1,168 matches
-
-mi spuneți cînd apare cartea, am s-o cumpăr și eu, promise. CÎnd Pablo s-a Întors, Dora cea cu ochii apoși plecase de mult. Urcasem În mașină și mai porneam uneori motorul, ca să mă Încălzesc, iar de la o vreme ațipisem. Cred că am și visat ceva. Ninsese - parbrizul, luneta și geamurile laterale erau acoperite cu zăpadă - Încît În primele clipe după ce am deschis ochii, am crezut că orbisem, vedeam doar o beznă albă. Despre Întîlnirea lui cu deputatul a bălmăjit
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
credeți că au citit Discursul Asupra Metodei, Tratatul Logico-Politic, sau măcar pe Carpentier? — Dacă așa stau lucrurile, cred că nu-i mare deranjul să ne schimbăm, zice Petrică. — Să mergem, încuviință Monte Cristo, făcîndu-i cu ochiul lui Sena, care parcă ațipise în picioare amorțit de frig. — Discuția o putem continua și pe drum sau sus, pînă ne mai încălzim puțin, zice domnul Președinte, împingînd cu piciorul ușa garajului și scotocindu-și buzunarele în căutarea cheilor. Știu Mina, că tu ai încercat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
prin placajul ușii și i se înfige în țeastă. Se trezea transpirată din creștet pînă în tălpi. Cămașa de noapte i se lipea de spate, obrajii îi ardeau ca două plite încinse. Se perpelea toată noaptea, abia dacă reușea să ațipească de două, trei ori, nu mai mult de zece, cincisprezece minute puse cap la cap. Cît era ceasul? Ce zi o mai fi și astăzi? Trebuia să spere în continuare, ce mai avea de pierdut? Dacă va aduce clipa ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
putea să adoarmă. Dacă înainte de a se demachia și a se spăla pe dinți nu simțea alunecîndu-i pe gît aroma fierbinte a ceaiului pe care-l cumpăra alegîndu-l cu grijă de la același Plafar, n-ar fi avut nici o șansă să ațipească decît spre dimineață. Singurul obicei al vremurilor de demult la care nu renunțase. Ce căsnicii mai pot fi astea de pe urma cărora toate amintirile plăcute cu care rămîi încap într-o amărîtă de ceașcă de ceai? Restul nu înseamnă altceva decît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
am fost alungat cu amenințări și Îmbrânceli de un administrator turbat de furie. Nu făceam mizerie, nu am lăsat În urma mea maldăre de gunoaie, veneam pe furiș seara și mă strecuram Într-o debara Întunecoasă și urât mirositoare, după care ațipeam pe o stivă de cartoane mucegăite. N-am apucat să-mi petrec sfârșitul acolo, m-a descoperit administratorul care a făcut un scandal de pomină, alungându-mă. -Ce a urmat, stafie buboasă? -Niște vagabonzi adolescenți s-au Îndurat de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
plăcea să stea tolănit ore În șir din zi și din noapte, dar mai ales n-ar fi putut gândi fără să aibă În fața ochilor superbele vitralii venețiene, Înfățișând principese și principi, păsări și flori stilizate. Era Întins pe canapea, ațipise și, din piciorul stâng Îi căzuse papucul. Ea se apropiase cu precauție de canapea, ca să nu-l trezească. Frământa În mâini o bucată de lut moale, căreia ar fi vrut să-i dea chipul și asemănarea bătrânului. Oricât s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a făcut un drum chinuitor, a schimbat trei trenuri și a petrecut o noapte Într-o sală de așteptare sordidă, pândit de niște țigani care vroiau probabil să-l jefuiască.. Norocul lui a fost că nu a putut nici măcar să ațipească. Când a ajuns Însfârșit, pe maidanul transformat sub cerul liber În anticariat, era de-acum sleit oboseală, și dornic să Încheie tranzacția cât mai repede. Ca și În gara sordidă, câțiva derbedei puseeră ochii pe el, instinctul de apărare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
auzul cu un limbaj Îngrozitor. Era duminică, ultima zi a celei de-a doua săptămâni, de când criminalul năvălise În magerniță , o zi mohorâtă, umedă, tristă. Antoniu dormise ca de obicei iepurește, dârdâind de frig pe priciul improvizat. Aproape de ivirea zorilor, ațipise din nou ostenit; visa o grotă În care se ascunsese de teama unei poteri, când a simțit peste el o greutate care i-a tăiat respirația și părea că-i frânge oasele. Bruta, Încerca să-l sodomizeze și se năpustise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un cap retezat; iar apoi i-am văzut pe Palmer și pe Honor goi, strâns îmbrățișați, tot mai strâns până ce deveniră o singură ființă. Capul mi-a zvâcnit în sus și mi-am potrivit mai bine ziarul care se îndoise. Ațipisem pentru câteva secunde. M-am convins de acest lucru uitându-mă la ceas; și din nou mi-am aruncat o privire peste marginea ziarului. Și i-am văzut venind, ca pe niște demoni ridicându-se din adâncuri. Unul lângă altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
