388 matches
-
că lumea întreagă a fost martoră (și le-a celebrat) deja puterea și triumful. E o fotografie necesară, o imagine care vorbește despre ceea ce G.G. Marquez numea „luciditatea perversă a nostalgiei”. E un joc de cuvinte ermetic, pervers, care îți țiuie în cap ca un cosaș sâcâitor și încăpățânat care ține să îți facă o serenadă sub talpa papucului la ora 3 dimineața. Sau direct în ureche, lângă timpan. Și tocmai asta face ca ultima fotografie a lui Ali să fie
Deși unii spun că această imagine n-ar fi trebuit să fie făcută publică vreodată, eu cred că e cea mai frumoasă fotografie a lui Ali () [Corola-blog/BlogPost/337888_a_339217]
-
izolați încăt nu mai putem fi nici măcar noi cu noi, devenim una cu frica ce ne amenință cu dezintegrarea! Dar; este oare în regulă să ne restrângem așa de mult înconjurul?! Să rămânem singuri, atâta de siguri, încât să ne țiuie urechile a tristețe!? ... - Da... e mai sigur așa! Nu ne poate face nimeni rău și nimic nu ne va atinge! Ne inchidem urechile, ne ațipim văzul și ne încuiem în carapacea inponderabilității...( aud murmurul gândurilor unui vecin de " suferință". Oare
STRIGÂTUL MUT AL SUFLETELOR FRÂNTE de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343309_a_344638]
-
pe muchie! Nu-mi dați formularele? -Păi se mai însoară la așa etate? își expulză stupoarea țâncul. -N-ar face-o, dar îl silesc părinții! Într-o clipă, funcționarul dădu ochii pe spate, mai-mai să sucombe, iar mie începură să-mi țiuie urechile de râsul unanim al beneficiarilor Kotlonbank aflați la ora 11 martori inocenți în holul mare. Referință Bibliografică: LA BANCĂ / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1969, Anul VI, 22 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela
LA BANCĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379022_a_380351]
-
dormea la soare cu gura deschisă și cu limba roșie scoasă afară. A fost greu până l-am trezit, căci după aceea s-a apucat sărăcuțul de el pe un lătrat arțăgos de răsunau văile din spatele meu iar mie îmi țiuiau urechile. Lătrăturile acelea au avut însă și partea lor bună, căci după vreo câteva minute, de după un colț al cărării ce ducea spre pădure, răsări un moșneag îmbrăcat în niște haine ponosite și cărând în spinare o sarcină de crengi
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
iarba, când urmele Ospețelor sângeroase devin tot mai rare și tu cu Ochii strălucitori zaci nemișcat, așteptând frigul De pe urmă, sub mâna mea înflorește sângele pe Care ai vrea să îl sorbi, și dintr-o dată iarăși pagina Albă care îmi țiuie inaintea ochilor. Un deceniu și jumătate de ani pe altarul artei despart așadar cele două volume, dar pentru că Dumnezeu ne-a ales să ne naștem acum, putem spune că primul închide un veac iar cel de-al doilea deschide un
UN RUBIN, CA UN TRON URIAŞ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381879_a_383208]
-
să mușc din el, așa că l-am aruncat în primul coș de gunoi care mi-a ieșit în cale. Morala întâmplării am înțeles-o abia a doua zi, când soneria de la ușa coliviei mele cu gratii de fier la ferestre, țiui strident. Am deschis ușa ferecată și am zărit-o pe Ea, Doamna de Negru. Avea mărul meu, cel pe care îl aruncasem ieri, în palma-i scheletică. Iar în mâna cealaltă ... ************************************************* Se cunosc multe relatări care descriu trăirile după moarte
GREUTATEA SUFLETULUI DIN TRUP de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381398_a_382727]
-
