161 matches
-
în tineret, păsăret etc.); cuvântul ar putea fi mai vechi (și atunci ar fi stat la originea formei borfeturi), dar lipsesc atestările sale în forma de singular. Pe la începutul anilor �90, borfet circula cu acest sens colectiv: "Ceva borfet, o țoapă, o pipiță" (S.Tănase, Corpuri de iluminat, 1990: 305); Uneori își trimit borfetul înainte. Te opresc două gagici..." (Acum, 9, 1991); "Prețuri scăzute la borfet" (Zig-zag, 32, 1992) etc. Treptat, cuvântul a fost reinterpretat ca singular, printr-o confuzie de
Metafora obiectului uzat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6739_a_8064]
-
-ți poți imagina că au fost o dată verzi. Un pisoi jigărit, cu blănița numai țepi de noroi, încearcă timid să treacă strada. "Mamaie, dă-o dracului, te caută moartea pe-acasă și tu încurci lumea-n tramvai?" se răstește o țoapă cu păr vopsit portocaliu la o băbuță care-i tușise în față. Ajungi, după două stații, la intersecția Oborului, o viermuiala de oameni, căruțe și mașini cu tabla încinsă de soare. Caldarâmul e plin de balegi. Predomină aici țăranii, cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-n susul străzii fluierând. La trecerea lui, curcanul se înfoaie și, cu pași iuți, se-ndreaptă spre gardul de sârmă al cotețului. După ce încă o ușă se deschise și se-nchise fugitiv la catul de jos, ivind un cap de țoapă și un capot roșu decolorat, apărură la etaj două femei tinere, dintre care una ținea în brațe un băiețel de vreo doi ani. Cea care-l ținea pe brațul stâng, uitîndu-se la el ca la o minune, giugiulindu-l și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să văd! Da, puteai să faci cifrele mai frumos. La compunere titlul e Vine primăvara. Da, frazele sunt corecte, scrisul însă... la început ai scris mai frumos. De ce te grăbești? Și de ce ții degetul așa? - Care deget? - Degetul mic! Numai țoapele țin degetul așa... să se vadă. Ține mâna strânsă. Și pleacă. Fata răsuflă. De data asta a scăpat ieftin. Uneori se întâmplă să nu audă clanța ușii dormitorului și e surprinsă tocmai în clipa de relaxare când, scos din raftul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
acestea au proliferat în paralel cu sălile de fitness. Pentru că, în unele cazuri, când e aglomerație, chiar îți trebuie condiție fizică pentru a te urca în ele. Pentru a supraviețui. Citim în continuare numere de mașini SHY, AFU, MAF. O țoapă și-a lipit pe mașină o chestie din aia „kiss my ass“. Invitație pupincuristă. Asta nici nu merită citit. Sau un bou cu numărul „SEX“. Toți imbecilii visează să aibă mașină numai ca să-și pună numărul ăsta. Sau, mai grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
încă de la început. Am senzația că toți băieții din facultatea asta nu-s decât niște imbecili. - Se poate, șopti și Elena fără să se întoarcă. - E îngrozitor. Minți înguste și creaturi inferioare. - Inferioare. - Jalnice. Mă întreb ce găsesc la ei țoapele alea. Uite-le cum se gudură. - Auzi? Noi unde facem Revelionul? - Acasă la mine. Ai mei pleacă la Călimănești. Odată cu apropierea sărbătorilor, profesorii se relaxară, prezențele nu mai deveniră obligatorii, iar cuvântul „colegi” căpătă din nou o semnificație abstractă. Cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
am început să-i hrănim occidental, cu boabe chimice). Căcățelul canin se lipește de trotuar, ca la Paris, apoi se depune grațios pe talpa pantofului trecătorului ocazional-neatent-beat. - alarme de mașini; - sirenele poliției (la 01.45 aseară); - mitocani, mitocani, mitocani - și țoape. - nu se moare pentru o idee; - limbi balcanice, gudureli, zemuri; - Mateiu Caragiale; - mașini oficiale, băieți cu pistoale-mitralieră; - vine Moș Crăciun (prematur și comercial); - posturi de radio FM (Vocea Speranței!); - Piața Obor; - și cu voia dumneavoastră, ultima pe listă, firma Double
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
În schimb, am laptop cu DVD player. Actuala prietenă a fratelui meu filmează din când în când pe la nunți, să scoată un ban extrabugetar. I-am cerut acum ceva vreme, din arhiva personală, un film cu și despre „țopi“ și „țoape“. Fiind o fată foarte isteață, a înțeles rapid dimensiunea „à la Kusturica“ a cererii mele. La început m-am distrat, apoi m-am enervat, ca de obicei. Nunta se petrecea undeva într-un cartier de bunkere-viloaice, dintr-un oraș de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