atât de agitată. Se lăsă pe spate de parcă tocmai ar fi rostit o replică memorabilă, apoi, Înainte să Închidă ochii, adăugă Încet: Între timp, fii deștept: prefă-te că ești prost. Luat prin surprindere, m-am uitat la el cum ațipește, În timp ce marele Rigoberto Își punea sentimentele pe tavă, plângându-se de condițiile aspre ale vieții de oraș: Zgomot, revoltă și agitație, gesturi bruște și tropot: În orașul de azi e loc pentru tot Brusc, auzi un țipăt - e curajos sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Morty, așa că pe la ora zece m-au urcat în metroul de Manhattan, iar de acolo am luat autobuzul de New Jersey, în care mi-am luat în mâini nu numai pula, ci întreaga viață, dacă stăm să ne gândim. Pasagerii ațipiseră deja în marea lor majoritate încă înainte de-a ieși din Tunelul Lincoln - inclusiv fata de pe scaunul de lângă mine, cu fusta ei de postav scoțian, de ale cărei pliuri începusem să-mi frec cracii pantalonilor mei reiați - și, până să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
semne roșii, pulpa stângă a profesoarei de spaniolă se colora în cafeniu când vreun norișor aducea un pic de umbră, aș fi vrut să fi scris o compunere lungă, lungă, cu destule greșeli, fiindcă pulpa stângă a profesoarei de spaniolă ațipise, sigur ațipise, se vedea după cum respiră și nu merita trezită pentru nimic în lume. Pauză de miracole (iară piua): ca să-mi trag și eu sufletul și să precizez că toate miracolele astea și-au găsit loc în calendare înainte de ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pulpa stângă a profesoarei de spaniolă se colora în cafeniu când vreun norișor aducea un pic de umbră, aș fi vrut să fi scris o compunere lungă, lungă, cu destule greșeli, fiindcă pulpa stângă a profesoarei de spaniolă ațipise, sigur ațipise, se vedea după cum respiră și nu merita trezită pentru nimic în lume. Pauză de miracole (iară piua): ca să-mi trag și eu sufletul și să precizez că toate miracolele astea și-au găsit loc în calendare înainte de ziua, ora, minutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de puțin genul care să-și pună singură opreliști În calea tentației. Așa era ea ; așa era la noi În cartier. Așa că, atunci cînd se rostogolea greoi pe trepte, era În general destul de cherchelită, ceea ce explică probabil cum de putea ațipi În toiul acelei viermuieli agresive și al scîncetelor. Așa era mama, adormea ca și cum ai fi apăsat pe Întrerupător și imediat Începea să sforăie. Multă lume are părinți sugative, nu-i nimic deosebit În asta, Însă acum, cînd dau filmul Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
gîtlej chestia aia cu gust minunat pe care ea o adusese acasă, chestie care ar fi luat foc la cea mai mică scînteie. Și totuși, băutura avea același efect asupra fraților și surorilor mele ca și asupra mamei, și aceștia ațipeau rînd pe rînd, iar mameloanele le alunecau Încet din gurile cu gingișoare rozalii. În acel moment, firește, alcoolul fusese deja absorbit de organismul lui Flo, iar laptele Începea să fie iar limpede. Așa că tot ce aveam de făcut era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și ștergea praful În dreapta, ștergea praful În stînga, fredonînd sau fluierînd Încetișor. Atunci, cînd Îl vedeam așa, mă gîndeam ce frumos trebuie să fie să fii om. Și mie Îmi plăceau zilele ploioase. Răpăitul adormitor al ploii mă făcea să ațipesc uneori la post. Și, uneori, aveam coșmaruri În care muream În chinuri groaznice, strivit sub dicționarul Webster, versiunea integrală, sau mă Înecam zbierînd ca din gură de șarpe, dus de șuvoi, pe o țeavă de scurgere. Și atunci mă trezeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
