1,728 matches
-
trase cu toată puterea de țesătura aceea diafană. Clamele cedară ușor rămânând cu ea în mână. Maxilarele îi erau încordate, respirația sacadată, ochii altădată blânzi, scăpărau săgeți printre genele lungi și dese. Ținând-o cu ambele mâini și cu privirea ațintită în depărtare, undeva în adâncuri, trase de pânza întunecată vrând să o rupă în bucăți, să o distrugă, dar aceasta se încăpățâna să reziste. O adună cu mișcări repezi, deschise fereastra și o aruncă fără să-i urmărească, cu privirea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
începe abrupt actul doi, spunând povestește-mi cu cine te-ai mai întâlnit pe-acolo. Și Cavanosa nu-și aude vocea. Nu aude nici celelalte voci mici care-l urmează peste tot ca niște umbre ascunse. El stă cu ochii ațintiți pe buzele soției lui și știe că n-a făcut nici o greșeală de interpretare. Știe că fraza lui nu poate fi pusă la în doială. Știe că nici o urmă de sarcasm n-a încăput în cele câteva cuvinte. Nimic nu
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
internet. Sau chiar în realitate. Își întinde mâinile și depărtează fesele Sophiei în timp ce vocea de la te lefon vorbește necontenit, cu încăpățânarea unui alergător extenuat ce vede ca prin ceață linia sosirii. Dar el n-o mai aude. Stă cu ochii ațintiți pe anusul imaginar al Sophiei. Un anus brăzdat de zece riduri fine, săpate în carnea cea intimă. E ca un soare mic, anusul ăsta. Iar pielea roz se întunecă ușor în preaj ma lui. Se apropie încet cu gura de
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
privesc cum se așază pe un pat identic cu cel în care doarme Sophia. Lumina veiozei nu-l avantajează. Îi adâncește ridurile de pe frunte. Un timp, mă uit doar la fruntea lui. Nu-i pot vedea ochii. Ochii lui sunt ațintiți spre podea. Două găuri negre, care se uită la un punct imaginar de pe podeaua din lemn masiv. Aș putea să-i vorbesc, chiar acum. Aș putea să-i vorbesc și să-l fac să mă audă. Dar nu scot nici un
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
și apoi moartea Și toate lucrurile împărțite Și pâinea albă și sărutările sângerânde... Vom vedea domnia perechii Ningând ca portocalii...”. (Poet arab din secolul I) Domnia perechii Lichidul negru din pahar strălucea în lumină. Incepu să bea.Simți o privire ațintită asupra sa.Ridică ochii și întâlni privirea de un albastru intens,încadrată de văpaia părului.Se studiară discret.Inregistră linia fragedă a buzelor,bărbia micuță și albă,garoafa roșie din piept.Ea descoperi sub părul negru ondulat privirea întrebătoare,cuta
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
în spatele ei, silueta se întoarse către el și Petre rămase înmărmurit. Simți că leșină, că i se moaie picioarele. Se sprijini de tocul ușii. Femeia înaintă către el. Era frumoasă, blondă, cu părul bogat revărsat pe umeri, cu ochii mari ațintiți asupra lui. Auzi: Tu ești, Petre? Și el șopti: Clotilde! Nu, nu sunt Clotilde, sunt Eleonor, sora ei! Ai uitat? Ea nu mai este, doar știi, nu? Dar ești atât de palid! Te rog, așează-te. Unde am ajuns? Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
am pus câte ceva de la noi, să aveți sus de-o gustare. Bogdaproste și mulțumesc. Ziua bună și mergeți cu bine, domnu' Petre. La ieșire îl aștepta Toni, care când porniră spre casă, stătea lipit de piciorul lui, dar cu ochii ațintiți la coșul cu bunătăți. Ajuns în sufragerie, urmat îndeaproape de Toni, Petre puse panerul pe masă și începu să scoată darurile căpătate. Toni, care rămăsese tot la brânza și salamul de dimineață, la răspândirea miresmelor pe la nasul lui începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
să scoată un cuvânt. Am plecat toți trei din casa de pe strada Nishikata. Trenul a fost destul de gol, așa că am găsit ușor locuri. Unchiul era foarte bine dispus și fredona, printre altele, pasaje din piese Nō. Mama, palidă, cu privile ațintite în jos, părea înfrigurată. Am schimbat trenul la Mishima, iar după ce am ajuns la stația Nagaoka din Izu, am luat autobuzul, cu care am mers vreun sfert de oră. Am coborât și am pornit spre munte. Am urcat o pantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
