309 matches
-
copil Etapa 60 -12 I 2009 Locul I - Virginia Popescu noapte cu lună - doar umbra pe zăpadă tovarăș de drum Locul II- Corneliu Beldiman Din altă toamnă o frunză într-o carte - dorul vechi din nou Locul II- Livia Ciupav Țurțuri la streșini - luna-njumătățită de-un fuior de fum Locul III - Gabriel Iordan Dorobanțu Lacul înghețat - cu luna parteneră, nesfârșit balet Mențiune - Corneliu TraianAtanasiu nici pic de omăt - stăpâne pe ger doar ciori nepăsătoare Mențiune - Corneliu Traian Atanasiu mii de fulgi
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359488_a_360817]
-
cârd de ciori escorta unui porumbel Locul II - Dan Norea șosea prin deșert - mașini oprite lâng-un cactus înflorit Locul II - Valeria Tamaș Urcușul greu - din donița bătrânei coboară o stea... Locul II - Ion Rășinaru Bătrân nevoiaș - doar o perdea de țurțuri îi ține de cald Locul III - Gabriel Iordan Dorobanțu Copii la joacă - și umbra bătrânului se dă pe gheață Etapa 63 - 2 II 2009 Locul I - Valeria Tamaș plecarea mamei - tufa de iasomie îi ține locul... Locul II - Ioan Marinescu-Puiu
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359488_a_360817]
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > SCRUMIERA, ȚIGAREA ȘI FUMUL; 9 Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 343 din 09 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ne-am întâlnit pe internet, roman cap.9 Primăvară timpurie cu dezgheț, cu țurțuri și streșini care plâng. Cu zăpadă plină de riduri striate și care se înnegrește pe zi ce trece, cu porțiuni de scrob adăpostite unde nu bate soarele, să-și mai lungească agonia, cu muguri care pocnesc ca niște flamuri, anunțând
SCRUMIERA, ŢIGAREA ŞI FUMUL; 9 de ION UNTARU în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359513_a_360842]
-
unei pânze - prin care un operator malefic și îndemânatic proiecta în avans și în amănut fizionomiile lor hieratice, cele mai multe tușate părelnic, dar care căpătau dimensiuni fantasmagorice, înfricoșatoare. Teama de a nu repeta stângăciile de la nunta Flaviei înălța în mine ditamai “țurțure” de gheață - pe care temperatura incandescentă a emoțiilor îl picura cu încetineală sub formă de broboane reci pe învelișul epidermic, livid și tremurător al unui “ciot osos” îmbăsămat în licori, pudră și mătăsuri închipuite și din care abia de mai
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (12) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359541_a_360870]
-
Articolele Autorului - Pentru copiii și nepoții voștri - E liniște acum în sat... Doar câinii ce mai latră, Căci e târziu, s-a-ntunecat; Lumină-i doar la vatră. Copacii s-au albit de tot Și drumu-i sub zăpadă. La streșini țurțuri cât un ciot Sunt grei și stau să cadă. În sobe pline cu butuci Doar focul mai cuvântă, Iar sus, pe case, vălătuci De fum spre cer se-avântă. Din înălțimi cad fulgi de nea Și-n dans se prind
IARNA LA SAT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359558_a_360887]
-
muți pe cei ce au zărit-o prin fereastră. Poate că zăpada scrie cifrat pe scoarța lor această strofă exaltată: “Albă, tu, zăpadă pură, / cine ți-a dat inima / să-mi fii viscol de căldură, / albă tu, fierbinte nea?” (Blaga) țurțuri în mustăți - pas cu pas navetiștii refac poteca Corneliu Traian Atanasiu Fără emapatia necesară este greu să consimți la ceea ce vrea să comunice un haiku. Nu-mi închipui că unui occidental sau unui american din SUA îi este suficient de
CORNELIU TRAIAN ATANASIU, COMENTARIILE POEMELOR PREMIATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360565_a_361894]
-