eu eram Ionel cel obraznic, iar Tincuța madam Popescu, dar în actul “Scrisorii pierdute”, Tincuța fiind, firește, Zoe, mie îmi reveni o partitură de mare comic: Agamiță Dandanache. Succesul a fost fulminant: “ si ...clopoțeii coniță..linca linca, linca linca...îmi țiuie în urechile...” Lumea în sală era toată un hohot de râs, un singur spectator doar...plângea: era tata; el plângea de emoția descoperirii a cât de talentat era ca actor băiatul lui... Povestea este mai lungă, căci ea s-a
INTERVIU CU SCRIITORUL ION MURGEANU de LUCREŢIA BERZINŢU în ediţia nr. 17 din 17 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344940_a_346269]
-
1001, 100... și nu mai ce soiuri se coceau apăreau graurii. Sute de grauri se instalau pe tăcute pe firele electrice de la stradă. Apăreau cercetașii, care dădeau două-trei roate pe deasupra și apoi raportau șefului. Se instala o linișite de-ți țiuiau urechile! Și brusc se declanșa un vacarm de nedescris. În câteva minute, tata rămânea fără struguri. Fără o boabă. Tata îi aștepta pregătit. Avea semenele lui. Când sosea ziua, toată suflarea era pregătită. Așteptam liniștea! Iar în momentul coborârii stolului
TABLETA DE WEEKEND (112): MIGRATORII de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348945_a_350274]
-
atât de înalt încât a reușit să organizeze Cruciada copiilor. După un timp nedefinit... de fapt e impropriu spus, iadul e ieșit din timp. Și din spațiu. Dar mă rog, după un timp, s-a schimbat iar peisajul. Urechile îmi țiuiau de atâta liniște, dispăruse rotopercutorul și reapăruse Bach. Și mai apăruse cineva, un Editor căruia zâmbetul i se lățea de la o ureche la alta. - Bine ai revenit ! mi se adresă. - Îmi spune cineva ce se întâmplă ? A fost o pedeapsă
RAIUL de DAN NOREA în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346995_a_348324]
-
melodiile dominate de liniște, vis, iubire, frumusețe... Farmec se-nalță din glasul ei, ca zorii din orizont ! Nu e noapte, nici când e noapte, ci numai vis și pulberi stelare, dacă șoptesc la streașina timpului melodiile interpretei Alexandra Ungureanu, nu țiuie niciun zgomot nici când tună cerul, dacă se-aud clopoțeii de-argint ai melodiilor Alexandrei Ungureanu, ce-mprăștie văzuți și nevăzuți nori. Nu se-așterne huma umbrei pe gânduri nici când cad obloane pe gândul speranței, căci melodiile Alexandrei Ungureanu
ALEXANDRA UNGUREANU. MELODII NUMAI ŞOAPTE ŞI FEERIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377077_a_378406]
-
primi de la centrul de coordonare a activităților informația că nu mai erau nici un fel de materiale pentru băgat în dezintegratoare. Imediat, moștenitorul decuplă centrul de coordonare și în acel moment toate informațiile stocat în creierele roboților intrară în stand-by. Roboții țiuiră și deveniră un fel de sculpturi futuriste. O liniște deplină se așternu peste planeta devenită acum un adevărat parc. Doar sunetele naturale: vânt, cascade, valuri, etc... Și un răcnet! Domnul Löeb Jr.Jr. înțelese că era stăpânul întregii planete, cel mai
DULUŢONUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376486_a_377815]
-
o să mă zăriți atunci când mă fac nevăzută. Rămâneți cu bine în găoacea voastră domestică, la gura vetrei la care dansează amantele voastre frenetice, dezgolite de suflet, femei voluptoase învăluite în purpură. Rămâneți să spargeți semințe-n timpanele mele gingașe care țiuie de două decenii și jumătate și pe care doar Singurătatea știe, ca nimeni alta, să le potolească. Acufene, fosfene, tinitus, cascade prăbușite-n căldări naturale. O, ce vuiet asuzitor are tăcerea! Cât mai țiuie fericită, prietena mea, Singurătatea! Sub oblăduirea
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375143_a_376472]
-
