2,758 matches
-
de-a fi perfect, că suficiente aspecte ale acestuia îl pot contraria, îndurera. Printr-o prismă îndrăzneț naturalistă, ajunge a se spovedi astfel: Am furat păsări. Am vorbit urît. Am preacurvit în pușcărie,/ într-o electricitate sordidă, locuind într-un așternut/ cu o fată nebună. Am umblat prin locurile/ unde varsă bețivanii./ Am batjocorit sufletul, Doamne./ Eu și neamul meu nu reușim să ieșim din trecut. Ne/ cufundăm tot mai mult în gramatică și în matematică,/ în etimologii, în astronomie, în
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
pot dormi singură În pat! Să nu mă Înțelegi greșit dacă vin lângă tine, nu cer nimic, nu ofer nimic și nici nu spun nimănui nimic! Fata, fără a mai sta pe gânduri, se mișcă felin și precis, intră sub așternut, acolo unde băiatul s-a tras cât mai lângă perete. Cu un simț suplimentar, băiatul a realizat faptul că micul și delicatul ei capoțel fusese „uitat” În celălalt pat, ca și celelalte. Au stat așa un timp nefiresc de lung
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
închidă jocul. Lenôtre se așeză lângă Voisin, la perete, și întoarse bilețelul: pe partea cealaltă erau frânturi din scrisoare. De la soția ta? întrebă Voisin. —De la fiica mea, răspunse Lenôtre. Te rog să mă scuzi. Se duse acolo unde își avea așternuturile făcute sul și scoase un bloc de corespondență. Se așeză lângă Voisin și începu să scrie, încet, atent, cu un scris prelung și citeț. Șansele erau din nou de zece la unu. Din momentul acela neșansa începu să se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
jelim mereu că ne-a lovit soarta nedreaptă, ne blestemăm ceasul când ne-am născut aici, în România, dar nu ieșim din nemișcare. Așteptăm să se schimbe întâi jungla, abia apoi noi, animalele risipite prin ea. Cu conștiința adormită pe așternutul resemnării eterne, gândurile și faptele noastre intră pe nesimțite în hora agresivității cotidiene. Ne înfruptăm din voluptatea înjurăturii și ne răcorim creierii încinși în apele micilor răzbunări. Într-o bună zi, ne trezim la fel ca ceilalți, clonele răului, deși
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
treburi, mulțămesc lui Dumnezeu. Bine. Ai venit cu un nou transport? Aici toate îs la locul lor. Stiți doar că locul vostru nu-l ocupă nimeni. Așternutu-i primenit și buchețelele de levănțică nu lipsesc... Moș Dumitru avea plăcerea lui. Așternutul să amiroase a levănțică, ca acasă...Asta o știa crâșmărița... de la bărbatul ei, care a făcut armata la cavalerie cu moș Dumitru. Costache, băiete! Stii tu ce am vrea să mâncăm noi în astă seară? Dacă ai să-mi spui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pe pământul moale sunt arbori puternici, de care mâinile adepților tăi se agață, se prind de crengi solide, care ajută la înaintare, de rădăcini care nu pot fi smulse nici de către toți servitorii oștirilor dușmane. înaintezi spre grădina suspendată a așternutului tău, senin. stare de grație pe tine te sperie sârma ghimpată din jurul vieții, cu greu dusă mai departe de fapt învârtită pe loc, într-un dans de neoprit te aleargă ghepardul cu dinți de oțel care sfâșie rochii și vise
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ușoară, cu care să poți naviga mai rapid printre aceste stânci colțuroase, urmărit uneori de oștirile dușmanilor tăi. e vremea să schimbi învelișul tău gros, bătătorit și ud, de piele de vacă galbenă, pe unul uscat și proaspăt, ca un așternut apretat. îmbracă acum, odată cu venirea primăverii pe drumeagul tău, aripa subțire de liliac-cu-nas-de-frunză și vei pluti, ușurat, mai departe. năpârlirea, schimbarea dinților de lapte șase în al doilea loc: la jumătatea timpului în care vântul cald al celor cincizeci de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
dreagă ce-i stricat. Pe urmă, în aripa unde-și au ei cămările, bălăriile au ajuns de-un stat de om; dă-le coase și greble și îndeamnă-i să facă lumină împrejur, să nu-și mai croiască drum spre așternuturi cu paloșul și cu sulița. Scoate-i printre oameni: i se rupe unuia o oiște, i se înfundă altuia carul într-o groapă: să pună umărul la nevoile oamenilor, că din truda lor se-ndestulează. PÂRJOL: S-ar putea face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de-o dihanie și, sărind fără veste, voievodul a căzut și și-a vătămat un braț. S-au oprit, în drum, la baba Lina, să-i tragă brațul și să i-l pună în lopățele. Porunca spune să-i pregătim așternut și pahar întăritor. LIOARA: Iaca și necazul! Aleargă, fată, și adu cele trebuitoare. Patul i l-oi așterne cu mâna mea. Liană, rămâi cu mine să mă ajuți. LIANA: Rămân, Măria Ta. LIOARA: Trage poclada și-ntinde-o pe pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
