158 matches
-
violență, rămâne să-i îndemne pe alții la asemenea terapie contra neamului românesc: "Numai violența, numai sângele mai pot trezi acest popor de grobieni din enorma-i nesimțire. Mă simt personal jignit de prostia bășcălioasă, de acreala invidioasă, de stridența țoapă a acestei populații ignare. (...) Privit la raze X, trupul poporului român abia dacă este o umbră: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără șira spinării". Citesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de regulă, iradierea autorității morale, intelectuale, profesionale, umane. Sunt o periferie care se ia drept centru. Banii nu produc automat bun-simț, bună-cuviință, bun-gust. Îmbogățitul contemporan se poartă, adesea, ca un mitocan, vorbește golănește și se îmbracă, mai întotdeauna, ca o țoapă. E obraznic, agresiv, prepotent. Când e amabil sau „modest“ o face demonstrativ, „patronizing“, de foarte sus. Îți arată, la o adică, fața lui „umană“, subteranele lui de „băiat de comitet“. Uneori are veleități culturale: îți trântește câte un citat fin
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
biblioteci, serbări, dansuri și mâncăruri alese? Din păcate, spectacolul tranziției nu ne lasă răgazul de a vorbi despre lux cu miez și cuminte. Așa cum patriotismul a fost confiscat de câteva flașnete obraznice, luxul a fost confiscat de o mână de țoape. El este practicat ostentativ, incult, fără vocație, ca încununare a unor cariere bazate pe malversațiune și impostură. Toate viciile luxului ies astfel, necenzu rate, la iveală: ostentația, violarea moralității și a bunei-cuviințe, asfixia spirituală prin supralicitarea apetitului material, disproporția între
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
printre picături, terorizat de răzmerița generalizată a motoarelor. Poliția e definitiv absentă. Ea nu pare să lucreze decât cu extremele: apare strict în preajma catastrofei rutiere sau lângă contravenientul mărunt, care a depășit viteza legală cu 5 km/oră. Hoardele de țoape juvenile care asigură insomnia bucureștenilor în centru ca și pe arterele colaterale n-au a se teme de nimic. Și nici măcar nu te poți supăra. E libertate. E democrație. Ca să nu zicem că ești bătrân, defazat, ofticosă La cele de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Europa, dăm vitejește cu oiștea-n gard, cu bâta-n baltă și cu nuca-n perete. Facem tot ce facem pe un fond muzical pe care ni-l aleg alții. Am scăpat de totalitarismul ideologilor comuniști și cochetăm cu totalitarismul țoapei prepotente. La mai mare! Stupori alimentare Până la pubertate, eram aproape anorexic. Am fotografii de până la 12 ani care par a fi fă cute cu un aparat Roentgen: mi se văd coastele ca la o radiografie. După 14 ani, martirizat de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
să te fure pe față pentru a putea trăi un an din ce câștigă în trei luni. Nu poate pentru că, în ciuda batjocurii, an de an, mocârțanii se duc la mare ca să se dea "mari", să-și arate mașinile, țoalele și...țoapele astfel încât de ce s-ar schimba năravurile cât timp, slavă domnului "are balta pește" și nu li se întâmplă să dea faliment. Ca să aibă ce vinde afară, doamna Udrea ar trebui să rezolve toate aceste probleme, ar trebui întâi să devină
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mea, să folosească un alt termen, cu origine necunoscută. Un termen care transgresează originea socială, un termen care exprimă plastic și sugestiv tipologia complicată, diversă și toxică a acestor oameni din vremea noastră, înglobând laolaltă mahalagioaice gureșe, derbedei cu tupeu, țoape cu "Vuitton", ciobani în "Armani" sau ghiorlani cu "Porsche", toată pletora de creaturi care se ceartă isteric la televizor sau arată, nu numai metaforic, degetul mijlociu ca semn de identificare și care ne fac să credem că locuim, fără voia
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
fină vivisecție din lumea cinematografiei și a nomenclaturii pre- și post-decembriste, un roman de moravuri în care autorul construiește personaje consistente, care trec proba veracității, călite, cu aplomb meșteșugăresc, la focul domol al ironiei. Era, în fond, o lume de țoape de care merită să-ți bați joc. Dacă ar fi fost scrisă de un tânăr și publicată de "Polirom", cartea ar fi fost evenimentul literar al sezonului și avea mari șanse, bine distribuită, să prindă multe contracte de traducere la