tot mai vie - „distruge orice orânduire, Întrucât legiferează dreptul la revoluție și aruncă societatea Într‑un război declarat Împotriva autorității și chiar Împotriva lui Dumnezeu. Este principiul Întrupării forței. Care preface poporul Într‑o bestie Însetată de sânge, care mai ațipește de cum se aghesmuiește cu sânge și atunci poate fi ușor ferecată În lanțuri“. Afară era o blândă noapte mediteraneană, iar X vedea Învolburarea fulgilor mari de nea și În tihna nopții din Istanbul, auzea nechezatul cailor cazacilor. Apoi Îl zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Tapú Tetuanúi și nici prietenii lui nu mai văzuseră vreodată un Mare Preot atât de înfumurat, plictisitor și ceremonios, căci oficie sacrificiile cu atâta sobrietate și cu atâta încetineala, încât la jumatatea ceremoniei cea mai mare parte dintre cei prezenți ațipiseră. Începu prin a așeza deasupra unei stânci sfinte, care se ridică chiar pe țărm, o micăstatuetă de lemn care reprezenta un om cu cap de rechin, așezat pe un taburet - imaginea zeului Kauhúhu, așa cum era ea cunoscută de majoritatea popoarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
adesea unele frumoase. Alteori mă cam sperie. Cred că sunt niște vise normale. Dar tu? Nu pot să dorm toată noaptea. știu. Aud cum te răsucești și cum tușești. Uneori oftezi și țipi. Ai vise chiar atât de urâte? Dacă ațipesc, totul revine și iar mă trezesc. Ce-ți aduci aminte? a Întrebat Farah și s-a răsucit să vadă dacă Bob doarme. Orfelinatul. Băieții. Ploaia care picură prin acoperiș, ca tictacul unui ceas enorm care nu se oprește niciodată. Dormitorul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ca să-i otrăvească lui trupul, nu îndeajuns. Doar sufletul și-l simțea uneori alterat, cutremurat de nemulțumirea permanentă ce-i zgândărea mereu ființa. Avea atâta imaginație, atâtea visuri de mărire, se vedea prin pădurea de munte, rege pribeag străbătând hățișurile. Ațipea de obicei imediat după ce-și punea picături în ochi, se îndepărta de toate. La plecare, în timp ce-i conducea pe oaspeți, tatăl se lovi de căldarea cu apă, era cât pe ce s-o verse, gemu de durere și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fața toată îi radia de zâmbet. Tatăl abia de-și mai făcea simțită prezența în casă, vorbea puțin, parcă se târa neauzit prin odăi, citea ziarul, se trântea de-a lungul patului, își turna picăturile în ochi și înainte de a ațipi lăsa să-i scape un oftat sonor, prelung, înveninat, ce se lățea în toată încăperea fulgerând respirația Carminei, a mamei. Se auzea cum jarul mușcă încetișor din bucata de lemn abia pusă în sobă. Pagina cărții întoarsă de Carmina foșnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să țină cartea în mână, stingea repede lumina și își încălzea palmele intre coapse, apoi clipea scuturând întunericul: ce era adevărat dintre vorbele ce și le spuneau seara, ce era adevărat și ce era fals? Se încălzea greu și când ațipea se gândea că poate Elena este la spatele ei, adormită de mult, cu figura calmă, cu pistruii ei presărați pe nas și pe obraji și că nimic din întâmplările ultimelor zile nu era real. Într-o noapte deschise alarmată veioza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
străină lui, aflată undeva jos, lipită de pământ, își masa pleoapele, îl gâdilau, îl gâdilau până la excitație, înșuruba capacul sticluței pe eticheta căreia era desenat un cap de mort, o așeza în trăistuță, în cealaltă despărțitura introducea pipeta. Înainte de a ațipi, în locul treptelor, a piscului, a oxigenului apăreau diplome albastre, roze, albe, distincții de orice fel, măriri. Tot el, tatăl era acela care a doua zi sau numai câteva ore mai târziu, privind la femeia care spăla în fața ferestrei, ieșea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era nici foame. Mânca doar pentru că gesturile mecanice din fața farfuriei o reconfortau, îi ofereau sentimentul că a dus o zi la bun sfârșit și poate să se retragă la somn împăcată. Nu se mai frământa deloc, parcă ceva în ea ațipise, poate, spera ea, cu timpul va reuși să capete acea simplitate a muntencelor. Atâta doar că în mintea ei totul se petrecea ca în ceață, o noapte fără nici un sfârșit, cu gesturi greoaie, molatice, cu neputință. Doar ceasul când zbârnâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
includea de la sine, timpul ar trebui să stea pe loc. Și a doua zi Sidonia a mocnit în nemulțumirea ei fără să mai scoată o vorbă. Ovidiu, rămas fără logodnică, a vegetat prin apartament, fie mormăind câte un cântec, fie ațipind pe canapea sau telefonând la câte un prieten. Parcă trupurile lor căpătaseră proporții și se acoperiseră cu țepi, ca la arici, nu mai aveau loc unul de celălalt, mereu se ciocneau prin apartament, și se respingeau fără să scoată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]