atâta alergătură prin zloată... Ai dreptate, Măriucă. Da’ cine să alerge, fata tatii - a alintat-o el - dacă nu primarele? Dacă n-ar fi Petrache să mă ajute, nu știu în cine aș mai putea avea nădejde... Uite, am pus așternutul. O adormit și Tăchel. Azi o avut mult de învățat și e ostenit, săracul. Lasă că știu eu cum îi la școală. Unde mai pui că Limba latină o face cu Bounegru, șeful legionarilor. Aista ar fi în stare să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
noi într-un glas. „Măi omule! Ia să stăm strâmb și să judecăm drept! Cum or merge oamenii iștia - săracii - atâta cale? Ce, România îi colea? Eu zic să doarmă noaptea asta aici. Facem noi o colibă și aducem un așternut. Mâine - cu noaptea n cap - pui calul la șarabană și pe aici ți-i drumul! Ai grijă numai să nu treci prin fața miliției. Încolo, nu te întreabă nimeni. Îi duci până la Ghiță, frate-miu. Îi spui ce-i cu oamenii
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Nu ai de ce să lucrezi. Cu leafa mea sunt în stare să întrețin o familie. Un mecanic de locomotivă e un om mereu obosit și negru de cărbuni până și în suflet. Am nevoie de o cămașă curată, de un așternut omenesc și de o mâncare caldă când mă întorc de pe atâtea drumuri de fier. Vreau ca soția mea să fie o bună mamă și să gospodărească cu chibzuință casa și ograda. Maria a înțeles că în aceste spuse erau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
18 pe termometrul din casa lor? Simona își cumpărase și ea un reșou ca toți muritorii de rând. Îl întrebuința pentru gătit, dar folosința de bază era să ridice cu câteva grade căldura din garsonieră pentru ca micuțul ei, înfofolit în așternuturi, să nu răcească. Toate diminețile Simona și le petrecea cu băiețelul. Îl îmbrăca gros, îl hrănea, se juca un timp cu el, ca în preajma plecării ei la școală să-l așeze în pat pentru somnul de după amiază. Improviza cântece din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Din salteaua ruptă pe alocuri, ieșeau la suprafață paiele și fânul care căpătaseră culori ciudate! Am Început să strâmb din nas din cauza izului de mucegai, pe care l-a sesizat chiar și mama. Ar fi bine să mai schimb, totuși, așternuturile! Cine știe?!” Poate mă trezesc cu vreo vecină curioasă, care ține musai să vadă “Minunea asta”! Nu de alta, dar sunt sătulă de bârfele lor și eu nu-mi mai văd capul de necazuri și suferință. În timp ce mama cugeta atât
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mai recunoștea: "trebuia să-mi spui asta la prima noastră întâlnire", s-a mai uitat o dată lung la el, i-a întors spatele și a urcat în camera destinată de el pentru dormit și nu pentru dragoste, a intrat în așternut, și-a tras perna peste față, s-a zvârcolit toată noaptea, între durere, disperare și dorința aprigă de a se arunca de la etaj, voia să termine odată cu atâta durere, se simțea umilită, murdară, îl ura și îl adora, voia să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
întrețină acel foc ce mistuie inimile unor tineri. Apoi se despărțiră, plecând fiecare spre cortul lui. În noaptea aceea, cerul viselor lor fu luminat de mirificele felinare fluorescente. * Într-un târziu, bulibașa se duse în cortul său, se cocoloși în așternuturi, dar somnul lui fugise, alerga pe înspumați bidivii undeva, departe de corturi, parcă voind anume să-i alunge grijile ce-i pustiiau sufletul. Abia când soarele începuse a înroși orizontul de răsărit, bulibașa închise pentru câteva clipe ochii, dar se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
căreia se vedea că nu curge sânge, ci foc viu, strecurat, gata oricând să dea în clocot, însemn de netăgăduit al nației sale. În tabăra copiilor, ea dădea poruncile și dancii le urmau fără crâcnire. De altfel tot ea orânduia așternuturile din cortul părinților și tot ea deprinsese de mică, de la bunica ei, tainele ghicitului în cărți de tarot și în ghioc. În șatră erau și câțiva puradei mai răsăriți care, postați la marginea satelor, chipurile să se joace, știau cum
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