mai bun prieten al meu, Bea temerilor mele. Ah, dar voi vă cunoașteți deja? Întrebă Velázquez intrigat. — Daniel e un vechi prieten de familie, explică Bea. Și e singurul care a avut curajul să-mi spună vreodată că sînt o țoapă și o Încrezută. Velázquez mă privi, uluit. — SÎnt zece ani de-atunci, am nuanțat eu. Și n-am vorbit serios. — Eu Încă mai aștept să vă cereți scuze. Velázquez rîse cu poftă și Îmi luă pachetul din mînă. — Mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a fost o chestie de copii, iar Tomás te-a bumbăcit de-ajuns. — Mă mai doare și acum. Bea Îmi zîmbea, cu ceea ce Îmi păreau a fi gînduri pașnice ori, cel puțin, de armistițiu. Și-apoi, aveai dreptate, sînt cam țoapă și uneori un pic Încrezută, zise Bea. Nu prea Îți sînt pe plac, nu-i așa, Daniel? Întrebarea mă luă total prin surprindere, dezarmat și speriat de cît de ușor poate dispărea antipatia față de un dușman atunci cînd acesta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și-avea cu ce? - Ei, vax... - Auzi, da’ tată-său nu-i ăla, fostul tartor de la Cultură dinainte de ’89? - Ba ăla-i, morsa împăiată care-a venit în ’87 în amfiteatru și-a reușit să fie chiar mai scârbos decât Țoapa... „cultura pe care-o construim noi astăzi cere din partea voastră, tinerii ...”. - Da, mi-amintesc. Și Vlad a dat drumul la maimuțoiul de plastic care se dădea peste cap. Ce să-ți zic, nu-ți prea vine să-l vezi nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
al onoarei aiurit, conform căruia niciodată nu spun nimic care ar putea fi luat câtuși de puțin drept laudă de sine. Adevărul e, am recunoscut rușinată, că Charlie are maniere impecabile și că eu m-am purtat azi ca o țoapă. —Dumnezeule, Julie, mă simt ca o ticăloasă. Crezi că o să mă ierte dacă-mi cer scuze mâine la petrecere? Și aș putea să-i dau înapoi și cutiuța, mi-am zis. Asta va fi o chestie la fel de grea ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
nu, sunt pierdute pentru societate. O femeie tandră e o femeie care iar iubește după ce a suferit. Suferința i-a adâncit sufletul.” Și când spunea asta, Tămaș se uita la cer, nu se mai uita pe stradă. „Nii, bă, țoapele!” Țoapele pășeau apăsat, râdeau zgomotos, se îmbrăcau fără gust, aveau puține idei, dar fixe. „Astea vin la facultate numai ca să se mărite mai bine. Sunt ca găinile alea care, alergate de cocoș, se gândesc că dacă fug sunt proaste, dacă stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
În schimb, o cercetează pe prietena mea blondă cu ochii plini de invidie. Daisy este modelul lor și ar face orice să arate ca ea. Știe întotdeauna ce se va purta peste câteva luni și face numai investiții profitabile, spre deosebire de țoapele astea, care degeaba au căruțe de bani. Până să ajungă ele să-și cumpere ultimul model lansat de Mercius sau Prada, Daisy le-a luat-o cu mult înainte. Pur și simplu are fler. La început a fost critic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Nu-i putea suferi pe ofițerii din garda regală, pe care-i socotea îngâmfați, și n-avea curajul să vorbească despre soțiile lor, care erau atât de neglijente cu vizitele de curtoazie. Era îmbrăcată într-o rochie scumpă, dar de țoapă. Dna Strickland era în mod evident în pragul unei crize de nervi. — Ei, spune ce vești ne aduci? zise ea. — L-am văzut pe soțul dumitale. Mă tem că s-a hotărât definitiv să nu se mai întoarcă. Am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Nineta întreba obsesiv, scrutându-i pe purtătorii de sicriu: "Care dintre ei îi va lua locul?" Și după ce ninetistele au plecat cu batistele înlăcrimate, în timp ce Nineta strângea cafelele și o afurisea pe Gina, nesimțita care iar a stins, ca o țoapă ce e, țigara în ceașca de cafea, eu am întrebat de ce vorbeau ninetistele așa de frumos despre mortul de pe umerii granzilor, oare nu cumva și mortul ăsta le-a fost amant? Nineta a rămas cu țigara în colțul gurii, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cretini, numai că pe ecran apar buni la suflet pînă la panoramic, romantici, spirituali, dîrji și ușor țicniți, cu alte cuvinte foarte simpatici, publicul Îi iubește, deoarece Îi Înțelege. Ei bine, În Viața lui Toby, De Niro e bădăranul complet, țoapa irevocabilă și iremediabil Îndopată doar cu trei, patru clișee despre viață, fudulă, iritată, egolatră, cîteodată bestială și constant tembelă. Ceea ce-mi aduce aminte de-o emisiune televizată acum opt ani, unde Răzvan