e că surmenarea fizică a început să-și scoată colții. Sunt sigură că este unul dintre motivele lacrimilor tale. Apoi mai e și nemulțumirea sufletească ce te face să nu-ți placă nimic. Am stat pe pat, tăcută, cu privirile ațintite în gol. — Kazuko. — Da. — Ce-nseamnă că ai unde să mergi? M-am înroșit până-n vârful urechilor. — Domnul Hosoda? Am tăcut. — Să-ți spun ceva care s-a întâmplat cu mult timp în urmă? Da, te rog, am șoptit eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Osaki. A doua zi dimineață îl găseam în bucătărie, mâncând, ursuz, ouă fierte moi. Singura lui hrană. Apoi urca la etaj, unde-și petrecea ziua în pat sau la birou. — S-a umflat mâna mamei, am zis eu, cu privirile ațintite în dușumea. N-am putut rosti mai mult. Plângeam cu sughițuri. Naoji nu răspunse. L-am privit. — Nu mai e nici o speranță. N-ai văzut-o? Când se umflă astfel, nu mai e nici o speranță, zise el apucându-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Iordan - Al. Rosetti" citim, de asemenea: "...producerea de anacoluturi ("Eu, de exemplu, C.N.A.-ul mă pune să vă întreb dacă aveți probe." - B 1 TV, 3.X" (s.aut.). în Scrisoarea pierdută, citim: "Farfuridi - ...Dacă Europa... să fie cu ochii ațintiți asupra noastră, dacă mă pot pronunța astfel, care lovesc soțietatea, adică fiindcă din cauza zguduirilor... și... idei subversive... (asudă și se sărăcește din ce în ce) și mă-nțelegi, mai în sfârșit, pentru care în orce ocaziuni solemne a dat probe
Bietul Caragiale by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8832_a_10157]
-
amintea de ea... Am privit norul din vârful dealului. Părea inaccesibil, stâncile abrupte nu arătau niciun drum pe care să se ajungă sus. Stăteam cu urechile ciulite, eu și Regele, și suflam aburi pe nări, în răcoarea dimineții, cu ochii ațintiți în sus. Ei, acum asta-i întrebarea: cum ajungem acolo? am zis eu scuturându-mi mustățile lungi. Eu zic să sărim de pe o stâncă pe alta, și-a dat cu părerea Regele. Nu cred... Numai dacă am zbura, am ajunge
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
observi că nu vorbesc despre ele cu severitatea lui Titu Maiorescu, ci cu înțelegerea - nelipsită de tristețe, dar nici de speranță - pe care mi-o dă perspectiva secolului pe care îl am în plus. Noi românii, am avut întotdeauna privirea ațintită spre Occidentul de care - din motive uneori subiective, dar mai ales obiective: turcii, rușii, comunismul - ne-a despărțit un inexorabil decalaj. Un decalaj care - oricât de rapid am fi înaintat în momentele noastre bune - nu dispărea, pentru simplul motiv că
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
Cum se plimba prin grădină pisica zări puii de vrabie. Se apropie încetul cu încetul, cu o privire care parcă spunea: „Stați cuminți acolo că vin eu la voi!” Mai făcu câțiva pași și ajunse la copac. Privirea ei era ațintită în sus. Și când vru să pună labele pe copac, să se urce, pasărea o lovi peste bot ca un fulger. Pisica tot încerca să prindă pasărea, dar aceasta nu renunța ușor. Se lovea de pisică încercând să o alunge
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
mers direct spre clădirea principală, și imediat ce am intrat pe ușă, în holul răcoros, am auzit glasuri înăuntru. În sală era ședință, tocmai bine pentru a le arăta tuturor ce găsisem noi. Am intrat, iar ei au rămas cu privirile ațintite asupra noastră. Iasomia era acolo, ceea ce m-a surprins ca întotdeauna, zăpăcindu mă pentru o clipă, însă m-am dezmeticit imediat, mai repede ca alte dăți. A zâmbit oarecum la vederea noastră, ceva în ochii ei îmi reamintea de zeița
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
și luptătorii anticomuniști au apărut ca ciupercile după ploaie, atribuindu-și acte eroice despre care nu a știut nimeni vreodată, adevărații disidenți au șocat prin bunul lor simț nevindicativ, prin asumarea trecutului cu un zâmbet trist și prin privirea luminoasă ațintită spre viitor. Nu un martir al temnițelor comuniste precum Corneliu Coposu, ci un zelos susținător al regimului abia lichidat, Silviu Brucan, a avut ideea mascaradei judiciare de la Târgoviște. În ceea ce-l privește pe seniorul politicii românești din primii ani ai
Dumnezeu și lumea de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9465_a_10790]
-
încordare, dar nici măcar nu acceptă ca altcineva să glumească pe seama cauzei sale. A-i lua în derîdere noblețea luptei este o insultă care cere imediat represalii. Lipsit fiind de virtutea ironiei, un fanatic nu are obiceiul negocierii. În ochii lui ațintiți spre mîntuirea omenirii, orice compromis este o concesie echivalînd cu o înfrîngere. În al doilea rînd, fanaticul nu are imaginație. Facultatea fanteziei i-a fost sărăcită pînă într-atît încît mai toate imaginile ce i se perindă în minte gravitează în jurul