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ce viață! Calm, lux și voluptate! Parcă dăduse molima în toate fătucile din țară: toate voiau la bară, în loc de bacalaureat! Nimeni nu a scăpat, ani în șir, de reality show-ul cretin al "cuplului ales", cu kitsch-ul glamour al țoapelor avute, cu frescele monstruoase ale lui Bălașa pe pereți, cu ifosele stupide ale lui Muc cel Mic sau cu tăcerile expresive ale bietei Moni, incapabilă să articuleze, cu creierașul ei lucios, o frază mai elaborată. Cu sau fără voia lor
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Franța sau Spania unde, pe listele electorale, partidele sunt obligate să asigure 40% din posturi femeilor. În ce mă privește, deși sunt un susținător declarat al egalității de șanse și cred că lumea politică românească este dominată încă, majoritar, de țoape masculine, primitive și necizelate, care tratează femeile ca pe niște obiecte, care promovează, grohăind, dame doar ca adjuvant estetic sau hormonal al "șefului", sunt sceptic că o astfel de soluție ar putea fi legiferată în România. Și nu pentru că femeile
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ani și jumătate! Care mai de care, într-o spirală dementă, se străduiesc să afle, să umfle, să inventeze, să exagereze cât mai multe chestii de scandal, fie el (scandalul!) politic, monden sau juridic. Spațiul public este deja suprasaturat de țoape care-și iau una alteia vorba din gură, cu spume la gură și cu răcnete de precupeață, de talk show-uri inepte, unde agenda grosolană a patronilor este pusă în aplicare rudimentar și scrâșnit de o liotă de slugi cu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
omeneștile regrete ale vremurilor apuse, este, totuși, ceea ce noi nu avem voie să uităm: coada la lapte de la 3 dimineața, șpaga umilitoare dată pentru un pachet de unt sau o pungă cu un pui de Gostat gestionarei de la Alimentara, o țoapă analfabetă cu inevitabila ei căciulă de nurcă de la Romarta, privirea tăioasă, scârbit-înghețată, a "toarșului" de la partid, bancurile cu Ceașcă, aruncate de provocatorul care avea voie de la poliție să le spună pentru a turna amărășteni care mușcau momeala (provocator pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cât și din poliția politică, armată sau servicii de informații, era o structură omogenă. Construită din aluviuni sociale și de carieră, cuprinzând oameni ai timpului lor, dornici de afirmare, dar și canalii lipsite de scrupule, aglutinând oameni inteligenți, prostovani sau țoape cu ofițeri acoperiți sau trădători de țară, nomenclatura reprezenta o lume a ei, indiferentă, paralelă față de aceea a oamenilor obișnuiți, fie ei membri de partid sau nu (desigur că persecutații regimului formau o categorie aparte, în afara acestor categorii generice). O
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de ura compensatorie a celor care nu i-au putut ierta To'arșei Gagademician că i-a obligat la slugărnicie. Despre prezent, numai de bine. De abia aștept șuvoiul de incriminări la adresa "iepei blonde cu breton", "țiitoarei din Pleșcoi" sau "țoapei cu Vuitton" din partea celor care până mai ieri i se gudurau în față, ciugulindu-i discret din fonduri și care vor clama, eroic, desigur, că "Zeus" era bun și drept, neînfricat și îndrăzneț, până să fie, nevinovat, prins în plasa
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
accesorii stridente. În loc să camufleze corpurile dizgrațioase, aceste haine scot în evidență grăsimile, bolile, diformitățile; sau pur și simplu dezgolesc în sens gratuit trupuri normale, dintr-o lipsă demonstrativă de pudoare. Este ca și cum mahalagismul ar fi găsit veșminte pe măsură: țața, țoapa și vampa (ca să iau doar trei ipostaze ale feminității de periferie) intuiesc în vestimentația lor o formă de limbaj cu „cârlig” pentru receptorii pe care îi vizează. Mahalaua arhitecturală Periferiile orașelor românești, dar și centrul cetăților foste comuniste, dau la
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
lumpenproletariatului, mass-media românească din postcomunism (sau tranziție) nu face altceva (cu puține excepții) decât să cultive un sentiment românesc al mahalalei. Emisiunile TV propun un fel de râvnite arhetipuri (pilduitoare! - în sensul de adaptate la noile vremuri) din mitocan, șmecher, țoapă, țață și vampă (cu toții recognoscibili în tipologia VIP-ului de astăzi): aceste erijate arhetipuri trebuie să le demonstreze telespectatorilor accesibilitatea la „lumea bună” (a bogaților, dar și a oamenilor simpli și norocoși sau a „artiștilor”), inculcând ideea (falsă, de altfel
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