doua oară, trecându-l peste foc și la răscruce de drumuri... De atunci, băiatul nu a mai fost niciodată bolnav și uite ce flăcău se zidește pe zi ce trece! În noaptea aceea însă, bulibașa Iorgu Stănescu se zvârcoli în așternuturi de parcă ar fi dormit pe ciulini. Dimineață, se sculă înaintea tuturor, și văzu cerul plumbuit cu nori cenușii. Ziua nu se arăta a fi prea prietenoasă. Prevestirile lui se adeveriră. Nu mult după ce un soare ca o turtă de ceară
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
lacrimi. Trupul Îmi este cleios. E aproape Întuneric. O greață cumplită plutește Înăuntru. Ceașca de cafea e răsturnată. Lichidul Împrăștiat. A mai rămas o zi. Și nu am făcut nimic pentru Marea Călătorie. Pentru Marele Pas. Nimic. Mă trântesc În așternuturi și rămân inert un timp nesfârșit. Ziua a treia (ultima) Martombrie irepetabil. Mă pregătesc să plec În căutarea lui Annabel. Nu știu unde și când voi ajunge. Nu pot ști nici măcar dacă voi ajunge. Totuși, a sosit hotărâtul timp În care urmează
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Claxonul unui automobil. Vocea precupețelor de la taraba din colț. Clopotul bisericii Împrejmuită de salcâmi: „ding - dang... ding - dang...”. Mă balansez de pe un picior pe altul, asemenea unei corăbii. O senzație de fericire bântuie pereții somnului. Cu pleoapele crăpate alunec din așternuturi. Mă Îndrept spre camera cu oglindă mare. Vreau să-mi admir trupul alb, cu reflexe trandafirii. Găsesc oglinda acoperită de o pânză groasă, uriașă, de păianjen. „Să fiu al naibii” - Îmi spun - și trântesc un picior În materialul acela neobișnuit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și las În urmă un sunet vâscos, surd. Mă gândesc la Annabel. E cea din urmă zi și s-a Înserat. Dinspre pielea căzută lângă prag vine un miros nesuferit. Ar trebui să-i fac vânt dincolo, peste celelalte. Privesc așternutul. Odios. Seamănă cu intestinele murdare ale unui uriaș asasinat. Ating ușor vrafurile de cărți, colțul mesei, scaunele maronii. Nu mai sună nimeni. Dinspre fereastră se aud zgomote de voci omenești. Devin atent. „Ia uitați-vă, mă, la ăsta de pe bancă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
picioruș dezvelit până la gleznă, pe care are o brățară aurită. Unghia degetului mic este vopsită cu ojă roșie, puțin neregulat. Zâmbesc și-mi apropii emoționat buzele de luciul sidefiu. Închid ochii și sărut ușor apăsat. Ea Își trage piciorul sub așternut, ca și cum ar fi fost deranjată de o muscă enervantă. Nu i-am vorbit lui Valeriu despre noua mea chiriașă. Oricum, indiferent ce i-aș fi spus, oricât i-aș fi explicat, tot ar fi refuzat să Înțeleagă, tot rău ar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
după care Își ridică triumfător capul, mă Înlătură delicat făcându-mi semn să rămân locului și ieși balansându-se unduios pe sub privirile cotrobăitoare ale bărbaților, care o cunoșteau din vedere sau abia o remarcaseră. Toată noaptea m-am zvârcolit În așternut fără a visa nimic concret. Doar frânturi de imagini, gesturi, glasuri În care se amestecau diferite chipuri de oameni Întâlniți pasager prin viață și rătăciți În pânzele neștiute ale memoriei mele, pe care mi-am imaginat-o Întotdeauna asemeni unei
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
frumoase și... apetisante. Nu insist asupra mobilierului. Țin doar să vă spun că patul era din lemn masiv, imens, cu o saltea foarte groasă, acoperită cu lenjerie de mătase Înflorată. M-am dezbrăcat În câteva clipe și am fost În așternut. Lola mă privea languros, strivind mereu Între pleoape luminița aceea vie, care i se zbătea nestatornic În ochi. A atins ușor Întrerupătorul, lăsând să domnească Întunericul deplin. Am auzit foșnetul (ah, Înfiorătorul, perversul foșnet) pe care-l face o rochie
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să se așeze pe bancheta din spate și trăgând portiera după el. — Acum probabil că a ajuns la gară... își pune geamantanul sus... se așază pe banchetă. Mama dădea din cap și nu spunea nimic, se duse numai să schimbe așternuturile și să șteargă praful de pe polița din baie. Când tata era plecat, mama nu vorbea niciodată despre el, de fapt nu vorbea despre nimic, în afară de nasul meu înfundat, lecțiile mele și desenele animate cu Mickey Mouse. Mamei îi plăceau mult
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]