întâmplă să stăm ceva mai mult, se cheamă Monfrague. O clădire mică, din cărămidă roșie, c-un aparat de epsi la intrare. Pe peron -, nici țipenie de om. Căldura teribilă și dispozitivele de aer condiționat montate la ferestrele catului de sus al stației îmi sugerează că impiegații trebuie să-și facă siesta, visând la coride. Cine știe? Fără vama de frontieră obișnuită pe la noi, nu mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mărețe, și în scurt timp ieșim din Bordeaux. E duminică, pe ambele părți ale excelentei șosele - mai trebuie spus? - admir curțile înecate în verdeață, gazonul englezesc (ar trebui să-i spun „franțuzesc”), vilele cochete, ingenios construite, dar în ogrăzi - nici țipenie de om. Francezii își savurează în pat ceasurile dimineții de duminică și vor redeveni activi pe la vreo 11-12 ziua. Duminica aceasta este, pentru mulți, dominată de importante evenimente sportive: întâi tenis - finala masculină de la Roland Garros, cu Gustavo Kuerten (Guga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
echipat bine la hotel. O vreme ca de toamnă, deși suntem la sfârșit de iunie. Țărmurile pe lângă care lunecăm sunt năpădite de macarale portuare și schele dezasamblate de șantier naval. Tot acest utilaj pare destul de antic, ruginit, în jur, nici țipenie de om. Locul îmi amintește foarte mult de „zona” din Stalker-ul lui Tarkovski, în care pătrundem, însă nu călare pe o drezină de cale ferată, precum cei trei protagoniști din film: „scriitorul”, „savantul” și călăuza lor „sonată”, ci la bordul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din cer. Din când în când, se oprea și se așeza pe micile metereze de piatră ale gardurilor. Adierile de vânt aduceau de pretutindeni mirosul de mare. în mod straniu, chiar și pe strada unde locuia, unde nu se vedea țipenie de om, casele fremătau de viață. Era noaptea de înviere. Mirosul de mare se amesteca în aer cu mirosul de cozonaci, friptură de miel și sarmale. Eduard tresări simțind mirosul de sarmale. O amintire pier dută îi reveni în minte
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se plimbe prin galerie, cercetând tablourile mai întâi cu un aer impacientat, îmboldit de nerăbdarea care o adusese până acolo. Apoi se lăsă însă în mreaja lor. Era o sen zație ciudată să te plimbi într-o sală goală, fără țipenie de om în preajmă, și totuși să te simți înconjurat de ființe care te urmăresc cu gravitate de pe pereți. Cu gravitate și mai ales cu încrâncenare, cu o încordare nefirească, vrând parcă să te absoarbă cu totul. Clara își strânse
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
am întors și am luat satul de-a curmezișul până la ultima casă dinspre Cordașa, nu am văzut nici măcar un om de leac pe nicăieri. Aceasta este un paradox al acestui sat, dacă umbli pe ulițele satului nu ai să vezi țipenie de om nici în zi de lucru nici de sărbători. Pe câmp de departe poți să vezi siluete de oameni la munca câmpului dar în sat, țipenie. Am poposit la poarta lui Ghiță a lui Picioroagă, unul dintre oamenii avuți
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
paradox al acestui sat, dacă umbli pe ulițele satului nu ai să vezi țipenie de om nici în zi de lucru nici de sărbători. Pe câmp de departe poți să vezi siluete de oameni la munca câmpului dar în sat, țipenie. Am poposit la poarta lui Ghiță a lui Picioroagă, unul dintre oamenii avuți ai satului. Tatăl lui Ghiță, Picioroagă cel bătrân fusese renumit în sat drept cel mai zgârcit om ce l-a avut satul vreodată și mă gândesc eu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
arătoși și de stilați erau atât bărbații, cât și femeile de prin partea locului; și asta în ciuda faptului că era o zăpușeală de crăpau și pietrele și că soarele bătea atât de tare încât n-ar fi trebuit să găsești țipenie de om pe străzi. După ce luă prânzul se gândi dacă să-l sune pe Rocco și să-l invite în oraș în seara aceea. Însă tot amână momentul, știind că dacă se vedea cu Rocco, ar fi făcut un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
un cadou nedesfăcut. Șaman 11 În tot timpul acela cât lipsise el avusesem suficient răgaz să uit totul. le spuneam alor mei că mă duc la școală, dar În realitate mergeam și mă plimbam pe faleză, unde nu era nici țipenie de om, căci era un frig de crăpau pietrele. mă fascinau formele cioturilor de lemn scuipate de Dunăre la mal, mâncate de apă și de carii. le adunam pe cele mai contorsionate În camera mea și le pictam sau le