influențeze ție mișcările. Șase. Să știe să gătească. Măcar puțin. Nu trebuie să fie soră cu Jamie Oliver, dar să aibă idee cât de cât. Șapte. Să se îmbrace cu gust. În România sunt multe femei frumoase, dar majoritatea sunt țoape. Din cauza hainelor. Le copiază pe cântărețele alea din reviste. Femeia ideală se simte bine și arată bine chiar dacă e îmbrăcată în trening. Sau pijama. Sau rochie de seară, nu contează. Sunt fascinat. Nu-mi dau seama ce mai poate să
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
un nespălat, un nepoliticos, impertinent și ipocrit, un răutăcios care nu ezita să lanseze obscenități cu orice ocazie. Dicționarele de astăzi dau mai multe sinonime ale adjec tivului grobian: bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar. Substantivul descrie individul care se evidențiază prin lipsă de educație și apucături grosolane. Cel mai apropiat, ca sens, pare să fie substantivul mitocan, om cu comportări grosolane, vulgare. Dar și mahalagiu, locuitor de la periferia civilizației. Am mai ales
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
care se evidențiază prin lipsă de educație și apucături grosolane. Cel mai apropiat, ca sens, pare să fie substantivul mitocan, om cu comportări grosolane, vulgare. Dar și mahalagiu, locuitor de la periferia civilizației. Am mai ales, dintr-o ofertă bogată: ordinar, țoapă, necunoscător, negândit, negreblat (În Moldova) sau ghiorlan (În transilvania). Grobianul de atunci și-a schimbat Însă profilul, a evoluat În pas cu epoca, cu modernizarea. Mai Întâi a căpătat un oarecare lustru, stilului i s au atașat calificative noi, precum
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
uimiți spectacolul unei națiuni care nu se mai regăsește pe sine, incapabilă după aproape două decenii să țină pasul cu vecinii de la Nord cu care am Împărțit aceeași istorie recentă; ca și reflexele „lor” intempestive, colorate de acel aplomb al „țoapei ajunse” - e atât de ușor, de rapid, se pare, să „ajungi” azi, În România, când Banul, indiferent de originea sa, nu numai că e brutal dominant, dar a șters de pe „masa valorilor naționale” orice altă valoare - etalându-se copios În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
răspândită pe numai câțiva metri pătrați. Lume comodă care nu s-ar fi dezmorțit plimbându-se câțiva zeci de pași în sus și în jos, preferând fumul propriei țigări sau a vecinilor. Personajul și-a ales o altă victimă. O țoapă. A trebuit să se mulțumească numai cu atât. O țoapă tânără, cu un vino-încoace ușor recognoscibil, care a și convins un elvețian să o însoțească în viață și, implicit, acasă, în România. ,,O țoapă care țopăia" (A. Pleșu). Personajul s-
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
s-ar fi dezmorțit plimbându-se câțiva zeci de pași în sus și în jos, preferând fumul propriei țigări sau a vecinilor. Personajul și-a ales o altă victimă. O țoapă. A trebuit să se mulțumească numai cu atât. O țoapă tânără, cu un vino-încoace ușor recognoscibil, care a și convins un elvețian să o însoțească în viață și, implicit, acasă, în România. ,,O țoapă care țopăia" (A. Pleșu). Personajul s-a lansat către ea și a început să-și facă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a ales o altă victimă. O țoapă. A trebuit să se mulțumească numai cu atât. O țoapă tânără, cu un vino-încoace ușor recognoscibil, care a și convins un elvețian să o însoțească în viață și, implicit, acasă, în România. ,,O țoapă care țopăia" (A. Pleșu). Personajul s-a lansat către ea și a început să-și facă numărul. ,,Uite-o, nu e, dar totuși uite-o! Ați câștigat o sută de franci!". Țoapa a căzut în plasa ridicol de bădărană a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în viață și, implicit, acasă, în România. ,,O țoapă care țopăia" (A. Pleșu). Personajul s-a lansat către ea și a început să-și facă numărul. ,,Uite-o, nu e, dar totuși uite-o! Ați câștigat o sută de franci!". Țoapa a căzut în plasa ridicol de bădărană a personajului (posibil candidat la alegerile din 2004). Zâmbea și dădea de înțeles că nu vrea. O aparență. ,,Să văd banii! Ați câștigat suta, da' scoateți banii să vadă lumea asta că aveți
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cinstite!" (el). Și ea scoate o bancnotă de 200 franci elvețieni (care nu valorează decât 3.700.000 de lei). Autocarul stătea să plece, iar finalul a fost cât se poate de penibil și previzibil. Călătorii s-au urcat, iar țoapa și elvețianul ei au rămas în parcare, în timp ce zece tovarăși, personaje secundare în povestea mea, au năvălit din restaurantul-wc din apropiere. Grup de presiune? Da, un grup de presiune primar, preistoric, autentic. Într-un final, cei doi se refugiază în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]