Theodorescu s-a apucat deodată să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nenicule. Ne-am făcut! Asta da, ispravă națională. Vreți să comentați? mă întreabă reportera. Sîntem pe ultimul loc din Europa la citit. În schimb, citim în zaț de cafea, în bobi, în Tarot. Ca universitara Ioana Holda. Cineva spunea despre țoapă că iese dintr-o cultură și nu intră în alta, nu ajunge în alta. Rămîne suspendată între ele. Am ieșit din "Cîntarea României" și din "Daciada" ca să... Lupt și eu cu țoapa din mine: la început, m-a cam biruit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Tarot. Ca universitara Ioana Holda. Cineva spunea despre țoapă că iese dintr-o cultură și nu intră în alta, nu ajunge în alta. Rămîne suspendată între ele. Am ieșit din "Cîntarea României" și din "Daciada" ca să... Lupt și eu cu țoapa din mine: la început, m-a cam biruit. Am înghițit o telenovelă-două, m-am uitat la filme proaste, mi-am cumpărat pant-ofuri turcești, am citit vreo două Sandre Brown. Prostul gust e și el o formă a democrației. În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
țineți una-ntr-una cu Nea Nicu? Nea Nelu nu taie gogoși? Parcă Emil n-a tăiat? "Țapu și cu Chioru' sărăcesc poporul", scandează unul dintre băietani o lozincă sindicală. De la neanicu la neanelu, de la "era ticăloșilor" (eseul lui Petrini) la era țoapelor. Sîntem condamnați la Românie grea†††††††. Ăi, Lenuțî, ti duci la momuntarea lu' nea Gogu, la doușpe? Da' nu l-o scos, tu, Auricî? Di undi, fă? Din fîntînî. L-o scos mort, fă proasto, mort l-o scos. Mă abțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
folosește pe aceștia ca paravan și alibi); soția lui „Grielescu”, „Nanette” (evident inspirată de Christinel Eliade, poate cu adaos de Lisette Perlea, sora acesteia măritată cu Ionel Perlea), fostă figură mondenă în Balcani („franțuzită”, potrivit stereotipului, dar în fond cam țoapă), e acum decrepită, evită lumina zilei, așteaptă amabilități de la bărbații din anturaj, începând cu soțul pe care-l ține sub control; din punct de vedere politic, „Nanette” e probabil inocentă, fiindcă e prea superficială. Vorbind despre „Nanette” și despre manierele
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
să te fure pe față pentru a putea trăi un an din ce câștigă în trei luni. Nu poate pentru că, în ciuda batjocurii, an de an, mocârțanii se duc la mare ca să se dea "mari", să-și arate mașinile, țoalele și...țoapele astfel încât de ce s-ar schimba năravurile cât timp, slavă domnului "are balta pește" și nu li se întâmplă să dea faliment. Ca să aibă ce vinde afară, doamna Udrea ar trebui să rezolve toate aceste probleme, ar trebui întâi să devină
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mea, să folosească un alt termen, cu origine necunoscută. Un termen care transgresează originea socială, un termen care exprimă plastic și sugestiv tipologia complicată, diversă și toxică a acestor oameni din vremea noastră, înglobând laolaltă mahalagioaice gureșe, derbedei cu tupeu, țoape cu "Vuitton", ciobani în "Armani" sau ghiorlani cu "Porsche", toată pletora de creaturi care se ceartă isteric la televizor sau arată, nu numai metaforic, degetul mijlociu ca semn de identificare și care ne fac să credem că locuim, fără voia
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
fină vivisecție din lumea cinematografiei și a nomenclaturii pre- și post-decembriste, un roman de moravuri în care autorul construiește personaje consistente, care trec proba veracității, călite, cu aplomb meșteșugăresc, la focul domol al ironiei. Era, în fond, o lume de țoape de care merită să-ți bați joc. Dacă ar fi fost scrisă de un tânăr și publicată de "Polirom", cartea ar fi fost evenimentul literar al sezonului și avea mari șanse, bine distribuită, să prindă multe contracte de traducere la
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ce viață! Calm, lux și voluptate! Parcă dăduse molima în toate fătucile din țară: toate voiau la bară, în loc de bacalaureat! Nimeni nu a scăpat, ani în șir, de reality show-ul cretin al "cuplului ales", cu kitsch-ul glamour al țoapelor avute, cu frescele monstruoase ale lui Bălașa pe pereți, cu ifosele stupide ale lui Muc cel Mic sau cu tăcerile expresive ale bietei Moni, incapabilă să articuleze, cu creierașul ei lucios, o frază mai elaborată. Cu sau fără voia lor
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]