Radiografia fanatismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9684_a_11009]
-
și în arătător -/ canale de sidef prin care/ trupul și sufletul comunică/ mărturisind prăbușirea lor unul/ spre celălalt" (tu pari a fi strâns). Incontestabil, poeta încearcă teama absolutului. Nu se poate confrunta imediat cu absolutul, așa cum nu ne-am putea aținti privirea asupra soarelui, de unde o retractilitate reflexă, retragerea în adăpostul părelnic al umbrei-vorbitoare, id est al poeziei care constituie un paravan în calea razelor de insuportabilă lumină: "vorbind fă-mi umbră// lumina/ fantoma ei asfixia mimând/ mă sperie// aș vrea
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
fi a unui om mort. Respira Încet și sacadat. După mai bine de un sfert de oră, Victor observă cum chiupul se cutremură și Încerca să comunice ceva bolborosit, ceva ce Victor nu putea Înțelege, deși toate simțurile sale erau ațintite asupra chiupului mare. Victor Întrebă: Știu că te doare, dar Încearcă să-mi spui cum mă va recunoaște fiica matale. Ștefan Întredeschise pentru un moment ochiul liber, Îl recunoscu și Încercă să spună: Mă doare rău-rău! Spune-i o ... poezie
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
la cutiile cu bobine ce prezentau corzi de depunere, tehnicianul român examină cu atenție și constată că acele corzi erau foarte mici și că nu ar trebui să pună probleme unor astfel de războaie. Se mai liniști, gazdele aveau privirile ațintite asupra sa și păreau să spună că soluția ar fi doar returnarea mărfii. Românul ceru să stea de vorbă cu inginerul tehnolog și cu cel electromecanic. După o discuție tehnică În care frumoasa Amina traducea datele de specialitate cum putea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
asta este în ogradă sau pe câmp. Stinge lanterna aia odată! strigă Carosse. Venise clipa victoriei. Și sfârșitul minciunii. Actorul arăta ca un om supus unui interogatoriu necruțător: în ciuda frigului, fruntea i se acoperise de picături de sudoare. Cu ochii ațintiți asupra buzunarului, Chavel refuză dând din cap și totodată își încordă tot trupul în așteptarea durerii ce avea să vină. Stinge-o! —De ce? —Mademoiselle, orice om are dreptul să lupte pentru a-și salva viața. Spuneți-i să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de...de usturoi - a răspuns Cocoșitu, privind într-o parte, ca de obicei. Dacă asta ai comandat, asta ai băut - l-a lămurit moș Dumitru, privindu-l ghiduș. După ce și-au pus burțile la cale, cărăușii au rămas cu ochii ațintiți spre Pâcu... Ce vă uitați la mine cu mutrele iestea de milog? In seara asta îi rândul lui Dumitru să vă povestească - a declarat Pâcu. Pâcule! Tare aș vrea eu să povestesc, dar necazul mare îi că nu mă pricep
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
tem că am intrat și noi în horă. Doamne ferește! Până ce ne vom lămuri cum devine treaba, hai fuguța acasă, să liniștim nevestele și copchiii... De departe și-au dat seama că Măriuca și Didina ședeau în poartă, cu privirile neliniștite ațintite spre țarină... Ce-i cu tunetul ista, pornit așa, din senin, Costăchele? a întrtebat Măriuca îngrijorată. Aista nu-i tunet de ploaie, Măriucă. Aiestea-s tunuri grele... Doamne! Credeam că n-o să le mai aud niciodată. Dar cum se vede „Nu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
nestingherite pe obrajii mei Împurpurați... și pe ai copilului nostru... Când am ridicat ochii plini de iubire, de suferință și Întrebări, am zărit-o pe mama care mai rămăsese În salon, stând cuminte pe un scăunel lângă ușă, cu privirea ațintită În gol... Mama! Unde ai plecat cu gândul? Draga mea, mamă! Mă uitam la ea ca la o icoană, ca la zâna cea bună din povești. Sunt atât de fericită să te văd alături de băiețel! și... aș dori ca timpul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
acea hârtie (duminică, 12 oct. 1998). Luni, 13 oct. 1998, În jurul orelor 15,00, partenerul meu murea În brațele mele În drum spre spital, În urma unui accident vascular cerebral. Viața mea se sfârșise! Aproape doi ani am zăcut cu privirile ațintite În tavan, Întrebându-mă: „ de ce...de ce?! Arareori zăream o rază de soare. Am revenit În Moldova. Aproape străină, fără prieteni, fără șansa de a mă integra social. A fost o perioadă, 2000 - 2005, când femeile trecute de 40 de ani
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]