semințe-n timpanele mele gingașe care țiuie de două decenii și jumătate și pe care doar Singurătatea știe, ca nimeni alta, să le potolească. Acufene, fosfene, tinitus, cascade prăbușite-n căldări naturale. O, ce vuiet asuzitor are tăcerea! Cât mai țiuie fericită, prietena mea, Singurătatea! Sub oblăduirea tăcerii m-am născut într-un țipăt de sălbăticiune! Era să-mi omor matriarha, i-am dat lovitura de grație, am lapidat-o, i-am spintecat toate viscerele cu nașterea mea tîrzie într-o
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375143_a_376472]
-
am căzut alteori?! Succedare între degringoladă și ruinare, reiterată, ațâțătoare perindare... Aud zvonuri. Schimbările vieții? Mă-mping spre un culoar... Întreaga ființă se întreabă. Ce?! Aspir din spațiu așteptată lămurire. Rămân pentru-o clipită nemișcat. Un clic pornit dinspre tâmplă țiuie degrabă... Și poartă cu el cascadă sangvină. Activat, reacționez. Conștientizez ad-hoc: impas! Efect declanșat! Scanez atingerile scânteii mentale! A brainstorm! Choose! Ochii minții descifrează ecranul. Incitat, decid: spre Labirint! Iau startul! Țâșnesc. Îndemn s-ajung. Din eter, o voce-mi
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
de lângă mine ! Dar nu ești tu , Nici macar umbră Nu-ți mai aparține . Te-ai rătăcit , Călătorim pe drumuri paralele . Nu ne-ntalnim , Nu avem cum , O mare , ne desparte ! O mare de cuvinte nerostite , O mare de tăceri Ce-mi țiuie în minte . Tăceri , ce ne-a-nghetat Și trup și suflet . Referință Bibliografica: Tăceri / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1974, Anul VI, 27 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florina Emilia Pincotan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
TACERI de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375220_a_376549]
-
venerație. I se cunoștea foarte bine marea lui cruzime, și aceasta una tradițională. - Ooo, dragul mieuu, băgă contele una unsuroasă, vino aici lângă mine... Nu te-am mai văzut de atâta vremeee... Mititelul se cățără agil în poala contelui și țiui în continuare: - Chial în telitoliile mele imense e gleu de tlăit. Ne-au nenolocit comuniștii cale i-au băgat în gloapă pe toți, cu foametea, ne întlec în acte sângeloase musulmanii care lisipesc hlana noastlă, avem la dlogati de nu
U LTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372767_a_374096]
-
flăcărilor se încolăceau într-un crescendo ce păreau a sprijini cerul, coloane alcătuite din funingine neagră amestecată cu funigei minusculi și particule văpăiate de culoare alb-gălbuie degajau un miros înecăcios de catran, amestec de stropi incandescenți de smoală ce parcă țiuiau ca niște șrapnele ale unor obuze ce, vorbea lumea ceva mai târziu, „garniseau din belșug” magazia de muniții a regimentul de soldați cantonat în apropierea bisericii, în fostele case vechi ale familiei boierului Baștea... Se înțelege că joaca s-a
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
adâncă a pământului și care dădeau de-a dura totul părând aidoma horiturilor neterminate și părăsite de cine știe ce urgențe apocaliptice, plutea pe întinsul undelor spumegânde buturi și resturi de lemne, rădăcini și răgălii care se rostogoleau cu zgomot de-ți țiuia și fremăta tot corpul ca la un cutremur, șuvoaiele ieșiseră cu mult din matcă și-și măreau debitele la confluența cu nenumărații torenți ce plecau din Țefeleică pentru a se adăposti în tăpșanele Văii Porcului și ale Zârnei, luncile toate
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