el, să mai aibă nevoie și de o oră de mers pe jos pe o potecă de deal sau pe cîmp? Și care iarna, după ce au făcut pîrtia la plecare, o găsesc acoperită de zăpadă la întoarcere. Să tot faci țurțuri în mustăți! Liniște... divizată Corneliu Traian Atanasiu Declanșarea căutării a fost momentul în care priveam prin geamul deschis prima ninsoare. Bănuiesc că oricine a simțit că zăpada și ninsoarea sînt ca un fel de revărsare a liniștii și a păcii
CORNELIU TRAIAN ATANASIU, COMENTARIILE POEMELOR PREMIATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360565_a_361894]
-
poveste ... Citește mai mult mă-nchid cu șapte lanțuri în fiecare zisă aflu-n mine verbul dureriide a fiprivirea mi-e deșartă cărările-mi sunt oarbeiar crugul se departă pământulmă resoarbee frig și e-ntuneric în mine și-n afarăși-n țurțurii ce umplu lumina meade cearăcuvântul putrezește-n ungherul unui gândpoemul moare moare cufiecare rândiar pana-ncet se frânge cerneala curge pesteînchei aici e capăt e capătde poveste... V. ANTOLOGIE EUROPEEA, de Sorin Olariu , publicat în Ediția nr. 648 din 09
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
se rup au înghețat și geamul și florile din glastră iar câinii-și latră frigul cu urlete de lup e iarna deznădejdii cu ochi mărunți de vrăbii cu dinți ieșind din soare cu lame de pumnal o casă sfârtecată de țurțuri și de săbii și promoroaca strânsă-ntr-un nechezat de cal zăpada nesfârșită lucește ca o salbă nici timpul nu mai este ce-a fost într-altă viață avem priviri pierdute în depărtarea albă și-n suflete antarctici de moarte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
doar păsările morții scruteazăbolta noastrăse scutură ninsoarea din pomiice se rupau înghețat și geamul și floriledin glastrăiar câinii-și latră frigul cuurlete de lupe iarna deznădejdii cu ochi mărunțide vrăbiicu dinți ieșind din soarecu lame de pumnalo casă sfârtecată de țurțuri șide săbiiși promoroaca strânsă-ntr-unnechezat de calzăpada nesfârșită luceșteca o salbănici timpul nu mai este ce-a fostîntr-altă viațăavem priviri pierdute îndepărtarea albăși-n suflete antarcticide moarte șide gheață... XIII. CÂTEVA CONSIDERAȚII PE MARGINEA ANTOLOGIEI DE CATRENE ȘI EPIGRAME "DE LA AGONIE LA
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
de vară, La adăpost. Toamnă i-a ales ciorchinii. A câtă oară? A câtă oară! Durerile viei transfera licorile trandafirii ... în pahare - Balans al verii aurii în dânsul de nestăvilit al Toamnei solare! SUB CLAR DE LUNA Luna răstignita în țurțurii nopții, Sticlește gerul. Pătrunde în Castelul sorții, Si luminează inima împietrita a prințesei, Topindu-i nemurirea. Se prelinge la colțul mesei, Rumenind mărul, ce iscase discordie. Prințesa musca, îndemnată de propria-i zodie. Și se-mplini sorocul clarului de luna
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMANI CONTEMPORANI DIN INTREAGA LUME de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345226_a_346555]
-
muncă au alții, ce bine ar fi dacă toți am avea acces la cultură dacă ne-am dori să ne culturalizăm și la ce oameni educați și instruiți există pe lumea asta. Din pas în pas și din vânătoare de țurțuri în acrobații pe borduri, am ajuns la intersecția străzii ăsteia frumoase cu nume de Ștefan Luchian cu Calea Moșilor, două artere luminate dubios. Acolo, hop, bărbat cu pungă de hârtie pe deget. O învârte prețios și o deșartă elegant în fața
Cum rezistați în acest București? () [Corola-blog/BlogPost/338824_a_340153]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > EREZIE PERPENDICULARĂ Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1144 din 17 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Unde-s Doamne Cavalerii Ninsorilor de Altădată Ultima păpușă de zăpadă-i activată de proximul țurțure de gheață Identitatea anotimpului pare pier dută pentru totdeauna Ecoul viitorului nu mai trezeș te pe nimeni Și eu am buzunarele burdușite de mor minte Când iată soarele apune ca un chiștoc de țiga ră Alo e cineva acasă Din