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
anonimat. Era o seară rece de februarie și În fața mea se Întindea afișul imens al unui spectacol de revistă, În care erau Înscrise mai multe nume de actori celebri care se prostituau pentru bani. La ora aceea nu era nici țipenie de om pe străzi, doar un câine vagabond care dormea pe un capac de canalizare a ridicat o sprânceană obosită spre noi, lăsând‑o imediat la loc În jos, plin de lehamite, socotind că nu meritam efortul de a ne
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Nu prea știam exact unde e laboratorul de fizică, dar, m-am gândit eu, urma să-mi spună portarul. Clădirea Facultății de Științe era tocmai În partea opusă a campusului, undeva pe un deal, la marginea pădurii. Pe drum, nici țipenie de om. Doar clădirile, mai prietenoase, torceau cu zgomotul familiar al aparatelor de aer condiționat, luându- se la Întrecere cu cosașii. Traversând partea de nord a campusului - pe care o vedeam pentru prima oară vara, găsind că arată complet diferit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și or fi cu toții strânși la primărie. Așa mă gândeam, dar când am intrat În sala de oaspeți de la primărie, care aducea cu cafeteria de la noi din campus - mare, urâtă, dar funcțională și civilizată -, am văzut că nu era nici țipenie de inuit În ea, În afară de doi-trei ospătari care pregăteau masa. Semănau toți cu niște japonezi grași, puși pe șotii. — la ora asta stau cu telecomanda Într-o mână și berea În cealaltă, vizionind Occupation Double și Loft Story, mi-a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Înstărită, unde n-avea să fie văzut. Acolo, se opri lângă un pârâiaș. — Of, fir-ar să fie, pe-aici nu pot trece! strigă el intenționat, cu glas cât mai tare. Privi În jur. Norocul era de partea lui. Nici țipenie de om. Dar, pentru siguranță, se Întoarse cu fața spre pârâu și, În timp ce se ușura, se uită prin preajmă, cercetând zona. Apoi, calm, scoase scrisoarea din faldurile Îmbrăcăminții și citi: Diseară, la Ceasul Câinelui, dacă vântul suflă dinspre miazăzi sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și Owari deveni, În sfârșit, vizibilă, la picioarele lor . Cum toamna era abia la Început, soarele strălucea cu putere. Foarte repede, apărură la vedere cetatea Inabayama, apele râului Nagara și până și răspântiile dintre case. Încă nu se zărea nici țipenie de om. Soarele urcă și mai sus. „Ce se Întâmplă?“ se Întrebă neliniștit Mosuke. Inima Îi bubuia În piept. Apoi, deodată, auzi detunăturile cu ecouri ale armelor de foc. Fumul semnalului pe care-l aprinse se alungi pe cerul albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
aflat în capătul opus al satului, poate să însemne o oarecare revitalizare a locurilor. Pârâul Brus-nicel, care străbate așezarea, este traversat de podețe, și acestea foarte recent construite, din beton. Pătrundem în sat. Soarele pare a fi coborât pe pământ. Țipenie de om. Avem totuși noroc. De după o ușă înaltă se ițește capul unei fetițe. După port, pare de la oraș. Am nimerit. Acolo locuiește omul cu cheile de la biserică. Pentru că, de fapt, pentru biserica de lemn am străbătut atâta amar de
Agenda2004-35-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282804_a_284133]
-
17 septembrie, bărbatul consuma băuturi alcoolice pe o terasă din Izvin, când a văzut-o pe Diana P. , de 13 ani. El a pornit în urmărirea fetei, iar când aceasta a ajuns într-o zonă în care nu era nici țipenie de om, s-a năpustit asupra ei, i-a tras un pumn în față și i-a cerut să îl urmeze până în grădina unui imobil părăsit. Aici, în ciuda opoziției Dianei, Gheorghe L. a dezbrăcat-o și a violat-o. Înainte de
Agenda2005-44-05-politia () [Corola-journal/Journalistic/284368_a_285697]
-
șosea, fără nici o localitate împrejur. Hipermodern. Că într-un film de anticipație, locul pare mort. Înși spectrali trec printr-un hol unde un dispecer le spune un nume de cod. Îl aflu pe al meu, o apuc pe un coridor, țipenie de om. În sala mă așteaptă față de la Iași. În școlile pe unde a trecut de cînd e aici a fost cu atît de mult mai bună decît ceilalți elevi, încît părinții, muzicieni din orchestră lui Alain Lombard de la Grand
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]