proiecta extraordinara capacitate de a ierta a acestor năpăstuiți. Iar când cortina cade mai greu ca o tristețe peste această stranie “panoramă a deșertăciunilor”, iar tăcerea pare a fi mai mult ca un oftat, astupând gura aplauzelor de obște, îți țiuie în ureche doar șoapta meditativă a Arlechinului, părăsit și el, într-un colț al scenei întunecate: “- Cât de puțin îi trebuie unui om ca să fie fericit!” (pag. 130) Ritmul însuși al acestui “jurnal” este, și el, ca un năduf răbdat
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > ÎNGER RECE Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1571 din 20 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Astăzi, văd, se chinuie Să apară soarele. În urechi îmi țiuie Toate capilarele... Barometrul crește, scade... Tensiunea mea la fel; Ochiu-mi drept verde de brad e, Stângul mai căprui nițel... În piciorul drept simt ace, Dar îl simt! Pe stângul ba... Mâna stângă nu-mi dă pace, Dă din cot a
ÎNGER RECE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374656_a_375985]
-
cine a mințit?”, „Râd pentru altul”, „ Unde e scris numele meu nu știu”, „Zăpezile îmi cer să te învăț dragostea”), cât și în structuri simultane, ce prezintă alternativ trăiri lirice diferite („Binecuvânt Alfabetul Tăcerii”, „În pridvorul oglinzii Tăcerea toarce lână”, „Țiuie Tăcerea și mă doare”, „Xantipa, desferecă-mi Tăcerea”, „Tună și fulgeră în inima Tăcerii”). O geometrie perfectă domină restul capitolelor, structurate și ele, în câte 12 poeme fiecare, reprezentând secvențe importante în textura întregului. Ca o primă remarcă, arhitectura rotundului
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
se deșteaptă dinlăuntru nostru, în creieri, și intră în cercul luminat al conștiinței fără voia noastră, pe când nu sîntem atinși întru nimic de esterior. De aci energia imaginilor din vis. Avem analogii în viață pentru aceste mișcări sensaționale: câteodată ne țiuie urechile, auzim clopote sau muzică, fără ca ceva din toate acestea să ne atingă urechea Se taie d. e. cuiva un picior de la genunchi, și totuși el se plânge că îl doare un deget de la acel picior pierdut. Această impresiune, rămasă de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
autoritățile responsabile locale. La intrarea în spațiul RFG se făcea controlul antitero, eu eram, din politețe ultimul care trecea prin punctul de control, când sacul de curier a trecut prin controlul electronic, acesta a declanșat alarma și a început să țiuie. Mi s-a cerut să deschid sacul. I-am prezentat foaia de curier și am explicat că deschiderea semnifică violarea curierului diplomatic, încălcarea convenției de la Viena, unde RFG era parte semnatară. Polițistul nu era impresionat de explicațiile mele și insista
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
obosită de cumpărături. Deodată, fetița a început să simtă că îi fuge podeaua de sub picioare și, imediat, a cuprins-o un sentiment de panică și groază. Simțea că explodează. Inima a început să-i bată cu putere și urechile îi țiuiau. Tavanul se învârtea și Sara avea senzația de leșin. Dintr-o dată, i-a trecut prin minte că înnebunește pentru că i se părea că pereții se strâng în jurul ei și o omoară prin sufocare. Cineva a încercat să îi vorbească, dar
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
pe care o consumați, nu este nevoie să cheltuiți mulți bani ca să mâncați în oraș; camera goală - intrați într-o discotecă în orice seară, în orice oraș din lume, și veți experimenta contrariul absolut al „camerei goale”. Muzica ce vă țiuie în urechi vibrează prin aerul condiționat plin de fum, în timp ce becurile strălucitoare, laserele și jocurile de lumini vă bombardează ochii și vă invadează creierul cu o barieră constantă de distracție senzorială care împiedică până și un singur moment de vid
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]