EREZIE PERPENDICULARĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342006_a_343335]
-
vină, Ana Maria Gîbu este beneficiara, în prezent, a unui arsenal întreg de metafore, sintagme și alte figuri de stil inedite pe care le mânuiește cu destulă lejeritate în pagini. Ea vrea să scrie cu nimic altceva, decât „cu un țurțure” și, unde credeți că vrea să scrie? Pe caiet, pe foi, pe plasma laptopului, pe nisip? Nu, ea vrea să scrie direct „pe Soare”! (Vreau...) Ei și când poetul își pune la suflet ceva, imposibil să nu reușească, aidoma unui
O PASĂRE MĂIASTRĂ. RECENZIE LA CREBELĂARTEA ANEI MARIA GÎBU CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342518_a_343847]
-
au retras toate pe plaur pentru a nu pieri întregul stol în capcana gheții. Afară, gerul deveni din ce în ce mai tăios. Peste drum, a început să înghețe și marea la mal. Stabilopozii și bolovanii de piatră erau deja albi și acoperiți cu țurțuri de gheață. Doar puiul de lebădă mai era acolo captiv și plângea în strânsoarea gheții, însă glasul său era din ce în ce mai slab. Deodată, cățelușa Molda, o corcitură maidaneză, cu picioarele scurte și strâmbe, ce se pripășise pe lângă clădirea bufetului sezonier al
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]
-
se rup au înghețat și geamul și florile din glastră iar câinii-și latră frigul cu urlete de lup e iarna deznădejdii cu ochi mărunți de vrăbii cu dinți ieșind din soare cu lame de pumnal o casă sfârtecată de țurțuri și de săbii și promoroaca strânsă-ntr-un nechezat de cal zăpada nesfârșită lucește ca o salbă nici timpul nu mai este ce-a fost într-altă viață avem priviri pierdute în depărtarea albă și-n suflete antarctici de moarte
PASTEL ÎNGHEŢAT de SORIN OLARIU în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340652_a_341981]
-
înalță-mă/ pe aripi/ de pasăre măiastră/ învață-mă/ zborul/ fără prăbușiri”, se vede că este la momentul “vreau” în viața ei, când consideră că a vrea este și suficient pentru a-și satisface râvna: “Vreau să scriu/ cu un țurțure/ pe Soare,/ că Pământul/ va rămâne mereu/ printre astre/ Prinț... Vreau să alerg/ pe apa lumii,/ încet să urc/ pe nori, să cad/ în cerul albastru, să mă înec în el/ trăind.../ ”. La Ana Maria nu fragilitatea vârstei șochează, ci
CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ DE ANA MARIA GÎBU de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341162_a_342491]
-
septembrie 2015 Toate Articolele Autorului -Știi e mult de-atunci batista cu colțișori brodează ultimul clipit de ochi privirea din podea semăna versete ........................ de sub pitoresc și refugiat cufăr afrodisiacul miros de joacă îmi plăcea ...................... pe ceafa ta curgeau șiroaie din țurțuri am făcut un nod ...................... te frunzăream ....păcăleam aburinda anafură ..........erai tu?................ Referință Bibliografică: ANAFURA DIN PITORESC POTIR / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1722, Anul V, 18 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Florica Ranta Cândea
ANAFURA DIN PITORESC POTIR de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343959_a_345288]
-
lumină ! De pura zăpada si- a inimii tihnă ... Să - mi picuri argintul din nopțile reci Și - n jurul bradului meu , sa -ți petreci ... Aveam nevoie de tine , sfânt ger , Sa - mbraci omenirea în har și mister ... S - așezi ghirlande din țurțuri de gheata , Prin moarte , sa - i dai pamântului viață ! Aveam nevoie de tine , iarnă , Să vindeci în mine și - ultima rană ... Să mă faci să mă simt un erou : Da , m - am născut . Sunt eu : Omul Nou ! Referință Bibliografică: METAMORFOZA
METAMORFOZA de GEORGETA GIUREA în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344216_a_345545]
-
au retras toate pe plaur, pentru a nu pieri întregul stol în capcana gheții. Afară, gerul deveni din ce în ce mai tăios. Peste drum, a început să înghețe la mal și marea. Stabilopozii și bolovanii de piatră erau deja albi și acoperiți cu țurțuri de gheață. Doar puiul de lebădă mai era captiv în apa lacului „Saturn” și plângea în strânsoarea gheții, însă glasul său era din ce în ce mai slab. Deodată, cățelușa Molda, o corcitură maidaneză, cu picioarele scurte și strâmbe, ce se pripășise pe lângă clădirea
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]
-
înghețe apele și să stârnească vânturile, găsind că libertatea avea un gust foarte dulce și că, până se certau surorile ei, ea putea deveni din ce în ce mai puternică și să arate ce poate face cu propriile puteri. Desenă flori de gheață, modelă țurțuri și bântui neobosită și neoprită de nimeni și de nimic, întreaga lume. În urma ei, totul rămase înghețat și lipsit de viață, dar ei nici că-i păsa! Tot în acea vreme, la marginea unui sat, într-o căsuță din lemn
POVESTEA GHIOCELULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377276_a_378605]
-
publicat în Ediția nr. 1118 din 22 ianuarie 2014. doar umbrele copacilor trec drumul toate tristețile înfășurând pe fus - ochii în lacrimi poveste de iarnă - ghiocelul asculta din olcuța de lut soare de iarnă - tot aurul lumii se mută în țurțuri gardul șubred - nepăsătoare zorelele îl urca până în vârf noapte la stana - fluierul bunicului cântând pentru nimeni ... Citește mai mult stradă pustie -doar umbrele copacilortrec drumultoate tristețileînfășurand pe fus -ochii în lacrimipoveste de iarnă -ghiocelul ascultădin olcuța de lutsoare de iarnă
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
trăirilor. *** Întreabă cuvintele, flăcările, de ce atâtea candele aprinse într-o talpă de sunet? Tropot de gânduri aruncă din centrul drumului, secundele amețite de așteptări inutile. E frig. Atât de frig, încât a înghețat leagănul de iarbă și tălpile Domnului nasc țurțuri în inima pământului. Un hohot de iarnă se aude sau vara răsturnată în octombrie arde frunzele ruginite pentru îndrăzneala de a fi viitoare cuvinte în miez de frază. Pe străzi, calcă apatic pietre cenușii, cu măști de oameni. Mi-e
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382053_a_383382]
-
ori de câte ori te jucai, nu-ți înghețau nici mâinile, nici frigul nu te cuprindea. Au fost ierni minunate, când, la florăria casei noastre scunde, cu ferestre mici, de la ger - care nu era niciodată atât de aspru, decât la Bobotează - se strângeau țurțuri ce ajungeau și de un metru lungime. Ce ne mai plăcea să ne astâmpărăm setea cu apa topită din țurțuri sau să ne împungem cu ei, de parcă eram adevărați cavaleri Jedi. Zăpada era înaltă cât casa, așa că nu se mai
NINGE... E ALB, E IARNĂ, DUMNEZEU E MILOSTIV CU NOI! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380509_a_381838]
-
casei noastre scunde, cu ferestre mici, de la ger - care nu era niciodată atât de aspru, decât la Bobotează - se strângeau țurțuri ce ajungeau și de un metru lungime. Ce ne mai plăcea să ne astâmpărăm setea cu apa topită din țurțuri sau să ne împungem cu ei, de parcă eram adevărați cavaleri Jedi. Zăpada era înaltă cât casa, așa că nu se mai vedea nici grădina, nici gardul, iar copacii își mai scoteau câte puțin capetele ninse din pătura albă. Ca să putem ieși
NINGE... E ALB, E IARNĂ, DUMNEZEU E MILOSTIV CU NOI! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380509_a_381838]